Ada: „Mă oftic foarte tare, pentru că fecioria e ceva minunat, comoara fiecărei fete”
Bună, sunt Ada.
Acum 2 ani am cunoscut un băiat care mi-a atras atenţia în mod deosebit, mi se părea liniştit, respectuos, avea ceva care mă atrăgea, ceva special, şi mi-am dat seama că simt ceva pentru el.
Era plecat în afara ţării, locuia în Italia unde şi învaţă. Am păstrat legătura, şi după un timp m-a întrebat dacă vreau să fiu iubita lui, am acceptat pentru că ţineam la el, deşi cunoscusem un băiat care fecior fiind nu a îndrăznit să mă atingă vreodată necuviincios, şi îmi făcea tot pe plac, dar am renunţat pentru a fi cu acest băiat plecat. S-a întors în ţară, ne-am văzut, dar insista să avem relaţii intime, spunând că el mai are un pic şi face 18 ani şi toţi râd de el că e încă fecior.
Se rugă de mine, de verişoara mea ca să mă convingă. Spunea că de ce nu fac asta cu el, că aş prefera ca el să se ducă la altele, dar nu am cedat, am vrut să fiu fecioara până aș fi împlinit 18 ani, deşi mă gândeam ce să fac, dacă e bine sau nu, ce urmează, ce va fi, ce schimbări vor fi. El spunea că mă aşteaptă că „mă iubeşte”.. iubire la 18 ani? Eram nişte copii fără minte, iar eu o prostuţă naivă şi credula la vorbe în vânt, poate că el m-a iubit, numai el poate şti.
După ce am împlinit un an de prietenie, venise iar în ţară, la scurt timp, deşi familia să nu mă plăcea, el ştia asta. Eu simţeam că nu eram dorită, el vorbea cu altă fată, şi a continuat să stea şi cu ea, dar şi cu mine, deşi îi spunea acelei fete că e atât timp de când e cu mine, că nu mă poate răni aşa. A continuat relaţia asta, cam 5-6 luni, după ce am împlinit 18 ani, o vârstă la care visam, eram copil, era o lume frumoasă, şi curată, a fecioriei. Simţeam că el era schimbat, părinţii săi se prefăceau în faţa mea, deşi ştiau de fata cealaltă.
Din neştiinţă, sau iubire, sau ce a fost în capul meu, am cedat. Dar m-am opus, spunându-i că nu mai vreau, dar el a continuat să mă ţină de mâini, zicând că aşa e prima dată, dureros, dar nu aveam să ştiu că el asta urmărea de la mine, urmările au venit după ce faptul a fost făcut. Simţeam că e ceva în neregulă cu el, şi făceam orice să fie el fericit, eram îndrăgostită, dar nu aveam de unde să ştiu că nu îl cunoşteam de fapt deloc, aşa cum credeam că îl cunosc, el stătea cu fata aceea în acelaşi timp când era cu mine, şi eu, dăruisem fecioria mea lui, că îl iubeam şi îmi era teamă să nu îl pierd. Mă gândeam că poate el e alesul şi că poate că el va fi în viitor tatăl copiilor mei, visam că un copil fără minte, crezând că poate e posibil asta, deşi, mă minţea pe faţă. Dar am avut puterea să pun punct minciunilor, deşi, durea enorm, mă durea că aveam sentimente pentru el, dar şi că, rămăsesem doar o fată, cu vise spulberate.
Vedeam viaţa cum o văd şi acum, ca un om foarte matur, fără acele chestii minuscule care o înfrumuseţează, aşa cum le vedeam şi le simţeam când eram fecioară. Sufeream şi încă sufăr, că, nu am reuşit să mă păstrez fecioară, visam să mă dăruiesc băiatului pe care îl iubesc, dar cu care să fiu toată viaţa, să fie acea poveste frumoasă de iubire. Dar nu a fost aşa.
Mă oftic foarte tare, pentru că fecioria e ceva minunat, comoara fiecărei fete. Din asta am învăţat cât de urâtă e viaţa, de grea, „gri”, în sensul că mă confrunt cu probleme şi sunt singură, fără feciorie sunt ca o epavă, mă simt murdară, păcătoasă, pentru că am renunţat la feciorie, la lucrul acela important. Ce să fac? Cum să fac? Cu cine să vorbesc?
Alţii mă judeca poate pentru această alegere, dar, am învăţat că trebuie să aştept să îmi găsesc jumătatea, visam, la cineva sincer, un băiat care să facă orice pentru mine, care să nu pună sexul pe primul loc, ci plăcerea de a fi lângă mine, să mă susţină, să am cui să îi spun problemele, mereu mi-am dorit pe cineva, căruia să îi pese de mine, poate că de asta am fost atrasă de acest băiat, că mă asculta. Ne spuneam tot ce aveam pe inimă şi ne susţineam, dar nu ştiam că, voi plăti aşa de scump pentru că mi-am deschis sufletul cuiva care avea să mă rănească nespus…
Am nevoie de ajutor să trec peste, deşi mi-a fost greu, să mă ridic de jos, şi să am puterea să lupt, să învăţ, pentru viitorul meu, pentru că anul acesta voi merge la facultate, urmează examene.
Practic din cauza lui m-am simţit un nimeni, fără suflet, goală pe dinăuntru, acum ceva lipseşte din mine, simt asta, şi aş da orice, numai să dau timpul înapoi, şi să împiedic asta, dar.. vreau ca din greşeală asta, să învăţ ceva, să mă ajute Dumnezeu, să fiu puternică, să nu mai repet aceeaşi greşeală, mi-aş dori ca acum, să mă păstrez curată pentru mine, pentru viitor, să intru în biserică cu capul sus, şi să ştiu că Dumnezeu mi-a iertat greşeal.
Doare nespus de tare, dar ce să fac? Cu cine să vorbesc? Am nevoie de ajutor.. simţeam nevoia să împărtăşesc asta cuiva, pentru că e mai bine să te păstrezi curat trupeşte pentru cineva care te merită, şi cu care să fii toată viaţa, să ai o căsnicie frumoasă, copii.
Trăiesc cu teamă că poate când voi ajunge să mă căsătoresc, băiatul cu care am să fiu, îmi va scoate ochii ca nu a fost primul băiat în viaţa mea, sau că viaţa la care visez să o avem împreună, cu copii sănătoşi şi căsnicie fericită să nu se întâmple niciodată, am nevoie de un sfat, ce să fac.
Adolescenţilor, nu vă lăsaţi prada păcatului, nu greşiţi cum am făcut eu, că urmările nu întârzie să apară, mai bine să vă ştiţi curaţi sufleteşte, decât goi pe dinăuntru, murdari, păcătoşi, fără puterea de a face ceva!
Păstraţi-vă pentru că, ce e al vostru e pus de o parte!!
Albinuta
mai 4, 2012 @ 9:33 am
Doamne ajuta ,Ada,multumim pentru marturisirea ta de mare folos pentru tineri ,i-mi pare foarte rau de cele intamplate ,la intrebarile puse de tine :ce sa fac cu cine sa vorbesc ,am nevoie de ajutor pot sa-ti raspund ca ar fii bine sa vorbesti cu preotul duhovnic de la care cu siguranta vei primi muuulte raspunsuri ,iertare de la Dumnezeu si puterea de a merge mai departe (asta in cazul in care nu ai reusit pana acum ),apoi cred ca ar fii bine daca ai reusi sa ai alaturi de tine una sau mai multe prietene care sa te inteleaga cu care sa reusesti sa mai discuti ,sa te sfatuiesti .Chiar si aici pe Ortodoxia Tinerilor este o pagina „Clubul de prieteni „unde poti sa te inscri ,sa discuti cu tineri ortodoxi ,sa va imprieteniti si sa reusesti incetul cu incetul sa mergi inaite cu nadejdea ca Dumnezeu ne vede ,stie ce rele facem insa stie si pocainta noastra stie si faptul ca dorim sa devenim mai buni.
Dumnezeu sa te ajute sa reusesti sa te linistesti si sa-ti trimita in viata tot ce-ti este de folos
Liviu
mai 4, 2012 @ 9:53 am
Ada, capul sus si mergi mai departe. Nu e cazul sa exagerezi cu auto-culpabilizarea. Ai invatat o lectie de viata, pacat ca a trebuit sa platesti acest pret. Acum, ca ai priceput cum sta treaba, presupun ca si scara ta de valori s-a mai schimbat. Adica, ai invatat ce fel de persoane ar trebui sa se bucure mai mult de atentia si aprecierea ta, si de ce fel de persoane ar trebui sa te cam feresti. Multumeste lui Dumnezeu ca ai scapat doar cu atat si nu mai privi in urma, ci inainte. Ai toata viata in fatza. Nici fecioria, nici lipsa fecioriei nu inseamna nimic, daca nu sunt puse in slujba unui tel nobil. Daca ai inteles bine aceasta lectie de viata, nu esti cu nimic mai prejos decat inainte de a ti se intampla tarasenia, ba chiar, as zice eu, ai „cumparat” ceva intelepciune intre timp. Aceasta (intelepciunea) are si ea pretul ei, si care nu e chiar mic. Vrei un canon pentru tine? Sa nu mai repeti greseala! Daca poti sa faci asta e bine. Cu Dumnezeu, inainte!
add.05
mai 4, 2012 @ 12:10 pm
Multumesc de sfaturi!Pacat ca numai aici pot gasi oameni minunati cu care pot sa vorbesc si carora sa le spun povestea mea,sa nu repete aceeasi greseala.Dumnezeu sa ne ajute pe toti caci El e singurul care ne mai da forta sa mergem mai departe
Andy
mai 4, 2012 @ 1:56 pm
Hristos a inviat!Ada,povestea ta este una foarte trista,dar una din care toti cei care o citesc au ce invata.Imi pare rau prin ce ai trecut,dar poate e timpul sa nu mai vezi viata dintr-o perspectiva negativa.Ce ti s-a intamplat este o invatatura atat pentru tine,ci si pentru cei care parcurg aceste randuri,insa nu trebuie sa crezi ca de acum incolo vei fi etichetata altfel.Conteaza mult ca te mustra constiinta pentru ce ai facut,dar prin aceasta experienta urata se pare ca ai castigat intelepciunea pentru care Bunul Dumnezeu sigur iti va scoate in cale un baiat credincios,care sa te iubeasca asa cum esti,fara a fi nevoita sa faci alte compromisuri.Ca si sfat,poate ar trebui sa mergi sa vorbesti cu duhovnicul tau sau cu un preot pentru a trece peste acest hop din viata ta.Curaj si zambeste vietii,caci zi viata iti va zambi!Doamne ajuta!
Boitos
mai 7, 2012 @ 7:12 am
In primul rand nu poti sta sa te gandesti toata viata ce ai facut si de ce.O sa cazi in pacatul deznadejdii si in depresie si e tare rea.Crede-ma ca stiu cum e depresia si deznadejdea.Groaznica. Dute la un preot , te spovedeste, vorbeste cu el daca simti nevoia, si nu mai sta asa.Iti dau 3 motive:
1.Deznadejea este un pacat la fel de mare, dupa mine.
2.Nimeni si nimic nu iti ofara siguranta ca daca te casatoresti fecioara o sa ai parte de o casnicie fericita si copii sanatosi, daca sotul tau vrea sa iti scoata ochii cu asa ceva tot poate sa ii spuna ca te-ai culcat cu altul, chiar daca nu e adevarat.
3.Nimeni si nimic nu iti asigura faptul ca te-ar fi apreciat la adevarata ta valoare.
Pt ca adevarata ta valoare sta in sufletul tau si in inima ta.
Succea la scoala, si sa inveti bine sa iei examenele cu 10 ca sa dovedesti si tie si altora ca esti mai buna ca ei, si ca ai mai multe in cap, pt ca mai mult conteaza sufletul si mintea , decat altceva.
Ana
mai 7, 2012 @ 6:26 pm
@Simona
[quote]Nimeni si nimic nu iti ofara siguranta ca daca te casatoresti fecioara o sa ai parte de o casnicie fericita si copii sanatosi, daca sotul tau vrea sa iti scoata ochii cu asa ceva tot poate sa ii spuna ca te-ai culcat cu altul, chiar daca nu e adevarat.[/quote]
E important sa fii fecioara la Taina Casatoriei. Apoi, fecioria nu o tinem ca sa fim apreciati de cineva. Fecioria e un dar pentru orice familie indiferent daca barbatul apreciaza sau nu sotia fecioara.
Ai insa dreptate cand vorbesti de deznadejde. Odata ce Ada a realizat pacatul trebuie sa se intareasca si de acum sa traiasca in infranare pana la casatorie. Pentru infranarea ei o sa aiba alte daruri.
Dumnezeu sa-ti ajute Ada sa traiestri in infranare. Curaj!
Boitos
mai 8, 2012 @ 11:03 am
Stiu , Ana ca este important ca macar unul din familie sa intre curat in casnicie, daca nu se intampla sa intre amandoi( ceea ce ar fi ideal).Dar fata asta , Ada, nu se poate gandi mult si bine la ceea ce a fost, si poate ca daca isi schimba atitudinea si va crede ca Dumezeu o iarta (adica sa creada din toata fiinta ei) va primi la fel de mult binecuvantari ca si cei care intra curati in casnicie.
Pt ca numai Dumnezeu stie ce e in sufletul fiecaruia.
De asta am incurajat-o , pt ca fiind tanara, 18-19 ani, are treaba acuma, sa faca facultatea daca tot s-a inscris la una, si sa ii sara mintea de la ceea ce a fost, si sa se abtina pe viitor.
Hrab Alexandru
mai 8, 2012 @ 4:34 pm
Hristos a Inviat! Domnişoară Ada, îmi cer scz. că îmi permit să vă las un mesaj, pentru că ar trebui să-mi văd de treaba mea. Fapta dumneavostră care să spunem, pare groaznică a trecut şi face parte din trecut. Trecutul nu-l mai puteţi schimba, dar în schimb puteţi schimba viitorul. A cădea este omeneşte, a te ridica este Dumnezeieşte. Aţi căzut, asta e, nici un om nu va putea schimba asta, însă Dumnezeu pe care îl ştiu eu poate să facă pe cele vechi noi, deci ce nu pot oameni poate El. Fecioria asta este şi ea fizică şi psihică. Sincer nu ştiu câţi dintre cei cu feciorie fizică o mai au pe cea psihică, de aceea deşi fapta pare groaznică nu este momentul disperări. Este momentul a ne ridica fruntea din pământ, a începe să-i zâmbim lui Dumnezeu, pentru că El ne zâmbeşte nouă în continuu şi a merge cu fruntea sus spre Biserica Sa.
Eu cred că Dumnezeu cu siguranţa v-a iertat greşeala, pentru că El nu are nevoie de plângăcioşi ci de oameni hotărâţi să lase trecutul şi păcatul în umră şi care să-şi schimbe viitor, însă după cum spuneau majoritatea aveti nevoie să vă găsiţi un duhovnic „luminat” care să nu vă acuze. Cât despre viitor, dacă veţi merge pe calea Lui, cu siguranţa că El vă vă rândui un soţ care niciodată nu vă va scoate ochii.
Vă doresc ca Bunul Dumnezeu să vă ajute cu exemenele de la facultate, să vă de-a înţelepciune în continuare, iar dumneavoastră să înţelegeţi că Dumnezeu nu v-a urât niciodată, nici măcar atunci când aţi căzut şi cu atât mai mult acum vă aşteaptă şi dacă oameni nu vă înţeleg cu siguranţă El care este un Tată iubitor vă înţelege şi nu are de ce să nu vă ierte sau să nu vă dea ajutor.
Cristina
mai 8, 2012 @ 8:14 pm
Draga Ada, imi pare tare rau pentru ce ai avut de suferit. Cred ca un semn ca ai inceput deja sa folosesti ce ti s-a intamplat spre binele tau si al altora e ca ne-ai facut aceasta marturisire. Nici nu stii cati parinti inconstienti sprijina educatia sexuala in scoli si inceperea vietii sexuale de timpuriu (am intalnit comentarii la tati de familie ca ‘doar nu vrem ca oamenii sa isi inceapa viata sexuala la 30 de ani’; eu sustineam asteptarea pana la casatorie, ori nu se casatoresc oamenii neaparat la 30 de ani, unii o fac mai devreme, altii mai tarziu; m-a indurerat acea reactie din partea unui tata care ar trebui sa fie responsabil si care lua in derizoriu faptul ca ai lui fiice ar putea trece printr-o suferinta similara cu a ta; nu am avut atunci sa ii dau acest link la marturisirea ta, sa vada ca inceperea vietii sexuale inainte de vreme nu e intotdeauna o fericire). Asadar, iti multumesc ca ai gasit puterea sa ne impartasesti aceasta suferinta a ta, atat de sincer. Cred ca de vina au fost debusolarea in care este lasat tineretul nostru, lasat sa se educe singur din filmele gen telenovela sau alte filme foarte moderne. Lipsa unui duhovnic, al unui sfat bun, al unui sprijin real din partea familiei tale (care ar fi trebuit sa observe prin ce ispita treci si sa te avertizeze), lipsa poate a unui sprijin mai direct din partea preotului din parohia voastra, sau de la liceu, toate te-au ajutat putin sa cazi. Importanta nu e caderea, ci ridicarea : ). Poate ca atunci cand a ingaduit sa cazi, Dumnezeu a vrut sa te trezeasca, sa nu mai privesti cu aceiasi ochi valorile false ale lumii de azi, si sa te indrepti catre Hristos. Si ce ai ‘castigat’ ca sa zic asa prin experienta asta este smerenia. Bineinteles ca frumos si bine este a astepta tanarul pana la casatorie, dar daca nu a asteptat, atunci sa se smereasca si sa mearga mai departe cu credinta in Hristos si ferindu-se de a mai gresi. E bine sa fii fecior cand intri in casatorie dar sa nu te mandresti cu asta.
Cristina
mai 8, 2012 @ 8:14 pm
@Ada, cred ca experienta asta ti-a dat si mai multa maturitate, de acum nu vei mai crede ca tot ce zboara se mananca : ) Tot patitul e priceput. Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa te calauzeasca sa iti gasesti linistea si rostul pe lumea asta. Poti sa faci multe lucuri bune cu mintea ta, cu puterea ta de munca, cu entuziasmul specific tineretii. Nu te gandi acum la ce o sa spuna sotul tau, lasa zilei grija ei. Incearca acum sa devii mai buna, mai aproape de Biserica si de Hristos si Domnul va avea grija de tine.
Iustina
iunie 5, 2012 @ 11:14 pm
Doamne-ajuta! Buna Ada. Vreau sa-ti spun doar cateva lucruri, destul de simple, si crede-ma ca sunt reale pentru ca le-am trait si eu, o persoana care a gresit la fel ca tine. Din momentul asta, nu are importanta ca nu ma cunosti, sau ca iti vorbesc doar „virtual”, pentru ca mesajul e acelasi: din cate am inteles, esti la liceu si urmeaza sa dai la facultate, ceea ce inseamna ca treci printr-o perioada care te solicita sa dai tot ce-i mai bun din tine, sa lupti pentru viitorul tau, sa te rogi Bunului Dumnezeu sa te intareasca! Mergi neaparat si gaseste-ti un duhovnic, cineva care iti inspira mai multa incredere si pe care crezi ca poti sa-l pretuiesti! De fapt vei ajunge sa pretuiesti pe oricine iti va da un sfat pe care, daca il vei urma, vei vedea ca se produc schimbari la 180 de grade in viata ta, iar acesta nu este lucru un putin! Apoi, vei capata incredere in cuvantul acelui om trimis de Dumnezeu, si vei intelege incet-incet ca Dumnezeu iti vorbeste prin duhovnic, ca te-a iertat cu mult mai-nainte sa savarsesti pacatul – nici asta nu e putin lucru, crede-ma, te rog! Vei gasi mare si multa mila la Dumnezeu, prin Parintele tau! Nu este usor sa nu fii obsedata de faptul ca ai „cazut in pacat”, pentru ca traiesti „pe pielea ta” despartirea de Dumnezeu, pierderea lui Dumnezeu. Dar El este la fel de iubitor fata de tine, si vrea sa-ti revii, sa te regasesti alaturi de El, Care, daca vei vrea cu adevarat, Se va darui cu mai multa putere pentru a te face „NOUA” (si nu indraznesc prea tare daca spun si fecioara – cel putin sufleteste!). Am pus ghilimele acestui cuvant nu pentru ca am folosit vreo metafora, ci pentru ca este un cuvant biblic, ca si expresia ca „Domnul le face pe toate noi”, si, in consecinta, adevarat – daca te raportezi, de exemplu la Noul Testament ca la singura marturie adevarata despre Dumnezeu si implicit despre viata. Sper ca ai inteles ce am vrut sa-ti transmit pana acum. Am mai observat, de asemenea, ca iti faci probleme pentru viitoarea casatorie. Sa stii ca aici esti putin pripita (si ispitita, probabil), pentru cateva motive: 1. esti destul de mica pentru a te gandi de pe acum la casatorie (si nu ma cred superioara tie, desi am cu cativa ani mai mult decat tine) – dar ca idee, poate e mai bine sa-ti traiesti frumos, si curat, tineretea, de acum incolo, pana cel putin o sa termini cu bine facultatea. 2. o relatie matura, cu un baiat, e mai bine sa o lasi in grija lui Dumnezeu, pt ca, pt a fi matura, trebuie sa ai fata de cine fi matura si iar ne intoarcem la Dumnezeu 🙂 3. relatia cu un baiat va depinde totusi de relatia ta, de acum inainte, cu Dumnezeu… si iar, ne intoarcem la El:) 4. cand vei fi capabila sa incepi o relatie responsabila (adica, atunci cand vei sti cine esti cu adevarat si te vei iubi pe tine mai intai – pt a-l putea iubi, si ierta, si pe celalalt), vei cunoaste inevitabil o persoana care nu te va mai putea duce cu „zaharelul”, pentru ca „cine se aseamana se aduna”, asa cum ziua nu poate fi si noapte totodata. Asta bineinteles ca o va randui Bunul Dumnezeu la timpul potrivit, cand va vedea smerenia ta, si cand pocainta ta va rodi si te va schimba in persoana care ai fost si vei fi: chipul lui Dumnezeu, si reflexia iubirii Sale – iar asta nu e lucru putin! Cand vei intelege lucrul acesta, vei pune inceput bun in fiecare zi ca sa o inchini lui Dumnezeu. Sper ca nu am deviat, vreau doar sa-ti impartasesc si cateva lucruri personale, care imi doresc sa te incurajeze putin: dupa ce mi-am facut canonul si mi-am indreptat vointa spre Dumnezeu, cu ajutorul Maicii Domnului am reusit sa imi refac viata, daca pot sa spun asa. Mi-am „venit in fire”, mi-am gasit adevaratul scop care mi-a adus pacea in cele din urma – Hristos, Domnul, la Care, daca ne raportam cat e cat, vedem cu totul altfel lucrurile, in adevarul lor, iar trairea realitatii devine mai buna si mai plina de nadejde chiar si in suferinte extreme. Roaga-te Maicii Domnului, cu toata inima sa te ierte si sa-ti dea putere sa stai inaintea lui Dumnezeu, sa-L primesti pentru totdeauna, in sufletul tau, in fiecare zi. Asta e singurul lucru care conteaza si pe care trebuie sa ti-l doresti. Doar asa, iti vei regasi increderea si puterea de a merge cu fruntea sus, ca fata si ca om al lui Dumnezeu. Iar pe urma, Bunul Dumnezeu te va invata sa fii intr-o relatie cu altcineva, care sa merite dragostea ta pe care nu trebuie sa o daruiesti oricui! Nu ma dau exemplu, dar ca sa intelegi cum se pot, cu adevarat, schimba perspectivele in viata unui om, am intalnit, pana acum (ulterior relatiei esuate cu baiatul cu care am savarsit pacatul trupesc), persoane minunate care m-au pretuit si m-au facut sa ma simt „intreaga”, prin iubirea lor si prin noul mod de a ma raporta la o persoana. Pot sa spun ca am intalnit, la un moment dat, chiar pe cineva care vroia sa fie preot, si care m-a invatat cum sa iubesc in Domnul, si mi-a marturisit ca l-a atras sinceritatea si interesul meu fata de Dumnezeu – nu am avut curajul sa raman cu acea persoana, pentru ca a fi preoteasa este totusi un scop inalt – ceea ce nu inseamna, ca nu poate fi implinit si de o fata care nu se casatoreste virgina! Am trait multe in cativa ani de cand sunt in Biserica, si m-a invrednicit Dumnezeu sa vad lucrurile altfel. Si prin „altfel” inteleg „Altfel” fata de parintii mei care nu pun pret pe Biserica, pentru ca asa „au apucat” (acum asa sunt disculpati oamenii), fata de cei de varsta mea (pe care ii inteleg sincer, dar fara a ma crede superioara, nu le dau dreptate in niciun aspect daca nu-L marturisesc pe Hristos, macar prin faptele lor daca nu prin credinta sau sistemul lor de valori), si fata de toti oamenii, care cred ca au in maini fraiele societatii, iar ei nu au in maini fraul propriei vieti. Ca sa nu ma mai lungesc si sa nu te fi plictisit cumva, daca ai citit si inteles mesajul meu pana aci, sper ca vei face totusi cum te-au sfatuit toti cei de pe site care ti-au inteles framantarea si care se vor ruga pt tine sa-ti gasesti calea si sa lupti! Ma rog, alaturi de cei care iti inteleg suferinta, sa te ajute Bunul Dumnezeu, sa treci peste aceasta perioada cu rugaciunile Maicii Sale si ale Sfintilor Lui si sa pui inceput bun in viata ta, care poate fi la fel de minunata, cu sau fara feciorie, daca Il ai pe Dumnezeu cu tine! Doar la Maicuta Domnului vei gasi adevarata intelegere, mangaiere si vindecare! Iarta-ma te rog, daca am indraznit prea mult scriindu-ti. Numai bine, Doamne-ajuta!
lolz
iunie 29, 2012 @ 6:02 am
[quote]cunoscusem un băiat care fecior fiind nu a îndrăznit să mă atingă vreodată necuviincios, şi îmi făcea tot pe plac, dar am renunţat pentru a fi cu acest băiat plecat.[/quote]
[quote]trebuie să aştept să îmi găsesc jumătatea, visam, la cineva sincer, un băiat care să facă orice pentru mine, care să nu pună sexul pe primul loc, ci plăcerea de a fi lângă mine, să mă susţină, să am cui să îi spun problemele, mereu mi-am dorit pe cineva, căruia să îi pese de mine, poate că de asta am fost atrasă de acest băiat, că mă asculta. [/quote]
Pai… ai avut ce ai vrut, dar l-ai pierdut pentru ca ai dat vrabia din mana pe cioara de pe gard. Oricat de dureros ar fi, greseala e a ta. Invata din asta.
add.05
iunie 29, 2012 @ 9:11 am
[quote]Pai… ai avut ce ai vrut, dar l-ai pierdut pentru ca ai dat vrabia din mana pe cioara de pe gard. Oricat de dureros ar fi, greseala e a ta. Invata din asta.[/quote]
si daca ti-as spune ca am invatat?;) sunt constienta ca gresisem,am avut totusi puterea sa merg mai departe,deci nu-mi place sa mi se spuna de 1000 de ori ca am fost vinovata,ca greseala a fost mea,si cel care a provocat asta a fost vinovat de 100 d ori mai mult ca mine,un barbat adevarat nu face asa,si asta reiese educatia pe care a primit-o
Boitos
iunie 29, 2012 @ 10:24 am
Dupa mine e mai vinovat cel care duce in ispita decat cel care cade in ispita.
Pt ca cel care duce in ispita cam stie ce face sau ce vrea sa faca, pe cand cel care cade in ispita de multe ori nu prea stie ce face, numai dupa ce face lucrul respectiv.
Cel care a cazut in ispita probabil va incerca sa isi revina, sa fie mai atent, sa ceara iertare de la Dumezeu , pe cand celalalt probabil ca va incerca sa mai duca si pe altii in ispita, de multe ori cu buna stiinta.
Aici ma refer la toate patimile si problemele care pot aparea.