Adevărata dreptate. A-L urma pe Hristos.
Capitolul 2 din Epistola către Filipeni arată iubirea curată a Sfântului Apostol Pavel faţă de Iisus Hristos. Singura lui dorinţa: aceea de a trăi în El şi prin El.
Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă’ntru Domnul! Ca să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este greu, iar vouă vă este întărire. Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de’mprejurul tăierii!, pentru că noi suntem tăierea’mprejur, noi, cei ce’n duh Îi slujim lui Dumnezeu şi ne lăudăm întru Hristos Iisus şi nu ne bizuim pe trup, deşi eu aş putea să mă bizui şi pe trup. Dacă vreun altul socoteşte că se poate bizui pe trup, eu cu atât mai mult: tăiat împrejur la opt zile; din neamul lui Israel; din seminţia lui Veniamin; evreu din Evrei; după lege, fariseu; după râvnă, prigonitor al Bisericii; după dreptatea cea din lege, fără prihană.
Dar cele ce-mi erau mie câştig, pe acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă. Mai mult însă, eu pe toate le socotesc pagubă faţă de nepreţuitul preţ al cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, de dragul Căruia m’am lăsat păgubit de toate şi le socotesc drept gunoaie pentru ca să-L câştig pe Hristos şi să mă aflu întru El, având nu propria mea îndreptăţire, cea din lege, ci pe aceea care este prin credinţa în Hristos, îndreptăţirea cea de la Dumnezeu, întemeiată pe credinţă, ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia la patimile Lui; asemănându-mă cu moartea Lui, să pot ajunge cumva la învierea cea din morţi.
Nu că am şi dobândit-o sau că de pe-acum am ajuns la desăvârşire; dar o urmăresc, că doar o voi dobândi, de vreme ce şi eu dobândit am fost de Hristos Iisus. Fraţilor, eu încă nu socotesc s’o fi dobândit, dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând la cele dinainte, alerg la ţintă către răsplata chemării de sus a lui Dumnezeu întru Hristos Iisus.
Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi, pe aceasta s’o gândim; şi dacă gândiţi ceva în alt fel, Dumnezeu v’o va descoperi şi pe aceasta. Dar de acolo de unde am ajuns, să urmăm acelaşi dreptar, să gândim la fel. Fiţi laolaltă următorii mei, fraţilor, şi uitaţi-vă la aceia care se poartă aşa cum aveţi voi pildă de la noi.
Fiindcă mulţi – despre care v’am vorbit adeseori, iar acum v’o spun chiar plângând – se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor este pieirea; dumnezeul lor este pântecele; iar slava lor, întru ruşinea lor; ei pe cele pământeşti le cugetă.
Căci pentru noi, cetatea noastră e de la’nceput în ceruri, de unde-L şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Iisus Hristos, Care va schimba trupul nostru de smerenie spre a-l face după chipul trupului Său de slavă, potrivit cu lucrarea puterii Lui ca pe toate Sieşi să le supună.
(Epistoca către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 2, Biblia Jubiliara, tradusa si diortosită de IPS Bartolomeu Anania)