Skip to content

17 Comentarii

  1. GeoAlena
    ianuarie 24, 2013 @ 4:07 pm

    Foarte interesanta aceasta latura…Multumesc pt luminare!

    Reply

  2. albinuta
    ianuarie 25, 2013 @ 10:49 am

    Foarte frumos articol Claudiu,multumesc ,cu trecerea timpului i-mi dau seama cat de bine i-ti faci meseria pe care ai ales-o(de preot ),chiar daca deocamdata nu a randuit sa fii preot ,prin articolele pe care le scrii faci o misiune la fel de importanta si folositoare ,Dumnezeu sa-ti ajute si sa te binecuvinteze in tot ceea ce faci

    Reply

  3. bogdan h
    august 9, 2013 @ 1:00 pm

    doresc sa imi exprim si eu parerea .consider ca traim vremuri tulburi .de-aceea eu si nevast ane mai gandim inca daca sa avem un copil sau nu.nu avem inca niciunul.
    pe de alta parte te-ai gandit vreo-data ca poate oamenii care aleg sa nu aiba copii se simt mai fericiti decat majoritatea celor pe care ii au? de ce majoritatea celor care au copii se vaita tot timpul? eu unul nu ii vad fericiti pe cei cu copii mici. ii vad mai degraba obositi . ma cam sperie lucrul asta si mai toti oamenii cu copii pe care ii cunosc sunt asa.
    astept si parerile voastre

    Reply

  4. LoredanaPopovici
    august 9, 2013 @ 2:14 pm

    Aveam o cunostinta care nu dorea copii. Pur si simplu. Ii era mult mai bine asa, mai tihnit.Intr-un final se decide sa faca un bebe. Dupa ce s-a nascut minunea, mamica se intreba”oare cum am putut sta atatia ani departe de aceasta bucurie”?
    Copii aduc oboseala? ADUC. Copii aduc jertfa multa, nopti nedormite, griji , framantari? Aduc. dar in acelasi timp aduc atatea bucurii, impliniri, pace sufleteasca incat nu cred ca toate acestea ar putea fi valorificate ptr ca nu exista grad de comparatie.
    Eu personal, mama a patru copii, avand putine nopti dormite de seara pana dimineata , marturisesc ca daca mi s-ar oferi posibilitatea sa imi aleg din nou viata aceeasi decizii as lua, ba mai mult as astepta cu mai multa nerabdare si emotie minuniile care mi-au facut viata atat de frumoasa!

    Reply

  5. sharbinsk
    august 9, 2013 @ 2:48 pm

    Indiferent că ai sau nu copii tot nu scapi de stres, certuri,oboseli.

    Doar că oamenii fără copiii am observat că se ceartă de la lucruri de nimic,deşi sunt numai ei, tot au impresia că nu le ajung banii.

    Familiile care nu au copiii sunt mai predispuse despărţirii, au mai puţine elemente care să le responsabilizeze şi să le lege, chiar şi procedurile de divorţ sunt mai simplificate.

    O familie axată numai pe plăcere la un moment dat se va submina pt că pt plăcere se găsesc întodeauna parteneri fără obligaţii, mai interesanţi decât ce ai acasă.

    Exclud din discuţie familiile care-şi doresc prunci şi nu pot face, vorbeam de cei care amână momentul până nu mai pot avea biologic.

    Mai are rost să spun că în familiile numeroase se nasc geniile şi conducătorii de mâine ?

    Asta pt că se angajează o concurenţă între fraţi care-i face pe tineri să se autodepăşească şi cel puţin unul dintre ei îşi va depăşi părinţii.

    Reply

  6. sharbinsk
    august 9, 2013 @ 2:52 pm

    D.p.d.v statistic, familiile mari sunt cei mai ordonaţi şi calculaţi cheltuitori, pt că drămăluiesc banii prioritar pt necesităţi.

    Reply

  7. sharbinsk
    august 9, 2013 @ 3:00 pm

    „Adevăratul motiv pentru care soții recurg la contracepție”

    Titlul mi se pare limitativ, sunt mult mai multe motive pt care soţii recurg la contracepţie, deşi articolul e real, nu cred că vor fi epuizate vreodată motivele pt care soţii recurg la acest gest.

    Eventual unele tendinţe ale lumii moderne, da ce-i în mintea omului Dumnezeu ştie.

    Reply

  8. Dan Sorin
    august 9, 2013 @ 3:55 pm

    @Lorep: Și nu vă faceți griji când vedeți toate aceste ispite cu buletine cu cip, carduri de sănătate, vaccinuri ( citisem recent că vor în țară să oblige prin lege ca să fie vaccinați copiii ), propagana asta homosexuală ce se vrea să intre în școli? Cum puteți dormi noaptea când vedeți toate aceste atacuri împotriva familiei?

    Reply

  9. LoredanaPopovici
    august 9, 2013 @ 5:48 pm

    Lupt asa cum pot. Nu dorm nestingherita somnul nepasarii. Copii invata la o scoala ortodoxa, iar daca acest lucru nu se va mai putea, vom recurge la homeschooling. Ii invat pe copii bunul simt, normalitatea, decenta. Nu le fac vaccinuri. Nu le dau medicamente decat in cazuri serioase. Avem o dieta relativ santoasa,cu fructe si legume.
    De cipuri nu imi fac griji. Ne-a scos din prea multe incercari Domnul pana acum ca sa ma ingrijorez.Iar cand am fost pe punctul de a gresi din necunostinta, a intervenit Domnul, direct sau indirect si nu am facut greseala aia. Ma incredintez intru totul in mana Lui si am incredintarea ca El imi poarta de grija si nu ne va pierde. Si eu cred cu tarie ca pana la sfarsit Domnul va avea marturisitori. Si de unde sa rasara marturisitorii daca noi nu-i nastem?

    Reply

  10. Dan Tudorache
    august 10, 2013 @ 8:19 am

    Salutare Bogdan!

    Îmi voi împărtăși și eu pe scurt experiența de părinte, dar până atunci mai bine lămurim percepția ”trăim vremuri tulburi”.
    Trăim vremuri tulburi? Da, este evident! S-a trăit mai bine înainte? Da și nu, depinde din ce unghi vorbim, dar dacă vorbim din cel al nivelului de trai și al asigurărilor sociale de sănătate cu siguranță nu s-a trăit mai bine ca acum.
    Trăim în era consumismului și niciodată nu s-a trăit mai bine d.p.d.v alimentar. Aproape orice familie din soț-soție cu cel puțin un salariu, își permite să se descurce cel puțin decent. Ne permitem să mâncăm de toate. În plus, mai și risipim. Ne permitem haine, multe haine pe care părinții noștri nu și le permiteau.
    Avem asistența medicală pe care strămoșii noștri nici nu o visau posibilă (e drept, nici generațiile de azi nu mai au sănătatea lor)
    Dacă ne uităm în istorie, dacă comparăm nivelul de trai, posibilitățile financiare ale familiilor din trecut, generație cu generație raportate la generația prezentă, putem constata că noi, cei de astăzi, o ducem cel mai bine. Și cu toate astea invocăm vremurile tulburi pentru a nu face copii. Dar ceilalți au făcut copii când vremurile au fost și mai grele, deci este posibil. În plus, cred că este o utopie să credem că vor veni politicieni la cârma țării sau UE și care să spună: stați fără griji, de acum încolo economia va merge bine, nu vor fi probleme, puteți face copii că sigur nu o să aveți probleme. Niciodată nu vom face copii dacă așteptăm vremuri mai bune.
    Acum revin și la experiența mea de părinte. N-am avut cu soția copii 5 ani de la căsătorie. Nu a fost să fie. În tot acest timp, am trăit fără griji, fără responsabilitatea creșterii de copii. Fericire a fost? Desigur că da! Neînțelegeri au fost? Desigur că da! Dar viața a fost liniară, fără provocări.
    A venit apoi și micuțul uragan pe lume, un îngeraș de băiețel care ne demolează în fiecare zi, și în fiecare zi o luăm de la capăt 🙂
    Îîn primele luni a plâns de ne-a terminat, niciodată nu a adormit singur (excepțiile numărate pe degetele de la o mână), permanent fiind nevoie să fie ținut în brațe și legănat cu zecile de minute, până la amorțirea mâinilor. (Sărmana mea soție)
    În fiecare noapte se trezea de cel puțin două ori, uneori de 3,4,5. N-am făcut armata dar ăsta mic m-a antrenat ca în legiunea străină.
    Am trecut și de perioada asta și acum ne amuzăm când ne aducem aminte. Au trecut toate atât de repede.
    Acum este extrem de energic, foarte atașat de prezența mamei și e cam greu să faci treabă în preajma lui că-ți strică tot. Se bagă cu nasul în toate și nu te lasă până nu te convinge să faci ce vrea el.
    Asta e prima parte a lucrurilor, dar să nu o iei ca pe un exemplu șablon pentru că fiecare copil este unic. Am auzit cazuri și cazuri între timp. Unii foarte calmi, foate blajini, alții spider-mani în acțiune. Deci nu te speria. În plus nu a murit niciun părinte de la copiii ”duracell”.
    A doua parte a lucrurilor este asta:
    Niciodată nu am fost mai împlinit ca acum de când avem primul copil. Am râs de m-am prăpădit în unele situații. Ăsta mic e mai dulce ca mierea. Îți spun sincer că așa sunt toți copii față de părinți: dacă îți zbiară o oră întreagă răstimp în care te pune cu răbdarea la pământ, iar după asta îți zâmbește larg o singură clipă… te-a resetat, ai uitat tot, ți-a adus raiul pe pământ. No comment, nu se poate exprima în cuvinte, doar părinții înțeleg asta.
    La fel ca și Loredana spun și eu: e greu? Este! E frumos? Nu doar frumos ci este deosebit!
    Dacă ar fi să aleg, nu m-aș întoarce la cei 5 ani, să stăm singuri din nou. A fost frumos și atunci, dar acum e deosebit.
    Mai vreau copii? Desigur că da!
    Bogdan, creștinismul nu vine cu idei utopice despre familia fericită. Familia creștină este una plină de provocări. În primul rând copiii sunt cei care scot părinții permanent din limitele lor, forțându-i mereu și mereu să se autodepășească. De asta apar și tensiuni mai dese uneori. Să nu te superi, dar toată lumea poate fi fericită în egoism. Dar fericirea egoistă nu mântuiește pentru că scopul omului pe pământ nu este să fie fericiti ci să se mântuiască. Și viața de familie cu copii este cea prin care ne mântuim. Altfel suntem ca smochinul blestemat, care nu aduce roade. Și dacă nu avem roade nici nu ne putem bucura de ele încă de aici, de pe pământ.
    Pe final, îți recomand să citești și acest articol ([url]http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/planningul-familial-o-antecamera-mortii [/url]), a cărui concluzie o postezi și aici:

    „În concluzie, ce punem la temelia „fericirii” noastre conjugale? Nu cumva jertfa – nerecunoscută de noi înşine – a copiilor pe care am fi fost datori să-i naştem şi să-i creştem?
    „Scopul este să vedem în soţia noastră ceea ce Hristos a văzut în Biserică. Şi dacă reuşim acest lucru, atunci totul este bine. Dacă însă o folosim pe soţia noastră (în creştinism, după 2 milenii de creştinism) ca obiect de plăcere, închipuiţi-vă unde ne situăm în istorie. După 2000 de ani de creştinism ne folosim soţia tot ca obiect de plăcere! Acest lucru se întâmplă încă în zilele noastre, căci ne culcăm cu soţiile noastre, dar tot ce rezultă din asta trebuie omorât. Cu mâinile noastre o ducem la clinică, la „uzina” de omorât copii. Sau acum ne-am mai deşteptat, zicem noi, îi dăm pastile anticoncepţionale şi o folosim pe soţia noastră tot ca simplu obiect de plăcere. Pentru că între noi şi ea nu există decât un singur scop: PLĂCEREA (…) Ne folosim soţiile ca obiecte de plăcere şi condamnăm păgânismul de până în Hristos, care adusese femeia în stadiul acesta. Hristos s-a silit până la jertfă şi a ridicat-o în starea binemeritată ei, iar noi ne înjosim soţia în halul acesta…” (Pr. Nicolae Tănase)”

    Reply

  11. pantelimon
    august 12, 2013 @ 12:54 pm

    Si noi avem un bebe, insa pot spune ca e multa suferinta la noi in casa. Am trecut prin clipe grele, care au fost mai multe decat bucurii. Sotia sufera cel mai mult si nu-si mai doreste alti copii, si pot spune ca nici eu . Pana la urma nu poate nimeni sa te inteleaga, pentru ca in clipele cele mai grele esti singur. E cumplit ca mama sa ai copilul bolnav , si sa nu poti avea grija de el pentru ca si tu ai probleme si esti singura. Poate Dumnezeu stie mai bine de ce se intampla anumite lucruri , pentru ca noi nu ni le putem explica.

    Reply

  12. Boitos
    august 12, 2013 @ 1:09 pm

    Dan ,imi cam imaginez ce a facut ala mic din voi.
    Mai ales fiind primul copil si dorit, l-ati alintat din cale afara.Si apoi reversul medaliei.A devenit sef in casa.
    Pantelimon, zilele trecute la Biserica ne spunea in calugar, ca sa nu spunem niciodata ca suntem singuri, deoarece Dumnezeu este cu noi pretutindeni , mai ales in necaz si suparare.Rugati-va cat puteti ca are Domnul de grija si de micut si de mama.

    Reply

  13. Dan Tudorache
    august 12, 2013 @ 1:19 pm

    Ioan, într-adevăr titlul e limitativ, în realitate sunt mai mulți factori dar cel enunțat credem că este principalul.

    Pantelimon, mă doare inima pentru voi și îmi pare rău că nu pot ajuta cu mai mult de-o rugăciune. Și e adevărat că acum poate nu vă puteți explica de ce aveți această cruce, dar cred că tocmai prin îmbrățișarea ei veți afla și răspunsul.

    Simona, nu e șef, e un adevărat faraon. Nu l-am alintat exagerat ca să ajungă așa, ci e felul lui impulsiv și îndrăzneț în toate. Din contră, cu mine nu-i merge la mofturi… eu sunt polițistul rău când vine vorba de ele.

    Reply

  14. bogdan h
    august 13, 2013 @ 1:45 pm

    salut dan

    referitor la ce ai spus

    ” îi dăm pastile anticoncepţiona le şi o folosim pe soţia noastră tot ca simplu obiect de plăcere. Pentru că între noi şi ea nu există decât un singur scop: PLĂCEREA (…) Ne folosim soţiile ca obiecte de plăcere şi condamnăm păgânismul de până în Hristos, care adusese femeia în stadiul acesta. Hristos s-a silit până la jertfă şi a ridicat-o în starea binemeritată ei, iar noi ne înjosim soţia în halul acesta…” (Pr. Nicolae Tănase)””

    tin sa te contrazic .Si femeia simte placere atunci cand face dragoste ,nu doar barbatul,deci nu poate fi vorba ca este doar un obiect sexual.

    Reply

  15. bogdan h
    august 13, 2013 @ 1:50 pm

    alta problema:

    Nu cred ca sunt dator cu nimic ,cu nici o jertfa ,eu nu am cerut sa ma nasc.Am venit pe acest pamant pt ca asa au dorit parintii mei.Eu consider ca am dreptul sa aleg daca sa am copii sau nu .-Oricum ma mai gandesc la acest subiect .Nu putem ignora liberul arbitru.

    Reply

  16. Dan Tudorache
    august 13, 2013 @ 3:45 pm

    Salutare Bogdan!
    Legat de prima afirmație citată ea aparține părintelui Nicolae Tănase, de la Valea Plopului, dar subscriu la ea integral.
    Desigur că părintele nu a negat că femeia nu ar simți plăcere (cum ar putea, doar e tată a șase copii? 🙂 ), ci a afirmat că este folosită ca obiect de plăcere tocmai pentru că sunt îngrădite urmările firești ale dragostei. Ca atare, femeia este redusă în actul intim la un scop strict utilitar: aceea de a satisface o plăcere.

    Și desigur că ai liberul arbitru, nimeni nu îți poate impune să fii colaborator al lui Dumnezeu sau nu. Fiecare decide pentru sine (și pentru soție în cazul căsătoriei).

    Reply

  17. Irina
    ianuarie 22, 2014 @ 1:40 pm

    Grăitor articol!
    Asemenea și unele comentarii, extrem de folositoare.

    Problema este că fiind creștin ortodox practicant, ai șanse să afli și să înțelegi aceste lucruri. Fiind în afara Bisericii, însă, cred că e aproape imposibil. De aceea e foarte bine să se scrie, sunt sigură că sunt mulți care ar primi aceste realități, dar care nu știu de ele.
    Mintea noastră e manipulată din fragedă copilărie, așa că nu putem să ne bazăm doar pe raționamente proprii și să trăim după cum ne spune ea că este ”bine”.
    Of, deci… E nevoie ca omul să aibă scopul de a trăi pentru și după Hristos, ca să poată primi aceste vorbe. Iar apoi, trebuie să și ajungă la ele, altfel s-ar putea să fie în neștiință o viață întreagă..

    Oricum, pe scurt: sunt sigură că bucuriile duhovnicești din familie sunt de nedescris, atunci când ea luptă, unită, să urce spre Dumnezeu.
    Nu putem compara frumusețea, minunea celor duhovnicești, ale sufletului, cu limitatele bucurii sau plăceri lumești. Iar sufletul nostru e făcut să caute mereu mai mult, să nu se mulțumească cu superficialul, cu limitatul, cu…mocirla. Și nu va putea fi niciodată fericit cu adevărat, fără El.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *