Ce dulce este pe buzele unui orfan cuvântul “mamă”! Adoptă un copilaș în familia ta!

Îi cunosc pe copiii orfani din 2003 de când eram membru al Asociaţiei Studenţilor Creştin Ortodocşi Români, filiala Galaţi. Pe atunci, unul din proiectele asociaţiei era să mergem 2-3 voluntari în fiecare centru de plasament din oraş, duminică, şi să-i însoţim pe copiii la biserică la Sfânta Liturghie.

Atunci am intrat în lumea lor şi am fost surprins să văd câtă suferinţa este în viaţa lor. Veneam de dimineaţă, în jurul orei 8 şi îi aşteptăm să se trezească, să mănânce la cantină, să se îmbrace… şi asistăm vrând nevrând la fel de fel de situaţii. Primul lucru care m-a lovit într-un astfel de centru este mirosul foarte puternic, un miros închis şi greu… care mi-a lăsat de înţeles care este igiena copiilor de aici.

Din primele minute ale întâlnirii cu copiii mi-am dat seama cât de multă suferinţă este în inimioara lor… şi cât îşi doresc să aibă şi ei o mămică şi un tătic. Eram pe hol şi ei ieşeau din dormitoare şi intrau repede în vorbă cu mine, fără timiditate, şi apoi mă luau în braţe. După ceva timp ajunseseră să îmi spună „tati” dorindu-şi şi ei să fie adoptaţi. Deşi erau mici, ştiau că unii dintre ei fuseseră luaţi „acasă” de unele familii şi adoptaţi, şi din acest motiv între ei era o concurentă pentru a se prezenta oricărui străin care intră într-un orfelinat, ca un viitor posibil copil de adoptat.

Ce tristeţe! Ce suferinţa poate fi în aceşti copilaşi! Să te prezinţi ca o marfă înainte oamenilor, pe o „piaţă concurenţială” pentru a obţine o mămică și un tătic, pe care Dumnezeu ţi i-a rânduit în mod firesc de la naştere… dar care te-au părăsit… Ce paradox!

Apoi mergeam cu ei la masă şi îi vedeam împărţiţi câte 4, cu câte o cană de ceai în faţă două felii tartinate cu pateu sau unt, 2 felii de salam, şi o grămăjoară de marmeladă, aşezate într-un bol metalic. În cei trei ani în care i-am vizitat, erau mai mereu trişti la masă, se certau şi aveau faţă căzută. Urma să alegem 10-20 de copii pentru a pleca la biserică. Doamnele îngrijitoare recomandau pe copiii cei mai „cuminţi”, şi invariabil mulţi rămâneau pe dinafară. Pentru ei mersul la biserică era o ieşire în aer liber, la plimbare, era o mică evadare din acel loc pe care ei nu-l considerau „acasă” ci „casa de copii”. La biserică primeau pachețele de la diferite doamne, și asta îi motiva și mai mult să meargă. După slujbă mai mergeam uneori și-n parc și se mai jucau puțin. Din toate aceste motive, ieșirea la biserică era căutată / dorită, și unii copilași rămâneau pe dinafara grupului, și erau triști.

Încercam să diversific și să mai iau și alți copii, odată am avut ambiția să-l iau pe cel mai obraznic și i-a plăcut mult. Merge la biserică și astăzi, având acum aproape 30 de ani.

Am fost cu ei la biserică timp de 2 ani, poate și mai mult, și a fost o perioadă care m-a bucurat sufletește, și m-a ajutat mult. De atunci au trecut 15 ani și am rămas în legătură cu câțiva dintre ei și am aflat și ce s-a mai întâmplat cu ceilalți.

Unul din ei a ajuns la închisoare pentru furt, deși era un copil cuminte, și era și printre cei mai mici. A fost abuzat sexual, și acum are SIDA și locuiește din ajutorul social. Altul, neavând educație, deși ei mergeu la școală dar nu se ocupa nimeni de ei, stă pe străzi și trăiește din te miri ce. Altul la fel, având o vârstă aproape de 30 de ani, trăiește într-un centru social, neangajat, și viața lui nu pare a avea o direcție. Știu mai mulți care trăiesc din cerșit.  Alții sunt bolnavi cu diferite boli și unii au retard mintal, din cauza lipsei afecțiunii și a educației.

Știu și trei copii care au ajuns mai bine, în sensul că au un salariu și reușesc să-și plătească o chirie și să se întrețină singuri.

Din cei pe care-i cunosc, nu e niciunul căsătorit, și nici nu au copii. În general au primit o educație foare slabă, trăiesc de pe azi pe mâine, cerșesc, stau pe străzi, sau dacă locuiesc într-un centru social, le este greu să-și depășească condiția de orfan – sărac.

Și astăzi, deși sunt adulți, se comportă asemenea unor copii. Și astăzi resimt în ei puternic lipsa părinților și a iubirii. Și astăzi sunt nostalgici când mă văd pe mine cu fetițele mele și se comportă frumos cu copilașii, arătând prin asta cât de mult și-au dorit și ei să aibă o mămică și un tătic. Ce dulce este pe buzele unui orfan cuvântul “mamă”!

Noțiunile de familie și de acasă li se par cele mai frumoase lucruri din lume. Sunt “copii” săraci, necăjiți, abuzați, chinuiți și trăiesc și ei de pe azi pe mâine. Mi-e milă de ei, și mi-aduc aminte că le luam fața lor dragă și inocentă în mâinile mele și mă jucam cu ei când erau copilași, și încercam să le acord un gram de iubire, ca să se bucure și ei, și astăzi îi văd adulți, viața a trecut peste ei, și tot se chinuie ca și acum 15 ani.

Dragilor, copiii orfani sunt una din categoriile de oameni cele mai suferinde din societate, și au mare nevoie de ajutorul nostru. Oricâte dulciuri și jucării ar primi de Crăciun și de Paști, oricâte excursii ar face ei vara, în inima lor, suferința primă, pregnantă, care le definește caracterul și viața zi de zi este: lipsa mamei și a tatălui. Ar trebui să-i ajutăm să trăiască într-o familie. Sunt copii care trăiesc astăzi în apartamente, printre noi, într-un sistem instituțional tip familial, câte 5-6, crescuți de asistenți maternali plătiți, pentru a fi ajutați să se adapteze mai ușor lumii în care trăiesc. Sunt copii orfani care sunt luați acasă și crescuți de asistenți maternali, în familia asistentului, și e foarte bine că e așa, pentru că asta îi ajută mult.

Dar sunt și mulți care trăiesc în orfelinate. Și aici e nevoie de susținerea noastră.

Copii orfani de astăzi, neajutați, vor fi poate oamenii străzii de mâine, delincvenții de mâine, prostituatele, victimele abuzurilor, săracii de mâine, bolnavii mintal și oamenii cu handicap de mâine.

Dacă există cineva cu inimă bună între voi, să vă aduceți aminte și de acești copilași necăjiți, că mare răsplată veți avea de la Dumnezeu. Știu că sunt atâtea familii care nu pot da naștere pruncilor, din diferite motive, și lor mă adresez acum:

Dragilor, a adopta un copil orfan este înaintea lui Dumnezeu mai mult decât a construi o catedrală. A deveni mamă și tată unui copilaș, adoptându-l prin iubire în familia ta, înseamnă a reface răul pe care l-au făcut doi oameni care l-au părăsit, și care poate avea consecințe grave în societate. Mâinile părinților care adoptă un copil orfan sunt ca mâinile întinse a lui Dumnezeu.

Nu știu dacă există o faptă bună mai mare ca aceasta! Nu știu dacă înaintea lui Dumnezeu poate omul să facă un lucru mai minunat decât a primi din iubire copilul părăsit al altei familii, căci prin aceste gest de dragoste punem stop unei lucrări a răului în viața acestui om și în viața întregii societăți.

E greu să te hotărăști să adopți! Sunt atâtea gânduri, dar omul care-și pune nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu și spune:

“Doamne, vreau și eu să cresc un copil orfan, să-l iubesc, să-mi fie fiu / fiică, să-l educ să trăiască în credință, în cinste, în curăție sufletească… rânduiește-ne tu pe cine știi mai bine, pe cine are nevoie mai mare”, pe unul ca acesta Dumnezeu îl va ajuta îndată.

Ce bucurie mare va fi în ceruri când o familie cere de la Dumnezeu să adopte un copil orfan! Căci nu cere averi, bani, funcții, distracții, confort, ci cere să-și împlinească un sentiment de iubire atât de intim și firesc… cere să se jertfească prin iubire și să fie iubit. Cum să nu-i dăruiască Dumnezeu unui astfel de om ceea ce cere!

Familia care adoptă un copil, va atrage asupra casei binecuvântarea lui Dumnezeu, și păcate multe li se vor ierta, și Dumnezeu va face mereu milă cu ei, și nu-i va uita în veac. Toate câte vor face vor spori, și niciun necaz nu se va apropia de viața lor, mai ales dacă sunt credincioși și trăiesc după voia lui Dumnezeu.

Domnul Atotțiitorul va răsplăti mai mult părinților adoptivi decât celor naturali, căci aceștia înfruntă mai multe obstacole, și refăcând răul făcut de părinții naturali ai copilului, ei practic îi iartă și se pun în locul lor, ducându-le sarcina grea pe care au lepădat-o. Domnul Se dă El Însuși pe Sine ca BONUS pentru fiecare copil orfan adoptat!

Atâta deschidere sufletească este în sufletul copiilor orfani de a fi iubiți, încât vei fi surprins de cât de repede se sudează o relație cu ei. Atât de multă lipsă de afecțiune au trăit, încât dintr-odată ce o primesc, se conectează firesc și se așează în sânul iubirii mamei și a tatălui în mod natural, ca și cum niciodată n-ar fi lipsit de acolo.

Lasă-ți inima să se apropie de acești oameni, de aceste chipuri ale lui Dumnezeu! Vei fi atât de bucuros! Îți va împlini atât de mult viața un copil!

Eu iubesc copii, și mi-aș umple viața de ei, de bucuria și inocența lor, de veselia și căutările lor, de lumina din ochișorii lor! I-aș îmbrățișa pe toți! I-aș pupa pe toți… Ce daruri mari sunt copiii de la Dumnezeu!

Copiii din orfelinate nu sunt copii la mâna a doua! Nu sunt rebuturi, ci sunt și ei chip al lui Dumnezeu, ca și mine, și Dumnezeu i-a chemat și pe ei să devină dumnezei după har, sfinți, genii, mari oameni ai lumii, mame, tătici…

Îndreptați-vă atenția față de acești copilași, chiar dacă sunt bolnăviori! Luptați-vă pentru ei! Ajutați-i! Adoptați-i! Vindecați-i prin iubire, prin credința în Dumnezeu și prin tratament medical!

O! Dacă am vedea răsplata lui Dumnezeu în ceruri pentru cei ce adoptă un copilaș sau mai mulți, am sări cu toții să luam câte unul în casele noastre!

Dar răsplata rămâne ascunsă, și numai cei curajoși o vor primi!

„Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Matei 25, 40)

Smeriți-vă sufletul! Intrați în logica lui Dumnezeu, în logica Adevărului! Nu rămâneți la vorbele și logica lumii! Îndreptați-vă atenția față de copilașii orfani și ajutați-i cu tot ce puteți, că mult bine veți face înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor!

De-am fi creștini cu adevărat, ar trebui să fie orfelinatele goale și casele pline de bucurie!

Trece viața dragilor, și un copilaș vă va aduce mai multă bucurie decât călătoriile în lumea întreagă!

(Claudiu Balan)

Puteți afla mai multe despre adopții pe site-ul Autorității Naționale pentru Drepturile Copilului și Adopție, aici:

https://copii.gov.ro/1/

Deasemenea aveți informații folositoare și pe siteul Comunității familiilor Adoptive

Grup de Facebook – Asociația SOS Infertilitatea

www.adorcopiii.ro

Centrul pentru Asistență și Suport în Adopții

www.euadopt.ro