Afaceri cu Dumnezeu

E trist, dar am observat ca de multe ori ne comportam de parca am face negot cu Dumnezeu. “ Doamne daca imi dai cutare lucru, promit ca fac nu stiu ce”. Cred ca toti i-am zis ceva de genul asta Lui Dumnezeu, macar o data in viata. Uneori ne comportam de parca Dumnezeu ar fi obligat sa ne implineasca cererile, de multe ori absurde si nefolositoare, si ne suparam si-I intoarcem spatele daca nu ne da ce I-am cerut. Ceea ce e si mai trist e ca nici macar nu suntem niste “negustori” cinstiti, dupa ce ca cerem cu obraznicie diverse lucruri, nici nu suntem in stare uneori sa implinim ce am fagaduit in momentul disperarii noastre.

Uitam sa-I multumim pentru darul primit si ne intoarcem la pacatele noastre. Ne indreptam catre Dumnezeu cand suntem in situatii limita , si egoismul din care provine dorinta  ne ofera puterea de a respecta legile Lui Dumnezeu si de a sta de vorba cu El fara sa ne plictisim , ca de… acum e vorba de dorintele noastre. Dar lui Dumnezeu tot ii e mila de noi , si desi ne cunoaste ipocrizia mascata tot ne ajuta.

Nu stiu cum e la voi, dar eu am vazut la mine asta: atunci cand eram disperata intr-o situatie, ma intorceam cu rusine la Dumnezeu, ii vorbeam , si-I tot spuneam ce si cum ma doare, si-I faceam fel si fel de promisiuni, pe care din motive inexplicabile nu le implineam complet….sau unele poate deloc. Dumnezeu bineinteles stia asta, dar tot ma ajuta si ma ajuta in continuare.

Mi-aduc aminte de o secventa deosebita din filmul “Iisus din Nazareth”, cand Domnul predica poporului, invatandu-i sa caute mai intai imparatia cerurilor si apoi tot restul li se va adauga lor. Mi-aduc aminte de acea comparatie intre purtarea de grija a Lui Dumnezeu fata de pasarile cerului, care nu duc lipsa de nimic, si purtarea Sa de grija fata de om. Sau fata de macii campului care au o “haina” mai frumoasa decat a imparatului Solomon , si asta fara sa faca nimic, ci doar datorita grijii Lui Dumnezeu. Daca am avea timp si vointa sa observam purtarea de grija a Lui Dumnezeu fata de celelalte fiinte care sunt inferioare omului, poate nu ne-am mai face mereu griji pentru toate lucrurile materiale pentru care ne imbolnavim muncind , sau pentru care transformam relatia dintre tata si fiu pe care ar trebui s-o avem cu Dumnezeu intr-una comerciala.

Nu vreau sa sugerez ca n-ar trebui sa avem dorinte sau ca n-ar trebui sa-I cerem nimic Lui Dumnezeu, ci doar ca ar trebui sa avem mai multa incredere in Dumnezeu, sa fim convinsi ca El stie cel mai bine de ce avem nevoie cu adevarat, sa ne abandonam in mainile Sale si atunci viata noastra va fi plina de binecuvantari si dragostea Lui va straluci in inimile noastre , transformand tot raul in bine. Sa nu venim catre El din interes, sa nu dezvoltam o relatie comerciala si atat. Sa-L iubim pe Dumnezeu cu adevarat si cu toata fiinta noastra, caci din iubire am fost facuti. Daca am face asta , respectarea poruncilor Lui Dumnezeu n-ar mai fi o povara, pentru ca nimic nu e greu cand exista iubire. Si atunci am fi mai fericiti. Se spune ca nefericirea, sau suferinta este semnul ca suntem departe de voia Lui Dumnezeu sau ca undeva gresim. Iar sa-ti doresti ceva  ce nu ti se potriveste, sau care iti face rau, e cu siguranta o greseala. Si nu de putine ori gresim asa de-a lungul vietii.Astfel, cel mai bun lucru pe care il putem face noi este sa ne lasam destinul complet in mainile Cuiva care are capacitatea de a judeca lucrurile mai presus de ratiunea noastra, si puterea  de a actiona spre binele tuturor. Singurul ce poate face acest lucru e Unicul nostru Dumnezeu.

Desigur, de multe ori mandria noastra prosteasca si “deosebita” iubire de sine ne ridica dificultati in a proceda asa . Dar acest lucru se poate tine sub control cu ceva bunavointa daca: incercam sa vedem mereu doar lucrurile bune in ceilalti si avand in atentie defectele noastre, incercam sa vorbim cu Dumnezeu macar de 2 ori pe zi, sau sa exersam rugaciunea mintii atunci cand avem activitati simple, mecanice, sau sa ne concentram fortele spre a-i ajuta pe ceilalti. Am gasit (pe net) chiar si o rugaciune de lasare in voia Domnului : “In mainile milostivirii Tale celei mari,Dumnezeul meu, incredintez sufletul si trupul meu, simtirile si graiurile mele, sfaturile si gandurile mele, lucrurile si toate cele trebuincioase ale trupului si sufletului meu. Iar Tu, deci, binecuvinteaza-ma, miluieste-ma si ma izbaveste de tot raul, ca petrecand viata fara de pacat, in toate zilele vietii mele, sa ajung la viata cea vesnica cu Sfintii Tai, in Imparatia Ta si cu dansii sa Te slavesc in veci. Amin”.

Dumnezeu are cate un leac pentru mantuirea fiecaruia, cate un drum pentru toti si dragostea fata de toata creatia Sa. E suficient sa facem noi un pas catre El “cu inima smerita si infranta” si Dumnezeu va face 100 de pasi spre noi, luandu-ne sub ocrotirea Lui.

(Laura)