Aici e toată țara (de Andrei Ciurunga)
Vă aducem înainte una dintre cele mai profunde și frumoase poezii ale celor ce au suferit temniță pentru neamul românesc.
Pe după ziduri negre adunată,
cum brazii şi-i adună codrul sur,
stă ţara noastră, veşnică şi toată,
cu temniceri şi lanţuri împrejur.
Tot sângele care-a hrănit secara
s-a strâns aici, din cronici până azi
şi arde-acum ca focul în obraz
când şerpii umilinţii muşcă ţara.
Aici sunt toate: doinele şi hora,
râsul de ieri şi scrâşnetul de-acum,
logodnica din poză, mama, sora,
şi carul tatii scârţâind pe drum.
Aici e toată harta ţării mele:
un Caraiman de doruri, nevăzut,
un Nistru care spumegă vândut
şi-o Dunăre de lacrimi şi de stele.
Se rup din cartea vremii voievozii
cu mersul şui în straie de ocnaşi,
şi-aşa cum trec, prin mărăcini şi bozii,
istoria se clatină de paşi.
Aici e gura care cheamă plebea
să-şi afle răzvrătirilor sălaş,
de parcă glasul adormit la Ţebea
s-ar fi întors pe câmpul de la Blaj.
Aici e neamul tot, ca un ciorchine
strivit sub teascul vremii, bob cu bob.
– Şi fierbe azi în taină mustul rob,
să curgă slobod vinul ţării, mâine.
