Akedia, o patimă foarte subtilă
Akedia este o patimă descrisă în literatura duhovnicească ca amorţire şi vlăguire a sufletului, pe de o parte, şi, pe de altă parte, ca o zăpăcire şi neorânduială a tuturor puterilor sufletului care sunt de folos în viaţa duhovnicească:
- neglijenţă a sufletului în ceea ce înseamnă mântuirea lui, o lipsă a zelului duhovnicesc.
- paralizie a puterilor sufleteşti.
Akedia este în strânsă legătură cu tristeţea ca patimă, mai precis cu acea tristeţe care nu are o cauză precisă ci este provocată de către diavol. Chiar unii Părinţi ai Bisericii identifică această tristeţe provocată de diavol cu akedia. Părinţii Bisericii au vorbit despre akedie mai ales în contextul monahismului, dar akedia este o patimă care îi priveşte pe toţi oamenii, nu numai pe monahi, ci şi pe laici,
Forme de manifestare:
- lene, plictiseală, o stare de lehamite,
- silă, urât, lâncezeală, moleşeală,
- descurajare, toropeală, lipsă de grijă pentru mântuire,
- amorţeală a sufletului,
- o stare de somnolenţă care nu e determinată de oboseala firească a trupului,
- îngreunarea trupului şi a sufletului,
- insatisfacţie vagă şi generală.
- Sufletul se simte nesatisfăcut, simte că îi lipseşte ceva, nu se simte în largul său, şi din această stare de insatisfacţie decurge o lipsă de interes. Omul cuprins de akedie nu mai este interesat de nimic, totul pare lipsit de sens, nu mai aşteaptă nimic de la viaţă, i se pare că totul nu are nici rost.
- nestatornicie cu sufletul şi cu trupul.
- mintea nu mai poate să se fixeze pe un lucru, ci trece cu uşurinţă de la un lucru la altul.
- trupul, omul, mai ales când e singur, nu poate sta locului, vrea să plece, caută cu orice preţ întâlnirea cu ceilalţi, dar această întâlnire cu ceilalţi se concretizează în nişte relaţii superficiale, uşuratice, care degenerează în vorbărie deşartă fără folos pentru suflet.
- nostalgia omului pentru o altă stare decât cea în care se află, tendinţa de a pleca, lipsa de răbdare, dorinţa de evadare, impresia că în altă situaţie, într-un alt loc de muncă, într-o altă localitate, într-o altă ţară totul ar merge mult mai bine, totul ar fi mult mai uşor.
- neputinţa de a duce la capăt un lucru început, te apuci de multe lucruri deodată şi nu le poţi duce pe nici unul la capăt.
Această instabilitate interioară se poate manifesta într-un fel extrem de deosebit. Nu ne mai ţinem de sălaşul obişnuit, de munca pe care am învăţat-o, de tovărăşia prietenilor şi cunoscuţilor noştri, ne este cu neputinţă se sfârşim muncă începută, să citim până la capăt o carte. Luăm o carte în mâini doar pentru a o lăsa numaidecât jos. Adeseori nici măcar nu ne putem da seama ce se petrece cu noi. Apar mereu motive plauzibile care ne silesc să ne schimbăm
- nelinişte sufletească.
- lenevie spre cele duhovniceşti: akedia este o piedică principală în calea rugăciunii. Ea aduce o toropeală în suflet şi în trup, împingând spre somn la vremea rugăciunii.
„Când soseşte vremea rugăciunii se îngreunează trupul. Stând la rugăciune îl scufundă pe om în somn şi îi răpeşte stihul cu căscături necuvenite. Iar când se sfârşeşte pravila (deci când se sfârşeşte vremea rugăciunii), se deschid ochii şi oboseala dispare” (Sfântul Ioan Scărarul).
Akedia în domeniul vieţii duhovniceşti se manifestă în primul rând în tendinţa spre a minimaliza rugăciunea. Omul cuprins de akedie îşi aduce tot felul de argumente pentru a-şi reduce la minim rugăciunea: că-i obosit, că n-are timp, că nu-i nevoie să te rogi chiar aşa mult, că-i suficient să spui un cuvânt din adâncul inimii decât să spui cuvinte multe şi fără să te poţi concentra.
- lenevia trupească. Părinţii fac distincţie între oboseala firească a trupului care cere odihnă şi patima trândăviei, lenea, care nu este o urmare firească a unei oboseli, o patimă legată de celelalte patimi, mai ales de întristare, de lăcomie şi de curvie.
Iată cum descrie în secolul IV, Evagrie Monahul, starea de akedie:
„Atunci când cel căzut pradă akediei citeşte, cască mult şi uşor se lasă dus spre somn. Se freacă la ochi şi îşi întinde mâinile şi dezlipindu-şi ochii din carte îi fixează pe perete. Iarăşi întorcându-i, citeşte puţin şi frunzărind-o caută curios sfârşitul, numără paginile, murdăreşte literele şi podoaba cărţilor. Iar închizând-o, pune cartea sub cap şi cade într-un somn nu foarte adânc, căci foamea îi scoală sufletul şi el îşi face grijile lui”.
Cauzele akediei:
- filautia sau iubirea pătimaşă de sine,
- iubirea de plăcere şi întristarea cea după lume.
- rod al lucrării diavoleşti.
Akedia este o boală a sufletului:
- duce la întunecarea în întregime a sufletului,
- îl face pe om să se îndepărteze de cunoaşterea lui Dumnezeu
- duce la deznădejde, la hulă împotriva lui Dumnezeu, la învârtoşarea inimii, la mâniere grabnică.
Părinţii Bisericii ne învaţă că akedia nu este urmată de o altă patimă pentru că le are în ea pe toate. Omul care este cuprins de akedie, este cuprins de toate celelalte patimi.
Akedia este „cea mai apăsătoare şi greu de îndurat patimă”(Sf. Maxim Mărturisitorul), „moartea sufletului şi a minţii” (Sfântul Simeon Noul Teolog), „gustarea gheenei” (Sfântul Ioan Casian).
Falsă tămăduire: ispita schimbării, devierea atenţiei şi distracţia, a distrage atenţia de la lucrurile esenţiale, de la Dumnezeu, de la problema mântuirii sufletului, de la pocăinţă. Distracţia este însă amăgitoare pentru că ne dă doar impresia că ne rezolvă starea de pustiu sufletesc, de plictis, de lenevire, de nelinişte, dar de fapt nu face decât să ne afunde mai tare în akedie. (Televizorul şi internetul se înscriu în aceeaşi căutare a distracţiei, sunt mijloace prin care practic noi ne smulgem din realitate şi încercăm să schimbăm mediul. Este exact această împlinire a tendinţei spre fugă, spre plecare, care vine din patima akediei).
Tămăduirea akediei
Părinţii Bisericii ne spun că akedia nu are o anumită virtute care să i se opună în mod direct şi pe care să o căutăm în mod deosebit, pentru că akedia adună în sine toate patimile.
- Primul pas în lupta cu akedia este identificarea bolii acesteia de care suferim, înfruntarea ei şi nu fuga de ea. Să luptăm cu ispita schimbării, a devierii atenţiei, a distracţiei. Demonul akediei spune să pleci, să încerci să fugi de realitate. Şi Părinţii îţi spun să înfrunţi.
- Să ieşim din toropeala sufletească şi trupească care ne cuprinde, să nu ne lăsăm biruiţi de somnul trupului şi al sufletului, să ne aplecăm asupra noastră şi să căutăm să ne liniştim sufletul, să ne dobândim pacea sufletească. Pentru a putea ajunge la pace sufletească, la linişte sufletească şi pentru a birui akedia este nevoie de o luptă îndelungată şi neîncetată, care nu aduce lesne biruinţa, ci numai după o îndelungă nevoinţă.
- Pentru aceea avem nevoie de foarte multă răbdare. Să răbdăm, să nu plecăm, să nu încercăm să evadăm.
- Apoi trebuie să avem nădejde. Să avem nădejde că Dumnezeu ne va izbăvi de această patimă, să avem nădejde în bunătăţile viitoare în viaţa veşnică.
- Apoi este nevoie de pocăinţă, de întristarea cea după Dumnezeu.
- Apoi să ne aducem aminte de moarte. Toate mijloacele de divertisment nu au alt scop decât să ne facă să pierdem timpul, să treacă timpul fără să ne dăm seama. Or, timpul ne-a fost dat ca un interval în care să ne dobândim mântuirea şi atunci orice minut pe care-l pierdem în zadar este de fapt o riscare a mântuirii noastre, a veşniciei.
- Apoi iarăşi este nevoie de frica de Dumnezeu.
- Lucrul mâinilor, adică să avem o îndeletnicire, să împleteşti munca cu rugăciunea.
- Cel mai important în lupta cu akedia este rugăciunea. Rugăciunea dă putere tuturor celorlalte lucruri pe care le-am enumerat până acum. Fără rugăciune nu se poate nimic. Rugăciunea potenţează aşadar, toate celelalte leacuri împotriva akediei, pentru că prin rugăciune noi chemăm ajutorul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu vine asupra noastră şi ne dă putere să luptăm cu această patimă a akediei. Numai acest har ne poate izbăvi de akedie. De asemenea Părinţii ne îndeamnă să nu ne lenevim la rugăciune şi să îmbinăm rugăciunea cu metaniile, pentru ca lenevirea trupului, moleşeala trupului să o alungăm prin metanii, angajând şi trupul în rugăciune.
- Participarea la slujbe.
Ne spun Părinţii că această patimă a akediei, fiind o patimă atât de grea şi cuprinzând toate celelalte patimi, nu este urmată îndeaproape de nici o altă patimă. Şi de aceea omul care reuşeşte să biruiască akedia, nu este lovit imediat de nici o altă patimă, ci cunoaşte un moment de răgaz în războiul duhovnicesc. Evagrie Ponticul spune:
„Acest demon al akediei nu e urmat îndeaproape de nici un altul. O stare de linişte cuprinde sufletul după încheierea bătăliei. Şi această stare care cuprinde sufletul după ce a biruit demonul akediei, se caracterizează prin odihnă, pace, o bucurie duhovnicească de nespus”.
„Cand sufletul nostru incepe sa nu mai pofteasca lucrurile frumoase ale pamantului, se furiseaza de cele mai multe ori in el un gand de trandavie, care nu-i ingaduie sa stea cu placere nici in slujba cuvantului si nu-i lasa nici dorinta hotarata dupa bunurile viitoare; ba ii infatiseaza si viata aceasta trecatoare ca neavand nici un rost si fiind cu totul incapabila de vreo fapta vrednica de-a fi numita virtute; si insasi cunostinta o dispretuieste, ca pe una ce a fost data si altor multi oameni, sau ca pe una ce nu ne fagaduieste nimic desavarsit.
De aceasta patima molesitoare si aducatoare de toropeala vom scapa de ne vom tine cu tarie cugetul nostru intre hotare foarte inguste, cautand numai la pomenirea lui Dumnezeu. Caci numai intorcandu-se astfel mintea la caldura ei, va putea sa se izbaveasca fara durere de acea imprastiere nesocotita.” (Diadoh al Foticeii)
Sursa: Biserica Mihai Viteazu din Alba-Iulia
Marian
noiembrie 2, 2010 @ 10:35 am
Foarte cumplit dar foarte cumplit sa ai o stare de asa natura, la un moment dat nu mai stii ce sa maio faci , esti confuz dar daca nadajduiesti in bunul Dumnezeu usor usor scapi de acesta akedie. Doamne Ajuta
alexandra
noiembrie 2, 2010 @ 6:02 pm
daca a mai fost cineva in aceasta stare,va rog sa-mi dati niste sfaturi,cred ca si eu sufar de aceasta boala…
Ioan
noiembrie 2, 2010 @ 6:30 pm
Alexandra, spovedanie si rugaciune , doar rugaciunea poate se scoata sufletul din starea asta. Vb cu duhovnicul tau si el ca duhovnic stie ce medicament duhovnicesc ai nevoie.
Nadeje si rugaciune.
CristinaL
noiembrie 2, 2010 @ 6:38 pm
Doamne ajuta ,scria cineva aici ca daca a fost cineva asa sa de-a sfaturi,eu cred ca daca este citit cu atentie acest articol pana la capat gaseste suficiente sfaturi incat sa reuseasca sa iasa invingator din aceasta stare ,totusi cred ca de un mare ajutor pot fii prietenii si…DUHOVNICUL ,prietenii te sustin si se roaga pntru tine ,la duhovnic mergi sa-ti marturisesti pacatele ,sa primesti iertare ,sfaturi folositoare , ajutor .
Nastaca
ianuarie 12, 2024 @ 8:51 pm
Buna Seara
Multumesc PT tot ce am citit atat in materiales prezentate Cat si in comentariile dvs .
Este foarte rãu SA fi in aceasta stare.
De multa vreme nu mai am duhovnic
fiindca datorita situatiei a trebuit SA plec din orasul unde locuiam de multi ani si unde aveam parintele, duhovnic
Aici unde sunt nu mai merg la biserica,si nu mai am nici o dorinta SA merg la SF.Liturghii.Nu simt SA ma ,marturisesc la parintele paroh de aici.Ma rog la DOMNUL DUMNEZEU si MAICA SFANTA SA ma Ajute sa nu ma pierde de tot.Va imbratisez cu mult drag.Maica DOMNULUI SA ne ajute.
alexandra
noiembrie 3, 2010 @ 12:07 pm
multumesc Ioan :-).(pentru CristinaL):bineinteles ca am citit acest articol cu atentie,dar ma gandeam ca poate mai sunt persoane care urmaresc acest site si care au trecut prin starea asta(ma refer aici la experienta lor) si poate ar putea sa-mi povesteasca…tind sa precizez ca nu am un duhovnic
Dan
noiembrie 3, 2010 @ 12:34 pm
Salut Alexandra. Pai uite…vezi…tocmai ai pus singurica degetul pe cauza akediei care te supara: nu ai duhovnic.
Desigur nu lipsa duhovnicului este cauza prima ci lipsa vietii duhovnicesti pusa in practica zilnica, deoarece lipsa unui duhovnic denota ca nu te hranesti sufleteste prin taina spovedaniei si taina impartasaniei. Deci flamanezesti sufleteste. Cauta degraba un duhovnic la care sa te poti spovedi, un duhovnic la care sa-ti poti lasa greutatea sufleteasca, de la care sa poti primi sfat potrivit personalitatii tale, si ai sa vezi cat de bine iti va fi. Nu iti voi da mai multe indemnuri deoarece Ioan ti-a spus deja esentialul.
Incearca doar sa faci [b]repede[/b] ceva sensul acesta si ai sa vezi cum lucrurile incep sa se aseze in bine.
Orice intarziere te arunca si mai mult in deriva, prelungindu-ti starea aceasta sacaitoare.
Diana
noiembrie 3, 2010 @ 3:35 pm
Multe persoane vin la psiholog cu aceasta "simptomatologie" pe care noi o numim DEPRESIE. Deasemenea problemele de dependenţă pe care le acuză pacienţii au aceleaşi forme de manifestare ca şi în akedia. Mă bucur că aţi scris care sunt cauzele şi tratamnetul akediei.
Depresia la fel ca şi Akedia este o boală a sufletului:
– duce la întunecarea în întregime a sufletului,
– îl face pe om să se îndepărteze de cunoaşterea lui Dumnezeu
– duce la deznădejde,etc.
Ca orice afecţiune netratată, sau netratată corespunzător, consecinţele depresiei nu întârzie să apară, iar ele sunt foarte grave. Dintre cele mai întâlnite avem tulburare anxioasă, atac de panică, sindrom cefalalgic, tentativele de suicid şi suicidul(ex.cazul Mădălinei Manole).
Tratamentul profilactic al celor două "afecţiuni":
– dragoste, jetfă şi adevăr pentru Hristos, pentru aproapele.
Crucea este putinţa de a trăi, a exista liber, a birui cu adevărat cu Domnul Isus Hristos.
Doamne ajută!
Ioan altul
noiembrie 3, 2010 @ 8:05 pm
Mentionez de la bun inceput ca am o varsta…venerabila !
Si urmatoarele simptome :
-nu mai am chef sa calatoresc – am calatorit, oho !- ei, n-am zburat ca un vultur, dar ca un vrabioi am zburat si eu;
-nu mai am chef sa navighez – am trecut Dunarea cu bacul, am vaslit in barca destul, am navigat cu salupa cu motor, destul si cu aia – doar pe-aici pe net, sper, cu masura;
-si-mi vine sa tot cant "Mai am un singur dor…", cel al Poetului…
Imi pune si mie cineva de-pe-aici diagnosticul?
Ioan altul
noiembrie 3, 2010 @ 8:23 pm
am uitat un simptom :
-nu mai chef sa rasfoiesc horoscoape.
Sa aveti inima buna !
Laura-optimista
noiembrie 4, 2010 @ 2:54 pm
Ioan (altul), cred că diagnosticul dvs. este: romantism cronic. 🙂
Am glumit, dar acum vă scriu cu toată seriozitatea că, dintre toate simptomele, pe care le-aţi descris, aveţi şi unul pozitiv, deosebit de folositor pentru relaţia dumneavoastră cu Dumnezeu: lipsa de interes faţă de urmărirea horoscopului. Credinţa în zodii este incompatibilă cu învăţătura Bisericii noastre, deoarece implică ideea de predestinare. Viitorul şi caracterul nostru depind de libera alegere a fiecăruia dintre noi, iar nu de datele astrologice.
Dumnezeu să fie cu dumneavoastră!
Cu respect,
Laura
Laura-optimista
noiembrie 4, 2010 @ 2:58 pm
Doamna Diana scrie: "Tratamentul profilactic al celor două "afecţiuni":
– dragoste, jetfă şi adevăr pentru Hristos, pentru aproapele."
Minunat! 🙂
Doamne ajută, doamna Diana!
S.B
noiembrie 4, 2010 @ 7:22 pm
si eu mai am astfel de stari. si am avut o perioada in care aproape in continuu aveam acesta stare. dupa ce am plecat de acasa, departe de parinti, mi-am mai revenit ca doar, de , trebuia sa ma descurc singura. plus ca aveam si niste usoare dureri de cap … nu erau prea evidente, prea puternice, dar erau constante. si cu greu am reusit sa gasesc pe cineva care mi-a spus ca e din cauza maselelor de minte care nu au pe unde iesi (ele nu se vedeau, erau in gingii crescute in intregime) 🙂 . si asa a fost … oricum , nu cred ca starea aceea era neaparat de la acea problema fizica, dar cred ca a contribuit cumva (adica vrea sa zic sa incercati sa vedeti daca nu aveti cumva si niste probleme de sanatate sau lipsa de vitamine in corp; mancati mai sanatos 🙂 )
apoi intr-o perioada aceasta stare mi-a fost indusa si de citirea unor carti bisericesti … era probabil o incompatibilitate intre mine si autor, care m-a dus la deznadejde (o gandire gen "ce rost are sa ma agit sa fac cutare, daca oricum o sa mor…"-)
in fine, imi vine sa scriu muuult, dar ma opresc aici.
Mult curaj 🙂
alexandra
iunie 10, 2011 @ 4:48 pm
sunt cea care scria mai sus ca sufar de akedie…nu am mai intrat de mult pe site,dar vreau sa va spun ca acum ma simt foarte bine :).Bunul Dumnezeu mi-a trimis un duhovnic exact pe gustul meu 🙂 care s-a rugat pt mine si m-a ajutat enorm.eram in starea aceea deoarece eu incepusem sa lucrez pentru mantuirea mea asa cum ma ducea capul:ma rugam mult ,ma luptam cu patimile ,dar fara sa am un duhovnic…eu voiam tot timpul sa ajung la fericirea aceea pe care am avut-o cand am descoperit ortodoxia in adevaratul sens si ma intristam ca nu mai puteam.mi-am dat seama ca eu chiar am luat-o razna la un moment dat,si eram atat de trista si nu mai intelegeam ce se intampla.incepusem sa nu ma mai rog asa de mult( si prost) ci sa spun cateva
rugaciuni …e o poveste mai lunga,nici nu vreau sa ma mai gandesc ca ma intristez.e minunat sa ai un duhovnic,sa te simti in siguranta,sa fii sfatuit asa cum trebuie
Administrator
iunie 10, 2011 @ 6:16 pm
Salut din nou Alexandra!
Ne bucuram ca esti bine şi ca ne-ai impartasit si noua aceasta bucurie.
Cred ca marturia ta va fi de folos si altor tineri care se vor mai lovi de aceasta incercare.
Albinuta
iunie 10, 2011 @ 7:39 pm
Doamne ajuta ,ma bucur pentru tine Alexandra ca Domnul ti-a descoperit cat de important este duhovnicul in viata noastra si multumesc pentru marturisire,
Laura Stifter
iunie 10, 2011 @ 10:02 pm
Doamne ajută, Alexandra!
Şi eu mă bucur din tot sufletul pentru tine. 🙂
Dumnezeu să-ţi ajute în continuare!
Albinuta
ianuarie 17, 2012 @ 6:00 am
Doamne ajuta ,la articolul „Cum sa vindeci rana violului”nu se pot lasa comentarii la ceea ce citim
Administrator
ianuarie 17, 2012 @ 12:14 pm
E vina mea Albinuta.
Am modificat.
Acum e in regula.
Multumim pentru atentionare.
Daca nu-mi spuneai nu-mi dadeam seama.
Cristina
iunie 23, 2012 @ 9:52 am
Depresia asta, akedia, mai poate avea si o alta cauza(printre multe altele), netrecuta aici. E vorba si de moleseala cauzata de TV si calculator (mai ales pt cei stresati, obositi sau cu probleme neurologice). Undele generate de acestea au efect asupra creierului (il poate si modifica, mai ales la copii sau varsnici). Statul la TV sau calculator prea mult (fiecare dupa cum se simte) poate duce la scaderea vointei (de a face aproape orice).
Dar natura inconjuratoare, daca ne ducem afara, cu energia ei benefica (de la tot ce e verde, de la aer,de la soare, etc) ne reface sanatatea, vointa (poate mai incet dar sigur, insa trebuie sa iesim cat putem de des, se va simti diferenta-mai ales daca facem sport).
Doamne ajuta!
Cristina
iunie 23, 2012 @ 10:04 am
Link despre efectele televiziunii aspura mintii umane http://www.ecolife.ro/articole/educatie/efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane.html
Mai sunt si alte surse dar nu le am la indemana (cate putin in documentare, etc).
Anonim
iunie 14, 2023 @ 7:11 pm
multumesc frumos ptr.link-ul trimis.Doamne ajuta!
GeoAlena
iunie 23, 2012 @ 10:56 am
Mai am si akedia… ce mai conteaza… chiar ca o sa innebunesc…