Alcool, distracţie, destindere, distrugere
Stau şi privesc pe geam pierdută. Plouă. Privesc stropii de ploaie cum cad banal pe trotuare făcând un zgomot scurt care se repetă la distanţă de câteva milisecunde. Soarele e ascuns pe undeva, păsările stau zgribulite printr-un colţişor al lor, oamenii stau şi ei în casele lor. Unii. Mă gândesc că în acest minut sigur cineva stă ud, murdar, obosit, deprimat într-un şanţ, iar oamenii trec nepăsători şi chiar cu o atitudine de respingere pe lângă acel om. Familia? Poate că nu mai cunoaşte demult acest cuvânt. Prieteni? O amintire îndepărtată. Şi atunci? Cine îi este alături? Deodată se aude un zgomot, priveşti în spate. Era doar o sticlă goală care se rostogolea la picioarele omului respectiv. Doar o sticlă, care sigur are o poveste. O poveste strâns legată de viaţa acelui om.
– În acest minut într-un colţ din lumea asta mare şi haotică cineva se zbate între viaţă şi moarte pentru a ieşi din comă alcoolică.
– În acest minut nişte tineri vomită la colţ de stradă pentru că au băut prea mult.
– În acest minut doi oameni se luptă, iar viaţa unuia este curmată, poate dintr-o bătaie în care este implicată o sticlă…o simplă sticlă. Goală.
– În acest minut o femeie tremură de frică deoarece nu ştie unde îi este soţul, dar mai mult tremură când se gândeşte că nu ştie ce va fi atunci când soţul va ajunge acasă.
– În acest minut un copilaş plânge speriat fără să-şi dea seama de ce mama / tatăl se închide minute în şir în baie, ţipă la el să-l lase în pace, nu mai merge la serviciu şi ascunde lucruri prin şifoniere, iar când uşile sunt deschise, nu este nimic deosebit, doar nişte sticle. Nişte sticle goale. Nişte sticle care s-au golit şi înainte să fie ele goale au golit sufletul oamenilor care le-au băut. Au golit omul de conştiinţă, raţiune, de suflet.
De ce omul acela stă trist şi murdar în şanţ?… Când ar putea fi cu soţia şi copiii într-o casă călduroasă.
De ce omul acela se luptă pe o masă de spital pentru a trăi?… Când ar putea să se plimbe într-un parc.
De ce tânărul acela vomită în stradă?… Când ar putea să o ţină de mâna pe prietena lui.
De ce acei doi oameni se luptă pe viaţă şi pe moarte?… Când ar putea fi prieteni.
De ce femeia aceea tremură de frică ?… Când ar putea să privească la un film împreuna cu soţul ei.
De ce copilaşul acela plânge?… Când ar putea să stea în braţele mamei lui şi să asculte o poveste.
Răspunsul? – Din cauza unei sticle…
Suntem tineri. Avem impresia că suntem invincibili, că nu există durere, suferinţă, moarte pentru noi. Că suntem cei mai puternici. În acelaşi timp încercăm să învăţăm cât mai puţin, să ne distrăm cât mai mult, să fim cât mai departe de părinţi şi de moralitate, să avem cât mai mulţi prieteni, să fim cei mai cool, cei mai apreciaţi, să cucerim lumea.
Dar…
Ce facem atunci când în loc să cucerim noi lumea, ne cucereşte şi asupreşte viaţa o sticlă?
Ce facem atunci când în loc de distracţie, plăcere, relaxare dăm peste durere, nevoie de ajutor, deznădejde?
Ce facem atunci când în loc să auzim morala părinţilor auzim lacrimile lor, strigătul lor de disperare când văd că propriul copil moare încet şi lent?
Ce facem atunci când în loc să fim cât mai fericiţi şi liberi stăm pe jos într-un şanţ, pe o plajă, într-o cameră de dezintoxicare închisă, încercând să supravieţuim?
Ne certăm cu părinţii, facem tot ce-i nepermis pentru a ne simţi cât mai liberi, fără să ne dăm seama că alcoolul ne răpeşte strop cu strop libertatea, conştiinţa, raţiunea, sufletul.
Ajungem să ne întrebăm: cine suferă mai mult? Noi sau cei care ne iubesc? Cei care ştiu cum eram şi acum văd că suntem nişte epave? Cei care ne iubesc şi vin acasă şi descoperă că le lipsesc din casă dvd player-ul, frigiderul, banii sau bijuteriile? Unde sunt? La persoana pe care ei o iubesc…
Cine suferă mai mult? Noi, care stăm pe jos ca şi morţi sau cei care-s nevoiţi să vadă cum copiii lor se luptă pentru a supravieţui, cum copiii lor s-au transformat în nişte fiinţe sălbatice care trebuie luate pe sus de nişte tipi în halate albe şi “închise” pentru o perioadă nedeterminată de timp?
Cum începe totul? Nici noi nu mai ştim, nu ştim unde-i începutul şi ne este o teamă imensă de ceea ce presupune finalul.
Începutul se află într-un club, plin de fum în aer, plin de pahare de whisky şi de tequila pe masă. Sau în casa unui prieten, sau pe o stradă întunecoasa plină de cutii de bere.
Ce ştim înainte de a porni pe drumul ăsta? Nimic…ştim doar că suntem tineri şi vrem să ne distrăm, să facem tot ce-i posibil. Da, atât ştim. Nu este suficient.
Înainte să porneşti pe acest drum gândeşte-te la anumite lucruri:
– Ai parte de 1-2-3-4-5 nopţi de distracţie, de aşa-zisă “libertate” şi poate 1-2-3-4-5-10 ani de durere, disperare, iar la final tot “jocul” acesta se încheie cu moartea, poate.
– Ai parte de libertate, fugi de “sclavia ” părinţilor, atunci de ce cazi de bună voie în braţele sclaviei alcoolului?
– Ai prieteni, eşti unul dintre cei mai buni /una dintre cele mai bune la şcoală, ştii la ce facultate vei da, eşti pasionat(ă) de chitară, lumea te îndeamnă să-ţi urmezi talentul şi atunci de ce părăseşti totul de bună voie? De ce renunţi la tot în favoarea unei sticle?
– Vei avea cândva o soţie, și de ce când altul ar ţine-o în braţe, tu o vei bate? De ce când altul i-ar şopti cuvinte dulci tu o vei înjura şi jigni? De ce când altul ar mângâia-o tu o vei brusca? De ce când altuia i s-ar părea cea mai frumoasă femeie, tu nu o vei putea vedea clar din cauza aburilor de alcool?
De ce să alegi această cale?
La început este distracţia…
bei pentru a te distra, pentru starea de euforie
bei pentru că asta fac prietenii tăi,
bei pentru că eşti în club şi ce altceva să faci decât să bei şi să dansezi?
bei pentru că doar nu vei sta doar tu “pe uscat” în timp ce prietenii tăi sunt “pe val”
bei pentru că “eşti adolescent, e vârsta la care toate trebuiesc încercate! Orice are o vârsta”
bei pentru că pur şi simplu îţi place!
Apoi este destinderea…
bei pentru că te-ai certat cu părinţii,
bei pentru că ai nevoie de “un pahar” pentru a uita cearta cu prietena/prietenu’,
bei pentru că te face să uiţi de restul lumii iar tu fix asta vrei să faci,
bei pentru că te simţi neînţeles,
bei pentru că alcoolul îţi creează o lume perfectă în care tu domini şi capeţi încredere în tine,
bei pentru că alcoolul devine singurul calmant, singurul lucru care te linişteşte,
Apoi este distrugerea…
– bei pentru că-ţi cere organismul.
– bei pentru că altfel spargi tot până găseşti ceva care conţine alcool,
– bei pentru că simţi că înnebuneşti fără alcool,
– bei pentru că simţi că mori lent dacă nu simţi cum îţi intră alcoolul în organism, cum îţi ajunge-n sânge.
– bei pentru că nu mai ai altceva ce să faci,
– bei ca să uiţi că i-ai rănit pe cei pe care-i iubeai şi ţi-ai distrus sufletul din cauza băuturii.
Poate că aceste cuvinte nu ajută pe nimeni, pentru că este uşor să spui cuvinte în timp ce un tânăr moare din cauza alcoolului.
Însă aş vrea ca toţi adolescenţii care termină sticle de Jack Daniels, Alexandrion, Tequila, să se gândească la faptul că ei termină nişte sticle, în timp ce acele sticle îi seacă pe ei de viaţă. Le seacă sufletul, le anihilează orice dorinţă, orice vis, orice sentiment.
Nu am fost şi nu sunt împotriva alcoolului cu măsură. Dar oare, adolescenţii ştiu unde-i măsura în alcool? Oare ce înseamnă pentru ei “măsura”, ”limita”?
Este ok dacă eşti la o cină, undeva cu cineva să bei un pahar de vin/şampanie. Sau dacă eşti la nişte prieteni şi sărbătoriţi ceva.
În schimb nu mi se pare bine să faci o petrecere unde băutura să fie fără număr.
Nu mi se pare bine ca de sărbători iar de 1 Mai coşurile de la supermarket-uri să fie pe jumătate pline doar cu sticle cu alcool.
Nu mi se pare bine ca la majorate toţi să strâmbe din nas când văd că nu prea este alcool.
Petrecerile şi majoratele în general nu se mai fac pe motiv de veselie/bucurie ci pentru a bea cât mai mult, pentru a uita de tine. Așa că totuşi unde este distracţia?
Se poate distracţie fără să bei până cazi lat(ă)? Se poate! De ce? Pentru că în mod firesc, distracţia vine dintr-o stare de spirit veselă şi fericită, iar fericirea vine din relația cu oamenii, nu poate apărea prin metode artificiale precum alcoolul.
Alcoolul nu-ţi oferă fericire, banii nu-ţi oferă fericire, o haină nu îţi oferă fericire, doar oamenii din jur sunt capabili să îţi ofere fericire la acest lucru adăugându-se şi o conştiinţă liniştită şi pace în suflet.
Înţelege că alcoolul nu are puterea de a-ţi rezolva problemele, doar de a ţi le ascunde temporar sub nişte aburi şi de a crea în scurt timp altele, mai mari. Doar tu ai puterea de-a le rezolva. Pentru asta trebuie să ţi le înfrunţi.
Înţelege că nu alcoolul în sine este ceva rău ci cantitatea pe care o bem şi atitudinea noastră faţă de el.
Încearcă să nu porneşti pe acest drum, sunt mulţi şi nu toţi se reîntorc. Fii echilibrat(ă) în toate şi nu căuta ca lucrurile din jurul tău să-ţi ofere fericirea. Fericirea ţi-o oferă oamenii şi o găseşti în sufletul tău, nu în alcool, droguri, ţigări, cluburi. 😉
Liniştea pe care o cauţi în alcool o poţi găsi doar printr-o relaţie bună cu tine însuți/însăţi, cu Dumnezeu şi cu oamenii din jur.
Recomand un film: When a man loves a women. Are legătură directă cu ceea ce-am vorbit eu în articolul acesta.
Aveţi grijă de voi, pentru că aveţi o viaţă ce merită trăită din plin, nu irosita din plin!
(Lili)
Dan Tudorache
august 26, 2011 @ 7:04 pm
Lili, lăsând deoparte abordarea originală a acestui subiect și argumentația foarte compactă, se vede/se simte că articolul este izvorât dintr-o experiență dureroasă, că nu e scris din teorie ci din adâncul cunoașterii a ceea ce inseamnă efectele patimii beției (nu in sensul că tu ai fi suferit de așa ceva). De aceea cuvintele tale au putere de convingere și mișcă ceva în inima și conștiința omului.
Nu-ți face griji că nu ai irosit aiurea atâtea cuvinte pline de duh. Dumnezeu lucrează.
Chiar și un singur băiat/bărbat care a luat-o pe arătură cu băutura sau unul care are tendința să o ia, și ar citi ce ai scris…sunt convins că ii va folosi mult iar asta înseamnă ca ai salvat un suflet…și este mare lucru.
Te felicit pentru truda/perseverența de care ai dat dovadă și te îndemn să mai scrii și alte articole ziditoare de suflet precum acesta.
Doamne ajută!
Lilii
august 26, 2011 @ 7:18 pm
In primul rand iti multumesc Dan pentru cuvintele tale,iar in al doilea rand..experienta aceasta nu stiu exact din ce este izvorata, nu am avut in familie cazuri de alcoolism,daca as fi avut mai mult ca asigur ca as fi scris la fel ca Albinuta.Dar nu am avut,exceptand doar faptul ca bunicul meu a murit de cancer din cauza fumatului….dar asta este deja alta patima…
Doar ca,pur si simplu vad foarte multi adoelscenti care de la distractie ajung la distrugere pentru ca merg pe ideea „stiu cand sa ma opresc”(asta in cazu’ mai putin periculos,pt ca este si cazul f periculos in care lor chiar le place faptul ca se imbata..)
Albinuta
august 27, 2011 @ 6:19 am
Doamne ajuta multumesc mult pentru acest articol(asteptam de cand s-a lansat campania ceva are sa-mi vina in ajutor ),peresonal ma ajuta foarte mult ,citind am inteles ceva foarte important,(poate intr-o zii o sa vorbesc mai pe larg despre toate acestea )insa deocamdata incerc sa discut sau sa scriu cat mai putiune despre acest subiect ,poate ca nu este bine insa ranile nu sunt vindecate si ori de cate ori le redeschid chiar daca nu le privesc nu aduc decat suferinta -acesta a fost si motivul pentru care nu am spus nimic ieri -insa de citit l-am citit de cateva ori si se pare ca il voi mai citi.
Inca o data MULTUMESC,esti o fata deosebita Lilii
elena
august 27, 2011 @ 9:20 am
Foarte frumos articolul, mi-as dori sa-l vada si acele persoane care ar trebui sa-l vada , sunt sigura ca daca daca ar citi cine trebue acest articol s-ar gandi de doua ori la viata sa… Doamne ajuta
Albinuta
octombrie 27, 2011 @ 2:37 pm
Doamne ajuta ,promisesem ca o sa revin cu cateva cuvinte la acest articol…
chiar de la aparitia articolului m-am bucurat foarte mult deoarece cautam (si mai caut ) marturi ale persoanelor aflate in situatia mea deoarece cred ca multe as avea de invatat de la fiecare deoarece desii boala este aceias tratamente sunt nenumarate iar eu chiar am nevoie de tratament ….poate nu o sa credeti dar tot ceea ce am scris aici a fost pentru mine (si este )un bun medicament pe care il administrez ori de cate opri este nevoie .Revenind la articol ,pentru un moment m-am pus in situatia persoanelor care consuma alcool si am inteles ca este destul de greu sa traiesti in aceasta situatie ,ca eu daca as bea zilnic mi-as dori langa mine pe cineva care sa ma inteleaga ,care sa ma ajute ,care sa nu ma certe tot mereu,care sa-mi arate iubire care sa ma accepte cu calitatile si defectele mele….tot citind articolul am vazut unde gresesc eu fata de sotul meu si am vazut cam cum si-ar dori sotul meu sa fiu si sa ma comport cu el ,Nu pot sa spun prea multe cuvinte insa o sa spun acelas lucru pe care l-am mai spus deja :Multumesc pentru aparitia articolului -este un articol deosebit ,citit cu mare atentie devine ceva foarte folositor ,nu stiu cat o sa foloseasca persoanelor care consuma alcool insa persoanelor care doresc sa-i inteleaga si sa se apropie mai mult de cei de langa ei care consuma alcool cu siguranta o sa fie de ajutor
Albinuta
octombrie 27, 2011 @ 2:53 pm
Si inca un tratament foarte important (pentru mine ): scrisul, mi-am dat seama ca multe idei i-mi vin in momentul in care incep sa scriu ceva deci am o mare rugaminte :mi-ar place daca ar fii mai multe marturi deoarece cred ca acele marturi fac mult bine in primul rand persoanelor care le-a scris .Daca la campania „Mii de tineri …..” au fost atatea marturi la campania „Exista distractie fara alcoool „de ce nu ar putea sa fie mai multe marturii? Nu trebuie scris ceva spectaculos ceva foarte frumos ci trebuie sa fie ceea ce traieste fiecare ceea ce doreste sa ” trateze ” Incercati sa scrieti cat mai simplu insa scrieti si credeti-ma mult folos se va vedea .
Iertare daca am suparat cu ceva si astep cu multa nerabdare articole noi la aceasta campanie
Anca2718
septembrie 7, 2014 @ 1:13 pm
Consider că aceste cuvinte ziditoare de suflet sunt de folos atât celor care au căzut în această patimă, cât şi celor care nu au trecut prin neplăceri provocate de excesul de băutură. Într-adevăr, mulţi sunt tinerii care nu ţin cont de consecinţele pe care le poate avea băutura în exces şi cred , aşa cum ai spus şi tu, că tinereţea este vârsta la care greşelile sunt permise sau, cel puţin, nu atât de condamnate pe cât ar trebui. Tinereţea este perioada cea mai frumoasă din viaţa unui om, iar dacă ea nu este trăită aşa cum se cuvine, atunci tot noi suntem cei care vom suferi din cauza nechibzuinţei noatre. Să ne punem, aşadar, tinereţea în mâinile Lui Dumnezeu şi din zorii vieţii să slujim Lui. Să căutăm mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu şi apoi toate se vor adăuga ei. Să ne punem, deci, nădejdea şi credinţa în Dumnezeu şi apoi vom primi înţelepciune pentru a şti cum trebuie să ne trăim viaţa şi care este scopul nostru.
Mulţumesc pentru aceste cuvinte minunate. Doamne-ajută!
GeoAlena
septembrie 9, 2014 @ 2:16 pm
cred ca nu mi gasesc cuvintele… aceasta patima m a scarbit inca de cand eram copila…nu e deloc funny sa ai un tata alcoolic… acum urmeaza ––traume, consecinte…gandire in gol.. un fel de prapastie intre mine si Dumnezeu… but nobody cares anyway