Alcoolul – scurt istoric
Alcoolul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri de către populaţia Asiei şi a Europei. Cele mai vechi dovezi asupra existenţei sale au fost aduse de antropologi, care consideră că descoperirea băuturilor fermentate de către triburile de păstori şi agricultori datează din epoca neolitică. Biblia relatează despre prima experienţă alcoolică acută a lui Noe. Nu demult, în-Danemarca, s-au descoperit într-un mormânt datând din epoca de bronz 2 vase, unul umplut cu bere, altul cu o băutură numită „met”.
Se apreciază că efectele fermentaţiei alcoolice au putut fi cunoscute de când oamenii au învăţat să cultive cerealele, adică atunci când a început să apară agricultura. Aceasta a permis trecerea de la viaţa nomadă la cea sedentară.
Cel mai vechi document care atestă cunoaşterea băuturilor fermentate este „Monumentul Blan” aparţinând civilizaţiei sumeriene şi care reprezenta ofranda adusă unei zeiţe.
Se pare că băuturile alcoolice erau deosebit de scumpe, din moment ce o femeie, producătoare de alcool, a putut să-şi construiască din veniturile realizate un oraş la 20 de km depărtare de Babilon şi să se intituleze regină.
în timpul desfăşurării marilor sărbători la babilonieni, în cinstea zeului Marduk, alături de preoţi, singurii laici care aveau dreptul de a participa erau producătorii de băuturi alcoolice.
Codul Hamurabi are între cele 360 de paragrafe, câteva prevederi care instituiau măsuri restrictive asupra consumului de bere.
Epopeea lui Ghilgameş, scrisă pe plăci de cărămidă arsă şî datând de acum 3000 de ani î. Hr., atestă că sumerienii, akkadienii, hitiţii şi alte popoare cunoşteau băuturile fermentate, şi anume vinul şi berea.
Producţia vinului a început şi în Egiptul antic, egiptenii observând că sucul de struguri se strică repede, dar că sucul fermentat (vinul) se păstrează.
în antichitatea greacă, alcoolul avea valoare simbolică rituală, semnificând bogăţia şi virilitatea; în acelaşi timp, alături de uleiul de măsline, vinul constituia la greci o monedă de schimb, dar şi un minunat dar al lui Dionysos. Cultul zeului Dionysos începe o dată cu cultura viţei de vie. Ritualurile dionisiace se confundă cu misterele fermentaţiei alcoolice. Vinul a însemnat pentru cultul zeilor Mithra, Dionysos şi Bacchus, în înşelarea lor păgână şi idolatră a oamenilor care nu cunoşteau înşelările şi vicleniile demonice, unirea cu divinitatea, nemurirea, calea pe care se ajunge spre „fericirea” veşnică.
Tracii şi dacii au cunoscut, de asemenea, consumul de băuturi alcoolice, în acest sens stând mărturie scrierile lui Herodot. Alchimiştii arabi au denumit produsul pe care-1 obţineau din distilarea vinului -,,al-cohof-” ceea ce etimologic înseamnă,, lucru subtil”.
în cursul Evului Mediu, în Europa, alcoolul era considerat ca medicament şi se vindea în spiţerii. El a devenit important în societatea europeană şi a început să fie produs pe scară mai largă şi promovat de breasla de comercianţi care aveau controlul producţiei lui.
în jurul anulm 1300 a apărut o „industrie” a berii în Europa Centrală. In această perioadă vinul a continuat să crească în popularitate, apărând multe sortimente, denumite după locul de origine. Deşi alcoolul a apărut iniţial din motive practice, utilizarea lui s-a schimbat ulterior. Oamenii au început să încerce diferitele tipuri de alcool, iar consumul de băuturi alcoolice a devenit o parte din cultura europeană. Utilizarea lui a dus adesea la abuz. în jurul anului 1560, englezii au scos alcoolul din rândul medicamentelor.
(Despre patima beţiei – Alcoolismul, o fiară care înghite bărbaţi, femei şi copii – Cezar Salahor)