Ale cui daruri NU le primește Dumnezeu și n-ar trebui nici preoții să le primească
Pentru că toate cele ale parohiei sau mănăstirii se fac în mare parte cu bani de la credincioși: biserică, clădiri adiacente, ajutorarea săracilor, orfanilor și văduvelor, bolnavilor și bătrânilor, construirea centrelor sociale sau a celor educaționale, taberele, excursiile, tipăriturile și tot ce ține de activitatea misionară, e foarte important să știm ai cui bani îi putem primi în comuniatea Bisericii lui Dumnezeu și pe ai cui să-i refuzăm jertfa. Papa Clement Romanul (secolul I), al treilea episcop al Romei după Sf. Apostol Petru, detaliază acest subiect în Constituțiile Apostolice:
Episcopul trebuie să ştie însă ale cui aduceri de roade trebuie să le primească şi ale cui nu trebuie. Fiindcă trebuie să se păzească de:
- darurile cârciumarilor: “Căci nu se va îndreptăţi cârciumarul din păcat” [Sir 26, 29]. Despre ei spunea undeva şi Isaia mustrându-l pe Israel: ,,Cârciumarii tăi amestecă vinul cu apă” [Is 1, 22].
- Mai trebuie să-i evite şi pe desfrânaţi: „Căci nu vei aduce Domnului plata unei desfrânate” [Dt 23, 19].
- La fel şi pe răpitori,
- pe cei ce poftesc cele ale altora şi
- pe adulteri, căci jertfele acestora sunt o urâciune pentru Dumnezeu.
Să fie evitaţi de tine, episcope, şi cei ce necăjesc văduva şi oprimă pe orfan, care umplu închisorile de nevinovaţi şi se poartă rău cu slujitorii lor, tratându-i cu lovituri, înfometare şi sclavie rea, sau cei ce ruinează oraşe întregi; ofrandele lor sunt întinate.
Refuză-i şi pe:
- cei ce fac fraude,
- pe avocaţii care pledează pentru nedreptăţi,
- pe făcătorii de idoli,
- pe hoţi,
- pe vameşii nedrepți
- şi cei care falsifică greutăţile la cântar şi folosesc măsuri false,
- pe soldatul defăimător care nu se mulţumeşte cu solda lui, ci-i asupreşte pe săraci [cf. Lc 3, 14],
- pe ucigaş
- şi pe călău,
- pe judecătorul fără de lege,
- pe cel ce răstoarnă afacerile,
- pe cel ce unelteşte împotriva oamenilor,
- pe lucrătorul celor întinate,
- pe beţiv,
- pe blasfemator,
- pe cel destrăbălat,
- pe cămătar,
- pe orice alt om rău şi care luptă împotriva voii lui Dumnezeu, pentru că spune Scriptura că toţi ca aceştia sunt scârboşi la Dumnezeu [Pr 17, 15].
Căci cei care primesc daruri de la unii ca aceştia şi hrănesc cu ele văduve şi săraci se vor face vinovaţi înaintea tribunalului lui Dumnezeu, ca profetul Adonia din cărţile Regilor care, neascultând de Dumnezeu şi mâncând pâine şi bând apa[ în locul în care Dumnezeu l-a oprit din pricina impietăţii lui Ieroboam, a
fost omorât de un leu [3 Rg 13].
Fiindcă pâinea din osteneală servită văduvelor e mult mai dreaptă, chiar dacă puţină şi proastă, decât cea din calomnie şi nedreptate, chiar dacă e multă şi de calitate, căci spune Scriptura:
,,Mai bun e puţin pentru cel drept de multa bogăţie a păcătoşilor” [Ps 36, 16].
Iar dacă o văduvă care mănâncă se satură de la cei impioşi se roagă pentru ei nu va fi auzită, pentru că Dumnezeu Cunoscătorul inimilor a spus cu judecată despre cei impioşi zicând:
“Chiar dacă Moise şi Samuel ar sta înaintea feţei Mele mijlocind pentru ei nu-i voi auzi [Ir 15, 1; 11, 11 ]; iar tu nu Mă ruga pentru poporul acesta nu-Mi cere să Mă milostivesc de ei, şi nu veni la Mine mijlocind pentru că nu te voi auzi” [Ir 7, 16].
Fiindcă într-adevăr cei ce sunt în păcate și nu se căiesc nu numai că nu vor fi auziţi când se roagă, dar Îl vor şi înfuria pe Dumnezeu aducându-I aminte de răutăţile lor.
Că darurile celor nevrednici, până ce aceştia vor fi aşa, nu numai că nu-L fac milostiv pe Dumnezeu, ci dimpotrivă, Îl pun în mişcare spre iritare
Ocoliţi aşadar astfel de slujiri ca un preţ pentru un câine şi o plată a unei desfrânate [Dt 23, 19], căci amândouă sunt oprite de Lege. Fiindcă Elisei n-a primit cele aduse de Azael [4 Rg 8], nici Ahia cele aduse de Ieroboam [3 Rg 14]; iar dacă profeţii lui Dumnezeu n-au primit daruri de la cei impioşi/necredincioşi, drept este să nu le primiţi nici voi, episcopilor.
Căci şi Simon Magul ne-a adus bani, lui Petru şi Ioan, încercând să cumpere harul nepreţuit cu bani, pe care însă noi neprimindu-i l-am legat cu blesteme veşnice, pentru că a crezut că îşi agoniseşte darul lui Dumnezeu nu prin bunăvoinţă faţă de Dumnezeu, ci în schimbul banilor [FA 8, 18-20]. Fugi deci de ofrandele aduse la altarul lui Dumnezeu cu conştiinţă rea, căci spune: ,,Abţine-te de la ce e nedrept şi nu te vei mai teme şi tremurul nu se va mai apropia de tine” [Is 54, 14].
Că e mai bine să dăm văduvelor din osteneala proprie, chiar dacă cele date sunt umile şi puţine, decât multele daruri ale impioşilor, chiar dacă sunt multe şi mari, fiindcă e mai bine să murim de foame decât să primim darurile impioşilor
Iar dacă veţi spune: ,,Tocmai ei sunt cei ce dau milostenii şi dacă nu primim de la ei, de unde vor mai fi slujite văduvele noastre şi vor mai fi hrăniţi săracii poporului?”, atunci veţi auzi de la noi: ,,De aceea aţi primit darurile leviţilor, aducerea roadelor poporului, ca să vă fie de ajuns şi vouă înşivă şi celor lipsiţi, iar nu ca atunci când sunteţi cuprinşi de lipsuri să primiţi de la cei răi.”
Iar dacă astfel Bisericile sunt totuşi lipsite de resurse, e mai de folos ca unul să piară decât să primim ceva de la duşmanii lui Dumnezeu spre ocara şi batjocura prietenilor Lui, căci despre unii ca aceştia spune profetul: ,,Untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu” [Ps 140, 5]. Trebuie aşadar să-i verificaţi pe unii ca aceştia, şi de la cei care umblă cuvios să primiţi şi să daţi celor necăjiţi, dar de la cei daţi afară din adunări să nu primiţi înainte de a se face vrednici să fie membri ai Bisericii. Iar dacă lipsesc donaţii, vesteşte fraţilor şi făcând colectă de la ei slujeşte orfanilor şi văduvelor cu dreptate.
Că poporul trebuie îndemnat de preot să facă bine săracilor, cum face şi înţeleptul Solomon
Spune poporului de sub tine cele ce le spune înţeleptul Solomon:
,,Cinsteşte-L pe Domnul din ostenelile tale drepte şi dă-I pârgă din roadele dreptăţii tale, ca să se umple hambarele tale de mulţimea grâului, iar teascurile tale să ţâşnească de vin” [Pr 3, 9-10].
Aşadar din osteneala dreaptă acredincioşilor hrăniţi-i şi îmbrăcaţi-i pe cei lipsiţi şi, cum spuneam mai înainte, banii adunaţi de la ei rânduiţi-i să servească la cumpărăturile sfinţilor, eliberându-i pe sclavi, pe captivi, pe cei în lanţuri, pe cei calomniaţi, pe cei condamnaţi de tirani pentru numele lui Hristos la lupte de circ şi la moarte; căci spune Scriptura: ,,Izbăveşte-i pe cei duşi la moarte şi răscumpără-i pe cei ce urmează să fie omorâţi; nu te cruţa!” [Pr 24, 11].
Dacă cineva dintre cei necredincioşi aruncă cu forţa bani preoţilor, să fie cheltuiţi pe lemne şi cărbuni, nu pe hrană
Iar dacă vreodată va fi o ananghie şi veţi primi fără voie arginţi de la un necuvios, cheltuiţi-i pe lemne şi pe cărbuni, ca nu cumva luând ceva din ei o văduvă sau un orfan să fie siliţi să cumpere hrană sau băutură peste ce se cuvine, căci drept este ca aceste daruri ale necredincioşilor să fie mistuite de foc, nu hrană pentru binecredincioşi. Acestea le spune şi Legea care numeşte de nemâncat o jertfă păstrată prea mult şi porunceşte să fie mistuită în foc [Lv 19, 6]. 3 Fiindcă aceste ofrande nu sunt rele prin firea lor, ci prin socotinţa celor ce le aduc. Iar acestea vi le poruncim ca să nu întoarceţi spatele celor ce se apropie de voi, bineştiind că de multe ori întâlnirea cu binecredincioşii e folositoare celor necredincioşi şi e vătămătoare doar participarea la cultul lor. Acestea fie spuse deci vouă, fraţilor, spre siguranţa voastră.
Sursa: Canonul Ortodoxiei I. Canonul apostolic al primelor secole. – Constituțiile Sfinților Apostoli prin Clement, Editura Deisis 2008, pp. 665-668