Skip to content

2 Comentarii

  1. elena
    noiembrie 28, 2011 @ 11:10 pm

    Am auzit recent pe trinitas o istorioara ca mi-a ramas intr-un coltisor acolo…”Un parinte se ruga lui Dumnezeu spunand :Doamne ce as putea sa-ti dau tie? magii ti-au adus daruri, ingerii cantari iar eu ce dar as putea sa-ti dau? Si stand in rugaciune o voce de sus ii raspunde: Da-mi Mie pacatele tale!”
    Asadar sa-i dam lui Dumnezeu pacatele noaste caci numai El are puterea sa ne vindece si sa ne intareasca in lupte , sa nu deznadajduim in caderi si sa lasam caderile noastre in grija Domnului…
    Si inca ceva care mi-a placut in mod deosebit scrisa pe pagina de facebook In memoria Parintelui Arsenie Papacioc:
    Într-o zi, un preot aude o voce in biserică, dar cuvintele erau neinteligibile.
    Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găsește un copil care spunea ceva, și își dă seama că nu-i înţelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul.
    Atunci preotul l-a întrebat:
    – De ce tot repeți literele?
    – Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.
    – Cum așa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
    – Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii și atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie …

    Reply

  2. elena
    noiembrie 28, 2011 @ 11:28 pm

    PS. Sunt persoane care, nu pentru ca nu stiu sa-si exprime sentimentele sau nu stiu sa iubeasca ,ci pentru ca nu au forta sa-si exteriorizeze ceea ce simt, nu reusesc sa declare verbal propriile sentimente. De multe ori mi-am dorit sa fiu si eu ca altii sa pot spune ” cuvinte dulci” sau sa spun doar „te iubesc” , insa nu reusesc ,mi se face inima cat un purice si mi se pune un nod in gat ca nu reusesc sa afectuoasa…
    Dar sper ca macar prin faptele mele sa reusesc sa-mi arat iubirea mea…

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *