Am 4 telefoane

phones_all_sshNu ştiu cum am ajuns să am patru telefoane, dar totuşi le am. Le port după mine cam peste tot, buzunarele sunt pline ochi, chei de la casa, chei de la masina, memory stick, portofel, telefoane şi altele. E o povară, nu mai suport, m-am săturat să ţin după mine un sac de nimicuri şi să le mai port şi de grijă, să nu le pierd, să nu le scap…

La început mi se părea o povară să cari două telefoane, acum mi se pare ceva foarte normal. Din cele patru telefoane unul e numarul meu vechi pe care-l stie toată lumea, unul e de la servici, al treilea are o cartele de vodafone pe care pot suna 600 de minute pe oricine iar al patrulea are o cartela de orange care are 500 de minute de pe care pot suna pe oricine. Acum îmi dau seama că la cât plătesc eu pe trei telefoane (abonament + încărcarea a două cartele) aş ieşi mai ieftin daca aş ţine doar unul, la care aş plăti mai mult şi aş fi mult mai liniştit. Ce frumos ar fi să am în buzunar doar un telefon !

Câteodată mă mai duc să iau pâine şi las totul acasă, îmi iau doar o bancnota la mine şi în rest în buzunare n-am nimic… Ce uşurare!

Am fost la mare acum o săptămână şi mi-am închis toate telefoanele şi le-am lăsat în maşină şi am le-am deschis după mai bine de 24 de ore. Ce zi frumoasă a fost! Nu mai stăteam cu gândul, că dacă mă sună cineva, dacă nu-l aud, sau pe cine să mai sun, cu cine să mai vorbesc, nu! eram simplu, n-aveam nimic, nu purtam în cârcă grija asta.

Când aveam un telefon mă gândeam că dacă aş mai avea unul m-aş descurca mai bine cu costurile la convorbirile între reţele. E paradoxal căci cu cât ai mai multe telefoane cu atât vrei să vorbeşti mai mult şi cheltui mai mult, şi-ţi faci griji mai multe. Trebuie să recunosc, sunt sclavul telefoanelor, nu pot sta prea mult timp fără ele.

Ce făcea lumea când nu erau telefoane? Acum toţi zicem că: „trebuie să am telefonul la mine că dacă se-ntânmplă ceva”. Dar înainte nu tot se-ntâmpla ceva? Dumnezeu are grija de noi acum ca si atunci, diferenta ar fi că acum telefoanele „ne ajută” să ne facem griji mult mai multe şi să uităm de El, punându-ne nădejdea în soluţiile noastre şi în puterile noastre umane. Degeaba îi dau telefon celui mic care se duce la gradiniţă, ca să ştiu unde este şi ce face, pentru ca mai rău fac, mai tare mă stresez. Şi chiar dacă are telefon la el, îl scuteşte telefonul să cadă, să se lovească, să facă accident, să ia bătaie, să se-mbolnăvească? Nu.

Vreau să trăiesc mai simplu! Vreau să am mai puţine griji! Aş renunţa la toate telefoanele, m-aş duce în  vârful muntelui şi aş sta vreo două săptămâni cu cei dragi ai mei, şi să uite toţi să mă mai sune.

Vine postul Maicii Domnului, acum trăim alte vremuri, cred că dacă am ţine post şi de vorbit la telefon ar fi foarte folositor, mi-am stricat urechile de atâta vorbit. Încercaţi să lăsaţi odată telefoanele acasă, şi rugaţi-vă lui Dumnezeu în loc să vorbiţi la telefon, să vedeţi apo rezultatul.

(Claudiu)

(Visited 2 times, 1 visits today)