Am ajuns acasa
Am ajuns acasa. Iar cand spun asta nu ma refer la faptul ca m-am intors in camera copilariei mele dupa un an de stat in Germania. Ci am ajuns Acasa, acolo unde ar trebui sa se intoarca toti oamenii.
Am fost astazi sa ma spovedesc, dupa ce nu mai facusem acest lucru de o vreme destul de bunicica. In ultimele saptamani ma tot framantam, ‘‘ Sa merg sau sa nu merg ? Sa il sun sau sa nu il sun ? ( pe duhovnic) ’’. Dupa o perioada de necaz si framantari , mi-am clintit picioarele de plumb si m-am dus la spovedit, iesind de acolo ca noua.
Catre toti oamenii care sunt deznadajduiti si nu mai au curaj sa mearga la spovedanie: Dragii mei, nu exista pacat care sa nu fie iertat! Nu exista pacat atat de mare, pe care Dumnezeu sa nu il ierte! Spunea un Sfant ca pacatele tuturor oamenilor sunt o mana de praf pe langa bunatatea nemasurata a Lui Dumnezeu.
Noi ,oamenii, deznadajduim pentru ca mintea noastra nu poate sa inteleaga ca iubirea lui Dummnezeu e atat de mare incat toate pacatele la un loc nu o pot birui. Nu putem intelege aceasta Taina mare. „Cum poate Dumnezeu sa ma mai primeasca in bratele Sale dupa ce am savarsit un pacat atat de grav? Sau dupa ce am savarsit un pacat care iar s-a repetat? ” Cu adevarat e o taina mare iubirea Lui, caci ma si cutremur cand ma gandesc. Deznadejdea e de la diavol. Dumnezeu nu a dat o lista cu pacatele care nu au iertare in viata aceasta, gandurile acestea ni le da necuratul, nu Dumnezeu.
Atunci cand picam sa ne ridicam! Dumnezeu nu numara caderile noastre, ci ridicarile ! Cand avem pana la o roata, nu se cade sa ne distrugem toata masina cu un topor, ci schimbam roata. Asa sa facem si noi cu sufletul nostru. Sa nu ne distrugem, sa nu ne sinucidem spiritual prin deznadejde, ci sa mergem sa primim ajutor. Poate ne necajim cand vedem cate pacate s-au adunat la numar? Spunea Sfantul Petru Damaschin : „Semnele duhovniciei apar cand omul isi vede pacatele ca nisipul de mare, ceea ce inseamna sanatatea sufletului.” Iar asta nu inseamna sa incepem sa deznadajduim.
Dragii mei, si de ati savarsit de douazeci de ori acelasi pacat, alergati mereu inapoi la Dumnezeu, caci el va iubeste atat de mult si iarta o inima indurerata si care se pocaieste sincer. Spunea Ioan Scararul : „Nu te ingrozi daca in fiecare zi ai parte de caderi si nu te urni din calea lui Dumnezeu, ci stai cu barbatie si fara indoiala, ca ingerul tau pazitor va tine seama de rabdarea ta.”
Ma uitam mai demult cum un copilas care impiedicandu-se, a cazut si s-a lovit, s-a ridicat cu greutate si incepand sa planga, a alergat in bratele mamei. Asa ar trebui sa fim si noi. Imediat cum ne lovim sa alergam in bratele lui Dumnezeu si sa nu ne insinguram in suferinta noastra. Ce copilas care s-a lovit a refuzat bratele mamei si a plecat singur sa planga? Toti alearga la mamele lor, unii se ridica mai greu, isi tarasc picioarele mai greu, altii alearga imediat, plangand de durere, dar niciunul nu refuza iubirea in momentele acelea. Si de cate ori nu cade copilasul si se loveste in toata copilaria lui? Si tot de atatea ori se ridica si alearga la mama.
Dragii mei, cei care sunteti tristi si nu mai au curaj si nadejde, am gustat din rai, am gustat apoi si din iadul propriu, si stiu cum e sa pici din rai. Incepi apoi sa te intrebi, sa te framanti, si le sucesti in continuu. Dar apoi am inceput sa gust iar din drumul ce duce spre Casa. Iar acum simt ca sunt din nou Acasa , si simt din nou nadejdea si iubirea Lui si ma minunez cat de mare e.
Curaj , Curaj , Curaj !
Cand fugim de Acasa, sa nu uitam sa ne intoarcem inapoi, caci usa e mereu deschisa si pentru cei care au fugit de acasa o singura data si pentru cei care au fugit si s-au reintors de nenumarate ori.
Doamne ajuta !
(S.)
Tiberiu
octombrie 5, 2010 @ 11:03 am
Foarte frumos articolul.Ne incurajeaza pe fiecare in parte 😀
eln
octombrie 5, 2010 @ 4:46 pm
pentru cei care nu sunt deznadajduiti
m-am spovedit cu toata incredederea ca Dumnezeu ma va ierta, ca viata mea va fi altfel, ca tot ceea ce traisem a fost un cosmar si un drum gresit pentru ca ma indepartasem de Dumnezeu , de biserica
am avut chiar naivitatea sa cred ca dupa spovedanie Dumnezeu M-a iertat, am avut naivitatea sa cred ca viata mea va fi altfel, am avut naivitatea sa cred ca fiecare zi si lucru care se intampla in viata mea e dupa voia lui Dumnezeu, am avut naivitatea sa cred ca Dumnezeu exista si in viata mea (dupa multi ani), am avut naivitatea sa cred ca toate greutatile care erau in viata mea erau pentru ca asa e pe drumul cu Dumnezeu.am avut naivitatea sa cred ca oamnenii pe care i am cunoscut au fost de la Dumnezeu, am avut naivitatea sa ma bucur de toata acea perioada cand chiar credeam ca m-am intalnit cu Dumnezeu, ca aparut si in viata mea dupa mult timp
pastrez si acum gustul amar al acestei naivitati, al urmelor grele(pentru sufletul) meu pe care le voi duce mult timp,pe care nu le pot sterge prin nimic, pe care nu le poate sterge nimic, ma simt ca un ceas cu mecanismul stricat si care nu se mai poate repara
mi am pierdut credinta cu greu sadita in suflet de parintii mei cu mult greu in anii copilariei,si am pierdut credinta regasita dupa multi ani de indepartare de biserica
mi se pare ca am trait o minciuna urata
cum sa ma mai spovedesc?
cred in toate tainele bisericii, il respect pe Hristos, respect credinta strabuna,pe Dumnezeu
dar cum sa mai merg pe aces drum?
eln
octombrie 5, 2010 @ 5:29 pm
as fi nedreapta sa nu amintesc cu multumire despre tot ajutorul pe care l am primit de la Dumnezeu in toata aceasta perioada, in toate momentele de criza, de profunda disperare, deznadejde, umilire, necinste,din nou disperare, singuratate…
poate ca gresesc, poate ca am inteles gresit ca a fi cu Dumnezeu, a-L avea pe Dumnezeu in viata ta inseamna altceva, ceva ce simti atunci cand esti langa un parinte care te iubeste, ca esti iubit, ocrotit,ca iti este bine, ca ai parte de bine
ca nu iti cere ceva ce te doare, ce nu poti,ca nu iti cere suferinta in nici un fel, mai ales daca nu poti
RDF
octombrie 5, 2010 @ 6:18 pm
pt „eln”
Era mai demult un om care vroia sa-si faca viata mai usoara, sa aiba o cruce mai usoara, si pas cu pas, a taiat din crucea sa, dar cand a ajuns la un rau mare, nu l-a putut deoarece era prea mare pentru sine, iar crucea prea mica pentru a-l putea ajuta…Asa deci, sa ne ducem fiecare Crucea si sa ne rugam ca la fiecare durere, ispita, incercare care ar veni asupra noastra, Dumnezeu sa ne dea rabdare, intelepciunea si putere :love: Pierzandu-ne in lume, harul se indeparteaza de la noi, mai bine zis noi ne indepartam de har, caci alegem sa slujim mamonei si tuturor desertaciunilor…Sa traim in Iubire! Sa traim in Hristos! Sa fim noi insine! Sa fim crestini nu doar „in buletin”, vorba mea(ca nici macar in buletin nu iti e trecuta religia)! sa practicam religia in care ne-am nascut! Si desi gresim, sa nu uitam ca suntem persoane binecuvantate! Ne-am nascut in DREAPTA CREDINTA! Ne-am nascut ORTODOCSI!Sa fim ENTUZIASTI!(EN=in, TEOS=Dumnezeu, adica sa fim cu Dumnezeu in noi!)…Recent mi s-a dat sa intalnesc doua persoane deosebite care s-au intors la adevarata credinta(una dintre ele a cautat o religie, desi se nascuse ortodox, iar apoi ce-a de-a doua persoana a umblat 2 milioane de km si si-a dat seama ca cel mai anevoios drum e cel de la minte la inima!)…Ambele persoane sunt acum BOTEZATE crestine!Sa credem! Sa ne cercetam sufletul!Dumnezeu lucreaza prin oameni!Nu se cuvine a cadea in deznadejde!Diavolul e cel care ne indeparteaza de spovedanie!:sad:Mi-ar placea s aprimesc raspuns din partea ta si sa stiu ce te-a adus in aceasta stare de parere de rau pentru un lucru de folos!Poate vei dobandi lamuriri din articolele pe care poate mi le-a va aproba admin, caci chiar acum sunt in „constructie”:despre viata celor di oameni…PS:Daca treci pe langa o tufa enorma, si vezi un trandafir inflorit printre buruieni, admiri tuflele?Nicidecum…ci te gandesti la trandafirul ce a inflorit si zici, admirandu-l:”Uite-l! CAt curaj, sa se furiseze la lumina din intunericul buruienilor, prin stramtoarea lor!:Nu e minunat?Si asa ne da Domnul prin fiecare lucru sau faptura sa invatam ca viata e cea mai de pret, iar de credinta sa nu ne indoim…tot asa ar fi putut ramanea samanta de floare acolo, undeva, in adanc, la umbra buruienilor, dar NU! A ales VIATA! Sa-i urmam exemplul! Sa fim cutezatori inspre Lumina, Adevar, Credinta, Dreptate, Iubire! Domnul sa-ti ajute! PPS:Mi-ar placea sa primesc un raspuns:Ce te-a determinat sa crezi ca totul e in zadar?Daca Dumnezeu nu exista si tu crezi, nu pierzi nimic, iar daca El exista si nu crezi, ai piersut TOTUL!Si iti zic eu ca exista! Mie mi-a demonstrat prin oamenii pe care ii intalnesc! a lui sa fie Slava in veci! Amin. Ma poti contacta [e adresa mea de e-mail:rrusudenisa@yahoo.com…Domnul sa te ajute! Astept raspunsul tau!
RDF
octombrie 5, 2010 @ 6:22 pm
tot pt „eln”
Rugaciunea inimii sa va fie rugaciune neincetata:”Doamne , Iisuse Hristose, miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa”!
S.
octombrie 5, 2010 @ 6:22 pm
Draga eln,
Da, suntem naivi sa credem ca dupa spovedanie se va intampla o schimbare extraordinara in viata noastra. In sensul ca viata nu devine mai usoara, dupa placul nostru, in sensul ca ispitele tot exista, necazurile apar in continuare, si mai ales apar atunci cand cineva a hotarat sa se apropie de Dumnezeu. Crezi ca eu dupa prima spovedanie am pasit intr-o mare liniste? Vai prin cate caderi am trecut pana sa nu mai fiu suparata pe Dumnezeu.Marturisesc ca prima mea spovedanie a venit dupa ce infaptuisem un pacat foarte grav.Am crezut si eu ca dupa prima spovedanie o sa fie altfel, cate nu mi-am imaginat eu. Nimic nu era dupa placul meu insa. Si am continuat o serie de razravtiri , dezamagiri, confuzii intercalate cu spovedanii care credeam eu ca imi vor transforma viata in ceea ce credeam eu ca e mai bine pentru mine, pana mi-am dat seama ca trebuie sa ma las in Voia Domnului. Si tocmai acest lucru m-a facut sa incep sa iubesc tot ce mi se intampla in viata, pt ca stiam ca asa vrea Dumnezeu , indiferent ca intelegeam sau nu. Si acum am parte de lucruri ft dureroase , probleme, dar stiu ca totul e spre folos duhovnicesc.
Draga mea, abia dupa ce pasim in viata ortodoxa urmeaza adevarata lupta, nu cea dinainte. Si noi trebuie sa intelegem ca Dumnezeu are pt toti un plan de mantuire, chiar daca nu il intelegem. Tare trist este sa te aud ca poti fi atat de naiva incat sa NU crezi ca Dumnezeu te-a iertat…prin pocainta Dumnezeu ne iarta orice pacat. Ca dupa aceea noi mai suferim sau ni se intampla altele, sunt urmarile pacatelor noastre, cu care trebuie sa ne impacam ,dar sa nu dezandajduim.
Nu iti cunosc problemele, dar imi dau seama ca duci o lupta foarte grea.Si te inteleg atat de bine, pt ca si eu insumi am trait aceste sentimente
Poate ti s-a intamplat sa nu ai relatia cea mai potrivita cu duhovnicul, cauta in continuare, nu stiu caci nu te cunosc…
Nu fugi de la Dumnezeu, asa confuza cum esti, necajita, fara sa intelegi de ce unele lucruri se intampla asa, spune o rugaciune cum poti tu mai bine, spune chiar si simplu Doamne , eu nu mai inteleg nimic, de ce? Vorbeste cu El. Si nu dispera daca raspunsul nu vine imediat! Cauta in continuare si ai multa multa rabdare, citeste o carte cu folos, iar faca ai intrebari, oricare , intreaba-ne pe noi , aici pe site, caci noi sarim in ajutor si vrem sa ajutam pe oricine.
Iarta-ma daca nu am stiut sa raspund prea intelept, este foarte greu si delicat sa vorbesti in asemenea situatii , si mai ales cand nu cunosti persoana.
Ne rugam pt tine! Nu te necaji, eu sunt aici si desi nu te cunosc, ma rog pt tine si te ajut cum pot eu la nevoie
CristinaL
octombrie 5, 2010 @ 6:49 pm
Doamne ajuta ,foarte frumos articolul ,multumesc mult si Domnul sa ne ajuta tuturor cel care doresc sa reusim sa ne marturisim pacatele ori de cate ori este nevoie ,cu nadejdea ca El ne asteapta si ne iarta de orice gresala la fel cum este iertat si asteptat fiul risipitor
dumitză
octombrie 5, 2010 @ 7:29 pm
Eln trebuie sa fi trecut prin momente foarte grele de esti asa zdruncinată, dar să ştii că Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce.Esenţial e să nu deznădăjduieşti, să crezi că Dumnezeu te poate ajuta.Întrebi cum să mergi în continuare pe acest drum, eu zic prin rugăciune.Schimbările nu sunt bruşte, e posibil ca după spovedanie să trăieşti starea descrisă în articol sau tot să se petreacă ca înainte. Nu uita ce a zis părintele Cleopa: „Răbdare, răbdare, răbdare!”.Legat de suferinţă să ştii că te ajută la mântuire. Calea spre Dumnezeu e strâmtă şi plină de obstacole. Toată viaţa ne luptăm cu păcatul, să nu credem că dacă am mers şi ne-am spovedit cu vrednicie nu o să mai cădem în păcat. Important însă e să ne ridicăm, la judecata finală să fim în picioare.Doamne ajută!
RDF
octombrie 6, 2010 @ 1:05 pm
„Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.: :love: El „nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu!”…Cat de frumos 💡 :love:
Laura-optimista
octombrie 6, 2010 @ 4:46 pm
Felicitări pentru articol, dragă S. :love: Mă bucur din tot sufletul, pentru că Dumnezeu te-a ajutat să-ţi depăşeşti problemele duhovniceşti şi să obţii iertarea păcatelor. 🙂 Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Aşa este, fiecare dintre noi, după căderea în păcat şi mai ales după mai multe căderi în aceleaşi greşeli, se întristează, dar să nu uităm că nimeni şi nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Hristos. 🙂 Sfinţii Părinţi, prin înţelepciunea dată lor de Dumnezeu, ne sfătuiesc astfel: „Înainte de păcat, teme-te de dreptatea lui Dumnezeu. După păcat, nădăjduieşte în milostivirea Sa”. 🙂 Dumnezeu cu tine!
Dragă Denisa, mi-au plăcut mult comentariile tale… ca de obicei, mi-ai umplut sufletul de bucurie. :love: Dumnezeu să fie cu tine, draga mea prietenă şi soră întru Hristos. 🙂
Elm, să nu deznădăjduieşti, căci „nu putem noi greşi cât poate Dumnezeu ierta”. Domnul nostru Iisus Hristos, Viaţa şi nădejdea noastră, Care S-a sacrificat din iubire faţă de tine(şi faţă de fiecare dintre noi), îţi poate ierta orice păcat, dacă nu-ţi pierzi nădejdea şi dacă, de fiecare dată, te ridici din păcat cu hotărârea de a nu mai greşi. Nu te teme de ispita necredinţei, pentru că, precum ne învaţă Sfinţii Părinţi, „dragostea faţă de Hristos se probează prin cele potrivnice”. 🙂 Dovada supremă a iubirii Domnului faţă de tine este Jertfa Sa şi, dacă vei avea această credinţă(sau dacă nu poţi crede, încearcă măcar să speri şi Domnul îţi va dărui harul credinţei), niciodată nu vei mai deznădăjdui. „Deznădejdea”, „neîncrederea”, „disperarea”, „depresia”, „întristarea”, iată câteva idei tot atât de contrare spiritualităţii creştine, ca şi aceea de necredinţă sau de sincretism religios. Chiar dacă nu mai poţi crede, poţi spera şi, dacă nici aceasta nu mai reuşeşti, strigă către Domnul Iisus Hristos cu lacrimi, asemenea tatălui copilului lunatic, despre care se relatează în Sfânta Evanghelie: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”(Marcu9,24). 🙂 Părintele Dumitru Stăniloae, de la a cărui trecere la cele veşnice s-au împlinit ieri 17 ani, spunea că „cel ce vrea să creadă ajunge la putinţa de a crede”, iar părintele Nicolae Steinhardt, în colecţia sa de predici „Dăruind vei dobândi”, arăta faptul că, în realitate, nouă ne este atât de dificil să credem în iertarea divină, pentru că noi înşine nu-i putem ierta uşor pe semenii noştri şi-L considerăm pe Dumnezeu asemenea nouă. Dar El nu e ca noi, ci „pe cât de departe este răsăritul de apus, atât a depărtat de la noi fărădelegile noastre”, precum mărturisea, cu entuziasm, Psalmistul. Să nu te îndepărtezi de Hristos şi de Biserica Sa, căci doar El are cuvintele vieţii celei veşnice şi doar în Biserica ortodoxă poţi fi în deplină comuniune cu Hristos, Adevăratul Dumnezeu, Izvorul bucuriei noastre. Un monah înaintat duhovniceşte s-a luptat 13 ani cu gândul că Dumnezeu nu există, dar, fără a-şi pierde speranţa, a reuşit, cu ajutorul harului lui Hristos, să învingă ispita necredinţei şi să se bucure în Duhul Sfânt. Dumnezeu să-ţi ajute să depăşeşti această perioadă dificilă, prin care treci şi să te bucuri de El întotdeauna!
Doamne ajută!
Ana
octombrie 7, 2010 @ 7:50 am
Draga S, articolul tau emana liniste, usurare. Multumesc. Sa-l citesti si tu din cand in cand ca sigur iti v-a fi de folos, din nou, iar si iar:-).
Am un bilet in casa pe care scrie „[b]O LUPTA ESTE VIATA, DECI TE LUPTA[/b]” Mi.a placut pasajul atunci cand l-am citit si mi-am dat seama ca LUPTA nu este de o clipa, de o zi, o saptamana sau un an, ci este de fiecare moment. Frumoasa comparatia cu copilasul si cu bratele …Domnului. Daca am constientiza mereu faptul ca El este cu bratele deschise sa ne prinda din fiecare cadere.
Ana
octombrie 7, 2010 @ 7:55 am
[b]Draga Eln, starea prin care tu treci acum, este starea prin care trece orice credincios.[/b] Stii, sunt momente in viata unui bolnav cand nu mai poate manca, insa el stie ca trebuie sa se hraneasca ca sa se insanatoseasca. Ei bine, chiar daca simti starea asta de necredinta, stii ca singura posibilitate de refacere a ta este NUMAI IN BISERICA si prin spovedanie. [b]Mergi si te spovedeste si ai sa revii din nou la viata.[/b] Nu exista nici o alta posibilitate de insanatosire in cazul asta.
Curaj
Dumnezeu sa te ajute
eln
octombrie 7, 2010 @ 8:18 pm
pentru toti cei care mi au scris
multumesc din suflet pentru incurajari si pentru intelegere
pentru RDF
mi as dori sa vb pe mail dar ce „razboi” am in suflet nu poate fi scris pe net si nici macar la spovedanie nu il pot spune, acolo iti spui doar pacatele tale si pocainta ta
multumesc tuturor celor care scriu aici, citesc foarte des ,si am sa mai citesc desi de multe ori cred ca tot ceea ce scrie aici nu se prea intampla , sunt mai mult educative si iti dau speranta, mi as dori foarte mult sa existe o lume asa, nu doar literatura…
durerea mea cea mai mare este ca am crezut in niste oameni pe care i-am respectat,in sinceritatea si ajutorul lor si pe care chiar am crezut ca Dumnezeu i-a trimis in viata mea,
e suficient cat am scris ca sa ii judec…
am iubit neconditionat oameni, am purtat iubire si le am acordat incredere unor oameni care nu m-au iubit , L-am iubit neconditionat pe Dumnezeu, pana am invatat ca asa ceva nu exista pana si Dumnezu ii iubeste pe cei care fac Voia Lui
nu pot sa mai scriu pentru ca e foarte urat ce am trait, ce traiesc, am avut perioade cand asteptam fiecare zi si fiecare clipa cu groaza la ce suferinte se vor mai intampla
iar referitor la povestea cu crucea cred ca a existat o singura persoana pe pamant
aleasa sa duca crucea pentru toti,la toti
ma doare cand ti se spune cu atata usurinta sa iti duci crucea, cand se foloseste atat de usor aceasta expresie legata de necazul sau nedreptatea pe care o ai
multumesc din suflet
dumitză
octombrie 7, 2010 @ 8:28 pm
Eu vreau să te ajut, dar până îmi pun eu gândurile în ordine îţi cer să ne spui care e numele tău de botez(deşi presupun că e Elena), pentru eu vreau să te trec pe pomelnicul meu.Acuma dacă nu vrei să spui nu e nici o problemă…
Guest
octombrie 7, 2010 @ 8:43 pm
eln,
oamenii se mai cearta, se mai impaca, se mai iarta unii pe altii, care pot, care nu, fereasca Dumnezeu ca e greu pentru ei sa duca neiertarea, si daca ti-a zis cineva sa-ti duci crucea poate ca nu ti-a zis-o cu usurinta, poate ca i-a fost si lui greu, poate ca i s-a umplut paharul, poate ca nu mai poate, si cine stie ce mai poate sau nu mai poate;
Iarta eln ca iertarea este dumnezeiasca, si nu ramane nerasplatita de Dumnezeu, si arunca pe apa uitarii durerile, si El iti va vindeca ranile. Hai, ca se poate !
Doamne ajuta !
Ana
octombrie 8, 2010 @ 7:42 am
@ eln „ce „razboi” am in suflet nu poate fi scris pe net si nici macar la spovedanie nu il pot spune, acolo iti spui doar pacatele tale si pocainta ta”
Eu cred ca nu as merge niciodata sa ma spovedesc daca nu as putea sa vorbesc cu duhovnicul, sa-i spun toate problemele mele, sa discut cu el. La fiecare spovedanie primesc doar un sigur sfat, si pentru ca stiu ca ceea ce-mi spune duhovnicul meu e important, stau cu acel cuvant in minte. Sfatul duhovnicului nu se spune si nu este potrivit si pentru altcineva, dar iti dau un exemplu. Mi s-a spus o data simplu „nu sta de vorba cu gandurile”. Am plecat de la parinte si ma tot minunam ca am batut atata cale, am avut atat de multe probleme, insa parintele care de obicei dadea sfaturi pentru mine ca parinte (sunt mama) si pentru toata familia, acum imi da un singur sfat. In situatii grele, acele sfaturi date de duhovnic imi vin in gand si le pun in aplicare.
Tu vorbesti de unul dintre cele mai obisnuite si mai grele atacuri: razboiul din suflet sau razboiul cu gandurile.
Eln, tocmai razboiul asta trebuie sa-l spovedesti. Gandurile alea care au pus stapanire pe tine trebuiesc spuse. Asta este lupta ta si faptul ca ai ajuns pe blogul asta si ai deschis discutia asta nu este fara sens. Toti care scriem sau citim aici suntem adevarati, reali si cu adevarat cand cineva sufera ne doare pe noi toti.
S.
octombrie 8, 2010 @ 7:57 am
Draga eln,
Ma bucur din suflet sa vad ca ai raspuns inapoi.Mi-as dori tare mult sa te pot ajuta cumva. Exista „in lume” oameni care il iubesc pe Iisus Hristos, care traiesc cum pot ei mai bine dupa invataturile Sale.Adica pur si simplu pun in practica aceste invataturi/scrieri „educative”. Asta nu inseamna ca acesti oameni nu gresesc, ca nu ranesc pe altii, sa nu facem confuzia asta. Doar sa nu ramanem dezamagiti de aceste persoane.Caci asa cum simtim ca ne nezamagesc oamneii pe noi, asa il dezamagim noi pe Dumnezeu in fiecare zi. Care crezi ca e mai indreptatit sa fie dezamagit ? Cred ca cel mai dezamagit dintre noi ar fi trebuit sa fie Iisus Hristos. Dar el a avut atata iubire si nadejde , ca a murit pentru noi, si a murit din iubire! Din iubire, nu din alte motive! Si asta inseamna ca si pentru tine a murit , din iubire. Poate tu vrei ceva explicit , un exemplu de lume, o dovada ca ceea ce tot scriem noi pe aici chiar se pune in practica. Gandeste-te ca poate in alt colt al tarii , o alta persoana necajita gandeste ca tine. Si ea vrea sa vada acelasi lucru. Si pe strada cealalta ,o alta persoana vrea sa vada ortodoxi, oameni, preoti „atinsi” de sfintenie. Si apoi numarul de astfel de persoane poate continua la numarul miilor.Hai sa incercam impreuna, eu , tu si restul tinerilor, prin comportamentul nostru sa aratam lumii ca nadejdea in Iisus Hristos nu a murit!
Nu te pot obliga, dar eu iti spun cu drag ca te ajut daca vrei. Uneori, in „razboi” ,ai nevoie si de o mana de ajutor , mai ales cand avem atatia inamici in jurul nostru ,(diavolii care ne impuiaza capul de minciuni), ne prapadim daca nu alergam dupa ajutor. Si mai ales, cu cat razboiul e mai mare ( cum este si al tau) , cu atat ne trebuie mai mult curaj,mai mult ajutor si mai multe arme, adica rugaciunile. Dar orice razboi „sufletesc” trebuie invins, nu? Sau macar sa incercam, sa luptam pana la sange.Daca ne prabusim in campul de lupta si incepem sa plangem, ne stergem lacrimile si ne ridicam mai departe. Pana ajungem la fericire si la liniste. Curaj, draga mea! Sa aibe Dumnezeu grija de tine!
Asculta sfatul Anei.
S.
octombrie 8, 2010 @ 8:04 am
p.s. referitor la oamenii care te-au dezamagit sau te dezamagesc. Sa fim furiosi pe munca necuratului si pe pacat, si nu pe oameni. Priveste fiecare om ca pe o fiinta bolnava, bolnava sufleteste, de care sa avem mila. Tot necazul spre folos. Nimic nu e fara sens, nici faptul ca i-ai intalnit pe acei oameni.
Ana
octombrie 8, 2010 @ 8:13 am
@ Eln
„iar referitor la povestea cu crucea cred ca a existat o singura persoana pe pamant
aleasa sa duca crucea pentru toti,la toti
ma doare cand ti se spune cu atata usurinta sa iti duci crucea, cand se foloseste atat de usor aceasta expresie legata de necazul sau nedreptatea pe care o ai”
Pana si Mantuitorului i s-a dus crucea. Cand ai nevoie de ajutor, poti sa lasi si pe altii sa-ti poarte crucea. Insa nu te baza pe oameni ci tot pe Dumnezeu. La El ne rugam sa ne apara cineva in viata sa ne mai usureze din probleme. Fie ca Domnul sa-ti aline suferinta ta si poate prin mesajele de aici sa prinzi curaj sa faci o spovenanie sanatoasa.
Stii, vorba parintelui Savatie despre spovedania buna? Parintele spunea ca nu-i plac oamenii care vin si spun ca ei au facut de toate, sau ca nu prea au facut nici aia, nici cealalta si se afiseaza in piosi. Si mai spunea parintele ca odata a venit o femeie care a inceput sa spuna…parinte am facut asta, si asta si asta, si le spunea femeia cu hotarare ca si cum se debarasa de ele, si se vedea ca-i pare rau. Si a spus parintele ca i.a placut spovedania femeii, ca era decisa sa se debaraseze de toate pacatele. Am invatat mult din spusele parintelui si fac la fel cand merg la spovedanie, indiferent de ce-mi spun mie gandurile (prietenele noastre gandurile 🙂 ).
Dumnezeu sa-ti ajute
niculina
octombrie 8, 2010 @ 11:42 am
DRAGOSTE DE DUMNEZEU
DRAGII MEI DUMNEZEU NE IUBESTE ENORM DE MULT EL NU IUBESTE PACATUL DAR IUBESTE PACATOSUL NE ASTEAPTA INTOTDEAUNA CU BRATELE DESCHISE SA NE INTORCEM LA EL,NU EXISTA OM PE LUMEA ASTA CARE SA NU PACATUIASCA,CA ASTEA SUNT ISPITELE DUHULUI CEL RAU DAR ESTE FOARTE IMPORTANT SA STIM SA NE ALATURAM BISERICII CA DOAR ASA PUTEM SA-L AVEM PE DOMNUL IN SUFLET,AM MULTI PRIETENI CARE ZIC CA EI AU DESTULA CREDINTA IN SUFLET SI NU ESTE NEVOIE SA MEARGA LA BISERICA DAR NU E ADEVARAT,CUM POTI AVEA CREDINTA DACA NU ASISTI LA SFANTA LITURGHIE???????????!!!!!SAU MULTI CARE SPUN CA PREOTII SUNT POPONARI ETC NICI NU-SI DAU SEAMA DESPRE CE VORBESC SAU CAT DE MULT PACATUESC NOI OAMENII DE RAND NU AVEM NICI UN DREPT SA JUDECAM PE NIMENI DARAMITE UN PREOT,INTR-O ZI MA RUGAM DE O CUNOSCUTA SA VINA LA BISERICA MI-A RASPUNS CU FOARTE MULT CURAJ,EU POT SA MA ROG SI ACASA CE SA FAC LA BISERICA?SA-L VAD PE POPA ALA CARE SE UITA DUPA FEMEI!!!!!AM INCERCAT SAI EXPLIC CA DRAGOSTEA DE UN PARINTE SI PRIVIRILE LUI NU LE POTI COMPARA CU ACELEASI CA SI A UNUI BARBAT,PARINTELE SE UITA LA NOI CU OCHI DULCI CU DRAGOSTE DUMNEZEEASCA OAMENI BUNI SAU FEMEILOR CARE GASITI TOT FELUL DE SCUZE PTR ANU VENI LA SPOVEDANIE”SI CHIAR DACA MAI SUNT PREOTI CARE FAC AVANSURI ASTA NU INSEAMNA CA TREBUE SA NE LASAM PACALITE,FEMEIILOR NU STIATI CA PREOTII SUNT ISPITITI DE O MIE DE ORI MAI MULT DE CAT NOI.HAIDETI SA INCERCAM SA MERGEM REGULAR LA BISERICA SI SA NE SPOVEDIM CA E MULT MAI BINE DECAT SA STAI LA BAR.DOAMNE ISUSE HRISTOASE MILUESTENE PE NOI PACATOSII.
RDF
octombrie 8, 2010 @ 11:56 am
pt eln
Lupta e mare…e vorba de o lupta cu sine, de o lupta cu semenii si de o lupta cu diavolul…E greu,dar cu siguranta ca duhovnicul tau te va ajuta! ii ceri un sfat, o parere, si , prin harul si puterea cu care e investit, iti va da raspunsul bun…E precum a zis si Dna Ana… :love: E atat de placut sa-i vorbesti duhovnicului :love: EL E SINGURUL CARE TE INTELEGE deoarece iti stie patimile, iti stie pacatele, el e PARINTELE DUHOVNICESC, sufletesc, iar de aceea Pr arsenie Boca ne indeamna sa-i iubim mai mult pe Parintii Duvovnicesti decat pe cei trupesti, caci acestea ne duc pe calea mantuirii, pe Cararea Imparatiei …Iar faptul ca uneori te simti nevrednica, poate, sau nu ai curaj, e o ispita de la cel necurat…Si lipsa spovedaniei dese e o ispita de la diavolul viclean:sad:Deci, sa prineghem! Sa ne pazim! Sa ne spovedim…Eu, de pilda, la inceput, aveam unele retineri fata de duhovnic:sad:dar acum, slava Domnului,fara a ma lauda, vreau sa accentuez faptul ca mereu spovedania e o convorbire atat de placuta, care imi usureaza sufletul(desi imi pare rau ca stiu, constientizez ca am gresit:sad: )In plus, duhovnicul e dispus sa vb cu dansul ori de cate ori ai nevoie…Il intrebi, ii cer sfat, ajutor, sa te indrume, sa te lumineze cum ai putea reactiona in anumite situatii, ce ai de facut…Eu ii pun tot felul de intrebari…La dansul gasesc raspuns, gasesc ajutor, SIMT ca ma intelege mult mai bine decat parintii mei, desi si ai mei pot da sfat bun, intai prefer sa comunic cu Parintele, abia apoi le impartasesc si alor mei gandurile… :love: Dumnezeu sa te ocroteasca!
CristinaL
octombrie 8, 2010 @ 6:25 pm
Doamne ajuta ,desii majoritatea comentariilor au fost scrise pentru cineva care are mare nevoie de ajutor azi trebuie sa va multumesc tuturor celor care a-ti scris deoarece multe din acele sfaturi i-mi prind bine si mie ,asa cum cineva spunea mai sus multi sunt cei ce au nevoie de ajutor fiecare avem probleme fiecare avem ispite cred ca important este cum trecem prin ele ,pentru mine duhovnicul este foarte important ,fara sfatul si rugaciunile dansului stiu ca viata mea ar fii mult mai grea ,asa cum a zis si Ana de fiecare data cand merg la spovedaanie primesc un sfat pe care daca reusesc sa-l si aplic la problemele mele gasesc multa liniste si bucurii .Daca au fost zile in care sfatul pe care il primeam mi se pare iomposibil tot parintele duhovnicesc ma linistea spunandu-mi ca pentru inceput conteaza sa am mereu in minte acel sfat si sa doresc sa aplic cate putin cu timpul o sa si reusesc .cred de asemenea ca in situatiile limita de mare ajutor sunt si prietenii ,nu pot sa spun prea multe deoarece majoritatea celor care citesc aici stiu ca si eu am avut si mai am muulte probleme totusi mi-a placut si am ramas foarte suprinsa de cate persoane mi-au sarit in ajutor ,multumesc tuturor pentru rugaciuni ajutor ,sfaturi si tot ceea ce faceti pentru noi cei care nu dorim sa ramanem undeva jos de tot pentru prea mult timp.Deoarece eu nu pot sa va ofer decat aceste putine multumiri rog pe Domnul sa va daruiasca tuturor tot ceea ce stie el ca va este de folos tuturor .Pentru mine ORTODOXIA TINERILOR ESTE CEVA DATATOR DE VIATA
Ana
octombrie 8, 2010 @ 6:45 pm
@ CristinaL Frumoasa marturisirea ta.
Laura-optimista
octombrie 8, 2010 @ 9:49 pm
Într-adevăr, foarte frumoasă mărturisirea ta, CristinaL! 🙂
Doamne ajută!
S.
octombrie 9, 2010 @ 7:09 am
Draga CristinaL,
mi-ai adus o caldura in inima si un zambet pe buze. Dumnezeu sa ne ajute pe toti!
Guest
octombrie 9, 2010 @ 7:35 am
fiecare cuvant pe care l am scris aici l am scris si pentru cei care imi fac rau
daca veti voi sa va rugati pentru mine sa va rugati si pentru cei care mi ai facut rau
eu nu vreau sa ma mantuiesc prin pacatele pe care fac ei cu mine,facandu mi rau
atat cat am putut m am rugat pentru ei, atat cat am putut am vorbit cu ei si i am rugat sa se opreasca
nu stiu cum pot,desi se spovedesc si ei, probabil stiu ca exista spovedanie unde sant iertati si cu asta se rezolva orice problema de pe constiinta lor si o iau de la capat
cei care m-au iubit nu mai sunt sa ma ajute decat poate se roaga pentru mine acolo in cer
Guest
octombrie 9, 2010 @ 7:45 am
Vreau o alta lume – poezie religioasa
Doamne, cum sa ma strecor ca sarpele
Sa nu ma vada lumea cu uratul ei
Si sa raman Iisuse fara de prihana,
Curata, alba ca un porumbel ?
Vad incruntarea oamenilor in priviri,
Sageata lor cum ma loveste zambitoare
Si nu pot altceva decat sa tac,
Sa ma ridic sa fug si plina de durere
Sa ingenunchiez in fata Ta, langa Altar.
Altarul Doamne, e inchis
Cine-l inchide, cine il deschide ?
Cand e deschis eu pot ingenunchia ?
Dar cand biserica e incuiata, eu unde stau ?
In locul unde dorm, acolo plec genunchii
Si las sa-mi curga lacrimi de amar…
dumitză
octombrie 9, 2010 @ 1:11 pm
Îmi închipui că treci prin clipe foarte grele, dar nu deznădăjdui.Iubirea de vrăjmaşi nu ne e la îndemână, dar să ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute să ne rugăm pentru ei.Dacă ai purtat discuţii cu ei şi nu te-au îneţeles nu mai insista, dar roagă-te pentru ei.Gândeşte pozitiv şi asta îţi va fi de folos. Un sfânt spunea că aşa cum ne sunt gândurile aşa ne este şi viaţa. Vezi partea bună a lucrurilor(nu degeaba se spune că tot răul spre bine), omul se mântuie prin suferinţă, deci cei care îţi provoacă necazuri te ajută să te mântuieşti.Şi nu uita „şi ne iartă nouă precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”…
Cu toţii avem patimi cărora le suntem robi, dar important e să vrem să ne ridicăm din mocirlă.Fă un pas spre Dumnezeu şi el îi va face pe ceilalţi 99 spre tine. Sună a idealism, dar e purul adevăr. Trăim într-o lume în care răutatea e prezentă la tot pasul, dar nimeni şi nimic nu ne poate împiedica să luptăm prin virtuţile creştine ei.
Laura-optimista
octombrie 9, 2010 @ 3:05 pm
Anonim, aş dori să completez ideea exprimată de Dumitză cu un cuvânt al Sfântului Siluan Athonitul: „Fie-ţi milă de vrăjmaşi şi roagă-te pentru ei, căci au rătăcit de la adevăr şi merg în iad”.
Dumnezeu să fie cu tine! Te voi pomeni în rugăciunile mele. Ştiu că am o mulţime de păcate, dar nădăjduiesc că Domnul mă va asculta nu pentru virtuţile mele, ci pentru infinita Sa iubire faţă de oameni, precum a ascultat-o şi pe acea desfrânată care, rugându-se cu multă credinţă, a reuşit să învieze un mort. Îţi doresc din tot sufletul să depăşeşti cât mai repede aceste încercări şi să dobândeşti, prin ele, folos duhovnicesc.
Să nu-L învinovăţeşti pe Dumnezeu pentru răutatea oamenilor, pentru că voia Sa este binele, dar El respectă voinţa liberă a fiecăruia. Astfel, în iubirea Sa faţă de noi, ne respectă libertatea de a crede sau de a nu crede în El, de a asculta sau de a încălca poruncile Sale. De aceea, faptul că unii oameni îţi fac rău nu trebuie să-ţi tulbure credinţa, pentru că atitudinea lor negativă este tocmai efectul îndepărtării lor de Dumnezeu. A, aceia se declară „creştini”? Este cu atât mai grav pentru ei, căci „mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi…”. De aceea, Dumnezeu să-ţi fie unica nădejde şi răutatea celor din jurul tău să nu te învingă, să nu-ţi stingă harul din suflet şi iubirea faţă de Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că cel care îndură suferinţa cu încredere în Dumnezeu va primi cununa muceniciei(adică răsplata martirilor).
„Cel ce suferă este mai mare decât cel ce înviază morţii, pentru că cel ce înviază morţii Îi rămâne dator lui Dumnezeu, iar celui ce suferă Dumnezeu îi rămâne Dator.”(Sf. Ioan Gură de Aur)
Domnul Iisus Hristos, Nădejdea celor deznădăjduiţi, să-ţi dăruiască o credinţă neîndoielnică, iubire şi, nu în ultimul rând, mult curaj, pentru a rămâne alături de El, precum Petru a păşit pe valurile mării împreună cu Hristos!
Doamne ajută!
niculina
octombrie 9, 2010 @ 3:45 pm
draga mea eln am citit cu mare drag ceea ce si scris,eu spun ca oamenii pe care tu zici ca ai crezut ca ti ia trimis Dumnezeu in viata ta chiar ti ia trimis Dumnezeu;-)omnul ne pune de multe ori sufletul la incercare nu trebuie sa te lasi batuta ptr ca tie Domnul i-ti pune gand bun dar trebuie sa stii ca si vrasmasul are grija sa-si trimita fortele,important este ca tu sa asculti bine ceea ce i-ti spune inima,mie mi se intampla foarte des deoarece eu sunt o mare pacatoasa si nu de mult timp ma-m alaturat si eu celor de la biserica si Domnului,Vrasmasului logic ca nu-i place si-mi trimite foarte multe capcane nu vreau sa ma mandresc dar pana acuma nu am mai cazut in niciuna,sa nu uiti niciodata sa spui in gandul tau DOAMNE ISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU MILUESTEMA PE MINE PACATOASA!SAU CHIAR MAI DE AJUTOR CAND AI PRIETENI CARE TE ISPITESC SAU ALTELE SA SPUI IN GAND DOAMNE ISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU MILUESTENE PE NOI PACATOSII,IARTAI CA NU STIU CE ZIC.SUCCCES VEI REUSI.DOAMNE AJUTA.
eln
octombrie 9, 2010 @ 4:34 pm
multumesc
referitor la ce a scris Laura, cea mai mare durere este ca am multe momente cand nu mai am dragoste, si in primul rand de Dumnezeu
ca nu ma mai pot ruga Lui, nu mai pot ruga cuiva care nu Ma iubeste
stiu o sa spuneti tot ca nu este asa , mi se spune des ca nu este asa, am momente cand stiu ca El m-a ajutat in grele momente
dar in multe clipe asa simt si ma doare si plang de multa Sa neIubire
cand vad multi oameni din viata mea carora Dumnezeu le a randuit atat de bine viata de cele mai multe ori ma bucur pentru ca este Dumnezeu in viata lor,ma bucur cand vad ca au impliniri in viata lor de la Dumnezeu, iar de cele mai multe ori plang(nu de invidie pentru ceea ce au ,sper din tot sufletul sa nu trec si prin asta)ci plang gandindu ma cat de mult ii iubeste Dumnezeu si poate multi dintre ei nici nu realizeaza
multumesc
CristinaL
octombrie 9, 2010 @ 5:39 pm
Doamne ajuta,desii stiu ca nu sunt o persoana destul de inteleapta azi o sa scriu si eu cateva cuvinte pentru eln ,nu o sa dau sfaturi deoarece cred ca trebuie sa fii o persoana foarte experimentata ca sa si reusesti totusi o sa scriu putin din ceea ce ma ajuta pe mine in asemenea situatii .EU stiu ca Domnul exista ,IUBESTE pe toata lumea indiferent de pozitie, sex, culoare ,sanatate ,conturi in banca etc…desii fiecare pacatuim ,avem momente cand simtim pe Domnul mai aproape sau mai departe sau nu-l simtim deloc totusi El ESTE PERMANENT alaturi de noi ,NE IUBESTE ,PLANGE PENTRU NOI SI NE ASTEAPTA SA MERGEM SA-L CAUTAM SI SA NE IMPACAM CU EL .Ca toti oameni am si eu probleme poate mai grele sau mai usoare ,nu stiu , totusi asa cum deja se stie nu prea i-mi place sa -mi plang de mila si sa astep sa faca cineva ce trebuie sa fac EU .DOMNUL MA AJUTA ,I-MI TRIMITE PERSOANE CARE SA -MI OFERE O VORBA BUNA ,UN SFAT ,UN ZIMBET ,ORICE ,dar eu(cu gandul la Domnul)trebuie sa hotarasc cum anume sa ies cu fruntea sus din incercari ,uneori gasesc repede cea mai buna cale alteori dureaza destul de mult ,de cele mai multe ori tot prin spovedanie gasesc leacul ,nu sunt in masura sa te invinovatesc si scuze daca asa o sa intelegi dar de ce nu doresti sa mergi la spovedanie?Cineva m-a intrebat odata cat de des merg la spovedit ,daca am un program in aceasta privinta ,raspunsul a fost si este urmatorul ,nu numar zilele saptamanile sau lunile pur si simplu merg ORI DE CATE ORI ESTE NEVOIE .Poate sa fie intervalul mai lung sau mai scurt in functie de pacate pe care le fac ,de ispitele pe care le am ,de ceea ce doresc sa ma scap TOTDEAUNA GASESC AJUTOR ,VORBE BUNE SI SOLUTII la problemele mele ,fiecare cred ca a simtit macar o data in viata cum este sa fie tradat de prieteni ,cum nu stie cine este de partea lui ,totusi nu trebuie ca supararea sa ne intunece mintea sa dejnadajduim ,scuze daca te-am suparat cu ceva eln nu aceasta a fost intentia ,rog pe Domnul sa -ti dea intelepciune necesara pentru a putea sa iesi din aceasta incercare victorioasa .Nu as putea sa inchei fara a nultumi Domnului pentru tot ajutorul dat ,am reusit sa fac ceva ce doream de ceva timp , (a contat foarte mult si acest articol si sfaturile si vorbele frumoase ,multumesc tuturor) de aceea acum sut muuult mai linistita .Va multumesc si pentru gandurile frumoase pe care mi le-ti scris,totusi cred ca DOMNUL merita cele mai multe laude deoarece cu ajutorul Lui reusim sau nu sa aducem liniste si bucurii celor din jurul nostru ,inchei deoarece nu doresc sa plictisesc .SLAVA TIE DOAMNE ,SLAVA TIE .
dumitză
octombrie 9, 2010 @ 6:55 pm
Eln, omul nu are puterea de înţelege voia Domnului. Mulţi sunt nemulţumiţi că destui oameni păcătoşi trăiesc numai în desfătări şi plăceri, iar suferinţa le lipseşte cu desăvârşire. Să nu le purtăm noi grija acelor, pentru că în viaţa cealaltă vor primi răsplată pentru păcatele lor. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să plătim pentru toate păcatele pe lumea aceasta şi nu în cealaltă.Laura ţi-ai dat un sfat foarte bun în legătură cu practicarea rugăciunii inimii.Îţi dau şi un link pentru a citi câte ceva despre ea. http://prieteniisfmunteathos.files.wordpress.com/2007/05/rugaciunea-inimii-pttoti-pt.pdf . Apoi să nu uităm că diavolul ne ispiteşte fără timp şi loc. Dumnezeu ne iubeşte pe toţi la fel, toţi suntem creaţia lui. Numai dracul ne face să ne găndim că dacă am dat de suferinţă, înseamnă că Dumnezeu nu ne iubeşte. Şi să mergem pe logica lumească, Dumnezeu nu te iubeşte pentru că te lasă să suferi. Dar dacă Dumnezeu nu te iubeşte, de ce te-a ajutat atunci când ai trecut prin momente foarte grele? Roagă-te cât de des poţi, chiar dacă simţi că o faci fără folos. Spunea un părinte că şi rugăciunea făcută numai cu gura e de mare ajutor. Chiar dacă ţie îţi fuge mintea la nu ştiu care lucru lumesc, şi ţie nu trec prin minte cuvintele rugăciunilor, să ştii că dracii le aud şi se înfricăşează. Acum nu sunt eu vreun mare înţelept sau ceva de genul, dar îţi sugerez să asculţi predica părintelui Rafail Noica pe care o găseşti aici http://rafailnoica.wordpress.com/2008/12/24/parintele-rafail-noica-despre-poruncile-lui-dumnezeu-si-deznadejdea-noastra-predica-tinuta-la-1-decembrie-2002-bucuresti-biserica-studentilor-sf-nicolae/
Doamne ajută!
P.S.: Tot nu ne-ai spus dacă numele de botez este Elena…(pentru pomelnic întreb)
eln
octombrie 9, 2010 @ 7:54 pm
multumesc
multumesc pentru rapsunsuri, pentru ajutor
cu siguranta daca as avea un parinte duhovnic cu care sa vorbesc as trece altfel,
stiu cum este,stiu ce inseamna sa pleci de la spovedanie sa vorbesti cu Dumnezeu , sa lasi acolo toate durerile
as fi vrut sa mai am puterea sa merg din nou pe drum cu un parinte duhovnic
am avut mult timp un parinte duhovnic,pe care l am pretuit, l am considerat parinte,am devenit dependenta de increderea , de prezenta sa in biserica, de spovedanie apoi a urmat o perioada cand am inteles destul de greu ca e o alta etapa, mai grea , ca trebuie sa merg mai departe cu alt parinte, nu am reusit am ratacit mult am cautat, m am spovedit la mai multi parinti,fiecare cu felul lui, „m-am facut varza”… treceam prin mari probleme , ispite, si toate acele spovedanii nu stiu poate ca si asteptam un efect imediat,eram mai rau ca niciodata,am hotarat sa merg la parintele duhovnic din adolescenta,m-a ajutat mult o perioada, apoi a trebuit sa plece din localitate…
asa ca mila lui Dumnezeu
multumesc
elena
Ana
octombrie 9, 2010 @ 8:54 pm
@ eln ” cea mai mare durere este ca am multe momente cand nu mai am dragoste, si in primul rand de Dumnezeu
ca nu ma mai pot ruga Lui, [b]nu mai pot ruga cuiva care nu Ma iubeste[/b]
stiu o sa spuneti tot ca nu este asa , mi se spune des ca nu este asa, [b]am momente cand stiu ca El m-a ajutat[/b] in grele momente
dar in multe clipe asa simt si ma doare si plang de [b]multa Sa neIubire[/b]”
Eln, citesc ce scrii si nu-mi vine sa cred. Ma dor cuvintele pe care le scrii impotriva Domnului nostru Iisus Hristos. Daca ai citit Noul Testament, daca tu te-ai spovedit dupa cum ai spus mai devreme, tot ceea ce scrii aici e nonsens.
Noi avem un Dumnezeu Atotiubitor.
Tu te rogi?
Pace in suflet.
S.
octombrie 9, 2010 @ 8:59 pm
In mare parte, nu stiu ce as mai putea spune , citind comentariile de aici. Dumitza a pus bine punctul pe i ,Ana ne-a dat sfaturi bune iar Laura a spus intr-adevar cuvinte frumoase. Draga CristinaL, cuvintele tale imi aduc bucurie, inca o data.
Iar Elena, draga Elena, nu te lasa, orice ar fi. Suntem cu tine , te sprijinim, si ne rugam pentru tine. Cand cineva are o suferinta, ne doare cu adevarat si pe noi, si vrem sa sprijinim si sa sarim in ajutor. Iar cand cineva are o bucurie , cu adevarat o impartasim si noi si ne bucuram. Iar acest lucru, pe care il vad pe site, prin comentarii, prin vorbele celoralti, cred ca se numeste dragoste, dragoste frateasca.
Va multumesc tuturor, mi se umple inima de caldura si liniste , cand vad atata dragoste si grija pentru celalalt pe acest site. Iar daca noi ,oamenii, suntem capabili sa oferim si dragoste frateasca, cum am putea crede ca Dumnezeu , ca un Tata iubitor si Creator a Totul, ar putea sa nu ne iubeasca pe unul dintre noi?Asa se supara si copilasii pe parintii lor uneori. Parintii se poarta cumva anume,sau fac anumite lucruri spre binele copiilor lor, iar ei micutii, neintelegand iubirea si grija lor, se supara si zic „Voi nu ma iubiti”. Iubirea lui Dumnezeu este o taina mult mai mare si mai greu de inteles. Noi suntem niste fiinte asa mici si neputincioase, iar Dumnezeu asa mare, e cu neputinta sa intelegem taina Sa. O taina atat de mare, incat spunea un Cuvios, pana si ingerii se minuneaza de maretia si iubirea Sa, si nu o pot intelege. Cum am putea noi sa o intelegem?
Te voi trece si eu pe pomelnic, Elena.
Cu ganduri frumoase pentru Elena si toti cei de pe acest site,
Doamne ajuta! Nu te lasa Elena, suntem langa tine, iar Dumnezeu se afla chiar in fata usii inimii tale. Trebuie doar sa ai curajul sa o deschizi 🙂
Ana
octombrie 9, 2010 @ 9:12 pm
Cred ca, cuvantul IPS Bartolomeu Anania, se potriveste aici ca incurajare pentru tine Elena. Hai, curaj si nadejde. Dumnezeu te iubeste si tu stii asta. Recunoaste-ti asta AZI!
ps: Asculta atent la min 3.50. Doamne ajuta
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/index.php/fapte-bune/conferine/16629-indemn-catre-tineri-e28093-i-p-s-bartolomeu-anania
dumitză
octombrie 10, 2010 @ 11:54 am
găseşte-ţi un duhovnic şi mergi numai la el.Duhovnicul nu se schimbă la o anumită perioadă de timp.Şi fă ascultare.Ce îţi zice aceea să faci. Eu o bună perioadă de timp mă sminteam când auzeam că părintele cutare a făcut nu ştiu ce mare păcat.Să ne îngrijim doar de păcatele noastre şi să ne gândim că noi nu ne putem mântui fără preoţi. Până la urmă sunt şi ei oameni şi nu suntem noi în măsură să îi judecăm. Şi dincolo de toate astea, prin preoţi lucrează harul lui Dumnezeu şi când mergem la spovedanie să ne gândim că mergem să ne întâlnim cu Dumnezeu să-i mărturisim lui păcatele.Preotul are rolul numai de mijlocitor în faţa lui Dumnezeu şi, în plus, el are obligaţie nu numai să nu dezvăluie păcatele mărturisite la spovedanie, dar trebuie să le şi uite(aşa spune IPS Iustinian Chira într-un interviu despre smerenie, dacă e interesat cineva am să caut să postez un link).Şi mergi obligatoriu la Liturghie că altfel nu ai rezolvat nimic(părintele Teofil Pârăian spune că cei care nu merg la Liturghie el îi trece la păgâni)
eln
octombrie 10, 2010 @ 6:42 pm
poate ai inteles gresit ce am vrut sa scriu, nu preotul duhovnic este problema, ci eu
imi pare rau daca am adus ispite, durerea mea scrisa a continuat ca o spovedanie
multumesc daca v ati rugat stiu ca v ati rugat si ca Dumnezeu a auzit, multumesc lui Dumnezeu dupa mult timp si aseara si azi am simtit multa mangaiere sufleteasca
dumitză
octombrie 10, 2010 @ 6:50 pm
Nu am înţeles greşit.Am dat doar un exemplu foarte des întâlnit astăzi.Din întâmplare am mai dat peste ceva care cred s-ar putea să-ţi fie folositor. http://www.crestinortodox.ro/diverse/cum-treci-depresie-ajutorul-rugaciunii-121554.html Dar de acum ne-am întins cam tare.Dacă nu treci la fapte, ce am scris noi aici nu e decât pălăvrăgeală(vorbe goale).
S.
octombrie 10, 2010 @ 7:34 pm
As mai vrea sa scriu un singur lucru, ceva foarte frumos ce am citit astazi, pentru tine Elena, dar si pentru restul care vor sa citeasca, sper sa va fie de folos. Iar cu asta, intr-adevar, cum spunea dumitza, sa nu ne intindem prea mult. De-acuma sa incerci sa pui in practica, altfel nu este cu folos.
„Apostolul Carp il ruga pe Dumnezeu sa pedepseasca doi pacatosi. Un eretic il atrasese la credinta lui pe un ortodox, iar apostolul se ruga sa fie pedepsiti ambii. Domnul i-a daruit atunci o vedenie : cerul s-a desfacut , iar de acolo a aparut o lumina stralucitoare. Apostolul L-a vazut, acolo, sus, pe Domnul, Care i-a zis : « Acu, priveste in jos ». Apostolul privi si i-a vazut pe cei doi pe marginea unei prapastii, inauntrul careia statea un sarpe urias si hidos. Domnul i-a spus apostolului : « Vrei sa-i pedepsesc pe acesti pacatosi ?» Atunci apostolul s-a bucurat ca aceia aveau sa primeasca pedeapsa. Apoi Domnul a trimis doi ingeri ca sa-i salveze pe pacatosi, spunand apostolului : « Bate-ma si rastiganeste-ma din nou, caci sunt gata sa patimesc pentru acesti pacatosi. « Cu aceasta, vedenia s-a incheiat.
Iata ce mila de oameni are Domnul ! El este gata sa patimeasca din nou pentru pacatosi, iar tu te indoiesti daca pe tine te va ierta.
Eu , pacatosul, Il rog pe Domnul ca , in marea Sa mila de oameni, sa va dea rabdare pentru ca fara cartire sa treceti peste greutati. „
din scrisorile Cuviosului Ioan de la Valaam
Bogdana
octombrie 11, 2010 @ 6:06 am
Domnul sa va ajute!
Ana
octombrie 11, 2010 @ 10:18 am
@ Dumitza „Dacă nu treci la fapte, ce am scris noi aici nu e decât pălăvrăgeală(vorbe goale).” Asa este. Sunt convinsa ca Elena trece prin ispite, insa se simte si starea ei de netrecere la fapte. Oricare dintre noi a trecut prin asta si stim bine ca nu putem sa inaintam in nimic daca noi insine nu actionam. Asa ca curaj spre actiune.
@ S „Iata ce mila de oameni are Domnul ! El este gata sa patimeasca din nou pentru pacatosi, iar tu te indoiesti daca pe tine te va ierta.”
Potrivit acest pasaj in discutia noastra si ma bucur mult ca ai atasat un text din scrisorile cuviosului Ioan de la Valaam (e in Finlanda, nu-i asa?).
S.
octombrie 11, 2010 @ 8:15 pm
Da, este in Finlanda. Scrisorile sale se gasesc in cartea „Raiul vazut din chilie”. O recomand tuturor. Este absolut minunata, inaltatoare.
Ana
octombrie 12, 2010 @ 7:32 am
@ S, multumesc pentru informatie. Asta este cartea?
http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/2103-raiul-vazut-din-chilie-ioan-de-la-valaam,-cuv..html
S.
octombrie 12, 2010 @ 1:17 pm
Cu placere, Ana. Da, aceasta este cartea.
Albinuta
ianuarie 13, 2012 @ 10:39 pm
Doamne ajuta,cu ajutorul Domnului astazi am recitit multe articole de pe Ortodoxia Tinerilor si mi-am dat seama ca
1 Oricat de mult as dori sa renunt pentru o perioada la calculator nu pot sa renunt deoarece O.T ma atrage
2 Ori de cate ori nu gasesc raspuns sau rezolvare la problemele mele stiu sigur ca are raspuns cei de la O.T.
3 Recitind multe din comentariile scrise la articole mi-am dat seama ca O.T este o famile putin mai mare(asa o vad eu) unde se incearca pe cat se poate ca fiecare persoana sa primeasca atentie ,ajutor ,sprijin ,iubire si de ce nu intelegere .
4 Chiar daca azi a fost o zii putin mai innourata azi citind O.T nu m-am simtit deloc singura ba chiar am gasit raspunsul la multele din intrebarile mele.Pentru mine este de mare ajutor sa recitesc cate ceva de pe O.T
5 Nu stiu daca am ajuns sau nu „acasa „deoarece se pare ca mereu reusesc sa fac tot posibilul sa ma indepartez de „casa „insa tot aici gasesc solutia pentru a ma apropia cu un pas doi,ramane doar sa incerc sa fac ceea ce trebuie facut si cu ajutorul Domnului nadajduiesc sa si reusesc aceasta .Sunteti minunati cu totii ,multumesc mult pentru tot,Dumnezeu sa va daruiasca tot ceea ce va este de folos si …iertare daca v-am suparat cu ceva …candva ,cu siguranta ca se mai intampla
Claudiu Balan
ianuarie 14, 2012 @ 7:01 am
Doamne ajuta Albinuta!
Ma bucur mult ca articolele iti sunt de folos.
Si tu esti parte din familia noastra si ma bucur ca te-am cunoscut…cel putin virtual.
Ma gandeam ca in vara anului acestuia sa ne intalnim toti si sa stam de vorba..sa ne cunoastem…sa facem planuri…
Dumnezeu sa-ti daruiasca putere si liniste sa treci peste toate!