Daniela: „Am făcut în alt mod păcatul desfrânării, de fiecare dată fizic şi psihic eram distrusă”
După ce am citit aproape toate mărturiile tinerilor care trăiesc în curăţie şi cei care au decis să facă voia lui Dumnezeu, m-am hotărât să vă spun şi eu povestea mea.
Am crescut într-o familie creştină, cu o educaţie cu frică de Dumnezeu, mi-a plăcut să citesc cărţi ortodoxe ale marilor duhovnici, atât despre credinţa cât şi despre viaţa de familie şi despre educaţia copiilor. Am terminat masterul în Consiliere şi am un loc stabil de muncă. Visez la o familie frumoasă, care să respecte legile lui Dumnezeu. Consider că fericirea vine din dragostea adevărată şi pură, care astăzi este ameninţată de ispite, iar acolo unde nu există nici un gram de credinţă puternică, nu se va sălăşlui pacea şi liniştea, nu vine harul Duhului Sfânt.
Am avut mai multe relaţii, dar toate s-au finalizat fără a se merge mai departe, ispitele s-au grăbit să apară, cu toate că ştiu foarte multe lucruri, şi cred cu adevărat în puterea Tainei Cununii şi în păstrarea fecioriei până la nuntă, în lupta cu ispitele am pierdut, iar cel viclean a câştigat lupta. Sunt virgină, însă fecioară nu mai sunt demult, am săvârşit în alt mod păcatul desfrânării, care m-a afundat într-o permanentă tristeţe, dintr-o fata veselă şi plină de viaţă, am devenit o persoană serioasă şi tristă. Ştiu, credinţa înseamnă bucurie, iar starea de bucurie o am în funcţie de faptele pe care le fac, iar tristeţea o simt din cauza păcatelor pe care le săvârşesc.
În urmă cu un an am încheiat o relaţie unde am iubit cu adevărat, el m-a respectat, şi era dispus să mă aştepte până în noaptea nunţii. Visam la acel moment important. Relaţia a durat doi ani, doi ani plini de momente frumoase, doi ani în care el era universul meu, credeam că e cel mai potrivit pentru a fi tatăl copiilor mei, însă problemele nu au întârziat să apară: a început consumul de droguri, avea o relaţie cu o altă fată… Şi de aici multe alte suferinţe, am pus punct relaţiei însă îl iubeam şi mă gândeam în permanenţă la el. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că acea relaţie s-a terminat. M-a ocrotit Dumnezeu din multe necazuri, nu merit dragostea şi mila Lui.
Abia acum încep marile încercări ale vieţii mele, presărate cu suferinţe şi tristeţe. Cunoşteam un tip, care în acele momente mi-a fost alături, am început să ţin la el, să mă gândesc mult la el, nu am format o relaţie, el spunea să ne mai cunoaştem, eu până atunci nu acceptăm ideea de a săruta o persoană fără a forma un cuplu. Dar cel viclean şi-a băgat coada, şi m-a ademenit în păcatul desfrânării. Am făcut în alt mod păcatul desfrânării, de fiecare dată fizic şi psihic eram distrusă, de multe ori o făcea forţat, cu duritate, de fiecare dată plângeam, nu-i pasă, nu ţinea cont. Şi un alt aspect din punct de vedere lumesc nu simţeam nici un fel de plăcere fizică. O să întrebaţi de ce mă mai duceam la el, dacă relaţie de cuplu nu îşi dorea, dacă păcatul se săvârşea… de fiecare dată credeam că nu se va mă întâmpla, îmi promitea lucrul ăsta… eu îmi doream să stau pur şi simplu cu el, să discutăm, să facem mâncare împreună, orice altceva, simţeam nevoia de cineva care să-mi acorde atenţie (bine nu atenţie la modul acela). Cred că nu am credinţă atât de puternică, dar nădăjduiesc la mila lui Dumnezeu şi Maicii Domnului să-mi lumineze mintea şi sufletul.
Ştiu că el (băiatul) îşi doreşte doar prezenţa mea, atunci când el avea puţin timp liber, sau când îşi dorea să audă o vorbă bună, sau să primească o îmbrăţişare sinceră. Am încălcat toate concepţiile moral-creștine cu el, am pierdut toate visele, mi-am întunecat sufletul. Nu cred că mă voi mai simţi vreodată curată, îmi este teamă că păcatele mele să nu cadă asupra copiilor mei. Nu mai văd întâlnirea trupească că pe ceva minunat, urăsc momentele de intimitate.
Nădăjduiesc că prin spovedanie, post, rugăciune şi milostenie să ies la liman. M-am spovedit dar ispita şi păcatul au venit din nou. Nădăjduiesc la iertarea păcatelor. Mă rog să nu mai murdăresc patul din noaptea nunţii cu păcatele desfrânării. Şi mă rog pentru că Dumnezeu să-mi trimită un soţ bun, care să mă poată ierta pentru toate greşelile pe care le-am făcut. Nu dau vina pe tinereţe sau dorinţa de cunoaştere sau orice altceva (nu văd nici o cauză, doar slăbiciunea de a nu respecta poruncile lui Dumnezeu şi slaba credinţă).
(Daniela, 25 de ani)
Nikolai Popa
august 25, 2014 @ 10:33 am
Sodomie? Hmm aiurea… si trist. Sper sa gasesti pe cineva. Faptul ca esti oarecum virgina te va feri de scoatere de ochi si vei avea pace in familie. Dar daca va afla,,, nu stiu ce sa zic. La cum e mica lumea asta si barfitoare. nu mai aprofundez subiectul, dar eu ca baiat, cat de bun as fi si iertator (desi nu sunt), as putea sa accept si sa iert asa ceva in cel mai bun caz doar in mod rational. In adancul sufletului se simte aceasta lipsa aia. Asa sunt eu. Un tanar de moda veche. Sexul in afara casatoriei distruge, pe termen lung… Cum am mai zis, sper sa iti gasesti pe cineva si sa ai pace.
nebunuldealb
august 25, 2014 @ 11:51 am
Buna Daniela! 🙂
Am o intrebare pentru tine. Iat-o! Cat valoreaza o picatura din Sangele lui Hristos ce a varsat-o pe Cruce pentru noi oamenii?!?
Nu poate omenirea sa pacatuiasca cat, in balata fiind pusa, o picatura din Sangele Vietii noastre, Domnul Iisus Hristos, poate curati! Nu este o invitatie la pacat….sau poate fi….dar stim noi daca, facand pacate, mai avem timp de pocainta?!
Pacatul l-ai facut. RIDICA-TE! SUS INIMA! Dumnezeu nu ne va numara caderile, caci stie ca neputinciosi suntem, Dumnezeu ne va numara ridicarile. RIDICA-TE. 🙂 SUS INIMA. 🙂
Codarlica e inselator. El nu te biruie cu pacatul, caci stie ca Dumnezeu ne iarta pacatele, prin pocainta. Ci prin pacat vrea sa te desparta de Dumnezeu, vrea sa cazi in depresie, sa nu mai crezi ca Dumnezeu te iarta. Si abia atunci te castiga intunericul. Dar pe tine te iubeste Hristos si ai incredere ca in bratele Lui gasesti mangaiere si iertare. Hai! 🙂 SUS INIMA! 🙂 Du-o acasa! 🙂
Ce ti s-a intamplat tie, ia ca pe o experienta de unde inveti si nu mai repeti. Nerepetand, va fi o forma de pocainta.
Te sarut cu drag pe sufletel si ma rog Pentru tine. Inalta si tu pentu mine o rugaciune. Am mare nevoie.
Doamne Ajuta!
P.S. Ca sa poti evita pacatul ai nevoie de o cunoastere de sine. Cum ar fi daca nu ai da vina pe codarlica pentru ce s-a intamplat?!:) Asa, poate, vei afla vulnerabilitatile tale si iti vei determina pozitia in care te afli si cu ce arme sa pleci la lupta, caci draga mea, lupta se da pana la capt. 🙂 Sper sa te vad general de divizie cu multe medalii in Armata Lui Hristos 🙂
Dana
august 25, 2014 @ 3:16 pm
[quote name=”Gavriil”]Buna Daniela! 🙂
Am o intrebare pentru tine. Iat-o! Cat valoreaza o picatura din Sangele lui Hristos ce a varsat-o pe Cruce pentru noi oamenii?!?
Nu poate omenirea sa pacatuiasca cat, in balata fiind pusa, o picatura din Sangele Vietii noastre, Domnul Iisus Hristos, poate curati! Nu este o invitatie la pacat….sau poate fi….dar stim noi daca, facand pacate, mai avem timp de pocainta?!
Pacatul l-ai facut. RIDICA-TE! SUS INIMA! Dumnezeu nu ne va numara caderile, caci stie ca neputinciosi suntem, Dumnezeu ne va numara ridicarile. RIDICA-TE. 🙂 SUS INIMA. 🙂
Codarlica e inselator. El nu te biruie cu pacatul, caci stie ca Dumnezeu ne iarta pacatele, prin pocainta. Ci prin pacat vrea sa te desparta de Dumnezeu, vrea sa cazi in depresie, sa nu mai crezi ca Dumnezeu te iarta. Si abia atunci te castiga intunericul. Dar pe tine te iubeste Hristos si ai incredere ca in bratele Lui gasesti mangaiere si iertare. Hai! 🙂 SUS INIMA! 🙂 Du-o acasa! 🙂
Ce ti s-a intamplat tie, ia ca pe o experienta de unde inveti si nu mai repeti. Nerepetand, va fi o forma de pocainta.
Te sarut cu drag pe sufletel si ma rog Pentru tine. Inalta si tu pentu mine o rugaciune. Am mare nevoie.
Doamne Ajuta!
P.S. Ca sa poti evita pacatul ai nevoie de o cunoastere de sine. Cum ar fi daca nu ai da vina pe codarlica pentru ce s-a intamplat?!:) Asa, poate, vei afla vulnerabilitatile tale si iti vei determina pozitia in care te afli si cu ce arme sa pleci la lupta, caci draga mea, lupta se da pana la capt. 🙂 Sper sa te vad general de divizie cu multe medalii in Armata Lui Hristos :)[/quote]
Multumesc Gavriil, m-ai facut sa zambesc. Raspuns la intrebarea ta: Nu cred ca, constientizez pe deplin importanta rastignirii lui Iisus pe cruce, astfel nu as fi pacatuit (cunoscund foarte bine legile lui Hristos, totusi am pacatuit, nu am nici o scuza) – Si sper sa fiu macar cea mai mica, macar ultima din armata lui Hristos. Am sa fac o rugaciune pentru tine sa te ajute Dumnezeu ceea ce tu ai nevoie!
Isac
august 25, 2014 @ 12:42 pm
Daniela, carnea noastra are o fire independenta, care tinde spre pacat, de asta Dumnezeu ne incurajeaza in mai multe locuri in Biblie sa nu ne incredem in ea si sa nu ne incredem ca suntem stapani pe ea. Dumnezeu stie slabiciunile noastre, de aceea Iisus a baut cupa pentru noi- ca sa obtinem gratia divina, ca sa devenim copiii lui Dumnezeu si sa ne putem intoarce la El fara frica. Unde este frica, nu exista iubire. Dumnezeu nu vrea sa tii reguli_ legea a fost franta de Iisus, care si-a dat viata pentru noi, ci Dumnezeu vrea sa ai incredere in El si sa Il iubesti si atunci cand iubesti pe cineva, nu ranesti, corect? Cere-ti scuze de la Iisus Hristos pentru tot si ridica inima sus, caci El demult te-a iertat. Fii increzatoare si luminoasa acum si bucura-te de dragostea si binecuvantarea Lui.
Multi dintre noi nu se cred demni de Dumnezeu si se indeparteaza de El. Gandeste-te, dupa ce Adam a mancat din pomul cunoasterii si s-a ascuns de Dumnezeu, oare Dumnezeu nu stia unde este? Ba da! Crezi ca Dumnezeu nu stia ce ai facut si ce simti?! Ba da! Dar El a asteptat sa strigi catre El si sa intelegi ca fara El nu suntem intregi si natura noastra e pacatoasa.
Ia Sfanta Impartasanie, ca pe ceva care iti acopera foamea si setea sufletului tau, ca pe ceva ce iti trebuie, nu ceva ce trebuie sa meriti- Iisus a murit pentru noi, fara sa meritam- El s-a sacrificat ca noi sa ne putem bucura de EL. O sa vina toate la timpul lor. Bine?! Toti cadem uneori si Dumnezeu intelege, dar cu gratia Lui, ne ridicam! Nu mila!!!! Gratia!!! Sa cauti pe youtube cuvantarile pastorului Joseph Prince. Trebuie sa fim luminosi! Dumnezeu e Tatal nostru!
Si inca ceva, Daniela, nu e nimic din ce ai pierdut si Dumnezeu nu iti poate da inapoi. Uite cate exemple sunt in Biblie! 🙂 El te iubeste prea mult ca sa te lase sa suferi, asa ca linisteste-te si incearca sa auzi cum iti spune cat de mult contezi pentru El si cat de mult te iubeste.
In Numele Domnului Iisus Hristos, fii binecuvantata, Daniela!
Dana
august 25, 2014 @ 4:32 pm
Buna Isac,
Multumesc pentru incurajari. Cred cu adevarat in dragostea lui Dumnezeu si in puterea Lui de a ierta pacatele noastre. Dar cand ma gandesc ca multi tineri nu au avut o educatie crestina, nu am avut parte de carti minunate, si au cazut in pacat, dar ma gandesc eu care am avut parte de a cunoastea credinta, si totusi am cazut in pacatul desfranari(asta ma intristeaza, uneori ma deznadajduieste).
Am sa caut pe youtube cuvantarile pastorului Joseph Prince.
Multumesc tare mult pentru ganduri si indrumari.
Leon
august 25, 2014 @ 4:40 pm
Pentru Daniela, si toti ceilalti frati si surori.
In noptile de singuratate, spaima
Iata Dumnezeu iti sopti o Taina
Dar El nu o Spune de curand
Din veacuri tot Soptind.
Iar tu omule cu aripa-ti franta
In zborul tau catre mormant
Hristos a Inviat tu om tarana
Au sufletul tau tot tremurand
Tacere-ai scumpa, suferinta-ai buna
Asculta indemnul
Traieste Taina
In ‘tacere”
Fara a deznadejdui
Dana
august 26, 2014 @ 2:34 pm
Multumesc Leon! Foarte frumoasa poezia.
pantelimon
august 27, 2014 @ 10:46 am
Buna Daniela ,
M-a impresionat mult povestea ta. As vrea sa-ti marturisesc, din experienta proprie ,ca si casatoria e o cruce grea , in care ispitele si pacatele sunt prezente.
Da, e minunat sa ai un sot bun, iubitor, cu frica de Dumnezeu, dar toate acestea nu te scutesc de suferinta si de probleme . Pot sa spun ca in familia mea exista , de ceva timp , mai multa suferinta, decat liniste. Stiu ca nu suntem perfecti, si de fiecare data am incercat sa nu ne mai punem nadejdea in noi, insa pana acum nu s-au intamplat minuni.
Ti-am scris aceste randuri , ca sa sti ca si intr-o casnicie intemeiata cu frica de Dumnezeu , ispitele sunt prezente.
Boitos
august 28, 2014 @ 6:21 am
Daniela, tu mai esti cu acea persoana?
Adica mai ti-i legatura cu el ?
De aici incepe totul.De tine depinde in cea mai mare parte continuarea vietii tale asa cum trebuie.
Dana
august 28, 2014 @ 3:39 pm
Buna seara Patelimon,
Sunt convinsa ca si asupra familiilor care traiesc in credinta, se abat ispite, cu care cei doi soti se confrunta, si apare nelinistea, dar mai cred ca rugaciunea ajuta foarte mult. Si sunt de parere ca dragoste pe care o simti pentru omul de langa tine, este lucrul cel mai de pret. Pentru mentinerea dragostei si linistii in familie trebuie sa avem o deosebita grija, sa nu ne lasam coplesiti de factorii stresanti sau de probleme. Lupta in doi este mult mai usoara, si cu sort de izbanda.
Pantelimon nadajduiesc sa treci cu bine peste probleme, si sa se asterne linistea in casa ta!
Dana
august 28, 2014 @ 3:43 pm
Buna Simona,
Da stiu ,ai dreptate, dar inexplicabil m-am atasat mult de el (are si multe calitati), nu mai tin legatura cu el, pentru faptul ca nu m-a respectat, pentru faptul ca am renuntat la principii, pentru faptul ca am facut pacate. Nu dau vina pe nimeni pentru toate lucrurile intamplate, si stiu ca fiecare raspundem pentru ceea ce facem.
Boitos
august 29, 2014 @ 5:19 am
Probabil ca are si multe calitati, dar sunt ale lui, si tu ii le-ai repectat dar invers nu a putut fi vorba.Deci asta e, nu te gandi ce si cum a fost ci mai bine te gandesti ce faci de acum inainte.
Mai bine te gandesti la binele tau decat la al altuia , in cazul de fata.Mai ales ca ai spus ca :
,,îşi doreşte doar prezenţa mea, atunci când el avea puţin timp liber, sau când îşi dorea să audă o vorbă bună, sau să primească o îmbrăţişare sinceră.”
Aceste lucruri inseamna sa te folosesti de cineva, deci nici o calitate nu le acopera.
Dar prin post, spovedanie, rugaciune, se poate trece peste orice.
Sunt convinsa ca Dumnezeu ne iarta, dar trebuie sa ne iertam si noi.
Si cred ca trebuie sa ne iertam imediat dupa ce ne iarta Dumnezeu ( adica dupa spovedanie ) si sa facem un canon pt vindecarea ranilor sufletesti.
Trebuie sa ne iertam dar sa nu uitam, caci daca uitam riscam sa repetam pacatele.
Daniela, cea mai importanta persoana din viata ta esti tu, deci mai rar cu atat ,,altruism”.Chiar nu merita oricine.
romeo
august 29, 2014 @ 6:35 am
Daniela ,
In mare parte ,caderea in pacatul desfranarii ,pornirile sexuale ,se datoreaza in principal ” mostenirii ” date de parinti. Atunci cand barbatul nu da pace femeii in timpul sarcini si nici in timpul alaptarii , sau copilul a fost conceput in zi de post rezultatul acesta va fi.. Un om ” slab” ,cu aceste porniri.Nu incerc sa invoc acest argument drept scuza ,dar cumulat cu ce se vede astazi in lume ,omul (barbat sau femeie) nu prea are sanse sa nu cada in aceasta patima .As mai adauga si „educatia „primita in cadrul familiei un alt factor care contribuie destul de mult.
O „arma ” importanta impotriva acestui pacat este casatoria ,care ar trebui sa aiba loc „in tinerete ” si nu dupa ce omul a experimentat destul de mult si niciodata suficient .Dar astazi se promoveaza alte valori si omul are alte prioritati.
Important este ca tu sa accepti ceea ce ai facut,sa te impaci cu tine insati in primul rand .Dumnezeu iarta ,dar mai intai de toate trebuie sa te ierti tu.Nu esti nici primul si nici ultimul om care duce aceasta lupta ! Trebuie ca Dumnezeu sa te gaseasca ,atunci cand vine vremea ,luptand cu pacatul si nu traind in el .
Simona ,nu imi place ca incerci sa arunci responsabilitatea pe celalalt (subtil ,dar o faci). Intradevar ,nu a fost corect fata de ea ,dar vinovati suntem doar noi insine si atat !
Boitos
august 29, 2014 @ 8:39 am
Romeo, intentia mea nu a fost sa arunc asupra celuilalt responsabilitatea, dar vreau sa o fac sa constientizeze ca merita ceva mult mai bun si de viitor.Nu o persoana care o cheama atunci cand are nevoie de ea.
Asta am vrut eu, ca Daniela sa gandeasca, nu sa simta.Sa stie ce a avut langa ea, nu sa simta ce a avut langa ea.Ratiune si inima.2 lucruri diferite.
Ceea ce simte acum sa lase depoarte in trecut , si sa isi faca viitorul asa cum trebuie.
romeo
august 30, 2014 @ 4:25 pm
Ok ,Simona . 🙂
Dana
august 30, 2014 @ 4:44 pm
Buna seara, Romeo!
Prin relatarea povestirii mele au vrut sa scot in evidenta efectele negative pe care pacatele savarsite le au asupra noastra. Poate ca nu m-am facut bine inteleasa, insa eu nu-mi doresc „sa experimentat destul de mult si niciodata suficient „, eu imi doresc intemeierea unei familii si gandul asta l-am avut dintotdeauna, insa nu a fost sa fie. Familia este cu atat mai importanta astazi cu cat orice ierarhie a valorilor poate fi rasturnata, familia este baza societatii, cand aceasta nu va mai fi, lumea nu va mai exista. Mai mult decat atat, explozia materialelor pornografice, promovat de o industrie uriasa, atenteaza la relatiile din cuplul conjugal.
Iar responsabilitatile ni le insusim fiecare dintre noi intr-o relatie, nu cred ca trebuie cautat vinovatul, ci rezolvarea problemei, si incercarea in a gasi calea spre fericire, spre mantuire.
romeo
august 30, 2014 @ 5:08 pm
Buna seara , Daniela !
Te-am inteles perfect ,acea fraza era la general vorbind.