Skip to content

6 Comentarii

  1. ionutz
    martie 19, 2010 @ 1:31 pm

    Emotionant….tare tare…pana la lacrimi!

    Reply

  2. cin
    martie 19, 2010 @ 2:25 pm

    ce ma bucur cand aud asemena marturii :-)Slava Domnului!

    Reply

  3. Lucia
    martie 22, 2010 @ 10:29 pm

    Deşi sunt de acord că omul sfinţeşte locul (şi articolul dovedeşte asta!), totuşi, chiar dacă Părintele din Anglia ne-ar stimula cu pliante (cu rugăciuni şi Evanghelia zilei), flori (după sărutarea Evangheliei) şi ceai (după Sfânta Liturghie) (de reţinut aceste exemple de bună practică !), tot în ţară m-aş întoarce, mai ales după ce, departe de Biserica de ACASĂ, voi simţi cât de mult îmi lipseşte… Oricum, mă bucur că Ortodoxia e trăită şi-n Anglia!

    Reply

  4. dana
    martie 25, 2010 @ 6:42 pm

    Atat de mult m-am bucurat cat am vazut acest articol. Nu pot sa spun decat atat: am calatorit mai mult de 3000 de km ptr a gasi credinta adevarata. Eu sunt ptr moment in Londra, o sa ma intorc in curand in tara, dar atat de mult o sa imi lipseasca Sfanta Liturghie din Londra. Am avut numai recent ocazia sa merg la o biserica ortodoxa unde se slujeste in limba engleza si a fost mirific. De obicei merg la biserica romaneasca, e absolut minutata,fiecare isi are locul lui in biserica, simti ca face parte din St. Liturghie, nu doar ca privesti la ceva ci chiar esti parte din acel ceva, in fiecare duminica se sta in jur de 40-50 de minute la impartasit, iar preotii stau si pana la 1 noaptea in biserica sa ne spovedeasca ptr ca suntem multi, dar nici nu ne pot spovedii superficial.

    La inceputul articolului insa mentionai despre egalitatea din Anglia, eu am trait-o in mod negativ in sensul ca mi s-a spus de multe ori ca nu pot sa imi exprim valorile crestine ptr ca ii jignesc pe ceilalti. La un moment dat am aflat ca nu ar trebui sa porti cruciulita la gat atunci cand esti la serviciu ptr ca asta ar ofensa alte religii. In fine, poate nu e o situatie generala, ci numai o exceptie.

    Reply

  5. Bogdan Munteanu
    ianuarie 6, 2012 @ 12:11 pm

    Şi pentru mine este bucurie ori de câte ori văd că unii români au avut parte de a cunoaşte credinţa ortodoxă pe meleaguri britanice, care oferă un contrast frapant faţă de restul societăţii desacralizate din această ţară.

    Cu voia administratorilor siteului, ofer aici legături către câteva din descoperirile mele în privinţa Ortodoxiei în UK:

    – Ortodoxia în Brighton, East Sussex (cam la 50-60 minute, la S de Londra)
    http://munteanuk.blogspot.com/2008/01/ortodoxia-n-brighton.html

    – Manastirea Sf Ioan Botezătorul din Essex (la vreo 90-100 min, NE de Londra)
    http://munteanuk.blogspot.com/2008/02/crossroads-of-orthodox-world-1-o.html
    http://munteanuk.blogspot.com/2008/04/crossroads-of-orthodox-world-2-o.html

    – Minunata convertire la credinta dreptslăvitoare a unui ateu englez
    http://munteanuk.blogspot.com/2008/01/atheist-reborn-in-orthodox-church-1.html
    http://munteanuk.blogspot.com/2008/02/atheist-reborn-in-orthodox-church-5-un_11.html

    – Legătura Sf. Andrei cu Scoţia, al cărei ‘Patron Saint’ este considerat
    http://munteanuk.blogspot.com/2008/11/ortodoxia-n-scoia-5-orthodoxy-in.html

    – O superbă Duminică a Ortodoxiei (2009) în Edinburgh, capitala Scoţiei
    http://munteanuk.blogspot.com/2009/03/ortodoxia-in-scotia-6-orthodoxy-in.html

    – Legătura dintre Monstrul din Loch Ness şi… Ortodoxie
    http://munteanuk.blogspot.com/2009/11/ortodoxia-in-scotia-7-orthodoxy-in.html

    – O sinteză de linkuri pe tema ‘Unde găsesc o biserică ortodoxă în UK?’
    http://munteanuk.blogspot.com/2010/03/unde-gasesc-o-biserica-ortodoxa-in-uk.html

    – Alte câteva articole pe ‘teme ortodoxe’ (unele în engleză) de găsit la Cuprins:
    http://munteanuk.blogspot.com/2008/03/en-contents-ro-cuprins.html

    Reply

  6. Bogdan Munteanu
    ianuarie 6, 2012 @ 12:23 pm

    @ Lucia » 23-03-2010 00:29

    Frumos exemplul de ‘bună practică’ la care te referi – şi în Anglia, şi în Scoţia, am văzut că după Sf. Liturghie urma o mică agapă, fie redusă doar la ceai şi cafea, fie extinsă chiar la mâncare propriu-zisă:

    http://munteanuk.blogspot.com/2008/04/ortodoxia-n-east-sussex-5-orthodoxy-in.html

    Este un ‘bun exemplu’, dar posibil a fi urmat doar în parohiile mici – cum sunt, de regulă, cele româneşti de peste hotare (excepţie Londra sau cele din Italia şi Spania).

    Sincer, nu prea văd cum ar putea să se preia obiceiul la parohii mai mari din România şi mă tem că ar ieşi haos. Dincolo de ceea ce se vede, credincioşii ‘fac de serviciu’ şi la cumpărat cele ce se oferă, şi la servit şi strâns după. Or, treaba aceasta presupune o foarte bună organizare…

    ***

    @ dana » 25-03-2010 20:42

    Câte ceva despre minunata biserică românească din inima Londrei am scris şi eu

    http://munteanuk.blogspot.com/2009/04/biserica-cu-doua-altare-din-inima.html

    Într-adevăr, se întâmplă ca Marea Britanie să fie un nefericit ‘vârf de lance’ al unei ofensive împotriva simbolurilor creştine.

    Totul se face în numele multiculturalismului, al respectării diferenţelor, al apărării sensibilităţilor minoritarilor blah-blah-blah, dar – ca întotdeauna! – vrăjmaşul mântuirii omului stă în spatele acestor aşa-zise bune intenţii politic corecte:

    http://munteanuk.blogspot.com/2010/10/gods-place-in-humanist-society-11-locul.html
    http://munteanuk.blogspot.com/2010/08/gods-place-in-humanist-society-10-locul.html

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *