Moda amantelor şi amanţilor (adulterul)
Din păcate a ajuns şi la noi în România această „modă” a înşelării soţiei sau soţului, importată din occident, dintr-o cultură a plăcerii şi a patimilor. Adulterul există de când e lumea, unii dintre bărbaţii români şi-au înşelat soţiile şi în timpul comunismului şi acum câteva sute de ani, dar problema este că astăzi adulterul a ajuns să fie considerat nu doar o modă, un gest care te face mai interesat în ochii anturajului, ci și un mod de viață „demonstrat” ca „necesar” prin mijloace „științifice” .
Noi românii nu eram aşa anemici față de fenomenul degradării familiei, deoarece cultura noastră puternic tradiţionalistă, ancorată în dreapta credinţă a strămoşilor noştri, a acordat mereu mare importanţă familiei, ca mijloc de desăvârşire a individului şi de acces în împărăţia cerurilor. Pentru noi românii, familia a fost sfântă iar asta se vede şi astăzi, când chiar dacă trăim într-o societate puternic secularizată, tinerii nu se consideră căsătoriţi dacă nu se cunună în biserică, în faţa sfântului altar. Familiile părinţilor şi bunicilor noştri aveau fiecare câte 5, 6 sau chiar 10 copii, indiferent cât de bogaţi sau de săraci erau.
Tradiţia şi cultura poporului nostru te învaţă că n-ai să fii împlinit în viaţă până când nu-ţi întemeiezi o familie şi nu faci câţiva copii. Pe de altă parte cultura împrumutată din occidentul secularizat promovează un stil de viaţă libertin, mereu în căutare de plăceri, liber de responsabilităţi, în care familia nu este singurul mod de a te împlini. Omul „modern” se poate împlini, spun adepții modernismului, şi prin carieră nu numai prin familie. Din această ciocnire de culturi şi stiluri de viaţă românii înţeleg ce pot şi ce li se pare mai uşor de înfăptuit.
E normal că pentru doi tineri căsătoriţi pare mai simplu să trăieşti fără copii până după 30 de ani, toată ziua la servici peste program, apoi în plimbări, distracţii, cumpărături, cluburi, hobby-uri şi multe altele. Dar vor fi oare împliniţi? Vor fi mulţumiţi cu viaţa pe care o vor avea? Pentru a alege cealaltă variantă aceşti tineri au nevoie de modele, de oameni pe care să-i imite.
Din păcate, de multe ori, tinerii caută modele în filme, emisiuni, ziare, reviste, în lumea mondenă în general, şi ce găsesc e lesne de înţeles. Este şi vina noastră a creştinilor că familia nu mai este o dorinţă arzătoare a tinerilor, pentru că noi suntem lumina lumii, prin faptele noastre bune ar trebui oamenii să-l vadă pe Dumnezeu în viaţa noastră. Dacă noi tinerii creştini am avea copii şi familii fericite, atunci cei din jurul nostru ne-ar imita cu bucurie, fără să ne-o zică.
Astăzi, într-o lume secularizată, ideea unei căsătorii ca o comunitate pentru toată viaţa între un bărbat şi o femeie apare din ce în ce mai îndepărtată în conştiinţa credincioşilor Bisericii, şi asta se-ntâmplă pentru că am pierdut perspectiva vieţii veşnice.
Suntem atraşi şi fascinaţi doar de ce se întâmplă acum şi sub ochii noştri. Căutăm, inventăm şi ne dorim tot felul de lucruri care presupunem că ne vor face mai fericiţi. Această continuă fugă după plăceri şi slavă lumească pare mai interesantă decât slava lui Dumnezeu, decât împărăţia cerurilor, decât lupta pentru dobândirea Duhului Sfânt în familie alături de cei dragi.
Ne-am pierdut încrederea în Dumnezeu şi poruncile Lui nu mai înseamnă mare lucru pentru noi:
„Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu.” (Evrei 13, 4)
“Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6, 9-10)
La auzul unor astfel de porunci poate doar cei care merg duminică de duminică la Biserică se vor înfricoşa şi vor fugi de desfrânare şi adulter, dar ceilalţi vor întoarce capul ca şi cum n-ar fi auzit nimic.
De ce a ajuns adulterul o modă printre români? De ce bărbaţii îşi înşeală aşa de mult soţiile?
-
Pentru că s-au depărtat de Dumnezeu şi nu mai simt nici cele mai grosolane mustrări ale conştiinţei.
-
Pentru că nu mai cred în valorile familiei şi în sfinţenia acestei instituţii dumnezeieşti.
-
Pentru că familia nu mai e la modă cum era odată, ci acum sunt cariera şi realizările pe plan profesional.
-
Pentru că femeia a ajuns să se dezbrace oriunde şi pentru orice, fiind considerată de bărbaţi nimic mai mult decât o bucată de carne, capabilă să ofere plăcere sexuală.
-
Sexualitatea promovată în exces a dezumanizat femeia, spulberându-i taina, frumuseţea sufletului şi personalitatea ei. De vină sunt atât pofta bărbaţilor cât şi dorinţa de afişare în exces a femeii.
-
Pentru că Biserica prin creştinii şi slujitorii ei a dezamăgit în mod constant de atâtea ori şi prin atâtea exemple, înfăţişate ostentativ în mass-media. Din acest motiv oamenii zic simplu: „dacă ei cred în Dumnezeu şi fac ceea ce fac, eu doar nu omor pe nimeni, ies şi o cu o fată frumoasă-n oraş, că doar ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place”.
-
Pentru că au ajuns să aibă mulţi bani pe mână iar fetele îi ademenesc şi îi ispitesc chiar dacă ştiu că sunt căsătoriţi.
-
A fi bogat a ajuns a fi echivalent cu a-ţi înşela soţia… De ce oare? Pentru că banii au desacralizat totul în mintea celui care-i deţine.
Da, şi femeile au început să-şi înşele bărbaţii mai des. Care ar fi motivele?
-
Femeile, în dorinţa lor de a scăpa de sub autoritatea bărbaţilor, prin adulter îşi exprimă libertatea şi independenţa lor.
-
Foarte multe femei au început să aprecieze ceea ce deţine bărbatul decât ceea ce este el, şi din acest motiv îşi doresc parteneri cu bani, care să le ofere tot ce-şi doresc, chiar dacă asta însemnă să-şi părăsească valorile morale.
-
Depărtarea de Dumnezeu şi de Biserică le-a făcut să uite că o femeie este împlinintă în mod desăvârşit doar ca mamă şi soţie, nu ca director sau foto-model.
Concluziile sunt simple:
O mare parte din vină pentru ceea ce se întâmplă o avem şi noi creştinii pentru că nu mai reprezentăm de mult un exemplu pentru cei din afara Bisericii, iar poruncile şi cuvântului lui Dumnezeu nu mai au autoritatea în inima şi în conştiinţa lor, din cauza păcatelor pe care le văd în viaţa noastră.
Cauzele sunt multe şi trebuiesc căutate adânc în istoria omenirii, dar vorbind la general toate se unesc într-una: omul nu mai ascultă de Dumnezeu, considerând că Biserica este învechită şi nu se adaptează societăţii în care trăim. Iată că oamenii fac ce vor, neascultând de Dumnezeu şi Biserică, iar consecinţele sunt evidente: efectele pacatului se văd tot mai pregnant la toate nivelele: ură, mândrie, hoţie, desfrânare, ucideri, lăcomie, certuri, avorturi, adultere, divorţuri, etc.
Indiferent cât de mult ne-am îndreptăţi păcatele şi neputinţele, ajungând chiar să spunem că nu e mare lucru dacă-ţi înşeli isoţia, totuşi consecinţele le suportăm în mod real şi nu cosmetizate după mofturile noastre.
Dumnezeu este printre noi şi are grijă să ne pedepsească şi să ne îndrepte, altfel păcatul ar ajunge a doua noastră natură. Aşa că dacă săvârşeşti adulter, aşteaptă-te şi la pedepse după măsura faptei tale.
Ca şi creştin, nu poţi concepe aşa ceva, nu te poţi gândi să-ţi înşeli soţia, iar mâine familia să se destrame, copiii să stea pe stradă sau pe la neamuri… Pentru cel ce crede în Dumnezeu femeia îi este aşa cum îi este lui Hristos Biserica, mireasă aleasă, pentru care îţi dai viaţă iubind-o pâna la sfârşit.
(Claudiu)
Anna
februarie 24, 2011 @ 1:11 pm
Tradiţia şi cultura poporului nostru te învaţă ca barbatul de-aia e barbat, sa isi permita si sa isi justifice escapadele sexuale. Multi oameni, daca aud ca un barbat si-a inselat nevasta raspund ceva de gandul: "asa, si? e barbat!", si nu vad prejudiciile aduse atat sotiei, ca persoana, ci intregii atmosfere familiare. Daca o femeie isi are o aventura este aspru pusa la zid si etichetata. Aici e un standard dublu foarte raspandit. Ai abordat tema, dintr-o anumita pespectiva in articolul "mama de baiat sau mama de fata?"
Indiferent care dintre soti se preteaza la relatii extraconjugale, prejudiciaza atat calitatea personala, cat si darurile primite prin Sfanta Taina a Cununiei. Nu e irecuperabil, dar e o ruptura greu de reparat.
Claudiu
februarie 24, 2011 @ 1:30 pm
Nu stiu cat de mult aceasta conceptia apartine culturii si traditiilor poporului roman cat mai mult culturii universale, din cauza felului in care a fost privita femeia in trecut.
E clar ca oricine ar savarsi adulter efectele sunt aceleasi, iar barbatul nu are nicio indreptatire in plus pentru a face acest păcat.
Codrut
februarie 24, 2011 @ 2:11 pm
In primul rand stilul in care este scris articolul mi se pare prea grav.
Apoi, nu gasesc deloc potrivit sa dam astfel de citate din Biblie … pe desfranati ii va judeca Dumnezeu sau…nici adulterii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu…nici Biserica, nici oricare alt crestin practicant nu rezolva nimic prin astfel de atitudine. Pentru a le arata ca nu fac bine ceea ce fac, cei care isi inseala partenerul de viata, trebuie sa ii facem atenti cu tact pedagogic, sa aratam ca ii intelegem, ca ne pasa de ei nu asa…pocaiti-va ca va ia mama dracu’.
Apoi, nu gasesc nici o legatura intre a avea bani si a insela partenerul de viata…sunt foarte multi saraci care au relatii extra-conjugale si la fel de multi bogati care sunt fideli.
Cred ca trebuia discutat putin mai profund care sunt cauzele pentru care se "inseala"…aceasta tendinta fiind extrem de mult intalnita.
Nu gasesc normal ca sa gandim ca femeia director sau foto-model…a ajuns sa fie asa ceva datorita departarii de Dumnezeu si nu mai poate fi implinita / desavarsita decat doar ca mama si sotie.
Dan
februarie 24, 2011 @ 2:31 pm
Anna, da-mi voie sa nuantez un pic cele spuse de tine ca sa nu se inteleaga gresit ideea despre care vorbim.
Tu ai spus asa: "Tradiţia şi cultura poporului nostru te învaţă ca barbatul de-aia e barbat, sa isi permita si sa isi justifice escapadele sexuale. Multi oameni, daca aud ca un barbat si-a inselat nevasta raspund ceva de gandul: "asa, si? e barbat!""
Da-mi voie sa spun ca in articol Claudiu vorbeste despre sfanta traditie, sau mai bine spus despre traditia familiei crestine, nu despre "traditia" oamenilor rupti de Dumnezeu care judeca cu ocaua lui Cuza.
Si nici cultura poporului roman nu invata ca barbatul are voie la dezmaturi, iar femeia nu, ci [b]sub-cultura[/b] poporului invata asta. Deci este capital sa stim ce semnificatie (sens) are cuvantul "traditie".
Nu suntem popor de curvari, dar devenim prin secularizare/decrestinare/libertinaj. Nu avem traditie de poligamie in popor (cazurile de poligamie au fost doar exceptia de la regula), insa vorba "e barbat mama…asa sunt toti barbatii" e in general fluturata de cei care nu au treaba cu vietuirea crestina autentica.
Dan
februarie 24, 2011 @ 3:40 pm
Sa traiasca domn’ Codrut!
In sfarsit te vad "activ" la rubrica feedback! Nu pot decat sa profit de ocazie si sa continui dialogul asa ca sustin in continuare pledoaria lui Claudiu:
Articolul este scris intr-adevar intr-un stil grav, dar din necesitatea justificata a faptului ca trateaza un fenomen grav: adulterul. Deci, dupa cum e pacatul…asa e si tratamentul. 🙂
Ca adulterul este grav, se vede si din atitudinea pe care a avut-o Mantuitorul vis-a-vis de acest pacat: [i]"Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o…"[/i]
Mai mult decat atat, adulterul este motiv de divort acceptat de insasi instanta suprema a familiei: Sfanta Treime.
Nu zice Hristos ca femeia are dreptul sa-si paraseasca barbatul daca este umilita, abuzata de acesta(si cat de urate sunt aceste lucruri), dar ii da dreptul sa-l paraseasca pe motiv de adulter, fapt ce confirma indirect ca tradarea in dragoste este mai strigatoare la cer decat batjocura/umilinta sotiei.
De aceea Mantuitorul este atat de transant in aceasta chestiune si nu apeleaza la stratagema "political correctness" alias "sa nu-i deranjam prea tare pe cei care se simt cu musca pe caciula". Prin aceasta ultima observatie nu vreau sa descalific atitudinea de tact pedagogic caci ea intr-adevar isi are meritul considerabil in multe discutii…dar nu si in cea de fata.
Ai spus ca nu gasesti nicio legatura intre a avea bani si a insela partenerul de viata, dar voi incerca sa-ti argumentez de ce este asa, atat din teoria citita cat si din observatiile facute in practica:
a) la indemnul cuiva am citit o carte (in mare parte) despre cum sa fii puternic/influient. In cartea aceea autorul da exemple de prieteni de-ai lui care au ajuns sa fie puternici si sa faca orice doreau in fanteziile lor. Iata scurta filozofie: banii (multi bani) confera putere. Daca ai bani ai si putere. Dar puterea corupe…la fel ca si setea de bani. Si unde corupe puterea cel mai mult, decat la capitolul definitoriu al fiintei umane: sexualitatea. Asa ca autorul povestea mai departe cum un prieten a ajuns sa-si poata insela nevasta chiar si pe fata, dupa ce a facut-o cu mult tact sa fie dependenta de banii lui, si dupa ce aceasta nu s-a mai simtit capabila sa riposteze la aventurile lui amoroase, caci si-ar fi "taiat" subventiile singura.
Un exemplu practic de a avea bani (dar iubitor de bani) si a ajunge la desfranare este domnul Irinel Columbeanu.
Totusi a avea bani (fara sa fii iubitor de bani) nu are legatura cu desfranarea, asa ca probabil de asta nu ai inteles legatura dintre bani si inselare: lipsea elementul "iubirea de bani" care nu este sinonim cu a fi bogat.
Prin cele spuse despre bogatii iubitori de bani, nu vrea sa reduc cauzele adulterului doar in aria lor. Desigur ca si saracii inseala, ceea ce arata ca sunt mai multe motive penru care oamenii inseala si cred ca tu le constientizezi foarte bine Codrut.
Pe final as dori sa impartasesc o scurta experienta de viata atat tie cat si celorlati cititori:
Eram la servici, intr-o zi obisnuita (fac munca de birou). La un moment dat intra un client care mai inainte de a fi client avea statutul de vecin de bloc. Deci ne cunosteam bine.
Vecinul (si clientul) meu avea cam patruzeci si ceva de ani. Incepem sa vorbim…si tot vorbim pana sarim la subiecte mai intime (fara sa vreau eu).
Omul avea un mare of pe suflet si tinea mortis sa mi-l spuna caci m-a vazut tanar si a zis ca [b]"poate, poate nu o sa faca ce am facut eu"[/b]
Si mi-a povestit cum si-a inselat sotia de multe ori…si cu multe femei, femei "respectabile" dupa cum spunea el: invatatoare, inginere, etc.
Dar a venit o zi, sa-i zicem "ziua scadentei" in care a aflat sotia lui ce facea. Deh…ulciorul nu merge infinit sa i-a apa.
Si abia atunci cand a simtit suferinta sotiei, s-a trezit sarmanul din betia amagitoare a gandurilor: "asa sunt toti barbatii" si "este o necesitate".
Si povestea cum a trebuit sa-si implore sotia sa-l ierte…si a jurat ca nu va mai face asa ceva niciodata.
Si uite asa vecinul si clientul meu a ajuns sa ma roage cu lacrimi in ochi sa nu cumva sa fac "o fapta asa urata si dureroasa".
Era atat de patruns cand vorbea si marturia lui era atat de cutremuratoare, incat i-am simtit drama sufleteasca, dar si pocainta grea pe care si-a asumat-o…pocainta proportionala cu faptele savarsite.
Tradarea in dragoste este atentat mortal la increderea celui care te iubeste, iar daca am omorat increderea omului fata de noi, inseamna ca l-am condamnat sa nu mai poata iubi, caci nimeni din lumea aceasta nu poate iubi o persoana in care nu are incredere.
Ma intreb, oare cat nu si-ar fi dorit omul acela sa fi auzit cuvintele grave ale Mantuitorului, inainte de a fi dospit adulterul in el?
Cat oare nu si-ar fi dorit sa fi fost trezit cu palmele cuvintelor mustratoare, inainte de a fi cazut in prapastia tradarii fiintei celei ma dragi de pe pamant: sotia.
Nu toti au avut sansa de a fi fost trasi de maneca de aproapele dupa ce si-au astupat constiinta.
Αποκαλυψ
februarie 25, 2011 @ 11:41 am
Rezultatul adulterului este rezultatul educației copiilor de către părinți.Cine vorbește copiilor despre feciorie,căsătorie,obligația soțului sau a soției.Care copil la vîrsta majorată cunoaște despre acestea.Sau cine știe, care este scopul unei relație partener/parteneră.Mulți privesc această relație,ca o satisfacere a nevoilor trupești.Dacă înainte de căsătorie a avut mai mulți parteneri/partenere, sărvâșind adulter, care este probabilitatea că nu o va face după căsătorie.De aceia,părinții trebuie să poarte discuții cu copiilor despre aceste probleme și să vegheze relațiile lor pînă la căstorie,ca nu cumva,să sufere cineva.Părinții trebuie să nu permită fiicei/feciorului să cadă în acest păcăt.Astfel cu ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu,vom construi familii bineplăcute Lui și de folos nouă.
Claudiu
februarie 25, 2011 @ 11:44 am
Salut Apocalips,
Sunt intru totul deacord cu tot ce ai spus.
Situatia de astazi se datoreaza si unei educatii duhovnicesti precare, sau care lipseste cu desavarsire.
Doamne ajuta!
Saurian
februarie 25, 2011 @ 2:48 pm
Ştie cineva puţină greacă? Am primit o icoană cu un sfânt şi nu ştiu cine e respectivul sfânt. Numele e scris în greacă: ΧΑΡΑΛΑΜΝΟC unde ultima literă e un fel de C cu ceva codiţă în jos ( nu l-am găsit la caractere greceşti la character map ). Mă poate lămuri cineva cine e sfânt? E pictat un cuvios cu barba foarte lungă şi albă şi cu o evanghelie în mână. Mulţumesc anticipat!
Saurian
februarie 25, 2011 @ 2:49 pm
Sus am scris "Mă poate lămuri cineva cine e sfânt?". Corect era: "Mă poate lămuri cineva cine e sfântul?"
maria
februarie 25, 2011 @ 3:12 pm
cel care apare in deschiderea sitte-ul asta?
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://dosambr.files.wordpress.com/2010/11/filaretos.jpg&imgrefurl=http://acvila30.wordpress.com/2010/11/30/&usg=__VvfrnS3LHsi09Qm4dDBj7JCQz7g=&h=160&w=120&sz=8&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=NZrUBnzo6rJ2xM:&tbnh=125&tbnw=96&ei=KMZnTeuvKsaSswaIrOTrDA&prev=/images%3Fq%3Dsfantul%2B%25CE%25A7%25CE%2591%25CE%25A1%25CE%2591%26um%3D1%26hl%3Dro%26biw%3D1259%26bih%3D539%26tbs%3Disch:1&um=1&itbs=1&iact=hc&vpx=720&vpy=316&-)ur=3867&hovh=128&hovw=96&tx=99&ty=127&oei=KMZnTeuvKsaSswaIrOTrDA&page=1&ndsp=23&ved=1t:429,r:19,s:0
Claudiu
februarie 25, 2011 @ 3:35 pm
Salut Saurian,
Asa cum ai scris eu inteleg: "Haralamios".
E foarte posibil sa fie Haralambios, adica Sf. Haralambie.
Fa-i o poza si trimite-o s-o vedem, poate putem sa ne dam seama.
ortodoxia.tinerilor@yahoo.com
Doamne ajuta!
maria
februarie 25, 2011 @ 3:39 pm
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://librariasotir.files.wordpress.com/2008/09/sf-haralambie.jpg&imgrefurl=http://librariasotir.wordpress.com/icoane/sf-haralambie/&usg=__xd_dT_NJ3ILzSUq-dP9yBVKOG-c=&h=3508&w=2480&sz=650&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=pAJsOMe7X_FRcM:&tbnh=130&tbnw=92&ei=Jc1nTa6UD8vwsgbT5LHZDA&prev=/images%3Fq%3Dsf%2Bharalambie%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN%26biw%3D1259%26bih%3D539%26tbs%3Disch:1&um=1&itbs=1&iact=rc&-)ur=500&oei=Jc1nTa6UD8vwsgbT5LHZDA&page=1&ndsp=26&ved=1t:429,r:6,s:0&tx=41&ty=82
asta nu?
Claudiu
februarie 25, 2011 @ 4:05 pm
Da Maria, e Sfantul Haralambie!
Bravo! l-ai gasit.
maria
februarie 25, 2011 @ 4:24 pm
ba bravo fratiei tale, ca fratia ta l-a gasit primul.
Doamne ajuta!
:-))
Claudiu
februarie 25, 2011 @ 4:34 pm
Imaginea pe care ai gasit-o este o icoana pe care scrie exact asa cum scrie pe cea a lui Saurian, si de aceea zic ca e meritul tau.
Oricum, lucram bine in echipa 🙂
AncaMarina
februarie 27, 2011 @ 3:48 pm
Foarte reusit articolul.
As vrea sa mai adaug si eu un posibil motiv pentru care unul din soti ajunge sa insele.
Eu cred ca atata timp cat inainte de casatorie cei 2 tineri nu se pazesc sa ramana in curatie, nu isi indeplinesc canonul daca au cazut in desfranare, iar dupa casatorie nu se infraneaza sa traiasca in curatie in sfintele posturi pai atunci mie sincera sa fiu mi se pare absolut firesc sa ajunga sa se sature unul de altul, sa se plictiseasca de relatie si sa caute implinirea in alta parte langa un alt partener. Bineinteles ca atata timp cat cei doi nu stiu sa isi traiasca casnicia frumos dupa poruncile bisericii pai atunci e normal ca nu ajung sa isi gaseasca fericirea. Iar aceasta atitudine a omului de a-si dori sa se simta implinit este absolut fireasca. Din pacate omul nu stie unde si cum sa ajunga la aceasta implinire dupa care tanjeste sufletul lui. Nu trebuie sa acuzam omul ca vrea sa se simta implinit. Trebuie sa il plangem si sa il compatimim ca nu a stiut cum sa traiasca frumos in casnicie si nu a stiut sa apuce pe calea cea strampta care aduce sufletului bucurie. Omul care din copilarie si pana acum nu a cunoscut calea lui Dumnezeu apuca pe drumul cel larg care nu ii aduce ce spera el si se adanceste si mai mult in neliniste.
Simona
iulie 5, 2011 @ 1:34 pm
Stiti ce am observat pe site-ul asta de-a lungul timpului? O tendinta de a critica pacatul, foarte foarte mare, si o tendinta extrem de mica de a lauda si de a incuraja valorile. In 90% din cazurile in care intru si mai arunc o privire si citesc un articol pe-aici, termin prin a ma incrunta, enerva etc. Nu imi amintesc sa fi plecat cu vreun zambet. Sunt de acord, traim intro lumea rea, urata samd. Asta vedem, asta criticam, asta analizam toata ziua si de multe ori uitam sa mai privim si partea buna a lucrurilor sau sa promovam ce e bun in loc sa condamnam opusul. Adica, in loc sa condamnam o atitudine gresita, sa incurajam o atitudine corecta. Nu stiu, pe mine personal nu m-au imblanzit deloc articolele de pe site. Va sugerez, daca imi este permis, sa abordati un fel mai atragator si care sa faca lumea sa vina cu bratele deschise si cu placere sa citeasca pe-aici. In loc sa imi fie prezentate toate exemplele negative posibile si insirate toate pacatele existente, as prefera sa plec invatand ceva bun, sa imi dati o idee, sa gasesc un model de urmat pe-aici, ceva sa imi doresc sa fac, nu doar ce nu trebuie sa fac. Dar e doar o idee. Cred ca atitudinea asta agresiva nu atrage decat cativa oameni aici pe site. Si e o vorba. Mai multe muste atragi cu o lingura de miere decat cu un litru de otet.
Administrator
iulie 5, 2011 @ 2:19 pm
Simona, a critica pacatul ne ajuta sa nu-l mai iubim…si sa nu-l mai facem. Sfantul Apostol Pavel, in epistola catre evrei spune asa:[i] „Luati aminte, dar, la Cel ce a rabdat de la pacatosi, asupra Sa, o atat de mare impotrivire, ca sa nu va lasati osteniti, slabind in sufletele voastre. In lupta voastra cu pacatul, nu v-ati impotrivit inca pana la sange. Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: “Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste”.”[/i]
Oricum, citatul acesta nu l-am dat ca sa ne scuzam vreo eventuala greseala de abordare a subiectelor discutate pe site. Oameni suntem si avem si noi greselile noastre. Nu avem pretentia ca lucram fara greseala si de aceea tinem sa-ti multumim pe aceasta cale pentru critica facuta. Ne vom analiza mai bine.
Cu toate acestea, nu pot sa nu observ un anumit aspect de care nu tii cont. Spui ca facem exces in a critica pacatul dar uiti ca citesti un articol din sectiunea „fapte rele si patimi”. Deci in aceasta categorie discutam despre pacate…iar de lauda chiar nu este loc. Ce abordare crezi ca ar trebui sa avem intr-o astfel de categorie de subiecte?
Dar chiar si la aceasta sectiune nu poti sa te plangi de lipsa de a invata ceva bun, pentru ca de fiecare data cand am criticat un anumit pacat, spre sfarsitul articolului am incercat sa dam si solutiile, ideile de urmat.
Daca ai sa te axezi cu cititul mai mult pe articole care trateaza teme precum patimile sau problemele sexualitatii…este logic sa ajungi la aceasta constatare despre continutul site-ului. Insa, pe site gasesti din belsug si alte subiecte decat cele legate de patimi si problemele sexualitatii umane. Daca ai rabdare, ai sa gasesti ceea ce cauti. Iti dau numai cateva exemple care sper sa-ti mai descreteasca fruntea:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/muzica-si-filme/documentare/17909-daca-tinerii-ar-voi-ar-gasi-si-modele.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/muzica-si-filme/documentare/17614-mnstirea-bnceni-o-cas-plin-de-copii-minunai.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/muzica-si-filme/documentare/17613-1-decembrie-povestea-parintelui-tanase-tata-pentru-328-de-copii-.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/tainele-creatiei/17979-stradnie.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/tainele-creatiei/11505-cine.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/tainele-creatiei/18003-manifestarea-proniei-in-natura.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/tainele-creatiei/9511-cand-strazile-miros-a-ceai-de-tei.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/tainele-creatiei/11505-cine.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea/special/9869-splendoare-in-iarba.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea/special/3546-zambetul-tau-poate-lumina-ziua-oricui.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea/special/6135-prietenia-cu-un-leu.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/muzica-si-filme/documentare/17847-firesc-disparut.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea/special/9220-un-crin-si-o-lalea-pe-messenger.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea/iubirea-in-familie/17789-o-familie-vrednica-de-urmat.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/muzica-si-filme/documentare/17737-profesorul-leon-danaila-sau-cum-poti-marturisi-credina-cretina-in-neurochirurgie.html
daniel
iulie 5, 2011 @ 4:48 pm
Autorul articolului isi pune cateva intrebari
„E normal că pentru doi tineri căsătoriţi pare mai simplu să trăieşti fără copii până după 30 de ani, toată ziua la servici peste program, apoi în plimbări, distracţii, cumpărături, cluburi, hobby-uri şi multe altele. Dar vor fi oare împliniţi? Vor fi mulţumiţi cu viaţa pe care o vor avea?”
I-as raspunde. credeti-ma ca sunt foarte fericiti si impliniti cu alegerea lor. Este un mod de viata viabil pentru ei care ii multumeste si ii face fericiti si implinitit. Stiti cum e cu vulpea care nu ajunge la struguri ? 🙂
Sorin
iulie 5, 2011 @ 6:33 pm
Vulpea care nu ajunge la struguri să înţeleg că eşti tu. 😛
daniel
iulie 5, 2011 @ 6:57 pm
Nici vorba Saurian. Si eu si tot cercul meu de prieteni si cunostinte avem copii dupa 30 de ani. Cam toti avem un singur copil sau niciunul. La fel si cu program peste serviciu, apoi plimbari, cluburi, hobby-uri. Stiu ce inseamna acest mod de viata si imi place. De-asta mi-am permis sa vorbesc despre acest mod de viata, pentru ca il cunosc. Daca nu ne-ar fi placut nu l-am fi adoptat.