Am trăit şi trăiesc amărăciunea acestor patimi la un nivel intens

Bună ziua. Dragii mei OT-isti, vă urmăresc de ceva timp şi doresc să vă transmit următoarele experienţe personale.

Nu este vorba de un om cu o viaţă sfântă precum au unii de pe aici… e vorba de un păcătos ca mine. Sunt băiat şi am o vârstă de 27 de ani ce nu mă onorează foarte mult, având în vedere patimile mele: masturbarea şi pornografia. Pot spune că am trăit şi trăiesc amărăciunea acestor patimi la un nivel intens!

Dar într-o zi s-a făcut lumină!

Într-o zi în care îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu s-a scârbit de mine!

Căzusem într-o zi de două ori sau de trei ori în aceste păcate şi simţeam că nu mă suport aşa cum sunt! Mă simţeam scârbit rău de tot! După căderile succesive cu bună ştiinţă de altfel, mi-am dat seama că greşesc, dar cum să mă apropii de icoane? Cum să mă rog aşa… căzut cum sunt? Ce rost mai avea…?

Şi am început ca şi cum aş vorbi, i-am mărturisit cu lacrimi că nu pot să mă las de acestea, deşi nu aveam absolut nicio nădejde! Deodată am simţit un val de întărire în sufletul meu care cuprindea şi trupul şi apoi, ghiciţi ce? Bucurie, oh da!

Şi nu înţeleg… nu meritam nimic din toate acestea, am simţit o bucurie sfântă, care-mi transmitea simplu: Păcatele pe care le faci nu sunt mai mari decât mila şi iubirea Mea, dar să nu le mai faci! Iată eu te primesc! Poftim inelul fiului risipitor, este al Tău…

Pe strada când am ieşit, priveam în jos, dar plin de bucurie… inima îmi era fierbinte lipită de Dumnezeu… ce am trăit aş putea numi a fi o experienţă a pocăinţei! Doresc din tot sufletul că toţi tinerii să se lase de aceste păcate şi să cunoască bucuria aceasta a pocăinţei, adică dulceaţa dragostei lui Dumnezeu Celui din Iubire răstignit… pentru mine… şi pentru voi…

Cu durere şi întristare al vostru frate…

Marian.

(Visited 30 times, 1 visits today)