Anne-Maria: „Nu mai ascultaţi partea raţională din voi care… nu crede decât ce vede, Dumnezeu vine tainic în vieţile noastre”
De ce cred în Dumnezeu? Simplu!
Nu am fost o persoană apropiată de biserică mult timp, mulţi timp am rătăcit prin coclaurile întunecate ale acestei lumi, mergeam la biserică doar în Săptămâna Mare la Denii şi la împărtăşit şi spovedit, bineînţeles că nu era suficient pentru golul din sufletul meu care se făcea din ce în ce mai adânc. Nu l-am renegat niciodată pe Dumnezeu, ştiam că există, spuneam rugăciunea Tatăl Nostru, știam Crezul şi cam atât… Toate astea până într-un an destul de delicat al vieţii mele când eram copleşită de propriile probleme şi nu neapărat de problemă, cât de gândurile întunecate şi păcatele în care mă afundasem, eram disperată, nu puteam să mă concentrez la facultate etc.
Atunci am auzit prima dată de părintele Arsenie Boca, la televizor şi s-a produs un declic. Am început să caut, să citesc mai mult despre Dumnezeu şi nu găseam decât articole despre cât de mare este dragostea Lui pentru oameni şi eu nu înţelegeam… până când, într-o zi picioarele m-au purtat la El Acasă, în biserică, unde întâmplător un preot, care mai apoi mi-a devenit părinte duhovnic, spovedea. După două ore în care am spus cam tot ce aveam pe suflet, nu pot să exprim liniştea şi bucuria care am simţit-o. De atunci am rămas în biserică, mă spovedesc şi împărtăşesc regulat şi vreau să spun că viaţa mea s-a schimbat foarte mult, asta pentru că eu m-am schimbat, mai bine zis El m-a schimbat.
Am realizat cu uimire cât de mult m-au ajutat Dumnezeu şi Măicuţa Domnului chiar şi în anii când nu eram aproape de biserică, în momente de cumpănă au apărut oameni care s-au oferit să mă ajute.
Cum aş putea să nu-L iubesc şi să nu cred în El, când avem un Dumnezeu atât de minunat? Cum să nu cred în El când eu nevrednică nu am făcut mai nimic şi el mi-a dat practic dragostea Lui fără ca eu să o cer, a venit în viaţa mea atunci când Samarineanul Milostiv a avut grijă de mine?
Închei această mărturisire printr-o rugaminte către toţi cei care încă mai sunteţi sceptici în legătură cu credinţa noastră strămoşească. Nu mai ascultaţi partea raţională din voi care este încăpăţânată şi nu crede decât ce vede, Dumnezeu vine tainic în vieţile noastre, ale tuturor, ne ajută atunci când avem cel mai mult nevoie, trebuie doar să credem, să ne rugăm, să-L mai şi chemăm în vieţile noastre. Nu căutaţi vindecări în toate reclamele care apar pe piaţă şi în credinţele orientale când noi avem un Dumnezeu care doar ce te vede că ridici ochii spre cer şi îţi sare în ajutor, cu Măicuţa Domnului şi cu toţi Sfinţii care se roagă pentru noi.
Anne-Maria Marin