Anonim: „Sunt o pacatoasa, nici nu mai pot ridica ochii la cer”
Buna
Incep acest articol prin a-mi cere iertare Lui Dumnezeu pentru ce am ajuns sa fiu acum. Cu cateva luni in urma imi doream enorm de mult sa ma calugaresc, dar am intrebat un duhovnic cunoscut daca e bine sa fac asta si mi-a spus ca nu, pana la 30 de ani sa nu intru in manastire. La nici o luna de atunci am cunoscut un baiat, de care m-am indragostit si fara sa imi dau seama mi-am “semnat” singura petitia de a cadea in pacat.
Ma rugam, imi ascultam in continuare duhovnicul, dar lucrurile au luat o alta introrsura: din ceea ce nu vroiam sa fiu niciodata, am ajuns. Eu care aveam in calcul si daca ma voi casatori sa fiu fecioara pana dupa casatorie. Am fost slaba, nu am rezistat, am cazut. Credinta mea nu a fost atat de mare incat sa razbat toate.
Astazi stau si plang, scriind aceste randuri, sunt inca cu acel baiat, el isi doreste o familie cu mine, dar peste ani. Eu stau si ma gandesc ce sa fac, sunt o pacatoasa, nici nu mai pot ridica ochii la cer, dar oare daca ii ridic Dumnezeu ma va asculta? Ma va ierta pentru tot? Nu stiu ce sa mai fac, imi cap imi rasuna mereu ca nu pot intra in manastire pana la 30 de ani, incerc sa dau vina pe asta ceea ce am ajuns, dar nu pot… e vina mea. Sufletul meu e acum macinat si la pamant, vreau sa ma duc sa ma spovedesc si sper sa primesc iertare si sa nu ma judece nimeni pentru ce am facut, caci simt ca nu mai rezist.
Ma mai intreb inca: “Oare ma mai pot calugari vreodata dupa ce am facut?”. Sper ca Dumnezeu sa ma ierte, iar voi care cititi acest articol sa nu repetati greselile mele, fiti mereu cu gandul la El si la Maica Domnului, rugati-va neincetat si feriti-va de rele, pentru ca eu acum vad, desi stiam cum va fi, ce durere e in suflet si cum trupul se stinge ca o lumanare.
(Anonim)
Iustin
ianuarie 29, 2012 @ 2:09 pm
Inteleg prin ce treci sau ai trecut. Si eu am pacatuit impotriva curatiei constient fiind de gravitatea pacatului si am fost foarte tulburat, groaznic m-am simtit, cum spui tu, ma stingeam ca o lumanare. Dar dupa ce m-am spovedit mi-am recapatat linistea. mai simt din vinovatie pentru ce am facut, dar sunt mai linistit. Iar daca mai am neliniste se mai datoreaza si altor griji. Cand iti faci griji ca ai pacatuit adu-ti aminte ca [b]Iisus a stat la masa cu vamesii si pacatosii[/b] [b]spunand: „Nu cei sanatosi au nevoie de medic, ci bolnavii(Mt,9-13)”. [/b] Deci Iisus a venit in lume si pentru mine si pentru tine, pentru toti oamenii. Asadar, curaj!
Marius
martie 24, 2012 @ 9:06 pm
Se vede ca esti foarte credincioasa. Prin urmare pot doar sa iti reamintesc ceea ce stii deja: Domnul este alinarea suferintei tale grele. Spovedeste-te, fa canonul, impartaseste-te, si nu mai repeta pacatul. Si ce mai trebuie sa faci dupa aceea este sa fii constienta ca Domnul te-a iertat, si prin urmare trebuie sa te ierti si tu si sa nu mai fii atat de aspra cu tine insuti. Am citit articole in care omenii scriau ca s-au spovedit, dar inca se simt vinovati si nu isi pot ierta ei insisi greselile. Ei, daca te spovedesti cu adevarata pocainta, faci canonul, te impartasesti, si nu mai repeti pacatul, acesta iti este iertat de Dumnezeu. Iar daca Dumnezeu iti iarta pacatul si tu nu-l mai repeti, de ce sa te mai judeci atat de aspru in continuare si sa nu te ierti tu insuti, in loc sa te bucuri de iertarea, dragostea si binecuvantarea Lui? Si eu am avut pacate atat de grele incat mi-a fost foarte rusine sa le marturisesc, si ani la rand nu m-am spovedit. Dar cand in cele din urma mi-am luat inima in dinti si am facut-o, toata viata mea s-a schimbat in bine si am reusit sa renunt la multe obiceiuri si pacate grele. Fireste ca amintirea acelor pacate ma urmareste in continuare, dar stiu ca Dumnezeu m-a iertat, si cu ajutorul Lui nu le-am mai facut, si merg inainte bucuros ca L-am regasit si ca ma apara de rele. Gandeste-te ca exista sfinti care au calcat gresit si au pacatuit, dar care ulterior s-au indreptat, au facut minuni si acum se roaga pentru noi din Cer (de exemplu Sfantul Apostol Pavel). Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa iti aline suferinta!
Iulia Rodica Pascu
aprilie 28, 2012 @ 12:02 am
Inteleg suferinta ta..