Lena: „Cat de fin si perfid se inoculeaza ideea ca cei care asteapta pana la casatorie sunt anormali”

Este strigator la cer cat de fin si perfid se inoculeaza ideea ca cei care asteapta pana la casatorie sunt anormali si ca aceasta asteptare ar fi ceva de care sa iti fie rusine. Seriale ca ‘Grey’s anatomy’ prezinta un grup de prieteni care de-a lungul fimului se cupleaza in toate combinarile posibile intre ei si ele si dau de inteles ca acesta este modul ideal de viata. Atunci cand apare in grupul lor o virgina, este luata in ras pe fata, discutata si comentata de toti ceilalti.

Un film ca ‘Jurnalul lui Bridget Jones’ are de asemeni ca eroina o persoana care desi sufera foarte mult din cauza relatiei sale nereusite, nu isi face probleme ca a ajuns in pat cu respectivul mult prea repede. Chiar si mai clasicul si aparent inocentul Mihail Sebastian da in romanele sale niste exemple de femei ‘moderne’. Daca imi amintesc bine, eroina din ‘Accidentul’, necasatorita si neiubindu-l pe amantul sau, era ‘multumita’ ca nu ajunsese la 32 de ani ‘fata batrana’ si ajunge sa il cunoasca pe Paul culcandu-se cu el chiar in prima noapte in care s-au intalnit. Am vazut o femeie de 60 de ani care merge regulat la biserica dar se plange ca prietena fiului dansei este de moda veche si nu se muta cu el, necasatoriti fiind. Poate ar trebui sa spuna si preotii cate ceva despre asta la predici, pentru ca se pare ca e foarte mare debusolarea, la toate varstele.

Mie mi-a luat ceva sa lupt cu aceste modele/idei false ce veneau din exterior si imi propuneau de fapt o viata foarte superficiala. Am beneficiat de o mama si o bunica ce mi-au inoculat de mica ideea ca trebuie sa astept pana la casatorie, ca asa e bine si frumos si pot sa spun ca sfatul lor m-a protejat, cu ajutorul lui Dumnezeu. Daca insa nu m-am culcat cu niciun baiat pana acum, nu inseamna ca ma mai simt fecioara, pentru ca am vazut destule filme care mi-au tulburat linistea si paceasufletului si a trupului si, in plus, am permis la un moment dat , din nestiinta, superficialitate si sub influenta proasta a altora, ca un baiat sa se apropie de mine mai mult decat ar fi fost frumos. Ne-a pazit Dumnezeu sa mergem prea departe, poate si pentru ca era clar ca nu era o experienta prea placuta pentru mine. Cred ca fetele nu sunt facute sa accepte usor in intimitatea lor pe un barbat care nu le este sot. Cel putin sa ai prima experienta in afara casatoriei te face sa tremuri, la propriu, crezand ca ti-e frig, dar de fapt totul fiind datorat nefirescului situatiei. Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a pazit sa merg prea departe atunci si daca nu ar fi fost deloc experienta aceea, m-as simti mult mai curata.

Problema a fost ca mi se parea ca singurul mod in care sa te imprietenesti cu un baiat in ziua de azi e sa ii permiti sa se apropie de tine, fizic. Nimic mai fals. Asemenea baieti nu merita nici sa stai la discutie cu ei, sunt atatia care apreciaza o fata curata (de fapt si multi din cei smecherasi, cu mai multe experiente la activ, prefera o mireasa virgina) si e pacat sa iti pierzi vremea cu unii care pana la urma te pot face sa iti pierzi si sufletul, nu numai virginitatea. Toate prietenele mele care au locuit cu prietenii lor inainte de casatorie, au facut-o cu gandul ca urmeaza sa se casatoreasca la un moment dat si ca deci nu ar avea importanta daca se muta impreuna mai devreme ( vin la pachet si niste avorturi, anticonceptionale dar ce sa-i faci, taci si rabzi de dragul iubitului) .

Asta gandesc fetele care se muta cu prietenii lor (bineinteles, daca au fost crescute intr-o casa de oameni), pe cand baietii nu au chiar aceasta viziune despre necesitatea casatoriei. Am auzit pe un baiat suparat ca familia (bunicii, parintii) il impingea sa ia de sotie pe fata cu care locuise cativa ani, spunand ca societatea nu are niciun drept sa ii impuna acest lucru. Nu vreau sa spun ca fetele sunt mai bune decat baietii, ci ca poate sunt mai multe fete care se daruiesc in prima relatie cu tot sufletul si raman asadar mult mai marcate,ulterior.Stiu doua fete care atunci cand in final s-au despartit de prietenii cu care locuisera cativa ani, au fost foarte deprimate, au ajuns chiar sa ia pastile antidepresive (nu s-au dus nici la duhovnic) si dupa aceea au ramas cu un sentiment de irosire si pierdere a oricarui rost. Asa ca, dragele mele, nu va mai uitati la ‘Bridget Jones’ sau altele asemenea, sa fii curata inseamna enorm, nu neaparat pentru societate cat pentru noi insine si pentru Dumnezeu. Si poate si pentru viitorii nostri copii si pentru viitorul sot, oricine ar fi el in final.

Daca ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii nostri (in primul rand, sa existe intr-o familie, normala), de ce sa trebuiasca sa luam anticonceptionale intr-o relatie mai mult decat neclara? Ne manjim inutil si permitem sa nu se mai vada chipul lui Dumnezeu in noi.

Lena, 31 de ani, necasatorita