Pr. Arsenie Papacioc: „anticoncepţionalele şi alte mijloace asemănătoare sunt fraudă conjugală şi atentat împotriva planurilor lui Dumnezeu”
Relaţiile dintre soţ şi soţie rămân o problemă delicată. Nu se poate porunci: poruncă dau vouă – marţi şi joi”. Dacă ar fi singur, ar putea primi poruncă.Trebuie să ştie să fie armonios… Dintre două rele, alegi răul cel mai mic. Decât să-şi caute altă pereche pentru a păcătui, mai degrabă cedează unul din ei. Dacă se întâmplă să fie în relaţie de împreunare în sărbători şi în posturi să se spovedească.
O problemă mai intimă care trebuie lămurită este că cei mai mulţi tineri se gândesc mai întâi la o căsătorie pentru plăceri, cea ce este o mare greşeală. Aceste lucruri ţi le-a dat Dumnezeu gratuit, nu trebuie să te mai preocupe. Nu mănânc pentru că e dulce mâncarea, ci ca să mă hrănesc. Că e dulce are un avantaj, dar nu acesta este scopul. Aşa şi plăcerea, este o consecinţă. Naşterea de copii este o consecinţă, nu e un scop suprem al căsătoriei. Scopul este stimularea reciprocă pentru mântuire. Aşadar este o greşeală să construieşti o relaţie pe nişte motive imediate – să fie o lună de miere şi o viaţă de amar.
Pentru că, uite, se căsătoresc sau, mai bine zis, se împreunează, şi rămân însărcinate şi zămislesc copii în posturi, în sărbători, toate sunt nişte rânduieli care nu trebuie încălcate. Rabdă Dumezeu, se mai poate face şi există îngăduinţă, că cei mai mulţi copii sunt sănătoşi, dar se nasc şi malformaţi: pentru păcatele părinţilor. Scopul căsătoriei nu este numai plăcerea, dragul meu. Plăcerea este o consecinţă, scopul este naşterea de copii. Dar nici naşterea de copii nu este un scop, ci este vorba de o stimulare permanentă reciprocă. Asta este căsnicia! Sigur că va trebui să avem şi marile intimităţi, ca soţ şi soţie, dar cu un scop, nu numai cu plăcere. Aş putea să spun, pentru că lucrul acesta priveşte pe toată lumea: nu are niciun sens căsătoria doar pentru plăcere.
Căsnicia înseamnă ajungerea în veşnicie, şi dacă acest scop nu este avut în vedere, ci se caută numai plăcerea, atunci căsnicia nu-şi implineşte scopul. Ori ei se hotărăsc reciproc pentru o curăţenie, dar cu adevărat, nu să se mâzgălească şi să facă prin dos (perversiuni) fel de fel de greşeli, ori să-şi vadă de căsnicie şi de naştere, ori să nu se mai împreuneze! Soţii se stimulează şi se sprijină reciproc, astfel incât familia să biruie dificultăţile vieţii. Asta-i căsnicia. Nu e vorba de plăcere.
0amenii sunt mult mai căzuţi, căci animalele au sorocul lor. Nu se împerechează la întâmplare, chiar dacă nu au raţiune, ca oamenii. Ele urmează totuşi o ordine fixată de Dumnezeu, care le-a creat. De aceea, cei care, cununaţi la biserică fiind, au relaţie extraconjugală de continuitate, trebuie să înceteze acest adulter continuu pentru a putea fi primiţi la spovedanie în aceste cazuri este vorba de un păcat făcut deliberat şi le spun: „Mă opresc şi eu aici, e inutil să continui să vă dezleg. Vreau să ne mai vedem, dar să veniţi cu noutăţi!”
Dacă m-ar întreba cineva să-i spun, într-un cuvânt, ce este cultura, i-aş răspunde: armonie. Dacă m-ar întreba altul mai pretenţios să-i spun, tot într-un cuvânt, «ce este Biblia?», i-aş spune: armonie. Dacă m-ar întreba cineva să-i spun «ce este căsnicia?», aş zice: armonie. Nu e armonie…? Păi ce, femeia e făcută de Dumnezeu ca să te joci tu cu ea? Toate aceste nepotriviri au distrus familiile. Ca să fii armonios trebuie să renunţi la părerea ta, la gustul tău, să fii pe o poziţie de jertfă continuă. Chiar dacă femeia face meserii grele, atâta vreme cât se află în uniune sufletească cu soţul ei, familia rămâne puternică şi rodnică şi în privinţa educaţiei copiilor.
Dragă, anticoncepţionalele şi alte mijloace asemănătoare sunt fraudă conjugală şi atentat împotriva planurilor lui Dumnezeu. Deci e o mare greşeală. Nu accept. Da, nici o familie care trăieşte în dragoste şi frică de Dumnezeu nu-şi omoară pruncii. Dacă eşti stăpânit de un păcat şi îţi pare rău şi te aşezi pe poziţia de luptă împotriva păcatului, atunci îţi ajută harul.
Dacă nu te aşezi pe poziţia de luptă şi te simţi bine în cloaca aceea, atunci harul nu te ajută. Dracul se atinge de tine dacă te are la mână cu ceva (greşeli, păcate). Dar, vă spun, nu numai acestea sunt păcate care sunt consemnate în îndreptare de spovedanie, ci mai sunt păcatele lipsirii, faptele bune pe care le puteai face şi nu le-ai făcut. Pentru că se creează punţi de intrare a dracului în noi prin aceste lacune. Să nu te aibă cu nimic la mână – să fii mereu spovedit! Domnul Iisus Hristos ne vrea întregi, numai Satana ne vrea vicleneşte, numai un vârf de deget, că ştie el vicleanul că aşa ne poate stăpâni toată fiinţa. Îi place lui Dumnezeu ca nu stăm nepăsători şi ne ajută. Căci Dumnezeu nu este supărat pe noi atât pentru greşelile noastre, cât mai ales pentru nepăsarea noastră.
(Pr. Arsenie Papacioc)
