Apa – molecula complexa de transmitere a sfinţeniei

Pentru mine Boboteaza e o sărbătoare specială, şi o aştept altfel decât celelalte sărbători din an. Botezul Domnului în Iordan împreună cu Naşterea Lui se sărbătoresc într-un cadru natural aparte, de parcă natura s-ar pregăti şi ea special să întâmpine aceste două mari praznice.

Ce mă fascinează cel mai mult la această sărbătoare este apa. Nu ştiu cum am ajuns să-mi placă aşa de mult, că până şi lucrarea mea de licenţă de la Facultatea de Teologie a avut tema: „NATURA ŞI SEMNIFICAŢIA APEI. PERSPECTIVĂ TEOLOGICĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ”.

Apa este elementul esenţial al vieţii pe pământ şi în tot universul. Apa stă la temelia întregii creaţii ca principiu fundamental. Apa dă viaţă, apa hrăneşte, apa curăţă, apa dizolvă, apa răceşte, apa încălzeşte, apa se evaporă, apa îngheaţă, apa sfinţeşte, apa luminează, apa e unită încă de la începutul creaţiei cu Duhul Sfânt.

Toate aspectele vieţii noastre sunt dominate în mod covârşitor de prezenţa apei, pentru că apa este cea care mereu înnoieşte, mereu pune “început bun” pentru ca in final să ne ducă către Cel fără de început.

Apa este prezentă în tot, de la cel mai mic pâna la cel mai mare, de la oceane pâna la cea mai mică celulă, de la oameni pâna la furnici, de la ierburi pâna la cei mai mari copaci, de la pietre pâna la zgârie nori. Apa este determinantă pentru climă şi pentru întreaga societate.

Toată economia lumii depinde de apă pâna la cel mai mic detaliu. Orice linie de producţie pentru orice se crează în lumea această are nevoie de apă. Fără apă n-am putea construi case, n-ar mai zbura avionele, n-ar mai circula maşinile, n-am mai avea curent electric, şi fără curent electric n-am avea nimic din ce este tehnologia astăzi. Structura chimică a apei şi felul în care ea se combină cu celelalte substanţe la diferite temperaturi şi presiuni o arată ca fiind lichidul universal, laitmotivul întregii creaţii, baza pe care s-a construit totul şi pe care exista astăzi totul.

Fără apă am trăi toţi în murdărie, am muri nesuportând necuraţia care ne-ar înconjura. Corpul uman este compus în mare parte din apă. Aproximativ 85% din creierul nostru, 80% din sânge şi 70% din muşchi noştii sunt apă. Fiecare celulă din corpul nostru are nevoie de apă pentru a trăi. Apa este un nutrient necesar implicat în toate funcţiile corpului.

Pe cât de simplă pare această substanţă pe atât de atipică este în comparaţie cu celelalte substanţe chimice. Caracteristicile ei fizico-chimice arată minunăţia creaţiei şi trimite cu gândul către un Creator, către un Dumnezeu iubitor care se-ngrijeşte întru toate de ale Sale. Martin Chaplin abordează structura chimică a apei pe site-ul său în mod ştiinţific ş foarte detaliat. Este fascinant ce veti găsi pe acest site… O moleculă de apă este de o complexitate incredibilă.

Nu întâmplător Biserica a ales ca substanţă de sfinţire, de împărtăşire a harului lui Dumnezeu chiar apa. Aspectele ştiinţifice şi teologice legate de apă se întretaie minunat şi creează de fapt imaginea completă asupra uneia dintre marile minuni ale lumii: apa.

Apa ca mediu de viaţă şi ca substanţă fără de care nimic nu poate exista trimite cu gândul la energiile necreate ale lui Dumnezeu care sunt prezente în toată creaţia, şi fără de care nimic n-ar avea viaţa sau ar exista.

Într-o lume din ce în ce mai secularizată şi în care argumentele ştiinţifice par la prima vedere mai credibile, abordarea apei din perspectivă ştiinţifică şi teologică poate deschide mintea noastră spre o înţelegere mult mai profundă a creaţiei şi a lucrării lui Dumnezeu în lume.

Botezarea Domnului nostru Iisus Hristos în Iordan de către Ioan este de fapt sfinţirea Iordanului. Datorită circuitului complex şi complet al apei prin natură Iordanul prin apele sale a sfinţit şi celelalte ape cu care s-a unit la suprafaţă, pe sub pământ, sau prin evaporare. Sfinţirea Iordanului a dus de fapt la sfinţirea întregii lumi: s-au sfinţit apele oceanelor, apele mărilor, ale râurilor, izvoarelor, lacurilor; s-a sfinţit pământul prin care trece şi se filtrează apa, s-a sfinţit cerul prin norii evaporaţi din mări şi oceane; s-au sfinţit plantele care au tras apă din pământ, s-au sfinţit animalele care au băut apă din mediu lor, s-au sfinţit oamenii care s-au atins de ape fiecare la casa lui.

Intrarea Domnului Hristos în Iordan este de fapt sfinţirea întregului univers, sfinţirea creaţiei.

Asta mă fascinează ! caracterul universal al sărbătorilor Bisericii, şi efecte globale ale harului lui Dumnezeu care porneşte din altar către oameni, din Biserici către lume.

(Claudiu Balan)