Skip to content

16 Comentarii

  1. florinm
    octombrie 5, 2009 @ 11:33 am

    In principiu, ecumenismul nu e ceva gresit, caci la fiecare Sfanta Liturghie se roaga Sfanta noastra Biserica pentru „unirea credintei”, dar nu oricum, ci pentru revenirea celorlalti la credinta adevarata, ortodoxa. Dar acum, in zilele noastre, cuvantul ecumenism e folosit in alt sens, unirea Bisericilor intr-un mix de adevaruri de credinta, adica fiecare trebuie sa renunte la ceva ca sa fie consens, intelegere… Un fel de unire cu orice pret.

    Din unele discutii cu unii ce marturisesc un alt hristos, am observat ca pentru caderile unora dintre membrii Bisericii noastre, chiar a unora dintre clerici, aceia se debaraseaza si lovesc in toata Biserica, spunand ca o astfel de Biserica e clar ca nu e buna. De parca sfintenia Bisericii ar fi afectata cu ceva de pacatosenia credinciosilor ei, de parca scopul vietii noastre, al credintei noastre ortodoxe ar fi altul decat TOCMAI izbavirea de pacat… E normal ca in Biserica sa existe si pacatosi, ar fi de dorit ca numarul acestora sa fie cat mai mic, dar daca eu sunt pacatos, nu e de vina Biserica mea. Eu tocmai asta caut in Biserica – sa scap de pacate, dar omul e pururea ispitit, „pacatul este inaintea mea pururea”.

    Cu cei de alte „credinte” se cuvine sa fim blanzi, normal, dar sa marturisim pe Hristos Cel Adevarat, Cel Care a instituit Sfintele Taine, Taine care in celelalte „biserici” sunt preluate partial sau lipsesc cu desavarsire. Si se mai numesc si „crestini”! Sfintii ne invata ca tocmai din dragoste pentru Domnul si pentru semeni sa-L marturisim pe Hristos inaintea lor, caci nu putem tacea cand e vorba de Dumnezeul Cel Adevarat. Aceasta este DRAGOSTEA la care se face atata apel, tocmai de aceia care in numele dragostei marturisita CU BUZELE, ne aduc amagitoarea LEPADARE DE CREDINTA!

    Fratilor, daca ii aprobam, daca spunem macar odata DA, fie chiar si dintr-o dragoste inchipuita, NU AVEM DRAGOSTE!

    Stiu ca iar am sa-mi iau palme peste ceafa si vorbe urate, dar acesta este adevarul. Credeti ca iubim pe cineva daca nu ne tinem de credinta noastra si daca n-o marturisim aceluia la nevoie, cand suntem provocati? Bineinteles, credinta se marturiseste in primul rand prin fapte, astfel incat ceilalti sa „vada” credinta adevarata pe chipul nostru, in viata noastra. E greu, stiu, dar asta e credinta noastra: mantuirea se ia prin stradanie; pacatele de care ne amintim se iarta prin marturisire la preot si nerepetarea lor; celelalte pacate – prin Taina Sf. Maslu; unirea cu Domnul Hristos – prin Sf. Impartasanie, ne nastem crestini din apa si din Duh; preotia se obtine prin punerea mainilor, precum Hristos a lasat Apostolilor Sai; Hristos vine in mijlocul nostru la fiecare Sfanta Liturghie. Cum sa renuntam la UNA din acestea, cum sa recunoastem ca ne indoim de una dintre acestea, chiar si cu gura, dintr-o pretinsa dragoste de semeni? Ce dragoste e aceea care nu se bucura de adevar?

    Reply

  2. Adriana
    octombrie 5, 2009 @ 12:32 pm

    Din proprie experienta pot spune ca in astfel de cazuri cel mai mult ajuta rugaciunea … Rugaciunea facuta de cel ce crede pentru cel care este in ratacire, iar mai departe este lucrarea lui Dumnezeu cu fiecare in parte, ca nimeni nu se bucura mai mult decat Dumnezeu pentru sufletul fiecaruia dintre noi…

    Reply

  3. florinm
    octombrie 5, 2009 @ 12:44 pm

    Adriana, Doamne ajuta! 🙂

    Reply

  4. Saurian
    octombrie 5, 2009 @ 12:54 pm

    Totuşi e multă sminteală în Ortodoxie, mai ales în BOR. Certurile astea dintre ierarhi şi călugări, problemele ecumenismului şi a calendarului şi altele. Multă, multă sminteală…

    Reply

  5. Talita
    octombrie 5, 2009 @ 12:56 pm

    🙁 da… eu locuiesc intr-o camera de camin cu o fata protestanta si uneori nu stiu daca procedez bine, daca inteleg unde trebuie sa se opreasca dragostea mea pentru ea. Si pe mine m-a invitat la adunarile lor si mi-a spus despre necredinta ei in Maica cea pururea Fecioara. Dupa ce i-am marturisit ca eu cred tare in curatia Maicii Domnului m-a lasat, nu m-a mai invitat.Dar a mai fost un moment in care nu stiu daca am reactionat bine. M-a intrebat daca o las sa se roage pentru insanatosirea mea (vorbeam despre o problema de sanatate) si i-am zis ca nu. Stiam ca daca ii ziceam da, avea sa inceapa sa se roage cu voce tare ca sa ma vindece Dumnezeu… Am rugat-o sa nu se supere dar probabil ca s-a simtit prost crezand ca dipretuiesc rugaciunea ei… N-am nimic cu ea, mi-e draga ca e o fata cuminte si buna dar e straina de sufletul meu.

    Reply

  6. Adriana
    octombrie 5, 2009 @ 1:14 pm

    Talita,
    Rugaciunea pentru ea o sa o ajute cel mai mult… Poate ca acum nu intelege, si poate ca nu o sa inteleaga mult timp de acum inainte, insa pentru rugaciunile tale sunt convinsa ca Domnul poate face o minune si pentru ea. Rugaciunile facute cu credinta nu sunt niciodata trecute cu vederea, mai ales daca sunt facute pentru sufletul aproapelui…

    Reply

  7. florinm
    octombrie 5, 2009 @ 1:33 pm

    Talita, in a doua problema intreaba-ti duhovnicul.
    Oricum, e bine ca te-a intrebat daca o lasi sa se roage pentru tine, asta inseamna ca are in ea un sambure de indoiala, ca-ti respecta credinta…
    Daca nu crede in pururea-curatia Maicii Domnului, oare poate sa creada ca Dumnezeu s-ar fi zamislit, s-ar fi nascut dintr-o femeie oarecare? La urma urmei, e simplu, nu? Chiar logic.
    Probabil din cauza familiei, a prietenilor sau a altor chestii gen „de principiu” nu se poate gandi cu atentie la adevar…

    Reply

  8. dany
    octombrie 5, 2009 @ 3:07 pm

    este arhicunoscut ca in lumea neo-protestanta de azi in lipsa unei continuitati istorice si a unei identitati, se apeleaza la crestinismul anti-eclesial
    Dar eu cred ca un crestinism,o credinta fara Biserica, fara Sfintele Taine, fara Sfanta Liturghie, este doar o adunatura de oameni care vorbesc teorii despre un Dumnezeu teoretic fara a avea legatura reala, sufleteasca cu Dumnezeu,
    ei au cel mult o legatura mintala sau emotionala indusa de anumite tehnici de predicare si de anumite linii melodice sentimentale
    e frumos sa discuti despre Dumnezeu, dar daca El este doar teorie, doar concept la care sa aderam, atunci nu am facut mare lucru
    Dumnezeu ni s-a descoperit prin iisus Hristos, noi prin harul sau putem sa ne imbracam in sfintenie, putem sa-L gustam, real nu doar teoretic nu doar emotional

    Reply

  9. Talita
    octombrie 5, 2009 @ 3:28 pm

    @Adriana, am sa ma rog mai mult pentru colega mea. 🙂
    @Florinm, ce-as vrea sa discut despre asta cu parintele meu, daca ar fi mai aproape…!dar, am sa incerc, ca doar exista telefoane. Cat despre colega… nu stiu daca familia sau prietenii o impiedica sa se gandeasca la adevar. Ea a fost prima din familia ei, ortodoxa candva, care a trecut la protestanti.:sad:

    Reply

  10. Iuliana
    octombrie 5, 2009 @ 3:30 pm

    Ca sa nu ne prinda gresind in cuvant prin modul lor incorect de a ne aborda, ca sa nu ne facem vinovati Duhului Sfant, mai bine sa evitam discutiile cu acestia. Cu atat mai mult rugaciunile cu ei. Nu ne folosesc la nimic, doar ne tulbura si ne primejduiesc sufletul. Iar ei nu sunt dispusi sa asculte alte puncte de vedere; incearca doar sa te faca sa te raliezi la ratacirea lor.

    Reply

  11. george
    octombrie 5, 2009 @ 3:54 pm

    De la aproapele vine mantuirea. Noi sa ne rugam la Domnul nostu Iisus Hristos pentru cei rataciti, pentru cei care nu impartasesc credinta noastra ortodoxa iar pe acestia Dumnezeu prin MultMilostiva sa Mila fata de om, cel care ne cunoaste inimiile fiecaruia îi va intoarce in Biserica Ortodoxa, Una Sfanta Apostoleasca si Soborniceasca.
    Noi sa nu ne clintim sa vada in noi purtatori de Hristos-hristofori, iar prin faptele noastre pe aceste oi care sunt pierdute Dumnezeu le va intoarce.

    Reply

  12. florinm
    octombrie 5, 2009 @ 4:31 pm

    Talita, fara sa vreau sa lungesc aici discutia asta, din faptul ca ti-a cerut voie sa se roage pentru tine inseamna ca nu si-a pierdut respectul pentru ortodoxie in primul rand. Poate ca respectul asta e doar asa, fata de o alta credinta, dar de unde stim noi ce i-a provocat ei despartirea de ortodoxie?
    Daca crezi ca poti si ai voie de la duhovnic sa faci asta, te poti apropia de ea mai mult, sa afli ce anume a indepartat-o de credinta. Nu in mod direct, brutal, dar astea sunt lucruri care se pot vedea la o persoana. In felul asta vei sti mai bine cum s-o ajuti. Dar numai daca ai voie, ca sa nu te primejduiesti si tu, cumva. Caci diavolul e viclean…

    Reply

  13. jan
    octombrie 5, 2009 @ 5:46 pm

    Noi de ce nu facem aşa ? Ar putea să se adune tinerii ortodocşi şi să organizeze ceva de genul filmelor sau chiar activităţi sportive, important e să fie distracţie şi toţi să se simtă bine şi desigur să fie informaţi despre diverse lucruri, unde să stea în biserică, sau cu ce să se îmbrace, pelerinaje, etc.

    Reply

  14. Silvia
    octombrie 5, 2009 @ 10:24 pm

    Azi am vazut la unirii la metrou niste din astia care cantau acolo. Ziceai ca e Craciun si vin unii sa cante colinde, apoi m-am prins de gandul lor de racolare…
    Pt jan: se mai aduna tinerii…sunt si cei care se intalnesc in „Pod”. inscrie-te pe grupul de yahoo forum_sambata si cere mai multe detalii acolo despre intalnirile lor din pod.Spor!

    Reply

  15. nyky
    ianuarie 28, 2010 @ 12:16 am

    BUNA la toti . Mai inti vreau sa precizez de la inceput caci vreau sa fiu neutru sau rupt de vre-o religie,vorbesc a nu fi atasat in vreun fel de o anumita doctrina ci sa privim aceste probleme pe care le ati dezbatut prin prisma adevarului adica CUVINTUL LUI DUMNEZEU. La voi problemele ar fi:1)ei nu cred in Maica Domnului! ;RASPUNSUL ESTE :ei cred in Maica Domnului si cred si nasterea Mintuitorului prin ea adica Fecioara Maria dar ei nu cred ca Maica Domnului ar putea mijloci in vreun fel pentru ei sau sa i mintuiasca . Ei se bazeaza pe cuvint care spune ca Isus este singurul mintuitor si intradevar in scriptura nu scrie ca Maica domnului ar putea mijloci in vreun fel pentru mintuire.2)daca cineva se roaga la Dumnezeu si nu face un lucru rau egal de ce confesiune este si accepta lucrarea lui Dumnezeu adica jertfa Domnului Isus Hristos si mintuirea data prin El eu cred ca nu este un necredincios ci un credincios. Mai marii bisericii ORTODOXE SI A CELORLALTE RELIGII stau la masa negocierilor si se impaca uneori asa de bine incit crezi ca sunt toti de aceeasi religie , in schimb seamana ura intre credinciosii adevarati . Eu nu spun ca toti sunt la fel dar nici noi nu trbuie sa credem ca numai noi suntem buni ci trbuie sa cercetam bine si sa vedem unde este adevarul . De fapt noi trebuie doar sa implinim aceasta porunca : ´´SA IUBESTI PE APROAPELE TAU CA PE TINE INSUTI ´´ caci in aceasta porunca este cuprinsa Dragostea:´´Ddragostea nu face rau aproapelui :dragostea deci este implinirea Legii´´

    Reply

  16. Dan
    ianuarie 28, 2010 @ 10:12 am

    Buna sa-ti fie ziua si tie Nyky, la fel si inima. Ca un raspuns la cele spunse de tine m-am gandit sa-ti impartasesc urmatoarele ganduri:
    Partea cu dragostea place tuturor, dar desi stim ca dragostea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, totusi evitam partea aceasta pentru ca adevarul de cele mai multe ori doare…tare. Adevarul descalifica minciuna, dezvaluie uratenia si scoate la lumina tot ceea ce s-ar fi vrut tine la intuneric (asta in toate aspectele vietii, nu numai cele ce tin de credinta – o spun si din proprie experienta).
    Adevarul este incomod, pentru ca nu se potriveste cu starea noastra interioara, cu lucrurile urate care dospesc in noi. De aceea, cea mai incomoda persoana din lumea asta, nu ar fi putut fi decat Mantuitorul Iisus Hristos, insusi Adevarul. De asta se straduie lumea sa-l conteste atat de mult prin tot felul de supozitii si „studii specializate”. Pentru ca El si tot ce tine de El, tot ceea ce a lasat, si cum a lasat, deranjeaza lumea. E ca un bold in coasta lumii.
    La fel este si cu Sfanta Traditie, de care (neo) protestantii, iehovistii si celelalte confesiuni, fac mereu abstractie Nyky, ca unii ce s-au rupt de la Adevar si au fost dezmosteniti pe drept. Ori Sfanta Traditie spune foarte multe despre mijlocirea sfintilor pentru mantuirea noastra. La fel spune si de icoane. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie sunt unite in mod indisolubil, si se completeaza una pe alta, formand deplinatatea legii lui Dumnezeu. Doar cu Sfanta Scriptura e ca si cum ai merge cu jumate de barca. Si unde s-a putut ajunge, decat la naufragiu…duhovnicesc bine-nteles.
    Mai multe despre Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura iti recomand cu drag sa citesti aici:
    https://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/08/ce-legatura-este-intre-sf-scriptura-si-sf-traditie/

    https://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/08/ce-legatura-este-intre-biserica-si-sfanta-traditie/

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *