Apel al Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pentru consolidarea statutului tradițional al familiei și al căsătoriei
Noi, membrii Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în cadrul ședinței de lucru din data de 12 iunie 2013, care a avut loc la Mănăstirea Neamț, lavra istorică a isihasmului românesc, am luat act cu bucurie față de demersul Patriarhiei Române, care a înaintat o serie de propuneri către comisia de revizuire a Constituției, între care și cea privind definirea familiei ca întemeindu-se pe căsătoria liber consimțită „între un bărbat și o femeie”.
În acest context, ne declarăm îngrijorați de respingerea, de către această comisie, a unei astfel de clarificări, absolut necesare în contextul lumii de azi, cu atât mai mult cu cât, anterior, aceeași membri votaseră pentru o astfel de definiție. Acceptând actuala formulă din Constituție, aceasta ar putea deschide perspectiva legiferării „căsătoriilor” între persoanele de același sex. Noțiunea de „soți” care apare acum în definirea constituțională a căsătoriei, lasă deschisă, din păcate, această posibilitate.
În slujirea noastră de păstori ai poporului lui Dumnezeu din Moldova, nu putem tăcea și rămâne indiferenți față de perspectiva unei mari decăderi, aceea de a strica rostul ființial al omului de a se uni, bărbat și femeie, în sfânta taină a căsătoriei. Totodată, îndemnăm la veghe, în duh de rugăciune și de mărturisire, față de un proces mereu crescând de păgânizare a societății, având ca reper valori zis a fi moderne, superioare.
Ierarhii Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în numele milioanelor de credincioși, clerici și monahi, cuprinși în eparhiile pe care le slujesc, cheamă pe cei responsabili de alcătuirea textului Constituției să nu se îndepărteze de o viziune asupra căsătoriei pe care o are majoritatea covârșitoare a celor care i-au votat și pe care-i reprezintă în forul legiuitor al țării. O schimbare de poziție asupra acestui subiect, reflectată în Constituţie sau într-o lege ulterioară, ar plasa senatorii și deputații în contradicție evidentă față de convingerea celor pe care-i reprezintă în Parlament. S-ar încălca, astfel, o regulă elementară a democrației, care presupune să se exercite puterea în numele și în conformitate cu voința poporului care i-a ales.
Considerăm că schimbarea viziunii asupra instituției familiei va conduce, prin ultimele sale consecințe, la desfigurarea acestei națiuni, prin relativizare morală și prin încurajarea promiscuității sexuale, cu efecte extrem de nocive mai ales asupra copiilor sau tinerilor. Suprimarea statutului actual al familiei și al căsătoriei ne-ar face, astfel, vinovați, în fața lui Dumnezeu și a neamului românesc, de o greșeală fără precedent și ne-ar plasa pe o direcţie ce afectează demnitatea umană şi nu are nimic moral şi sfânt.
IPS Teofan,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
IPS Pimen,
Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor
PS Corneliu,
Episcop al Huşilor
PS Calinic Botoșăneanul,
Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
PS Ioachim Băcăuanul,
Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului
Laura Stifter
iunie 18, 2013 @ 6:30 pm
Hristos S-a înălţat!
În calitate de creştini, avem datoria de a respecta libertatea de conştiinţă a fiecăruia dintre semenii noştri şi de a fi toleranţi, îngăduitori faţă de cei care au ales convingeri şi moduri de viaţă diferite de ale noastre.
Problema intervine atunci când opţiunile unei persoane influenţează în mod negativ viaţa altor persoane: „libertatea mea sfârşeşte acolo unde începe libertatea ta” – aşa cum este formulat concis unul dintre principiile fundamentale ale democraţiei.
Legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex ar putea avea efecte deosebit de grave asupra copiilor pe care aceste cupluri ar avea dreptul să-i înfieze şi să-i educe – nu-i aşa? – conform propriilor convingeri. Dacă orice fel de discriminare, pe orice criterii, este interzisă prin legi (ceea ce îmi pare cât se poate de moral), atunci legalizarea „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex le-ar da acestora dreptul de a adopta copii şi, conform Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, părinţii au dreptul de a-i educa pe copii potrivit propriilor convingeri (religioase, filosofice, politice etc). De aceea, Biserica Ortodoxă combate atât de ferm „căsătoriile” între homosexuali: nu pentru că i-ar discrimina sau prigoni (Doamne fereşte!), ci pentru a apăra dreptul copiilor de a fi crescuţi în familii autentice (cu mamă şi tată) şi de a primi o educaţie sănătoasă din punct de vedere spiritual şi psihologic.
Un copilaş crescut şi educat într-o „familie” de homosexuali n-ar mai avea capacitatea de a lua o decizie liberă în privinţa viitoarei lui orientări sexuale, ci şi-ar putea asuma, fără simţ critic, prejudecata (ca să nu spunem ideologia) potrivit căreia o familie formată din două mame sau doi taţi ar fi la fel de legitimă ca şi o familie tradiţională, alcătuită din mamă şi tată. Mergând mai departe cu acest mod de gândire, un astfel de copil ar putea ajunge la concluzia că este chiar mai „cool” să fi homosexual, fiindcă această alegere ţi-ar conferi un sentiment de independenţă, originalitate şi curaj de a depăşi „prejudecăţile” sociale în privinţa familiei. În felul acesta, o ideologie necreştină ar putea perverti grav inimile şi gândirea unor copii incapabili de a discerne singuri între bine şi rău, între voia lui Dumnezeu şi ceea ce este păcat şi dăunător persoanei umane, între libertatea spirituală autentică şi libertinajul moral.
Acei copii ar deveni homosexuali, nu în urma unei alegeri realizate în deplină cunoştinţă de cauză (în urma unei reflecţii şi hotărâri de a renunţa la principiile moralei creştine), ci ca urmare a unei manipulări şi îndoctrinări sistematice la care ar fi supuşi încă din primii ani de viaţă.
Homosexualii au aceleaşi drepturi fundamentale de care se bucură orice persoană umană, creată după chipul Tatălui ceresc: dreptul la viaţă, la libertate, la fericire, la informare etc. Ei nu au, însă, dreptul la a întemeia familii între ei, din acelaşi motiv pentru care nevăzătorii n-au dreptul să conducă maşini şi copiii n-au dreptul la vot: pentru că un astfel de drept ar dăuna celorlalţi membrii ai societăţii.
Desigur, problematica este mult mai complexă decât am încercat s-o schiţez eu în acest rânduri… Totuşi, cred că cel mai important argument împotriva legalizării „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex îl constituie, aşa cum am spus, apărearea unor drepturi fundamentale ale copiilor. În privinţa argumentelor teologice, este mai compilicat, fiindcă cei care formulează textul noii Constituţii, ca şi cei care susţin, în general, dreptul homosexualilor de a se căsători nu ştim dacă ar lua în considerare astfel de argumente, întru totul valabile, însă, pentru cei care aleg să fie creştini, membrii fideli ai Bisericii lui Dumnezeu.
Laura Stifter
iunie 19, 2013 @ 4:04 pm
Am primit pe email un articol interesant, pe care aş vrea să-l postez şi aici. Nu are legătură cu aşa-zisele căsătorii între persoane de acelaşi sex, dar se referă tot la propuneri în privinţa modificării Constituţiei:
Biserica Greco-Catolică cere să fie trecută în Constituţie la constituirea şi modernizarea statului
Biserica Greco-Catolică cere să fie menţionată în Constituţie la articolul privind rolul Bisericii Ortodoxe şi al Casei Regale „în constituirea şi modernizarea statului român”, solicitând totodată ca libertatea religioasă să fie definită „urmând exemplul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului”.
Cele două amendamente sunt menţionate într-o scrisoare trimisă miercuri de liderul Bisericii Greco-Catolice, cardinalul Lucian Muresan, lui Crin Antonescu, preşedinte al Comisiei Parlamentare de revizuire a Constituţiei.
„Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să vorbească despre aportul adus de unele instituţii la constituirea şi modernizarea statului român, Biserica Greco-Catolică nu poate fi exclusă dintre acestea. Fără Biserica Greco-Catolică, Statul Român, identitatea naţională şi limba română în formele pe care le cunoaştem astăzi nu ar fi existat”, spune cardinalul Lucian, în argumentarea primului amendament, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.
În scrisoarea trimisă lui Antonescu se arată că, în cazul în care viitoarea Constituţie sau preambulul acesteia va conţine articolul „România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale”, acesta să fie completat astfel: „România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe, Bisericii Greco-Catolice şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale”.
În acest context, cardinalul Lucian face, în scrisoare, o incursiune istorică pornind de la episcopul greco-catolic Inochentie Micu Clain, care a introdus „pentru prima dată termenul de «naţiune română» la 1737”, continuând cu Şcoala Ardeleană, care a „format conştiinţa naţională românească”, înlocuirea de către Biserica Greco-Catolică a scrierii chirilice cu alfabetul latin, lupta pentru emancipare naţională de la 1848 şi terminând cu aportul în Unirea de la 1918 şi lupta împotriva „comunismului şi sovietizării ţării”.
În legătură cu al doilea amendament propus, liderul Bisericii Greco-Catolice spune în scrisoare că „textul Constituţiei din 2003 nu defineşte în termeni pozitivi ce e libertatea de conştiinţă sau religie, ceea ce face aceşti termeni neclari”.
În aceste condiţii, se propune înlocuirea art. 29 din Constituţia din 2003 („Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale. Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc”) cu textul bazat pe Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: „Statul garantează dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor”.
„Definirea libertăţii religioase în România este imperativă deoarece în declaraţia de unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, se garanta: «Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat». Scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice de către statul român în 1948 a fost o încălcare a declaraţiei de la Alba Iulia. Chiar şi după căderea regimului comunist Biserica Greco-Catolică încă nu a fost repusă în drepturi, în mare parte credincioşii ei fiind în continuare în imposibilitatea de a-şi putea practica credinţa liber şi nestânjenit în România.
Ne dorim ca această nouă Constituţie să definească în termeni pozitivi libertatea religioasă astfel încât toţi românii, indiferent de confesiune, să se poata bucura de aceleaşi drepturi în România”, este argumentată, în scrisoare, cea de-a doua propunere.
Laura Stifter
iunie 19, 2013 @ 4:14 pm
M-am gândit să postez informaţia, fiindcă îmi pare destul de interesantă propunerea de a se defini mai clar noţiunea (atât de importantă) de „libertate religioasă”.
Dacă în art. 29 al actualei Constituţii se menţionează garantarea libertăţii religioase doar în sensul că nici un cetăţean nu poate fi constrâns să acţioneze contrar convingerilor sale (formulare în termeni negativi), acest fapt nu implică în mod necesar şi garantarea educaţiei religioase în învăţământul de stat, de exemplu…
Definirea mai clară şi în termeni afirmativi ai conceptului de „libertate religioasă” ar implica, însă, drept consecinţă ceea ce este prevăzut în actuala Constituţie: ffaptul că nu putem fi constrânşi să acţionăm potrivit propriilor convingeri?
Cred că ar fi interesantă o dezbatere pe această temă a înţelegerii şi precizării noţiunii de libertate de conştiinţă/ religioasă. 🙂
Doamne ajută!
Ana
iunie 20, 2013 @ 3:14 pm
Ma bucura din suflet ca biserica ortodoxa isi face glasul cunoscut. Sa dea Domnul sa se tina pe pozitie indiferent de atacurile care pot surveni. Aveam nevoie de asa ceva. Slava Domnului!
Sa ne sustinem biserica si pe slujitorii ei!
Ciprian
august 9, 2020 @ 7:57 am
Libertatea religioasa mi se pare normala, cel putin pentru religiile / confesiunile mari ale lumii (sigur ca exclud aici sectantii notorii precum Marturii lui Iehova, Scientologii si altii din categoria asta).
Dar nu doar ca ar trebuit legiferata EXCLUSIV casatoria intre un barbat si o femeie (fiind singura acceptata de Dumnezeu si sanatoasa), dar homosexualitatea si transgenderismul ar trebui scoase in afara legii, indiferent de ce impune UE. Articolul 200 era sfant!