Apocalipsa acum
Puţine învăţături ale credinţei creştine sunt atât de uşor de răstălmăcit şi de aplicat greşit precum sunt lucrurile referitoare la ,,Sfârşitul Lumii”. Istoria creştinismului, atât din Est, cât şi din Vest, oferă numeroase exemple de răstălmăciri răspândite – dintre care unele au dus la masacre şi la cele mai defavorabile momente din istoria Bisericii. Tocmai de aceea, apocalipticismul, credinţa într-un sfârşit al istoriei, a avut un puternic impact asupra culturilor în care creştinismul a stăruit. Numeroase utopii (marxismul, fascismul, milenarismul sectar) sunt toate rezultate ale unei greşite înţelegeri ale concepţiei creştine.
Acestea nu sunt invenţiile creştinătăţii – însă cu greu ar fi putut avea originea în oricare altă cultură. Acelaşi lucru poate fi spus despre variate distopii (credinţa în vremuri grele şi foarte dificile). Reprezentările sfârşitului lumii pot fi interpretate în ambele feluri. În orice caz, cele mai rele consecinţe se găsesc, în general, în grupuri care nu cred doar într-o formă sau alta de apocalipticism, ci cred că propriile lor acţiuni pot avea efecte directe asupra sosirii sfârşitului.
O grămadă de secte apocaliptice s-au format din variate erezii creştine de-a lungul secolelor, multe dintre ele pe pământul american, un ţinut ai cărui primi colonişti europeni au avut o fermă viziune apocaliptică asupra lumii. Chiar şi islamismul, descris uneori de către părinţii ortodocşi ca fiind mai degrabă o ,,erezie” decât o ,,nouă religie”, are elementul său apocaliptic, mai ales în interiorul grupărilor extreme.
Deci care este esenţa apocalipticismului fals şi care este esenţa interpretării ortodoxe a Sfârşitului? În mare, elementul de bază al falsului apocalipticism este înrădăcinat într-o viziune liniară a istoriei, în care totul este interpretat în mod literal. Timpul liniar permite doar o succesiune de momente, a căror cauză este găsită în momentul precedent. Dumnezeu poate interveni în această procesiune liniară, dar caracterul liniar al acţiunilor nu este schimbat. Putem afirma că în acest model istoria poate fi schimbată, însă nu esenţa şi trăirea timpului.
Asemenea liniaritate şi interpretare literală pot adesea să îşi reducă iubitorii la caricaturi ale lui Jerry Fletcher, aproape psihoticul protagonist în filmul Teoria Conspiraţiei (1997). El a citit cu grijă o mulţime de cotidiene, căutând probe, găsind legături unde niciuna nu exista (dar şi găsind întâmplător unele, de dragul intrigii filmului).
Sfârşitul, aşa cum este el înţeles în teologia Ortodoxă, nu este o cosmică teorie a conspiraţiei, elaborată cu grijă în interiorul cronologiei liniare a istoriei umane. Ziarele noastre nu conţin indicii şi chei ascunse de aparenţă. Cu adevărat, întreaga concepţie liniară asupra vieţii şi a timpului nu ne ajută să înţelegem Paştele Domnului şi ceea ce se întâmplă în Învierea lui Hristos.
Limbajul Scripturii, atât în cursul slujirii lui Hristos şi în special în descrierile întâlnirilor dintre El şi apostoli după înviere, este destul de neobişnuit, mai ales referitor la modul de a trata timpul. Vă este cunoscută afirmaţia lui Hristos: „Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.” (Ioan 8:56-58).
În mod evident, textul face referire la pre-existentul Fiu al Lui Dumnezeu – însă afirmaţiile lui Hristos dărâmă cu totul sensul normal al timpului. Afirmaţiile sale sunt mai mult decât un simplu exerciţiu psihologic jucat de Hristos – acestea sunt dezvăluiri ale ,,distorsionării” (probabil reconfigurării) şi împlinirii timpului. Hristos, în Apocalipsa Sf. Ioan, spune: “Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul.” (Apocalipsa 22:13). Acest enunţ, o proclamare clară a divinităţii lui Hristos, este făcut doar în termeni temporali – dar în fiecare dintre cele trei cazuri, termenii temporali sunt fireşte contradictorii. Temporalitatea lui Hristos nu poate fi definită numai în termeni liniari.
Sf. Ioan lasă din nou temporalitatea în urmă în afirmaţia: „Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.” (Apocalipsa 13:8).
Hristos este fără îndoială răstignit pe Cruce în istorie, şi totuşi Sf. Ioan îl identifica pe acel Hristos cu Mielul înjunghiat ,,de la întemeierea lumii”. Paştele lui Hristos este atât ,,istoric”, cât şi cosmic, depăşind timpul.
Aceasta depăşire a istoriei şi a timpului este o componentă esenţială în înţelegerea ortodoxă a închinării (şi până la urmă – a întregii noastre vieţi). Începem Sfânta Liturghie rostind cuvintele: ,,Binecuvântată este Împărăţia… ”. Preotul nu spune: ,,Binecuvântată este Împărăţia Ta care va să vină…”. El binecuvântează Împărăţia care este; ca urmare, atunci când îi mulţumim lui Dumnezeu, stăm înăuntrul Împărăţiei Sale. În cursul Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur, preotul se roagă şi mulţumeşte la timpul trecut pentru minunata a doua venire a lui Hristos. Ce poate însemna un asemenea limbaj?
Înseamnă că fiind botezat cu Hristos în moartea Sa şi ridicat sub chipul Învierii Sale, timpul s-a decalat de la timpul acestei perioade, şi acum participă la timpul epocii ce urmează. Ne aflăm în comuniune cu Alpha şi Omega: Începutul şi Sfârşitul sălăşluieşte în inimile noastre.
Mulţi au respins Începutul şi Sfârşitul în favoarea unui ,,Hristos liniar”, fie pierduţi în căutarea ,,Iisusului istoric”, fie cercetând cu furie Bibliile şi ziarele, căutând semne ale apropierii liniare ale unui Hristos mărginit de timp. Un asemenea Hristos reduce religia creştină la teorii şi moralisme. Hristosul liniar nu salvează, nu poate salva. Ce este mărginit în timp este limitat în moarte. El, care cu moartea a călcat în picioare pe moarte, a zdrobit sub tălpi şi timpul prin timp şi ,,ne-a dus la Împărăţia care va veni”.
Cu o asemenea transformare în vieţile noastre, putem înceta să trăim ca prizonieri în propria noastră eră, aşteptând întoarcerea unui Dumnezeu exilat. Dumnezeu este cu noi şi face ca noi să fim cu El.
(Pr. Stephen Freeman)
RESURECTION
august 5, 2011 @ 9:44 am
Referitor la Cea de 2 venire a Mantuitorului ,este adevarat ca nu trebuie sa fim habotnici,dar nici indiferenti,iar ce trebuie spus trebuie marturisit….asa a promis Dumnezeu Tatal inca din Rai cand ca va venii un Rascumparator,MESIA,si cand a venit ce s a intamplat? Nu au luat in calcul profetiile ca si noi astazi,au stat indiferenti,dam vina cum ca au asteptat un mesia razboinic? …in fine, noi azi ce asteptam? pe cel ce a zis ca va sa VIE A 2 OARA,insa ne a avertizat ca inainte de El va venii MINCINOSUL,SI SA AVEM GRIJA SA NU NE AMAGEASCA.
Va indemn sa cititi capitolul 13 din Apocalipsa, pt ca asta se spune acolo, nu de catre mine ci de catre ALTUL
Administrator
august 5, 2011 @ 9:58 am
Salut Gabriel,
Parintele Stephen pune accentul in acest articol pe trairea si gustarea lui Dumnezeu acum, nu pe asteptarea Lui la a doua venire.
Asa cum ti-am spus mai de mult, noi nu suntem adeptii teoriilor conspirationiste…desi nici nu le ignoram.
Prefer sa discutam despre bucuria vietii noastre in Hristos decat despre frica venirii lui Antihrist si punerea pecetii….
Doamne ajuta!
Bogdan
august 5, 2011 @ 8:46 pm
Cartea Apocalipsei e o carte profetica. La nici o profetie nu s-a stiut dinainte „vezi ca va fi asa si pe dincolo pt ca asa scrie”, ci oameni au putut intelege profetia abia dupa ce s-a implinit ea. In NT avem expresii de genul „si s-a facut aceasta ca sa se implineasca cuvantul care spune ca…”. Deci e o identificare post-factum a profetiei. De aceea, orice incercare de a face scenarii prin interpretarea acestei carti e pierdere de vreme. Putem cel mult sa ne dam cu parerea ce ar putea sa insemne profetiile din carte, dar sa spunem „Asa va fi…” e o nebunie.
RESURECTION
august 6, 2011 @ 9:36 am
La nici o carte profetica nu s a stiut exact dinainte,dar nu inseamna ca a fost pierdere de timp,tot ce s a spus s a intamplat,Biblia in general cuprinde profetii care s au implinit si care se vor implinii,sa ramai indiferent si surd la niste evenimente care incep sa se adevereasca…inseamna cu adevarat pierdere de timp
http://vestitorul.blogspot.com/2009/03/noi-marturii-despre-parintele-arsenie.html
Bogdan
august 6, 2011 @ 9:55 am
Gabriel, eu am spus altceva iar raspunsul tau este nepotrivit. Asta daca ce ai scris a fost un reply la mesajul meu. Citeste inca o data ce am scris si nu te grabi sa tastezi.
Diaconu Rebecca
august 6, 2011 @ 11:02 am
In loc sa ne tot chinuim sa talmacim sau rastalmacim Apocalipsa, sa ne dam noi seama cand, cum si ce o sa fie, nu ar fi mai bine sa ne ingrijim de vietile noastre si sa incercam sa traim frumos? Nu e asta oare mai important? Sa incercam sa fim cat de cat impacati cu Dumnezeu si sa avem constiinta cat mai curata, indiferent de cand si ce-o sa fie? Adica pe tema asta se pot purta discutii efectiv interminabile si care nu vor ajunge niciodata la niciun rezultat. Mai bine ne-am ingriji de vietile noastre si am avea grija sa-l iubim pe Dumnezeu si sa-i iubim creatia. Pana la urma, asta trebuie sa facem
marcel
august 6, 2011 @ 3:40 pm
sunt de acord cu tine midnight asta mia zis si mie duhovnicu sa avem grija de sufletu nostru , atata timp cat avem grija de el ne ajuta Dumnezeu 😀
RESURECTION
august 18, 2011 @ 5:10 pm
PARINTELE FIRMILIAN GHERASIM ZICE….
Stejarul Mamvri s-a uscat. Pentru prima oară în istorie, Iordanul nu s-a mai întors înapoi la Bobotează. Femeile au intrat în Sfântul Munte Athos.
Deja e clar: suntem în vremea Apocalipsei.
Încă nu s-au împlinit chiar toate semnele, dar e numai o problemă de timp.
Când veţi vedea un conducător politic încoronat la Ierusalim, să ştiţi că acela e Antihristul, iar din momentul încoronării până la Sfârşitul Lumii mai sunt 3 ani şi jumătate.
Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!
Cât timp mai avem?
Întrebarea care mi se pune cel mai des este: când va fi sfârşitul lumii?
Răspunsul este că Scriptura nu ne indică data exactă a acestui eveniment, dar ne spune nişte semne prin care putem recunoaşte apropierea sfârşitului.
O parte din aceste semne au început deja să se împlinească, dar nu toate.
Cel mai clar semn va fi domnia lui Antihrist, despre care Scriptura spune că va dura 3 ani şi jumătate.
Sfântul Lavrentie de Cernigov spunea prin anii ’50 că unii din cei cu care stătea atunci de vorbă vor apuca vremea lui Antihrist.
Socotind cât timp ar mai putea trăi acei oameni, vedem că vremea aceea nu e chiar aşa departe, dar nu ştiu să vă spun dacă mai rămân 2 ani, 10 sau 30.
Oricum, e bine să ne pregătim, iar eu vă spun aceste lucruri de acum
Sorin
august 18, 2011 @ 6:28 pm
Gabriel, îmi pare rău să te dezamăgesc dar nu fi aşa sigur că vine aşa repede sfârşitul lumii. Acele vestite profeţii depind foarte mult de om şi de libertatea lui. În general când unii dau date exacte în legătură cu evenimente viitoare ( Sf. Lavrentie de Cernigov, Sf. Paisie Aghioritul ) pe mine mă lasă rece indiferent cât de sfinţi ar fi acei oameni. Doar Dumnezeu ştie când va fi sfârşitul iar omul e [b][u]insuflat[/u][/b] de Duhul Sfânt, nu [b][u]posedat[/u][/b] de Duhul Sfânt. Sesizezi diferenţa?
RESURECTION
august 18, 2011 @ 7:46 pm
problema nu este cat de sfinti sunt unii si cat de necredinciosi si indiferent sunt altii,problema sunt semnele din biblie nu datele si cifrele, nu putem fii indiferenti la semne,care usor usor vin,deja basescu a anuntat ca romania va devenii un judet al U.E,si mai multe puteri se alieaza sa devina unul singur,in fine,vorba sfantului de la cernigov,cine are urechi de auzi sa auda etc,insa tot el zice suspinand, sunt multi surzi si orbi…nu ma mir ca ziceti ca mai exista credinta atata timp cat tu SAURIAN, NU DAI 2 BANI PE SFANTUL RESPECTIV
Sorin
august 19, 2011 @ 5:18 am
Gabriel, nu e vorba că nu dau doi bani pe el ci că nu îl idolatriezez, nu fac din el un dumnezeu.
RESURECTION
august 19, 2011 @ 1:10 pm
Uiti Saurian ca omul inca din viata este un sfant in devenire,iar in final defapt omul devine un mic dumnezeu dupa har,nu in fiinta,nu vreau sa intru in polemica dogmatica cu tine,oricum sfintii nu trebuie confundati cu Dumnezeu caci noi nu ne inchinam lor ca unor Dumnezei,insa datorita HARULUI dobandit pai prin ei vorbeste insusi DUMNEZEU,de exemplu SF IOAN EVANGHELISTUL asemenea SF DE CERNIGOV te lasa rece desii insusi DUMNEZEU i a aratat ce a scris,sau ai impresia ca a visat si a scris ce a vrut…astfel de probleme sunt delicate,si am putea vorbii la nesfarsit mai ales cu cei care nu cred,eu nu ti cer sa idolatrizezi un Sfant pt ca nu ai cum,in schimb sa l cinstesti cu CINSTIREA CUVENITA SFINTILOR, si sa crezi ce spune o astfel de persoana,pt ca nu este cineva ca BIVOLARU SAU MAMA OMIDA tot cu ,,har,,Dumnezeu inca de la inceput s a descoprit si a vorbit oamenilor prin SFINTII SAI,si nu putine sunt cazurile in biblie cand Dumnezeu zice,, ducetiva la ILIE, SAU X ,Y, sa se roage pt voi caci numai asa voi primii rugaciunea voastra datorita robului meu pe care il iubesc….insa pe tine sfintii te lasa rece, nu ar trebuii,caci scopul nostru asta este sa devenim sfinti ,asemenea lui DUMNEZEU
Sorin
august 19, 2011 @ 1:32 pm
Gabriel reciteşte ultimele 2 postări ce le-am scris şi zi-mi unde am scris că mă lasă sfinţii rece sau că consider că un om nu e sfânt şi tot ce spui tu? Eu tot ce am spus e că nu mă încred în proorociri exacte. Cât timp Hristos a spus că doar Dumnezeu ştie când e sfârşitul nu poţi să îmi spui că un sfânt ştie să zică că în cel mult 100 de ani vine sfârşitul lumii. Sunt tot felul de semne, sunt de acord cu tine, dar asta nu înseamnă că până ce mor respectivii oameni cărora Sf. Paisie Aghioritul sau Sf. Lavrentie le-a proorocit că vor prinde sfârşitul, vine Antihristul. Sf. Paisie a avut învăţături eretice cu acea împărăţie de 1000 de ani, Sf. Grigore de Nyssa iarăşi a susţinut apocatastaza ce e o erezie. Sfinţii nu sunt sfinţi din cauză că ghicesc viitorul ci sunt sfinţi pentru viaţa pe care şi-au dedicat-o lui Hristos. Un sfânt poate să greşească chiar şi în învăţăturile sale ( cum am dat exemplele de mai sus la care aş mai adăuga şi pe Fericitul Augustin ) dar asta nu înseamnă că le-a scăzut cu ceva sfinţenia. Mai era un exemplu de o polemică între Sf. Nil Sorski şi un alt sfânt din Rusia pe problema dacă să aibă sau nu Biserica averi. Deci uite sfinţi care s-au şi contrazis concret. Oare asta înseamnă că nu lucrează harul deplin în ei? Nu cred.
Sorin
august 19, 2011 @ 1:32 pm
Sfinţii sunt insuflaţi de Duhul Sfânt şi nu posedaţi. Asta înseamnă că un sfânt primeşte foarte gingaş un cuvânt al Duhului Sfânt pe care acesta poate să-l înţeleagă bine, poate să nu-l audă sau poate să-l denatureze. Sunt mulţi factori care influenţează receptarea corectă a mesajului lui Dumnezeu şi noi toţi suntem împătimiţi şi toţi avem slăbiciunile şi închiderile noastre faţă de Dumnezeu ( chiar şi sfinţii ). Vezi tu, la un moment dat şi eu aveam acea gândire că ce spune un om sfânt e totdeauna corect dar mi-a trimis Dumnezeu situaţii şi oameni ce m-au făcut să înţeleg că lucrurile nu sunt aşa simple şi că doar în Dumnezeu te poţi încrede desărvârşit că nu greşte. În restul cazurilor poţi să asculţi nădăjduind că Dumnezeu va îndrepta neajunsurile sfântului de care asculţi.