Apologia Clasei S de la Mercedes
&g
Citeam prin Vieţile Sfinţilor o întâmplare foarte frumoasă care mi-a rămas ca o pildă de mare folos. O femeie desfrânată foarte frumos îmbrăcată, machiată, aranjată, trece prin faţa bisericii unde în acel moment se afla o mulţime de oameni împreună cu episcopul acelui loc. Cei de acolo erau veniţi la biserică pentru slujbă iar acea desfrânată trecea printre ei, probabil ducându-se la unul dintre „clienţi”. Cei care au văzut-o au început s-o judece şi s-o vorbească de rău, dar episcopul prezent între ei a început s-o laude zicând: dacă am acorda şi noi atâta timp îngrijirii sufletului pe cât acordă această femeie îngrijirii trupului ei, am fi foarte departe. Dacă am sta şi noi ore în şir să ne rugăm cum stă ea ore în şir să se facă frumoasă, am fi foarte aproape de Dumnezeu.
Printr-o întâmplare cineva m-a invitat să urc într-un Mercedes clasa S ca să-mi arate ce fel e şi ce dotari are, bucuros că de abia a fost cumpărată, el fiind doar şoferul acelei maşini şi nu proprietarul. Am urcat în maşină şi am stat vreo 10 minute şi mi-a arătat toate comenzile, gadgeturile şi butonaşele. Eram foarte încântat, era pentru prima dată în viaţa mea când urcam într-o astfel de maşină, mai văzusem doar în reviste sau la televizor ceea ce vedem cu ochii meu atunci.
Maşina este perfectă, interiorul excepţional, orice detaliu este gândit şi aranjat cu atenţie şi minuţiozitate. Totul este electric, proiectat să fie uşor de intuit şi de folosit. Am văzut multe maşini dar cei de la Mercedes duc totul la desăvârşire, totul este perfect, fără greşeală, nici o cută pe scaune, nici o linie de design neuniformă, nici o pată, nici o urmă, nici un spaţiu fără un scop precis, nimic nu lipseşte, maşina are absolut orice trebuie şi mult mai mult…;
Tata îmi spunea că în viaţă trebuie să faci lucrurile frumos ca să-ţi fie drag de ele după ce le-ai terminat. Şi o altă vorbă spunea că „dacă faci un lucru, să-l faci bine aşa încât să nu mai pună mâna cineva după tine.” Inginerii şi designerii de la Mercedes au creat o maşină de o calitate excepţională, mult peste maşinile de pe piaţă.
În loc să judecăm aşa cum au făcut cei din faţa bisericii pe acea desfrânată, ar trebuie să luam aminte la cum ar trebui să fie făcut un lucru. Dacă ne-am face toţi oamenii treaba, fiecare la locul lui, aşa cum şi-o fac cei de la Mercedes lumea în care trăim ar fi foarte departe. Dacă toţi am insista aşa de mult asupra calităţii şi asupra detaliilor din lucrul pe care-l facem atunci rezultatul ar fi sigur altul.
Dacă am acorda şi noi atâta atenţie sufletului aşa cum au acordat cei de la Mercedes acestei maşini, O! Doamne ce aproape am fi de Tine. Dacă am avea şi noi atâtea virtuţi în suflet pe câte dotari interioare are această maşină O! ce lume frumoasă ar fi.
Dacă am avea şi noi grijă de aproapele nostru aşa cum au grijă de cei de la Mercedes de confortul clienţilor lor, ar fi mult mai multă dragoste în lume.
Mântuitorul nostru ne spune să fim desăvârşiţi precum Tatăl nostru Cel din ceruri este. Dar noi care suntem astăzi aşa de întinaţi cu cele lumeşti, cum putem şti desăvârşirea Tatălui? Să luam exemplu, la început, de la lucrurile ce ne înconjoară care sunt făcute în mod desărvârşit. Să ne gândim ce este oare în mintea şi în sufletul unui om care face un lucru fără greşeală, aproape de perfecţiune?
Oare noi nu putem fi la fel ?
(Claudiu)
Dan
mai 9, 2009 @ 9:58 am
In orice lucru pe care il face (cel putin care ii place), omul tinde spre perfectiune. Fie ca este vorba de a fabrica o masina, un colier, o haina…sau calculatorul la care butonez, desi suntem plini de pacate si neputinte, ne straduim sa ducem lucrurile la perfectiune. De ce oare? De ce avem aceasta sete de desavarsire in ceea ce facem? Asta ar trebui sa le dea de gandit celor necredinciosi.
Si cat de bine ar fi daca am acorda cel putin la fel de multa stradanie si pentru suflet. Azi sa mai curat un pic din gandurile negre, maine sa mai slefuiesc un pic milostenia, sa mai tocesc un pic si din manie…si tot asa pana ajungem la modelul Domnului Iisus Hristos…cu ajutorul Sau, desigur. 🙂
mihai
iunie 22, 2009 @ 8:46 pm
No coment
Guest
iunie 28, 2010 @ 1:32 pm
😀
ioan sv
iunie 28, 2010 @ 1:51 pm
da…, dar nu orice lucru bun (frumos) sau fapta buna se face din dragoste de aproapele, principal e SCOPUL pt care l-ai facut INTERESUL, care nu e totdeauna crestin. Parintele Cleopa spune ca toata pofta este de la draci, doar pofta duhovniceasca este de la Dumnezeu, si apoi si cu siinta si cu progresul mergem doar din punct de vedere material, iar din punct de vedere moral sau duhovniceste stam pe loc. Toti cautam la cele din „afara” sa fie cat mai perfecte, mai elegante , mai luxoase…etc, iar de cele sufletesti uitam… Nu sunt eu in stare sa dau sfaturi, ci recomand SFINTII PARINTI, haideti deci sa vb. mai mult de cele duhovnicesti pe acest site, si sa nu-l transformam intr-un site pt „reclame mascate”
Admin
iunie 28, 2010 @ 2:46 pm
Ioan, am facut, facem si vom face analogii, pornind de la cele materiale pe care le stim cu totii pentru a ajunge catre cele sufletesti, pe care le intelegem mai greu. Chiar astazi s-a publicat analogia „cutia neagra” si constiinta. Si acolo pornim de la cele materiale, cunoscute, bananale pentru a ne inalta spre cele duhovnicesti, spre cele ne-materiale, spre cele inalte. Cred ca ai inteles gresit directia analogiei, care nu este de sus in jos ci de jos in sus.