Artele marţiale

12

ist2_3903675-mixed-martial-arts„Intotdeauna am fost atrasa de istorie, antichitate, mister, ma uitam la filme de aventuri…, esti fascinat in copilarie de carti si reportaje cu arte martiale, de progresul tehnic, si parca ma vedeam in fiecare personaj  cu sabia in mana luptand aievea prin lumi dezlantuite si pline de prapastii in jur.

Niciodata nu mi-as fii imaginat ca intr-o zi as putea sa fac asa ceva pur si simplu intamplator fara sa caut eu asta,  pasii mei au fost calauziti de o mana nevazuta, si  intr-o zi se vor intoarce spre cu totul alta cale.

„Dincolo de fata vazuta a istoriei exista o fata nevazuta : Razboiul Nevazut!

 

Aceasta este adevarata istorie a neamului omenesc !”

Incet si treptat am inceput sa vad si altfel adevarata istorie care de fapt se afla in fiecare dintre noi, fiecare om care a existat pe acest pamant are propria lui istorie , propria lupta  si propriul razboi despre care cine stie din jur? Cine vorbeste despre asta?

Fiecare suntem un Microunivers, avand in centru inima si sufletul care valoreaza mai mult decat tot Universul.

Pentru SUFLETUL nostru se duce razboi, un RAZBOI NEVAZUT, atat in mintea si gandurile noastre, cat si  in jurul nostru de forte nevazute in vazduh, pe pamant si sub pamant, oare cati suntem constienti de asta?

Dar sa ma intorc la istoria mea:

Am inceput sa practic artele martiale in anul 3 de facultate. Nu o sa specific stilul anume oricum nu e important, nu asta vreau sa scot in evidenta ci cu totul altceva.

Pierdusem pe cineva foarte apropiat din familie si sufeream foarte tare, ma inchideam im mine si multi colegi de facultate nu si-au dat seama ca as avea probleme, doar ca ma vedeau mereu in negru. Intr-o zi venind de la cursuri cu o colega, (care intre timp a devenit si buna mea prietena) imi spune :

-Draga mea de ce te imbraci numai in negru, esti tanara ia si tu culori mai vii… ?

-Sunt in doliu, am raspuns ! S-a oprit si m-a luat in brate…, si-a cerut scuze ca a judecat fara sa stie de fapt adevarul.

Dupa cateva zile m-a luat cu ea la sala, ca sa mai relaxez, sa uit si asa a inceput marea aventura !  Au urmat 5 ani fascinanti din punctul de vedere al artelor martiale. Antrenamente de 2 ori pe saptamana, stagii in week-end, mers la mare impreuna, pe munte, in cantonamente, ieseam impreuna in oras ne intalneam …, eram ca o mare familie, m-am simtit extraordinar, am intalnit niste oameni foarte constiinciosi, dar cel mai mare respect il am si astazi fata de cel care mi-a fost instructor. El a tinut mica familie unita 10 ani, datorita lui veneau la sala cei mai multi. Aveam seminarii pe diferite teme, si era deschis cu toti. Sub aripa lui am invatat foarte multe in paralel cu facultatea.

Si cel mai important era un adevarat crestin. Datorita lui am ajuns la un Duhovnic care mi-a luminat pasii in urmatorii ani.

Mi-a placut tehnica foarte mult, la inceput nu am crezut ca o sa fac fata, dar treptat am inceput sa imi recapat elasticitatea si mobilitatea.

Putini stiu poate ca si in artele martiale se dau examene, atat teoretice cat si practice, iar pentru gradele mari se fac lucrari de licenta ! Ma pregateam cam 1 an pentru un grad iar tematica este cat se poate de variata si complexa toate denumirile tehnice erau in vietnameza, se cer cunostinte de anatomie si masuri de prim ajutor, iar la gradele mai mari poti sa lucrezi cu arme traditionale (sabie, bong, baston lung, bastoane scurte, nunchag…).

Stiu ca pare in contradictie lupta practicata in artele martiale cu religia, ca e pacat sa lovesti aproapele, dar nu am mers acolo pentru ca sa ma bat cu cineva sau sa dovedesc ca am cine stie cate grade si nici ca sa imi schimb religia s-au credinta, nimeni nu te infuenteaza daca iti pastrezi discernamantul. Nu ! Deloc.

Dimpotriva lucrurile au evoluat spre alta perspectiva, la un moment dat iti dai seama ca nu ai nevoie de sala si de antrenamente ca scopul tau este altul si timpul este foarte scurt ca sa gresesti drumul.

Dar daca incepi sa mergi pe acest drum, la un moment dat iti dai seama ca lupta din sala pe care o duci, antrenamentele pot fii folosite si in alt scop, in lupta pentru mantuirea sufletului. Toate astea pot fii arme pe care sa le folosesti si in Razboiul Nevazut al mintii cu vrajmasii, al trupului cu patimile.

Putem face o paralela intre ele sau o egalitate imaginativa :

–partenerii imaginari din tao sau kihon, quen ( practicantul execută tehnici fără adversari, dezvoltându-şi simţul de echilibru şi de spaţiu şi trăgând profituri fizice şi psihice, instruindu-se simultan în luptă) =  pot fi vrajmasii nevazuti care prin  ispite ne lupta pe fiecare si care incearca sa  ne piarda

–partenerii de antrenament = pot fi lumea din jur, vazduhul, vrajmasii vazuti

–iar lupta cu tine insuti (incerci sa faci lucruri de care nu credeai ca esti capabil iti dai seama de adevaratele tale limite atat fizice cat si psihice, incepi sa te vezi ca pe o fiinta atat de complexa si puternica incat devii mandru la un moment dat ) = poate fi lupta impotriva ispitelor , a gandurilor rele, a patimilor care ne incoltesc in fiecare zi, lupta impotriva mandriei.

–iar principiile artelor martiale, si motto-ul = pot fii Sfanta Scriptura, si invataturile Sfintilor Parinti

–iar instructorii = pot fii Preasfanta Treime, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara Maria, Sfintii Apostoli , toti Sfintii Parinti, preotii, monahii, duhovnicii etc.

–aptitudinile =  pot fi virtutiile crestinesti.

– lucrarea tehnicii in gand = poate fii Rugaciunea Mintii sau a Inimii: ” Doamne Iisuse Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi pacatosii „, pururea gandul la moarte, la Dumnezeu.

– salutul la intrarea in sala si la plecare, salutul partenerilor, sau a instructorului = semnul CRUCII, inchinarea la Dumnezeu, in fata bisericilor, la intrarea si la iesirea din Biserica, la rugaciune !

– depasirea fricii = credinta , rugaciunea , mersul la Sfanta Biserica

– perfectionarea tehnicii, a luptei = rabdarea in rugaciune, ferirea de pacate, spovedania, impartasirea

–lupta = iubirea vrajmasilor, iubirea de aproapele si iubirea catre Dumnezeu

–flotarile, tarasurile, rostogolirile, proiectiile = matanii, inchinaciuni, mersul la biserica

–seminariile, cursurile = Sfanta Liturghie, citirea Cartilor Sfinte, ascultarea predicilor si sfaturilor Duhovnicilor

–armele traditionale = postul, rugaciunea, cainta, milostenia, lacrimile, etc.

„- Războiul ispitelor e focul care lămureşte ce suntem fiecare: lemne, pietre, aramă, paie, câlţi, pământ sau cenuşă.

– Războiul duhovnicesc seamănă întru câtva cu războiul lumii. Şi unul şi altul te desface de viaţa aceasta. Numai ispitele, necazurile şi tot felul de încercări ale războiului nevăzut izbutesc să ne tocească pe deplin gustul de lumea aceasta şi să ne aducă la un fel de moarte faţă de lume, care-i smerenia deplină şi condiţia de căpetenie a rugăciunii neîncetate.

-Lumea aceasta este o călătorie cu nevoinţe şi un stadion de alergare. Şi răstimpul acestei vieţi este vremea de luptă. În ţara unde e luptă şi în vreme de război, nu este nici o lege. Adică Împăratul nu pune margini şi măsuri ostaşilor Săi până la sfârşitul războiului, când toţi oamenii se adună în faţa porţilor Împăratului Împăraţilor şi fiecare este cercetat acolo,  dacă a avut răbdare în luptă, dacă nu s-a lăsat biruit sau dacă dimpotrivă, a întors spatele (a fugit).

-Când vei da de pace fără tulburare în calea ta, atunci teme-te căci stai departe de calea cea dreaptă pe care calcă picioarele ostenitoare ale sfinţilor. Cu cât înaintezi în calea care duce la Cetatea Împărătească, cu cât te apropii de cetatea lui Dumnezeu, să-ţi fie ţie semn aceasta: te vor întâmpina ispite puternice. Şi cu cât te apropii de Dumnezeu şi cu cât sporeşti, cu atât se măresc ispitele împotriva ta.

-Toate împrejurările şi toate necazurile, care nu au parte de răbdare, vor fi îndoit pedepsite. Că prin răbdare, omul leapădă primejdia. Împuţimea sufletului este maică a muncirii. Iar răbdarea este maică a mângâierii şi este o putere care se naşte din inimă largă. Şi această putere omul n-o află în necazuri, decât cu Harul lui Dumnezeu, care se află printr-o rugăciune strânsă şi prin vărsare de lacrimi.

-Smerenia poate să rupă gardul acestor răutăţi. Smerenia trebuie căutată cu tot sufletul. Că pe măsura smereniei tale ţi se dă şi răbdare în primejdiile tale. Şi pe măsura răbdării tale ţi se uşurează sarcina necazurilor tale şi dobândeşti mântuirea.”

Artele martiale daca ajungem sa le practicam, pot fii doar un drum premergator spre adevarata Cale pe care fiecare trebuie sa o urmam, Calea cea stramta si dreapta!

Este minunat cum Dumnezeu ne indreapta pasii de pe alte drumuri tot catre El, este minunat cum ne dam seama ca orice lucru facut cu pasiune, orice hobby am avea, parca nu e de ajuns, ii lipseste ceva, parca nu suntem pe deplin impliniti doar cu acestea, fara Dumnezeu nu isi au rostul in lume, nu au ca scop divin : CALEA, ADEVARUL SI VIATA !

Cei care si-au dar seama de toate astea, au inceput sa practice mai mult adevarata lupta, lupta  crestinului pentru mantuirea sufletului !

Doamne ajuta-ne sa punem bun inceput ! „

(Carla)

(Visited 37 times, 1 visits today)