Un articol rușinos pentru Patriarhia Română în Ziarul Lumina
În ziua de 28 iunie 2013 în Ziarul Lumina, ziarul oficial al Patriarhiei Române, a apărut un articol care face de rușine Biserica Ortodoxă Română. Articolul se intitulează „Un document care apără libertarea religioasă și se referă la un nou set de linii directoare în privința libertăților religioase adopotat de Consiliul Uniunii Europene care este corelat cu alt document privind libertatea homosexualilor, lesbienelor, transsexualilor, bisexualilor și intersexualilor.
Articolul apare și pe Agenția de Presă Basilica drept comunicat de presă din partea Patriarhiei Române: www.basilica.ro/stiri/apararea-si-promovarea-libertatii-religioase-in-cadrul-politicii-externe-a-u-e_8146.html
Este de datoria noastră, a celor ce suntem parte activă a Bisericii, să semnalăm o luare de poziție în acest ziar, total contrară lui Dumnezeu și Bisericii lui Dreptmăritoare. Vom încerca să analizăm articolul în detaliu pentru a înțelege împreună ceea ce este greșit.
În primul rând, articolul apare într-un ziar oficial al Patriarhiei Române, și prin urmare a fost girat de Patriarhul României, care este mereu foarte atent la luările de atitudine de ordin politic. Comunicatele de presă precedente pe subiecte politice demonstrează această atenție sporită. Prin urmare ideile articolul le putem asocia cu poziția oficială a Patriarhiei, dar nu și cu a Sfântului Sinod.
Articolul frumos ilustrat cu o imagine de la intrarea în Consiliul Europei apare pe a doua pagină a versiunii tipărite a Ziarului Lumina, oferindu-i-se o importanță majoră între subiectele zilei. Pe siteul www.ziarullumina.ro a apărut chiar primul între articolele zilei de pe prima pagină. De ce este acest subiect așa de imporant pentru Biserica noastră? De unde acest entuziasm, ca ziarul oficial al Patriarhiei să anunțe o astfel de știre? Din prima frază a articolului aflăm :
„Consiliul UE pentru Afaceri Externe a adoptat, în cadrul reuniunii de luni, 24 iunie 2013, în Luxemburg, un set de Linii directoare pentru promovarea şi protejarea libertăţii religioase şi de credinţă.”
Ce aduc nou aceste noi linii directoare Bisericii? De ce se bucură Patriarhia Română că mai marii UE au aprobat câteva noi reguli de promovare și protejare a libertatății religioase? Ce împiedica până acum Biserica Ortodoxă să mărturisească Adevărul? Ce legislație o reținea să-și mărturisească adevărata credință în Hristos?
Creștinismul nu mai este o religie interzisă în Europa încă din anul 313, din timpul Sfântului Împărat Constantin. De atunci și până astăzi creștinii adevărați au mărturisit prin faptele lor Adevărul, au stat împotriva minciunii și au suferit pentru Hristos. Dar chiar și în timpul marilor persecuții din primele trei veacuri ale creștinismului (33 – 313), când sute de mii de mucenici și-au vărsat sângele pentru Hristos, chiar și atunci creștinii au mărturisit fără frică credința lor în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, chiar dacă religia creștină era interzisă în mod oficial. Am putea spune mai mult: oamenii l-au mărturisit mai cu râvnă pe Hristos atunci decât în vremuri de libertate religioasă.
De când se bucură Biserica Ortodoxă că va primi libertatea de exprimare? Cine o ține în robie? Cine-i oprește pe episcopii ortodocși români să spună adevărul înaintea țării, public, în biserici, despre păcatele strigătoare la cer precum cele ale homosexualilor, transsexualilor și altor persoane cu deviații sexuale?
Cine-L oprește pe Patriarhul României să spună adevărul despre clasa politică a Românie care-și vinde țara străinilor fără pic de scrupule? Cine-i oprește pe mitropoliții ortodocși români să strige în gura mare: „Fraților, treziți-vă! Suntem în păcate până la gât!”
Cine a pus mâna în gura conducerii Bisericii Ortodoxe Române, de așteaptă să primească libertate de exprimare de la Uniunea Europeană? De când episcopii și preoții ortodocși au nevoie de legi ca să mărturisească pe Hristos? De când trebuie să cerem voia lui Satana ca să mărturisim Adevărul? Europa l-a lepădat de mult pe Hristos la nivel oficial.
Par cuvinte dure. Dar nu le spun eu, ci le spune unul din cei mai mari predicatori ai lumii, Sfântul Nicolae Velimirovici, noul „Gură de Aur” al Ortodoxiei:
„O, fraţii mei, pentru ce a lăsat Europa calea cea dreaptă şi a rătăcit în pustia de nestrăbătut? Pentru că s’a îndepărtat de la Hristos cel Călăuzitor, şi a început să întrebe de cale pe filosofii săi, pe căpeteniile sale, pe politicienii săi, pe cărturarii săi, pe toţi ceilalţi neştiutori ai săi şi pe ghicitori. Europa nu-l mai întrebă calea pe Cel ce s’a pogorât din cer şi s’a înălţat din nou la cer, pe Cel ce şi-a vărsat pentru Europa sângele pe crucea Evreiască – ci s’a învăţat să întrebe care e calea pe cei ce se întrec să fie călăuze, ale căror sfaturi se plătesc.”
De când Patriarhia Română așteaptă libertate de exprimare de la mai marii atei ai Europei?
Biserica Ortodoxă n-a fost în robie niciodată, ci cei care cred în Hristos au fost mereu liberi, căci doar cei neascultători de Dumnezeu sunt sclavi. Hristos Domnul zice: „Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.” (Ioan 8, 34) Ori, dacă noi în Biserica Ortodoxă suntem toți botezați, ce este Botezul, dacă nu libertate în Hristos?
Oricine crede în Hristos și-I urmează poruncile devine liber și mărturisește Adevărul indiferent de constrângerile exterioare la care este supus. De acea jertfa primilor mucenici ai Bisericii este atât de mare, pentru că este o mărturisire liberă de credință, total independentă de orice constrângere.
Probabil, conducătorii Bisericii fiind constrânși de relațiile cu clasa politică, teamă fiindu-le se mărturisească Adevărul, se bucură că pe viitor pot spune și ei ceva întemeindu-și discursul pe „noul set de linii directoare privind promovare și protejarea libertății religioase” pentru că din convingerile lor au grăit prea puțin. Majoritatea comunicatelor de presă ale Agenției de Presă Basilica se întemeiază pe legi ale statului, pe directive europene și pe drepturile omului, în loc să fie argumentate cu temeiuri puternice din Sfânta Evanghelie și din scrierile Sfinților Părinți. Patriarhia Română a luat armele adversarului în loc să lupte cu sabia Duhului Sfânt împotriva minciunii.
De când Biserica își argumentează poziția cu scrieri fără de Dumnezeu? Să-l întrebăm pe Sfântul Maxim Mărturisitorul cum se apără credința. Să-l întrebăm pe Sfântul Ioan Gură de Aur și pe Sfântul Ierarh Nicolae. De când are nevoie Biserica de drepturile omului ca să susțină moralitatea creștină?
Desigur, e necesar ca instituția Bisericii să-ți întemeiezi punctul de vedere și pe legile statului, pentru cei necredincioși, dar asta doar ca o anexă la discursul întemeiat pe Cuvintele lui Hristos, și nicidecum ca pe o atitudine exclusivistă.
Mergem mai departe cu analiza textului. Problema acestui articol este mult mai gravă decât ce ați citit până acum. A doua frază zice:
”Documentul reprezintă rezultatul unui amplu proces de consultare cu actorii sociali interesaţi şi se doreşte a fi un instrument important în procesul de implementare a politicilor externe ale Uniunii.”
Observați cum se vorbește de consultarea cu actorii sociali interesați, nu de o consultare cu Biserica Ortodoxă, cu Biserica Catolică, cu Bisericile Protestante, sau de o consultare cu patriarhii, papa, mitropoliții sau arhiepiscopii vreunei biserici. Termenul „actori sociali” laicizează intenționat relația dintre stat și Biserică, orice pastor al unei biserici înființate aseară având aceleași drepturi cu Patriarhul de la Constantinopol, tocmai pentru a elimina din ce în ce mai mult influența Bisericii asupra populației.
Europa este propriul ei dumnezeu, nu mai crede în nimeni. Credeți că glumesc sau exagerez? O spune clar chiar următorul pasaj din acest articol din Ziarul Lumina:
„Textul subliniază, de asemenea, atitudinea imparţială a UE, care nu se aliniază vreunei credinţe religioase ori nereligioase, dar reafirmă intenţia Uniunii de a promova, în cadrul politicilor sale externe, libertatea religioasă ca un drept fundamental al oricărei persoane.”
Așadar, Uniunea Europeană nu-și recunoaște originile creștine ci se declară imparțială. Dar iată ce spune Hristos Domnul despre neutralitatea și imparțialitatea față de El: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.” (Matei 12:30)
Nu a dat Dumnezeu dreptul omenirii la imparțialitate față de El ci ne-a despărțit tranșant între cei care suntem ai Lui și cei care suntem împotriva Lui. Atunci ce libertate religioasă creștină să recunoască Uniunea Europeană, dacă este împotriva lui Hristos?
Uniunea Europeană se recunoaște doar pe sine ca dumnezeu. Sfântul Nicolae Velimirovici a văzut trufia Europei încă de acum 70 de ani:
„În crunta-i sărăcie, Europa nu şi-a pierdut totuşi mândria spiţei sale alese. Dispreţuită de toate continentele, ea încă se făleşte în laude cu minunile ei. În esenţă, deviza ei a devenit: Nu Hristos este făcătorul de minuni, ci eu, Europa, sânt făcătoare de minuni. Eu am descoperit busola, eu am numărat stelele, eu am făurit microscopul şi telescopul, eu am socotit lungimea şi lăţimea universului, eu am găsit ierburi pentru medicamente, eu am inventat bisturiuri pentru chirurgie, eu am făcut dinamită pentru a arunca în aer stâncile; eu am plăsmuit aparate de zburat, de scufundat şi de plutit; eu sânt zeiţa descoperirii maşinăriilor, a vapoarelor cu aburi şi a căilor ferate, a instrumentelor şi a aparatelor electrice, eu sânt descoperitoarea telegrafului şi telefonului, a radioului şi televizorului. Eu şi eu, eu şi eu! În acest veac eu sânt cea mai mare făcătoare de minuni. Nu mai există un Dumnezeu făcător de minuni; El e doar un basm al vremurilor vechi şi proaste. Singura făcătoare de minuni este Europa.”
Cum să fie Europa garantul libertății religioase pentru fiecare individ, când Europa nu are Dumnezeu? Este un non-sens. Cum, eu ca mare burlac și golan, să fiu garantul la nivelul unui continent pentru o viață de familie curată și fericită?
Și acum vine pasajul cu pricina, cel care aruncă acest articol în erezie:
„În fine, textul atrage atenţia asupra faptului că dreptul la libertate religioasă nu poate fi invocat pentru a justifica fapte ce ar încălca alte drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la nediscriminare, mai ales în cazul femeilor sau copiilor, al minorităţilor religioase ori al celor sexuale. În acest sens, prevederile documentului trebuie înţelese şi în legătură cu un alt document adoptat de către miniştrii de externe ai UE în cadrul aceleiaşi şedinţe – Liniile directoare pentru promovarea şi protejarea tuturor drepturilor umane ale lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor şi intersexualilor. ”
Deci, acest nou set de reguli privind libertatea religioasă trebuie să fie în acord și cu un alt document foarte important adoptat de aceiași mai mari miniștri europeni: „Liniile directoare pentru promovarea şi protejarea tuturor drepturilor umane ale lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor şi intersexualilor.”
Deci libertatea religioasă promovată de UE trebuie să fie corelată cu drepturile minorităților sexuale la căsătorie și adopție de copii.
De unde atât satisfacție pe Ziarul Lumina pentru o așa zisă libertate religioasă pusă pe același nivel cu libertatea păcatului? Noul set de reguli al promovării libertății religioase este condiționat de acceptarea deviațiilor sexuale ca drepturi fundamentale. Asta ce înseamnă?
Înseamnă că mărturisirea de credință a celor religioși nu trebuie să atingă cumva „dreptul” la orientarea sexuală. Adică mărturisirea de credință a Bisericii Ortodoxe nu trebuie să spună adevărul despre căsătoriile homosexuale, ci trebuie să tacă și să accepte, sub o falsă libertate, legiferarea tuturor marilor păcate ale lumii. Nu Biserica este cea care, sub îndrumarea lui Dumnezeu, va spune oamenilor ce este moral și ce nu, ci mai marii Europei sunt cei care definesc limitele moralității.
Suprinzător, autorul acestui articol din Ziarul Lumina, deși absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă, nu face nicio precizare cu privire la poziția Bisericii Ortodoxe față de păcatul pederastiei (homosexualității) ci concluzionează:
„Constituind un important pas înainte în instituţionalizarea recunoaşterii rolului deosebit al libertăţii de credinţă şi religie în viaţa socială a fiinţei umane, Liniile directoare pentru promovarea şi protejarea libertăţii religioase şi de credinţă vor trebui să fie şi implementate, proces complex, care presupune monitorizarea încălcărilor libertăţii religioase în lume, precum şi promovarea de bune practici în domeniu. ”
Deci acest nou set de linii directoare privind libertatea religioasă constituie pentru autor un pas important în instituționalizarea rolului deosebit al libertății de credință. Adică demagogii politic corecte. Ce libertate de credință poți să mai ai dacă condamnarea homosexualității înseamnă lezarea „drepturilor” gay, și prin urmare încălcarea legislației UE? Adică nimic mai mult decât o capcană fotbalistică de a da cu stângul în dreptul.
Biserica Ortodoxă are ca scop mântuirea omului în Hristos, nu instituționalizarea libertății de credință. Libertatea instituționalizată nu mai este libertate, ba lucrurile devin exact invers: instituția este o nevoie socială pentru omul căzut. Omul plin de Harul lui Dumnezeu nu mai are nevoie de reguli, ci împlinește toate poruncile din iubire față de Dumnezeu și aproapele.
Pe final nu pot decât să-mi exprim consternarea cu privire la acest articol care nu numai că nu înfierează acel document de promovarea a libertății „minorițărilor sexuale” dar chiar se bucură de aceste noi libertăți religioase, indiferent cu câte limitări vin. Paradoxal, libertăți limitate de alte libertăți. Dreptul la virtute limitat de dreptul la păcat al altora.
Patriarhia Română se bucură de o nouă libertate religioasă care vine la pachet cu legalizarea păcatului Sodomei și Gomorei. E ca și cum te bucuri că cineva ți-a făcut cadou o frumoasă prăjitură otrăvită.
În plus, Patriarhia Română se bucură de libertăți religioase legiferate de atei, ca și cum aceștia ne sunt stăpânii. Cărui dumnezeu slujește Patriarhia oare?
În final nu pot decât să-mi exprim îngrijorarea față de atitudinea corect politică a Patriarhie Române și față de lipsă de atitudine fermă în probleme importante ale societății. Deasemenea aș vrea să atrag atenția asupra comunicatelor de presă ale Agenției de Presă Basilica, din care reies luări de poziții ale unei instituți desacralizate și nicidecum a unei mari Biserici Ortodoxe autocefale.
Concluzia mea, ca simplu mădular al Bisericii Ortodoxe este următoarea: un articol rușinos pentru Patriarhia Română în Ziarul Lumina, o publicație de altfel plină de articole folositoare.
Dumnezeu să-i lumineze pe cei ce ne conduc.
(Claudiu Balan)
Dan Sorin
iulie 2, 2013 @ 4:12 pm
Cu durere spun că nu mă surprind astfel de articole. Din păcate, Patriarhia a ajuns din ce în ce mai mult să fie o organizație politică. Trist….
sharbinsk
iulie 2, 2013 @ 6:00 pm
Ar mai fi de discutat şi acest pasaj :
[quote]
[i]”dreptul la nediscriminare, mai ales în cazul [b]femeilor[/b] sau copiilor, al [b]minorităţilor religioase[/b]…”
[/i][/quote]
[b]Posibile consecinţe[/b] :
1.[b]Femeile vor intra pe Athos şi în altare cu forţa legii laice,[/b] a dreptului omului, întrucât nu pot fi făcute discriminări sexiste.
2. [b]Femeile vor avea dreptul să fie hirotonite[/b], să se împărtăşească la ciclu şi să vină îmbrăcate bărbăteşte, iar orice interdicţie sau refuz, conform canoanelor ortodoxe, va fi considerată ca discriminare şi va fi atacată la forurile internaţionale.
3.[b]Legea laică vrea să substituie [i]în mod subtil şi gradual[/i] legea canonico-morală[/b], intervenind abuziv peste autonomia de organizare a Bisericii Ortodoxe, [b]bazându-se pe forţa Dreptului Comunitar.[/b]
[i]Autonomia de organizare a bisericilor şi drepturile aferente[/i], vor fi [b]recunoscute doar în măsura în care, ele se vor conforma noilor directive UE. [/b]
Subiectele de drept, care nu se vor conforma, vor pierde procese şi vor fi obligate să plătească despăgubiri până-şi vor schimba canoanele.
Iar [b]în caz că le sunt încălcate drepturile la libertate religioasă,[/b] nu se vor putea prevala de acest drept, până nu vor da drepturi minorităţilor sexuale,religiose şi femeilor.
Apoi, pe lângă despăgubiri, [b]pt încălcări repetate[/b], riscă [b]excluderea[/b], iniţial, în afara dreptului Comunitar, apoi în afara celui naţional, pierzându-şi dreptul de a fiinţa, în mod legal.
Cele rămase, vor trebui să-şi [b]conformeze canoanele cu legea laică[/b] şi să tolereze, [i]hirotonia femeilor[/i], [i]împărtăşirea, căsătoria şi înmormântarea [/i]homosexualilor,[i] împărtăşirea şi rugăciunea comună cu cei [b]nebotezaţi[/i] în acelaşi cult pentru a nu-i discrimina.[/b]
Astfel pregătindu-se terenul pentru[i] nivelarea religioasă.[/i]
Concluzii :
Bisericile care vor menţine canoanele Sfinţilor Părinţi, vor fi expuse [b]hărţuirii în justiţie[/b] şi [b]ruinei economice[/b] de către cei care vor ridica pretenţii de nediscriminare, bazându-se pe [i]principiile nediscriminării minorităţilor sexuale, religioase şi al femeilor.[/i]
Se urmăreşte [b]dizolvarea[/b] legii canonice şi [b]hristocentrice chiar prin capii ei lumeşti,[/b], denumiţi în chip pragmatic [b][i]”actorii sociali”[/i][/b]
Claudiu Balan
iulie 2, 2013 @ 9:24 pm
Sharbinsk, mulțumim pentru completări.
Suntem întru totul deacord.
Claudiu Balan
iulie 3, 2013 @ 8:05 am
Mai jos vom reda comentariul domnului Alexandru Racu, la articolul acesta, dar postat pe site-ul razbointrucuvant.ro:
„Ca sa fim “fair”, trebuie spus de la bun inceput ca documentul nu mentioneaza nicaieri in mod explicit dreptul minoritatilor sexuale de a se casatori si a adopta copii. Si ai nostri teologi, cum sunt naivi din fire, or fi zis ca daca Mama Omida a pus crucea pe masa, inseamna ca si magia (vrajeala) ei e alba si fara de pacat. Insa, dupa parerea mea de om care nu este specializat in drept, dreptul minoritatilor sexuale de a se casatori si adopta copii rezulta in mod implicit din textul adoptat de Consililul Uniunii Europene in aplauzele Patriarhiei. Consiliul isi asuma misiunea de a apara si promova drepturile omului pentru minoritatile sexuale, si, desi nu ni se spune in mod explicit pana unde merg aceste drepturi, putem deduce acest lucru din urmatoarea formulare de la pagina 3:
“LGBT people have the same human rights as all individuals, which include the right to non-
discrimination in the enjoyment of these rights. This principle is enshrined in numerous
international instruments, providing for a wide scope in its application”. Printre aceste documente internationale, documentul de capatai ramane Declaratia Universala a Drepturilor Omului care prevede la articolul 16 urmatoarele: “Men and women of full age, without any limitation due to race, nationality or religion, have the right to marry and to found a family. They are entitled to equal rights as to marriage, during marriage and at its dissolution”. Altfel spus, daca punem cap la cap cele doua documente, inseamna ca un ofiter de stare civila (si, mai devreme sau mai tarziu si un preot) care refuza sa casatoreasca doua persoane de acelasi sex se face vinovat de incalcarea drepturilor omului si, in cel mai bun caz, ar urma sa-si piarda (cu acordul Patriarhiei 🙂 ) locul de munca. Dar, din moment ce nimic nu e mai oribil decat incalcarea drepturilor omului (carevasazica crima impotriva umanitatii), documentul cu pricina poate servi de baza juridica pentru masuri mult mai severe indreptate impotriva “dusmanilor umanitatii”. Ne putem imagina ce va insemna garantarea si promovarea libertatii religioase in aceste conditii.
Acum, sa trecem de la esenta la detalii:
“to enable the EU to proactively react to cases of human rights violations of LGBT
people and to structural causes behind these violations”. Si care sunt cauzele structurale? Pai, evident, “prejudecatile ortodoxiste” cu care se tot lupta amicii de la ASUR.
“promote the visibility of local organisations promoting the human rights
enjoyed by LGBT people e.g. by hosting debates and seminars on relevant issues and including
LGBT aspects and speakers; endorsing cultural events, conferences, or social projects”.
Ce ii preocupa pe inaltii functionari europeni, si, implicit si pe unii inaltpreasfintiti:
“special attention should be paid to good practices to achieve policy and legal change and to
structural constraints including discriminatory legislation and practices, as well as impunity for
human rights violations of LGBT people”.
“Can LGBT associations organise public events like Gay
Pride Marches or cultural or social events? Is pressure put on owners not to hire premises for LGBT events?” Adica, mai pe inteles, solicita organizatiile crestin-ortodoxe sa nu fie difuzate filme cu tematica gay la MTR?
“Can radio, TV shows and films feature aspects of LGBT life? Is there official pressure on distributors and broadcasters to discourage positive images of LGBT people?”
“Are some health services denied to LGBT people, e.g. reproductive health care to lesbians?” Nu stiu exact ce ar trebui sa se inteleaga prin “reproductive health care services” dar mi se pare destul de usor sa deduci de aici dreptul la reproducere asistata pentru lesbiene.
“Are psychiatrists and doctors permitted to assist transgendered people to change their gender?”
“Does the sexual orientation or gender identity of an LGBT parent have a negative impact on the status of his or her children?” – Nu mai are rost sa subliniez impactul concret pe care il are aceasta preocupare a autoritatilor europene asupra sistemului de educatie: educarea respectului pentru diversitate – adica reeducarea copiilor proveniti din familii cu prejudecati –, interzicerea unor termini cu incarcatura reactionara precum mama si tata, etc…
I concluzie, way to go Lumina! Keep up the good work 🙂 !”
Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/07/03/ziarul-lumina-derapaj-libertate-religioasa-discriminare-homosexuali/ )
Carol
iulie 3, 2013 @ 12:06 pm
Salut Claudiu !
Un articol foarte bun, precis si cuprinzator despre situatia actuala a Europei si a ortodoxiei romanesti !
„Hristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!”
Acum mai avem putin si spunem ca omul nou este European, iar Hristos este cetatean european si are drepturi… ca in reclama aia idioata !
Adica suntem tolerati, asa cum am fost tolerati noi ca religie in propia tara, unde eram majoritari, in Europa suntem tolerati, crestinul trebuie in primul rand sa respecte legile lumesti ale cezarului, si daca acestea ii permit, poate apoi sa fie si religios.
Intr-o scena descrisa de Dostoievski, in viitor, vine Hristos pe strazile Romei, imbracat sarac si lumea venea la El, dar iese papa de la balcon, si-i spune sa-l lase in pace ca=i strica planurile sociale…. ajungem ca biserica sa fie un Brand European, ceva de parada modei, afisam ortodoxia ca pe ceva uniformizat in acest concept european, trebuie sa ne pelcam zeului tolerantei, sa renegam ortodoxia, acceptand ca si altii au dreptate, ca homosexualii sunt indreptatiti sa faca marsuri, sa isi ceara drepturile, nu avem nici uin drept sa-i iubim sincer si sa-i indemnam pe calea ortodoxiei, trebuie sa-i iubim material, sa ne urmarim doar interesul nostru, treaba lor ce fac altii…..
Papa a dat o bula unde recunoaste ca ateii daca fac fapte bune se mantuiesc !!!! Aoloooo, ce face????? Intr-acolo de indreptam si noi, din pacate ! Fapte bune fac si paganii, dar nu se amntuiesc. Dreptul Iacob, unul dintre stalpiid e credintta si exemplu din vechiul testament, spunea cu gura lui ca va merge la iad, pentru ca pana la Hristos raiul era inchis, si este inchis tuturor celor din afara Lui. Si nu oricine se mantuieste, nu oricine este crestin,chiar daca s-a botezat.
Acum cateva luni, acest ziar al patriarhiei lauda atitudinea celor care au iesit sa protesteze impotriva legalizarii acestor casatorii homosexuale, acum le ia apararea si ne invata sa procedam si noi la fel, sa fim corect politic. Cum ar fi ca acum pe acest site sa aduca argumente favirabile consumului de pornografie si vaccinarilor? Ori Hristos, ori Mamona?
Dan Sorin
iulie 3, 2013 @ 12:12 pm
@Carol: Hai să Îl lăsăm pe Dumnezeu să decidă pe cine va mântui și pe cine va osândi…
Carol
iulie 3, 2013 @ 12:19 pm
Traim vremuri profetite de sfintii parinti, Nicolae Velimirovici ne scrie despre o realitate apocaliptica pe care o traim, nu mai putem vorbi de viitor, noi traim acele vremuri de presiuni anticrestine, in alte parti prigoane, alti sunt ucisi in tari cu dictaturi islamice, in Europa avem primul detinut politic pentru ca protesta contra gay-lor, alti primari sunt amenintati cu inchisoarea daca nu vor sa accepte legalizarea acestor casatorii, ca sa nu mai vorbim de alte avertizari care le-am primit de la sfinti parinti si pe care altii le-au luat in ras.
Am luat si eu cartea, nu am avut timp sa o citesc, Prin fereastra temnitei, cred ca o sa imi fac timp zilele acestea sa o citesc. Trebuie scris mai mult pe tema acesta, pentru ca nu e de gluma. Traim ceeea ce au profetit sfintii parinti, ceea ce ne spun si astazi parintii din Athon. Avem un patriarh arestat si exilat, pe Artemie, pentru ca nu s-a supus ecumenismului si nu a acceptat compromisuri cu politica satanica a statului terorist Kosovo, infiintat de anarhistii albanezi cu sprijinul americinailor. Avem pe parintele Efrem arstat tot din cauze politice, pentru a terfeli ortodoxia si sfantul munte !
Noi trebuie sa fim acum numai ochi si urechi la vechile izvoare ale ortodoxiei, sa aprofundam dogmatica, canoanele, cartile de legi vechi, „Indreptarea legii” de Matei Basarab, parintele Cleopa, Staniloaie, Arsenie Papacioc, Arsnie Boca, Iustin Parvu, Iustin Popovici, Serafim Rose, sa stim cum arata o lume normala, care sunt valorile pentru care noi crestinii ortodoxi luptam si traim, si cum sa ne aparam macar pe noi in aceasta cruda urgie, pentru ca nepasarea si neglijarea aceastor lucruri, si limbajul de lemn de la predici, ne aduc la pieire !
Se incearca tembelizarea noastra prin terorism intelectual, gasirea unui tap ispasitor, dusman comun, aceia fiind teroristii si in speta cei arabi, un rau mult mai mic decat teroristii acestia corect politici care asasineaza miliarde de suflete. Nepasarea naste monstrii, tacerea si frica instaureaza dictatura. Daca astazi cei care trebuie sa o faca vor tacea, pietrele vor vorbi
Carol
iulie 3, 2013 @ 12:20 pm
@dan – salut !
Dumnezeu decide cine se va mantui, corect, sunt convins ca din multi cei despre care noi avem impresia ca sunt cazuti, care ne sunt potrivnici, se pot intoarce si se vor manui. Datoria noastra este insa sa facem lumina, sa fim sarea pamantului !
Dan Tudorache
iulie 3, 2013 @ 12:36 pm
Legat de ”dreptul la nediscriminare, mai ales în cazul femeilor”, consecințele nefaste ar fi posibile numai și numai dacă nu se definește concret ceea ce înseamnă [i]discriminare[/i] și nu se ține seama de așezarea canonică din cadrul bisericilor. În timp ce discriminarea femeilor este o realitate socială, precum cea de la locul de muncă manifestată fie prin hărțuire sexuală, fie prin propuneri de promovare trecute prin pat, ”nediscriminarea” trebuie definită exact ca să înțelegem până unde se întinde. Altfel, într-adevăr se poate ajunge ca UE să considere discriminare și interzicerea femeilor de a se hirotoni sau interzicerea accesului lor pe muntele Athos.
sharbinsk
iulie 3, 2013 @ 2:04 pm
Citez
[quote]same human rights as all individuals, which include the right to non- discrimination in the enjoyment of these rights. This principle is enshrined in numerous international instruments, providing for a [b]wide scope in its application[/b]”[/quote]
Asta sună ca şi cum e lăsat [b]la aprecierea judecătorilor [/b]să decidă, pe speţă, când e discriminare, ceea ce înseamnă că principiul poate fi folosit în cazuri nelimitate, pentru că legea nu precizează limitativ întinderea.
E de ajuns să ridice o persoană interesată chestiunea în justiţie şi să se traseze [b]un precedent[/b], pt ca decizia să poată fi folosită ca [i]sursă de inspiraţie [/i]şi în alte cazuri cu [i]date similare[/i] şi să [i]încurajeze[/i] şi alte persoane să introducă acţiuni în justiţie, pe temeiuri asemănătoare.
sharbinsk
iulie 3, 2013 @ 2:14 pm
Tot legat de discriminarea homosexualilor :
Cu ocazia declaraţie lui Becali că [i]nu angajează homosexuali la echipă;[/i]
Curtea Europeană de Justiţie a emis o interpretare a Directivei 2000/78/CE privind [b]egalitatea de tratament,[/b] în ce priveşte în[b]cadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă[/b], în care explica faptul că :
[quote]în cazul în care, în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a unei alte autorităţi competente, sunt dovedite fapte care permit prezumţia existenţei unei discriminări, [b]sarcina probei revine pârâţilor vizaţi,[/b] care [b]trebuie să dovedească faptul că[/b], în pofida acestei aparenţe de discriminare, [b]principiul egalităţii de tratament nu a fost încălcat[/b][/quote]
[i]Probă[/i], care potrivit Curţii se poate face prin :
[quote] [b]existenţa unor dispoziţii exprese în politica de recrutare[/b] a angajatorului care să vizeze asigurarea respectării principiului egalităţii de tratament.[/quote]
(mai multe detalii despre acest caz )
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/04/26/becali-homofob-cej-femen-atac-sexul-vs-barza-accept-ppdd-decizie-cncd-hasotti/
Ca să rezum:
– în cazul în care, BOR va fi dată în judecată de un teolog caterisit sau căruia i s-a interzis dreptul la studiu în institut, la promovare sau la hirotonie [i]pe motiv că ar fi homosexual[/i],
– şi teologul va face proba că sancţiunea a fost consecinţa orientării sexuale,
– BOR va trebui să facă dovada nediscriminării prin, [b]delimitări exprese[/b] şi prin [b]statutul de angajare[/b] în care să fie [b]stipulat expres [/b] că [i]BOR nu face discriminări la angajare, pe baza de orientare sexuală.[/i]
Dacă ar fi introdusă o asemenea menţiune în regulamentul de ordine internă, s-ar intra în conflict cu propria lege canonică .
Dacă nu s-ar face nici o modificare în statutul intern de funcţionare, BOR ar fi pasibilă de despăgubiri şi ar putea fi obligată prin decizie judecătorească să-şi clarifice statutul şi criteriile .
Cu alte cuvinte, în curând se va ajunge la situaţia ca : [b]instituţiile bisericeşti, să nu mai poată sancţiona[/b] clericii homosexuali din sânul ei[i] prin decăderea din treaptă[/i], şi [b]nici să le refuze[/b], accesul în profesie, sporuri şi funcţii, [i]pe motivul orientării sexuale[/i],[b]fără să fie pasibile să plătească despăgubiri pt discriminări la angajare şi hărţuire în cadrul locului de muncă[/b] .
Instituţiile bisericeşti vor fi tot mai presate de instrumentele coercitive economice şi juridice să-şi conformeze dispoziţiile canonice cu drepturile omului.
[b]Orice sancţiune dogmatică legată de orientarea sexuală, intrând în conflict de legi cu reglementarea drepturilor omului,[/b] care [b]prevalează[/b], întrucât beneficiază de forţa instituţională, [b]supranaţională[/b].
Această eroziune, e cu bătaie lungă şi efectele de subminare a legii canonice, se vor derula în timp,după [b]tactica paşilor mărunţi[/b], folosindu-se instituţia precedentului şi forţa drepturilor omului.
sharbinsk
iulie 3, 2013 @ 5:00 pm
Ţin să vă felicit pentru articol şi pentru atitudinea luată, în care aţi avut curaj să semnalaţi aceste necondcordanţe, girând pentru credibilitate cu propriul nume.
Ortodoxia Tinerilor, este un site care a avut în general, articole presărate cu multă dreaptă socoteală şi echilibru, deci, nu poate fi acuzată de talibanism ortodox sau de atitudine anti-patriarhie.
Nu e prima dată când un articol din ziarul lumina stârneşte controverse, dar se pare că acum s-a întrecut măsura, cel puţin de către colegiul redacţional al ziarului.
Ar trebui adresată o scrisoare deschisă instituţiei Patriarhiei şi Sfântului Sinod pentru a se pronunţa în mod clar şi inechivoc asupra direcţiei în care intenţionează să păstorească neamul.
Iar în caz că ar fi ignorată chiar şi atitudinea tacită, ar fi un răspuns cu privire la intenţiile lor.
Dan Tudorache
iulie 4, 2013 @ 7:45 am
Sharbinsk, mulțumim pentru completări, coerența argumentativă expusă de tine este cât se poate de clară pentru oricine, indiferent de cunoștințele juridice.
Cred că este nevoie mai mult ca oricând de rugăciune personală pentru apărarea României de sodomizare.
Cât privește un apel către Patriarhie, noi suntem prea mici și nu am fost luați în seamă nici de redația Ziarului Lumina (Claudiu a trimis mail, a postat articolul acesta ca și comentariu la art. de pe Ziarul Lumina, dar nu a primit niciun răspuns până acum iar comentariul nu a fost aprobat), darămite de patriarh. Probabil că în ochii arhipăstorilor noștri suntem niște mucoși gălăgioși.
Dar cred că cineva cu autoritate ecleziastă (noi suntem simpli mireni) va face apel direct. Nu duce Biserica lipsă de preoți și ierarhi curajoși.
În dimineața asta am văzut că deja pr. Marcel Radu Seliște a luat deja atitudine într-un ziar central: [url]http://adevarul.ro/international/europa/adversus-edictum-mediolanense-biserica-crestina-europeana-noile-orientariale-uniunii-europene-privind-libertatea-1_51d41515c7b855ff56f91173/index.html[/url]
PS: directiva 2000/78/CE nu face decât să ne întoarcă în comunism, căci se pare că nu acuzatorul trebuie să-și dovedească acuza, ci acuzatul nevinovăția.
sharbinsk
iulie 4, 2013 @ 12:22 pm
Legat de directivă, îmi cer scuze dacă am indus în eroare, sarcina probei revine angajatorului, după ce reclamantul, a făcut dovada discriminării sau dacă discriminarea e cunoscută publicului larg.
Ideea era că reclamantului îi va fi mult mai uşor să facă proba discriminării legată de orientarea sexuală, decât angajatorului, cel puţin în raporturile cu o instituţie bisericească.
Dovada reclamantului, poate fi şi o declaraţie, ale cărei consecinţe au produs reclamantului, vatămări sau i-au creat un cadru neprielnic la locul de muncă şi în societate, sau pur şi simplu regulamentul de ordine internă care face trimitere la canon.
Aspectul asupra căruia vroiam să atrag atenţia e că în curând, (maxim 5-10 ani) s-ar putea să avem cazuri ca-n biserica anglicană, de ierarhi dovediţi homosexuali, în jurul cărora să facă front comun societatea civilă şi o parte din prelaţi, şi pe care să nu-i poată sancţiona nimeni dogmatic.
Să ne ferească Dumnezeu să prindem vremurile în care ierarhul va sfida în mod ostentativ dogmatica şi mistica ortodoxă, din mijlocul altarului.
Boitos
iulie 5, 2013 @ 9:31 am
,,1.Femeile vor intra pe Athos şi în altare cu forţa legii laice, a dreptului omului, întrucât nu pot fi făcute discriminări sexiste.” – in primul rand nu oricine poate intra in Muntele Athos , deoarece are nevoie de acordul ( avizul) manastirii unde va merge prima data.Plus de asta Athos este Republica Monastica.Deci din cate inteleg eu este de sine statatoare.Ceva asemanator cu Vaticanul.
,,2. Femeile vor avea dreptul să fie hirotonite, să se împărtăşească la ciclu şi să vină îmbrăcate bărbăteşte, iar orice interdicţie sau refuz, conform canoanelor ortodoxe, va fi considerată ca discriminare şi va fi atacată la forurile internaţionale.” – daca o femeie se impartaseste la ciclu sau nu este cu dezlegarea preotului.
Daca explici ce inseamna sa se imbrace barbateste mai vorbim.Adica sa mearga la Biserica in pantalon , nu vad nici o problema.Cine poate stii ce probleme are acea femeie daca merge in pantalon ? Daca este cumva bolnava, daca ii este frig, este destul de saraca incat nu isi permite foarte multe? Cine poate stii ce e in sufletul ei?Sa nu punem in balanta acele femei imbracate in fuste de 2 palme si pe cele in pantalon ca stim sigur care sunt mai desantate.
Ca sa fie hiotonite, Biserica nu va accepta nicodata acest lucru, sunt aproape sigura.
,, împărtăşirea, căsătoria şi înmormântarea homosexualilor, împărtăşirea şi rugăciunea comună cu cei nebotezaţi în acelaşi cult pentru a nu-i discrimina.”
– daca se impartaseste cineva botezat sau nu, este treaba preotului si a acelei persoane, nu a mea.Cand se face o inmormantare de unde se stie ca acea persoana are alta orientare sexuala sau nu?
Ca ne rugam in Biserica toti impreuna si nu se stie cine este botezat sau nu asta este prea de tot.Adica Biserica sa inchida usa la cei nebotezati?
Majoritatea din cei nebotezati vin sa vada, sa afle, se pot boteza si dupa aceea.
Nu este vina lor ca nu au fost botezati, ci este vina parintilor, sau chiar nu au stiu ce inseamna Ortodoxia.
Totusi sa nu fim mai catolici decat Papa.
sharbinsk
iulie 5, 2013 @ 5:34 pm
@simona
Muntele Athos era demult luat în vizor de către asociaţiile ce reprezintă drepturile omului şi dat ca exemplu negativ de către ei, ca fiind [b]chipurile [/b]”[i]o ultimă enclavă[/i]” din Europa, în care femeile nu au dreptul să intre.
La Vatican intrii cu paşaport doar că, nu există nici o interdicţie legată de femei, că nu ar putea intra acolo, dacă îndeplinesc formalităţile administrative şi merg în interes de serviciu ca jurnalist, consultant etc.
Căderea Athosului e profeţită, doar că [b]până acum nu aveau pârghiile necesare[/b], cei care doresc transformarea Sfântului Munte într-un circuit turistic.
Comunitatea internaţională poate forţa statele autonome să se ralieze la măsuri ce ţin de drepturile omului şi poate chiar să sancţioneze, pe cei ce nu îndeplinesc, chiar şi militar.
Muntele Athos ţine administrativ de Grecia şi Patriarhia de la Constantinopol are oameni pe poziţii cheie în Athos, deşi nu demult a fost scandal călugări-patriarh ecumenic, pt ridicarea anatemelor faţă de catolici.
„- daca o femeie se impartaseste la ciclu sau nu este cu dezlegarea preotului.”
Şi dacă totuşi preotul refuză să-i acorde împărtăşania, la fel cum un preot catolic a refuzat unei lesbiene să o împărtăşească, se poate ajunge uşor la o situaţie conflictuală.
„Daca explici ce inseamna sa se imbrace barbateste mai vorbim.”
Inclusiv să vină tunse scurt, vopsite în toate culorile ca nişte punkeriţe sau activiste femmen doar ca să sfideze actul liturgic.
„Ca sa fie hiotonite, Biserica nu va accepta nicodata acest lucru, sunt aproape sigura”
Degeaba eşti tu aproape sigură, întrucât în biserica anglicană, o altă instituţie preocupată mai mult de [b]political correctness[/b] şi de legislaţie, decât de mesajul hristic,tendinţă pe care o observăm şi la instituţia Patriarhiei române;
[b]există deja femei episcopi[/b].
Iar o absorţie pe calea ecumenismului, ar [b]obliga toate instituţiile semnatare[/b], [i][i]să-şi revizuiască standardele pt a se putea asigura comuniunea şi unitatea de mărturie, inclusiv în politica hirotoniei.[/i][/i]
„Cand se face o inmormantare de unde se stie ca acea persoana are alta orientare sexuala sau nu? „
De obicei aceste lucruri sunt cunoscute, mai ales când e vorba de o persoană de notorietate care susţine drepturile gay sau îşi afişează în mod ostentativ orientarea.
Chiar există canoane care plasează pe cei desfrânaţi ce mor despărţiţi fiind de biserică, undeva la periferia cimitirului, printre sinucigaşi.
„Ca ne rugam in Biserica toti impreuna si nu se stie cine este botezat sau nu asta este prea de tot.Adica Biserica sa inchida usa la cei nebotezati?”
Era vorba, în primul rând de Liturghia săvârşită împreună cu un cleric de altă confesiune, cum e cazul fostelor biserici greco-catolice, pt care BOR şi biserica unită se află în proces, întrucât există o biserică într-un sat – disputată de 2 părţi.
[b]La acelaşi altar[/b] slujesc ambele confesiuni, deocamdată alternativ, prin rotaţie, dar printr-o decizie judecătorească s-a putut aduce la acelaşi altar 2 confesiuni.
Chiar avem cazul unui preot care a sfinţit apa împreuna cu un preot greco-catoic.
Cei nebotezaţi, catehumenii,trebuie să părăsească Biserica, la finalul primei părţi a Liturghiei.
Pt detalii citeşte despre Ectenia Catehumenilor.
http://www.dervent.ro/resurse/liturghia/index-D-27.html
Iar rugaciunea comună cu ereticii,dupa ritul lor, în casele lor de adunare sau chiar in spaţii publice, este condamnată de către Sfinţii Părinţi.
Dan Tudorache
iulie 6, 2013 @ 8:03 pm
Am fost foarte prins în ultimele zile și nu am avut timp să moderez la timp comentariile dar iată că o fac acum:
Simona, Carol, Iulia…. iezi obraznici ce sunteți, iar vă împungeți 🙂 V-am șters comentariile care nu aveau de a face cu subiectul articolului. Știți prea bine că ținem la disciplina în dialog, să nu avem duh de împrăștiere, vorbind despre ceva și terminând cu altceva, fără să fi lămurit nimic.
Deci, să nu vă supărați, oricum v-ați citit gândurile tipărite. Rog să discutăm pe subiect.
Noapte bună și să fiți cuminți!
Boitos
iulie 8, 2013 @ 5:26 am
,,Chiar există canoane care plasează pe cei desfrânaţi ce mor despărţiţi fiind de biserică, undeva la periferia cimitirului, printre sinucigaşi.”
Scuza-ma, dar vorbesti niste anomalii.Nu spun ca nu ar exista canoane , dar in ziua de azi ar fi mai multi ingropati in acea parte decat in astalalta.
Dupa mine Biserica trebuie sa ii ingroape pe toti crestinii la fel, indiferent ce au facut sau nu ( desfranati sau nu, celibatari sau nu, practicanti ai religiei sau nu ).
Este deja alt subiect.
,,Inclusiv să vină tunse scurt, vopsite în toate culorile ca nişte punkeriţe sau activiste femmen doar ca să sfideze actul liturgic.” – bine ca si asa vin la Biserica.Pt ca Biserica nu-i a mea, nici a voastra ci e a tuturor, oricine poate intra intr-o Biserica sa spuna o rugaciune ca bunul Dumnezeu sa ii indrepte viata, si sa ocroteasca acea persoana.
Toate aceste lucruri pot fi foarte bine stabilite prin lege: la o masa comuna Biserica pe de o parte si Statul de cealalta parte.Dupa ce se stabilesc aceste lucruri amanuntit restul e usor.
sharbinsk
iulie 8, 2013 @ 4:46 pm
@ Simona
„Scuza-ma, dar vorbesti niste anomalii”
Nu se poate ştii în câte cazuri s-a folosit canonul.
Cert este faptul că există oameni, formatori de opinie, care fac din desfrâul lor un motiv de a trăi, sfidând orice valoare a bisericii, în mod intenţionat.
Astfel de oameni corup şi smintesc mii de suflete prin scrierile şi apariţiile lor publice şi nici nu se căiesc pentru faptele lor.
Măcar unor astfel de oameni, Biserica să aibă putere să decidă dacă îi îngroapă conform cu rânduielile obişnuite, sau dacă îi consideră nişte apostaţi.
2.[b] Biserica e a tuturor celor care se conformează şi vor să trăiască după învăţăturile ei[/b], asta e o condiţie sine qua non pentru mântuire şi pentru buna desfăşurare a activităţii pastoral misionare.
Altfel, orice non-conformist şi inovator îşi poate face o sectă după mintea lui strâmbă, neînsemnând însă că acea sectă şi reprezintă adevărul.
Aici exclud tânărul care intră pentru prima dată într-o Biserică şi nu cunoaşte rânduielile, tânăr care într-un final se conformează din proprie iniţiativă.
Mă refer strict la persoanele îndărătnice, înfierate în cugetul lor care ţin morţiş să-şi exhibe nimicul şi să submineze mesajul bisericii.
Biserica şi Statul sunt instituţii antagonice în prezent, întrucât statul e laic, neutru şi echidistant, în relaţiile cu organizaţiile religioase, la fel ca UE.
De aceea orice compromis dogmatic semnat cu statul, nu ar face decât să secularizeze Biserica într-o anumită proporţie, pentru ca şi aceasta să devină political correct.
@ Dan dacă ţi se pare că am postat off-topic, poţi şterge acest post, la acest articol, nu voi mai scrie nici un comentariu ca să nu divaghez de la subiect.
Laura Stifter
iulie 8, 2013 @ 7:19 pm
Doamne ajută!
Voi scrie acum doar câteva idei, având foarte puţin timp la dispoziţie şi voi reveni zilele viitoare. 🙂
În primul rând, mă asociez întru totul opiniei lui sharsbinsk potrivit căreia cei doi admini ai acestui site minunat, O T, au păstrat, de ani întregi de când activează pe internet (se-mplinesc, chiar zilele acestea, 5 ani de activitate), o atitudine autentic creştină, caracterizată prin dreaptă socotinţă, postând articole de calitate şi încurajând dialoguri constructive între tineri. Ce să mai discutăm despre prietenii le autentice care s-au creat între mulţi dintre tinerii cititori ai site-ului? Mă bucur din toată inima că aţi evidenţiat acest fapt, încurajându-i astfel pe Claudiu şi Dan în activitatea lor misionară!!! 🙂
În privinţa articolului, s-ar putea să mă înşel, dar opinia mea este puţin diferită.
Voi menţiona, aşa cum am spus, doar câteva gânduri în această privinţă.
„Creștinismul nu mai este o religie interzisă în Europa încă din anul 313, din timpul Sfântului Împărat Constantin. De atunci și până astăzi creștinii adevărați au mărturisit prin faptele lor Adevărul, au stat împotriva minciunii și au suferit pentru Hristos.”
În primul rând, Edictul de la Mediolanum (313) a fost, în vremea respectivă, un act prin care un imperiu păgân şi până atunci prigonitor al creştinilor le recunoştea credincioşilor lui Hristos exact „libertatea religioasă”, declarând creştinismul drept „religie permisă” (religio licita), alături de toate celelalte credinţe legale existente pe teritoriul Imperiului Roman. Imperiul Roman era Uniunea Europeană a Antichităţii şi chiar mult mai grav decât atât: era imperiul pe teritoriul căruia fusese răstignit Hristos; era imperiul ale cărui autorităţi îi persecutau, de sute de ani, pe creştini, silindu-i să-şi practice religia prin catacombe şi ucigându-i în cele mai josnice modalităţi.
Şi totuşi, creştinii anului 313 s-au bucurat de recunoaşterea libertăţii lor religioase e către statul păgân – nu pentru că legile imperiale de până atunci le-ar fi fost lor piedică în mărturisirea lui Hristos până la mucenicie (pentru că, aşa cum ai arătat şi tu într-un mod atât de frumos şi profund, creştinii şi-au manifestat fidelitatea faţă de Domnul în epoca persecuţiilor mai mult decât în orice altă epocă ulterioară din istoria creştinismului), ci, pur şi simplu, fiindcă astfel îşi puteau exercita în mod public credinţa bucurându-se şi de viaţa aceasta; fiindcă drepturile lor, acordate de către Dumnezeu şi nu de oameni, se bucurau acum inclusiv de recunoaşterea autorităţilor omeneşti; pentru că, în sfârşit, recunoaşterea credinţei în Hristos drept „religio licita” putea constitui (aşa cum s-a şi petrecut în foarte scurt timp) un prim pasîn procesul convertirii întregului imperiu politeist la credinţa în Dumnezeul Cel adevărat. Creştinii de atunci ar fi putut (şi, fără îndoială, nu curajul le lipsea unor ierarhi şi credincioşi care fuseseră capabili să-şi rişte libertatea şi viaţa de dragul lui Hristos) să spună că n-au nevoie ca libertatea lor religioasă, pentru care S-a răstignit Hristos, să fie recunoscută de către 2 împăraţi păgâni (Constantin cel Mare nu era încă botezat, iar despre Licinius nici nu mai are sens să discutăm, ştiut fiind faptul că, ulterior, el a reînceput, pe teritoriul său, persecuţiile sângeroase şi strigătoare la cer împotriva creştinilor). De asemenea, creştinii secolului al IV-lea, tocmai scăpaţi de persecuţii, ar fi putut obiecta faptul că nu este corect ca religia lor, creştină, credinţa cea adevărată, să fie pusă pe acelaşi plan cu păgânismele (aşa cum astăzi, în U E, libertatea religioasă este menţionată în rând cu cea a homosexualilor).
Creştinii, în sfârşit, ar fi putut să nu accepte chemarea împăratului la Niceea (325), obiectând pe bună dreptate faptul că un împărat nebotezat n-are dreptul de a se implica în problemele interne ale Bisericii , convocându-i pe ei în adunare ecumenică.
Atitudinea Sfinţilor Părinţi de atunci, precum şi a celorlalţi creştini din vremea lor a fost, însă, diferită. De ce? Cred că ar fi interesant să discutăm şi să medităm asupra acelor evenimente istorice, având în vedere şi faptul că ne aflăm într-un an omagial (313-2013…). 🙂
Aş mai dori să menţionez doar faptul că, aşa cum cu siguranţă ştii şi tu, creştinii nu s-au bucurat de libertate religioasă în permanenţă, din anul 313 şi până acum. Astfel, în momentul încetării persecuţiilor pe teritoriul Imperiului Roman, au început prigoniri aprige împotriva creştinilor în Imperiul Persan, iar în 324, Licinius (care fusese de acord cu iniţiativa Sf. Constantin şi era coautor cu el la Edictul de la Milano) a reînceput să-i terorizeze pe creştinii aflaţi sub jurisdicţia sa, pentru a se răzbuna pe Constantin cel Mare, de acum adversarul său politic. Mai târziu, creştinii au fost persecutaţi pe teritoriile cucerite de către musulmani şi exemplele pot continua. În zilele noatre, mai exact acum câteva decenii, persecuţii anticreştine terifiante, mai cumplite chiar decât în primele trei veacuri, au fost organizate de către autorităţile regimului totalitar comunist – persecuţii despre care ai reuşit să oferi informaţii atât de corecte şi bine documentate pe site-ul Fericiti Cei Prigoniti şi aici, pe O T.
De aceea, Claudiu, dacă înţeleg corect lucrurile, cred că decizia Uniunii Europene ne-ar putea bucura, nu pentru că libertatea spirituală a Bisericii lui Hristos ar depinde cumva de legile unor autorităţi laice şi nici pentru că acum ne-am afla în vreo persecuţie, ci fiindcă este un semn de deschidere a Uniunii Europene faţă de noi (poate că, încet, dar sigur, vor începe să devină ei înşişi liberi, liberi de prejudecăţile ideologiei secularismului… fapt ce nu poate decât seă ne bucure); pentru că astfel de legi sunt obstacole în plus pentru eventualitatea instituirii vreunor discriminări sau chiar persecuţii pe criterii religioase (experienţe triste prin care au trecut deja mulţi creştini din Anglia); pentru că, în sfârşit, orice mărturisire a adevărului că 2+2=4 este bine venită. 🙂
Are sens, cât de cât, ceea ce spun? Aştept cu bucurie opiniile voastre şi, mai ales, opinia lui Claudiu, ca iniţiator al acestei teme de discuţie.
Hristos în mijlocul nostru!
Laura Stifter
iulie 8, 2013 @ 7:33 pm
În privinţa combaterii oricărei discriminări împotriva femeilor şi copiilor, să ne gândim la modul în care sunt tratate femeile pe teritoriul statelor islamice.
Să ne amintim cum, acum câţiva ani, un musulman din Franţa a publicat, în nu mai ştiu ce ziar, un articol în care susţinea… nici mai mult, nici mai puţin decât ideea că femeile ar trebui să fie tratate în mod violent de către bărbaţi, în familie.
În aceste condiţii, nu trebuie combătută discriminarea în legislaţia Uniunii Europene?…
Discriminări împotriva copiilor? Legea ar putea fi folosită inclusiv în scopul combaterii avortului – cel mai revoltător mod de a legaliza crime împotriva copiilor.
Copii discriminaţi în numele unor credinţe religioase?
Martorii lui Iehova, care preferă să pună în pericol sănătatea şi chiar viaţa copiilor lor, atunci când aceştia ar putea fi salvaţi printr-o simplă transfuzie.
Acestea şi multe alte modalităţi de discriminări contra femeilor şi copiilor (pe care nu le am acum în minte) cred că este ABSOLUT NECESAR să fie combătute ferm de către autorităţile naţionale şi internaţionale. Libertatea religioasă a musulmanilor sau a iehoviştilor trebuie, desigur, respectată întru totul (aşa a poruncit Hristos să ne iubim unii pe alţii… şi ce-ar însemna iubirea fară respectarea libertăţii celor iubiţi?), cu excepţia actelor de discriminare comise în numele acelor religii.
Boitos
iulie 9, 2013 @ 5:37 am
,,Măcar unor astfel de oameni, Biserica să aibă putere să decidă dacă îi îngroapă conform cu rânduielile obişnuite, sau dacă îi consideră nişte apostaţi.” – in acest caz dai o libertate prea mare Bisericii.Ceea ce nu este normal.
Ce se intampla in cazul in care din banii obtinuti din aceste carti , o parte se doneaza la Biserica? Iti spun eu , ca aproape sigur il ingroapa la cel mai bun loc din cimitir, nicidecum la periferie.
Si pana la urma cine suntem noi sa judecam care unde trebuie ingropat?
Nu se stie in timpul unei vieti ce face un om, iar la sf vietii se spovedeste si se impaca cu Dumnezeu.De unde stim noi daca Dumnezeu l-a iertat sau nu?
In orice caz nu mi-i se pare normal ca Biserica sa aiba o asemenea putere: sa decida unde trebuie sa ingroape un om.Nu de alta dar nu cred ca va fi reala si corecta decizia luata.
,,Biserica şi Statul sunt instituţii antagonice în prezent, întrucât statul e laic, neutru şi echidistant, în relaţiile cu organizaţiile religioase, la fel ca UE.
De aceea orice compromis dogmatic semnat cu statul, nu ar face decât să secularizeze Biserica într-o anumită proporţie, pentru ca şi aceasta să devină political correct.”
– Biserica si Statul nu sunt antagonice, statul nu este neutru si echidistant in legatura cu relatiile religioase.
Daca Biserica ar fi desteapta s-ar salva din aceasta problema, dar cum la ora actuala este cuprinsa in politic, nicidecum nu se poate salva pe deplin.
Stii ce inseamna sa sta la masa 2 persoane si sa negocieze? Sa se semneze un act oficial? Sa se traseze niste reguli? Inseamna responsabilitate pt cei care le semneaza.Adica nu te ti-i de cuvant,poftim actul semnat, eu sunt absolvit de vina.
Sa luam cazul cu inmormantarea: Statul spune ca trebuie inmormantati la fel, Biserica nu. Se negociaza cat se poate, se semnaza niste reguli clare si cine vine sa se planga , se faca reclamatie, poftim actul: apoi dai in judecata ori Statul ori Biserica.
Daca Biserica spune ca nu si nu se accepta nimic, atunci problema este mai ciudata.Atunci chiar va avea procese Biserica, si la ora actuala nu cred ca isi perimte sa le piarda.
Boitos
iulie 9, 2013 @ 5:44 am
Laura, noi nu suntem in tarile islamice.Si femeile au drepturi la noi la fel cu barbatii.Legal vorbesc.Ca nu se respecta asta e altceva.Stai putin , judeca , vezi faptele si analizeaza cine , si cum ,,discrimineaza” ( e prea mult spus discrimineaza ) femeile in ziua de azi.Sau cine le pune pe o treapta mai joasa ca barbatii.
Eu am inteles unde vrei tu sa bati , dar slabe sanse sa se accepte asa ceva.
Laura Stifter
iulie 9, 2013 @ 2:03 pm
[quote name=”Simona”]Laura, noi nu suntem in tarile islamice.Si femeile au drepturi la noi la fel cu barbatii.Legal vorbesc.Ca nu se respecta asta e altceva.Stai putin , judeca , vezi faptele si analizeaza cine , si cum ,,discrimineaza” ( e prea mult spus discrimineaza ) femeile in ziua de azi.Sau cine le pune pe o treapta mai joasa ca barbatii.
Eu am inteles unde vrei tu sa bati , dar slabe sanse sa se accepte asa ceva.[/quote]
Mai exact, unde credeţi că aş vrea eu să bat?… Am vrut să exprim exact ideile pe care le-am scris într-un limbaj cât se poate de direct, nicidecum aluziv. Nu-mi dau seama exact de ce anume mă bănuiţi, dar puteţi fi sigură de un singur lucru: n-am de gând să fac apologia Uniunii Europene. 🙂
Da, nu suntem în statele islamice, dar există cazuri în care femeile pot fi discriminate în numele unor credinţe religioase (am dat doar ca exemplu islamul, având în vedere faptul că, în fiecare dintre statele europene, există comunităţi islamice mai mult sau mai puţin numeroase). Dacă o femeie ar solicita sprijin juridic pentru discriminare, nu ar fi, oare, corect şi creştineşte ca autorităţile civile să intervină, chiar lezând puţin (strict atât cât este necesar) libertatea religioasă a discriminatorilor? De exemplu, dacă o fmeie şi-ar pierde locul de muncă, doar pentru că noul ei şef are nu ştiu ce convingeri religioase bizare? Sau dacă ar fi maltratată în familie din tot din motive religioase, pentru că soţul ei ar aparţine de o oarecare sectă sau chiar religie care i-ar recomanda un astfel de comportament, atunci nu ar fi logic ca legile să le permită autorităţilor să treacă peste libertatea religioasă a bătăuşilor? 🙂
În credinţa noastră creştină NU există discriminări pe criterii religioase în societate. De aceea, având conştiinţa curată, cred că putem fi de acord cu astfel de legi care ne protejează pe noi, femeile şi, în general, cu orice iniţiativă legislativă în care este combătută nedreptatea şi discriminarea.
Biserica nu admite hirotonirea femeilor?
Datoria autorităţilor laice este aceea de a asigura nediscriminarea cetăţenilor în societate, nu în cadrul grupurilor religioase de care ei aparţin în mod liber. Dacă aş fi nemulţumită pentru că nu pot fi preot (exerciţiu de imaginaţie), m-aş adresa autorităţilor eclesiale ortodoxe legitime, singurele competente în acest caz.
Dacă legea Uniunii Europene pe care o comentăm ar fi interpretată în sensul unor imixtiuni în problemele interne ale instituţiilor religioase, acesta ar constitui, desigur, un abuz grav şi un caz tipic de încălcare a libertăţii religioase.
Acum sper că am exprimat mai clar mesajul pe care încerc să-l transmit. 🙂
Doamne ajută!
Dan Tudorache
august 21, 2013 @ 6:11 am
Laura, răspunsul la comentariile tale l-am dat abia ieri, printr-un articol sinteză, pe baza documentelor adoptate de UE cu privire la protecția libertății religioase și promovarea tuturor drepturilor omului pentru persoanele LGBTI: [url]https://ortodoxiatinerilor.ro/biserica-ortodoxa-romana-azi/19686-ue-libertatea-religioasa-si-minoritatile-sexuale[/url]