Aş vrea să spun tuturor, fără ruşine, că Dumnezeu este iubire!

In picioarele goale, pe patul durerii, un mic inger plangea. Avea in mana o mica bucata de tort…ochii tristi, privirea joasa. „De ce plangi?”, am intrebat mirata. „Eu de ziua mea nu am primit nici macar o bucata de tort! Sunt ca un copil”. Am zambit fara sa spun nimic, l-am imbratisat pe ingeras si lacrimile usor se uscau pe obrazul moale. Ma simteam neputincioasa, faceam cunostinta cu durerea, cu sora ei suferinta, cu verisoara tristete, cu matusa deznadejde, toate adunate parca intr-un mic trup subire ca de inger.

Daca as fi avut posibilitatea sa le vad sau sa le simt ca pe ceva material le-as fi spus frumos „ Dumnezeu are o intalnire cu dumneavoastra patru pentru ca ar vrea sa va comunice ceva important” si in felul asta din micul suflet ar fi disparut. Dar stand sa ma gandesc mai in profunzime, acestea au rolul lor. Pe mine nu ma mai induiosa, pe ea nu o mai curatau si o smereau, de altfel nu-l mai cauta neincetat pe Dumnezeu. Si totusi zambea in momentele grele, cand stii ca doar speranta mai exista si singurele persoane care iti sunt alaturi este mama si Dumnezeu.

Crucea ei este grea, si se spune ca Dumnezeu ne da atat cat putem duce. Doar ca…crucea ei devine si crucea noastra a tuturor, si un om merita sa fie fericit si sa se simta iubit chiar si o singura clipa. De ce asa? Pentru ca asa este. Cancerul te stinge usor, iti ramane sufletul si iubirea Lui Dumnezeu. Tu suferi, Hristos sufera alaturi de tine.

„Dumnezeu , te iubeste draga mea”…deja ochii erau mari, zambetul optimist…parca ii pusesem apa la radacina si simtise o inviorare. Rolul de a schimba lumea nu este al nostru, deja Cineva a fost randuit pentru asta, dar macar sa pot face ceva bun aici. Poate ma voi intreba la sfarsit, dar eu ce am facut? Si nu numai atat, as vrea sa pot darui si mai mult ca toti ingerasii sa zambeasca si sa simta ca Domnul prin noi ii iubeste si pe ei.

Fiecare om e special, are un suflet pretios, este unic, nu este una si aceasi cu pacatul. As vrea sa pot cauta mai adanc in sufletul lor, sa am rabdarea necesara sa inteleg neputintele. As vrea sa spun la toata lumea fara rusine ca Dumnezeu este iubire si ca este aici in orice moment si pana la sfarsit. Frica nu e de la El, incertitudinea, nesiguranta, confuzia, tulburarea, nu este de la Domnul. Ingerasul avea pe Domnul langa el, prin suferinta lui Domnul era acolo, si eu am simtit ca cineva era cu noi.

„Ingerasul va avea din nou aripi sa zboare”, a soptit Domnul….

Iti multumesc ca esti aici!

(Oana)