Ascultarea oarbă de duhovnic

24

Am ales acest titlu pentru a vă stârni un pic interesul. De fapt, în acest articol nu voi încerca să promovez o atitudine de independenţă a credinciosului faţă de duhovnic, ci aş vrea să discutăm despre unele probleme care apar în relaţia duhovnic – fiu duhovnicesc şi care uneori duc la dezamăgiri de ambele părţi.

Eu de când mă ştiu în Biserică am mers mereu la duhovnic şi i-am cerut sfat atunci când am avut de luat decizii importante.  Ba mai mult decât atât, mă lăsam în mâna lui şi mă gândeam că dacă va zice s-o iau la stânga o voi lua într-acolo, dacă va zice spre dreapta la fel voi face, fără să pun vreo întrebare şi fără să cârtesc.

Aşa am făcut de multe ori şi a fost foarte bine, însă la un moment dat, pus în faţa unei decizii grele, care mi-ar fi afectat viitorul meu şi al familiei, am cerut sfat părintelui nostru şi ceea ce ne-a zis aceea am şi făcut. Numai că după ce am luat aceea decizie, lucrurile n-au mers bine deloc. Au trecut luni şi chiar ani şi eram supărat că făcusem acest pas greşit. În familie au apărut discuţii şi multe din ele luau în considerare decizia părintelui, şi ajunsesem să cârtim şi să ne supărăm că ne-a sfătuit greşit.

Părintele a văzut acest lucru, i-a părut rău, şi-a cerut iertare de câteva ori şi a încercat să repare problema cu soluţii de moment.

Mi-aş dori să vă pot povesti concret ce s-a întâmplat dar acum încă nu e vremea. Promit că atunci când lucrurile se vor aşeza vă voi zice totul.

Totuşi, deşi soţia şi părinţii mei erau supăraţi pe mine şi pe părinte, apărând discuţii din pricina asta, eu am simţit mereu ceva în suflet, cum că totul va fi bine şi Dumnezeu are un alt plan cu noi, mai bun decât cel după care râvneam noi. Deşi vedeam că omeneşte sunt foarte puţine soluţii de rezolvare, totuşi nădăjduiam că va fi bine şi la un moment dat ne vom bucurau că am trecut prin toate acestea. Părintele îmi tot spunea că el m-a sfătuit aşa cum a crezut că e mai bine, încercând să se scuze pentru decizia pe care a luat-o, iar eu îi spuneam: “părinte! mi-e nu mi-e frică, mi-aţi dat sfatul acesta la spovedanie sub epitrahil şi sunt sigur că n-aţi greşit, pentru că aşa v-a dat Dumnezeu atunci să ziceţi.”

Părintele se liniştea şi se bucura că nu-l acuz pe el pentru situaţia în care eram cu familia, şi poate acest răspuns îl mai liniştea. Oricum am simţit că s-a rugat de atunci pentru noi mult, încercând să repare ceea ce el considera că a nu a făcut bine.

Ce credeţi că s-a întâmplat?

Dumnezeu a aşezat lucrurile în mod excepţional şi ne-a oferit o oportunitate pe care astăzi noi o considerăm o minune. Lucrurile s-au aşezat aşa de bine şi aşa de firesc încât ne-am dat seama că părintele nu greşise când ne-a dat acel sfat, şi am realizat că totul făcea parte din marele plan al lui Dumnezeu cu noi şi cu întreaga lume.

Ce am învăţat eu din toată experienţa această?

Că sfătuirea cu părintele duhovnic nu este o acţiune magică ci este o împreună lucrare a fiului duhovnicesc cu părintele lui şi cu Dumnezeu. Sfinţii ne recomandă să ne rugăm mereu pentru duhovnicul nostru, mai ales atunci când mergem şi-i cerem sfat.

Când avem decizii foarte importante de luat este bine să ne rugăm noi pentru problema noastră şi Dumnezeu ne va răspunde prin duhovnic dar şi direct, în sufletul nostru.

Uităm că relaţia noastră cu Dumnezeu nu este una doar indirectă, prin intermediari, ci este una cât se poate de apropiată şi de puternică.  Un sfânt părinte spunea că cel mai scurt drum este cel de la inimă către Dumnezeu.

Da! dragii mei, Dumnezeu ne dă răspuns rugăciunilor şi în sufletul nostru, nu numai prin duhovnic.

Cum ne dăm seama de acest lucru?

Dacă ai fost nehotărât în privinţa unui lucru şi după ce te-ai rugat lui Dumnezeu începi să ai gânduri bune care persistă şi care-ţi aduc bucurie, îndemându-te să alegi o anumită cale, înseamnă că acela e îngerul tău păzitor primit la botez, care încearcă mereu să te călăuzească spre voia lui Hristos. Dacă, gândindu-te la cealaltă cale, vezi că sufletul ţi se tulbură, se umple de griji şi de deznădejde şi eşti din ce în ce mai neliniştit înseamnă că nu e pentru tine şi nu e varianta cea mai buna pentru viaţa ta.

Ştiţi ce mi-a zis un prieten când l-am întrebat dacă să-mi fac un blog şi să scriu câte ceva despre Dumnezeu? A zis: “Dacă lucrul acesta te linişteşte, atunci fă-l!” Înainte de a da drumul acestui blog (devenit site) eram în dubii şi mă gândeam că dacă fac asta din mândrie, că dacă nu folosesc pe nimeni, că dacă pierd timpul degeaba. Dar totuşi gândul de a-l face mă liniştea, mă facea să fiu mai împlinit, mai mulţumit cu mine însumi. Am cerut sfat duhovnicului şi mi-a confirmat acest sentiment.

De ce să te duci să-i ceri duhovnicului să te sfătuiască să alegi una din două variante pe care i le spui, când de fapt tu ştii sigur că una din ele nu te bucura, nu te împlineşte.

Duhovnicul nu are voie să îngrădească libertatea fiului duhovnicesc ci trebuie să-i potenţeze calităţile, trebui să se muleze pe felul lui de a fi altoindu-l în aşa fel încât să scoată maximul din potentialul fiinţei lui. Nu duhovnicul ia hotărâri pentru viaţa noastră, ci noi înşine le luăm, duhovnicul doar confirmă sau infirmă calea pe care vrem s-o urmăm.

Dumnezeu nu ne obligă şi nici nu ne pune piedici spre a ajunge acolo unde năzuim ci dimpotrivă, ne este mereu alături pentru a ne realiza visele.

Înainte de a merge la duhovnic analizaţi-vă bine şi vedeţi ce simţiţi, ce vă doriţi, şi ce decizie v-ar linişti cel mai mult viaţa. Apoi mergeţi şi spuneţi-i părintelui tot ce simţiţi, fără a aştepta de la el soluţii magice care să vină pe un subiect în care voi îi ascundeţi multe.

Da! greşim de multe ori pentru că mergem la duhovnic şi nu-i spunem ce tot simţim în legătură cu problema care ne apasa, dar totuşi îi cerem sfat, îi cerem să aleagă el pentru noi. De aceea apar dezamăgirile, pentru că noi n-am fost sinceri, pentru că am căutat soluţii magice şi nu soluţiile bineplăcute lui Dumnezeu.

Fii atent la tine însuţi! Uită-te în sufletul tău, vezi-ţi păcatele, neputinţele, calităţile şi talanţii pe care ţi i-a dat Dumnezeu şi apoi spune-i duhovnicului tot ce simţi, până la cel mai mic detaliu, fără să smintești, şi abia atunci când ţi-ai deschis inima, abia atunci vei simţi cum prin sfatul părintelui pogoară harul lui Dumnezeu în inima ta şi totul se va aşeza cum trebuie.

Ascultarea oarbă de duhovnic este dorinţa de obţine soluţii magice şi rapide la probleme stringente fără a-ţi revărsa sufletul sincer înaintea lui Dumnezeu şi a duhovnicului. Nu există soluţii general valabile pentru toţi, ci doar medicamente adaptate pentru fiecare suflet în parte.

Nu uitaţi:

„Mântuirea stă în multă sfătuire!”

(Claudiu)

(Visited 141 times, 3 visits today)