Ascultarea oarbă de duhovnic
Am ales acest titlu pentru a vă stârni un pic interesul. De fapt, în acest articol nu voi încerca să promovez o atitudine de independenţă a credinciosului faţă de duhovnic, ci aş vrea să discutăm despre unele probleme care apar în relaţia duhovnic – fiu duhovnicesc şi care uneori duc la dezamăgiri de ambele părţi.
Eu de când mă ştiu în Biserică am mers mereu la duhovnic şi i-am cerut sfat atunci când am avut de luat decizii importante. Ba mai mult decât atât, mă lăsam în mâna lui şi mă gândeam că dacă va zice s-o iau la stânga o voi lua într-acolo, dacă va zice spre dreapta la fel voi face, fără să pun vreo întrebare şi fără să cârtesc.
Aşa am făcut de multe ori şi a fost foarte bine, însă la un moment dat, pus în faţa unei decizii grele, care mi-ar fi afectat viitorul meu şi al familiei, am cerut sfat părintelui nostru şi ceea ce ne-a zis aceea am şi făcut. Numai că după ce am luat aceea decizie, lucrurile n-au mers bine deloc. Au trecut luni şi chiar ani şi eram supărat că făcusem acest pas greşit. În familie au apărut discuţii şi multe din ele luau în considerare decizia părintelui, şi ajunsesem să cârtim şi să ne supărăm că ne-a sfătuit greşit.
Părintele a văzut acest lucru, i-a părut rău, şi-a cerut iertare de câteva ori şi a încercat să repare problema cu soluţii de moment.
Mi-aş dori să vă pot povesti concret ce s-a întâmplat dar acum încă nu e vremea. Promit că atunci când lucrurile se vor aşeza vă voi zice totul.
Totuşi, deşi soţia şi părinţii mei erau supăraţi pe mine şi pe părinte, apărând discuţii din pricina asta, eu am simţit mereu ceva în suflet, cum că totul va fi bine şi Dumnezeu are un alt plan cu noi, mai bun decât cel după care râvneam noi. Deşi vedeam că omeneşte sunt foarte puţine soluţii de rezolvare, totuşi nădăjduiam că va fi bine şi la un moment dat ne vom bucurau că am trecut prin toate acestea. Părintele îmi tot spunea că el m-a sfătuit aşa cum a crezut că e mai bine, încercând să se scuze pentru decizia pe care a luat-o, iar eu îi spuneam: “părinte! mi-e nu mi-e frică, mi-aţi dat sfatul acesta la spovedanie sub epitrahil şi sunt sigur că n-aţi greşit, pentru că aşa v-a dat Dumnezeu atunci să ziceţi.”
Părintele se liniştea şi se bucura că nu-l acuz pe el pentru situaţia în care eram cu familia, şi poate acest răspuns îl mai liniştea. Oricum am simţit că s-a rugat de atunci pentru noi mult, încercând să repare ceea ce el considera că a nu a făcut bine.
Ce credeţi că s-a întâmplat?
Dumnezeu a aşezat lucrurile în mod excepţional şi ne-a oferit o oportunitate pe care astăzi noi o considerăm o minune. Lucrurile s-au aşezat aşa de bine şi aşa de firesc încât ne-am dat seama că părintele nu greşise când ne-a dat acel sfat, şi am realizat că totul făcea parte din marele plan al lui Dumnezeu cu noi şi cu întreaga lume.
Ce am învăţat eu din toată experienţa această?
Că sfătuirea cu părintele duhovnic nu este o acţiune magică ci este o împreună lucrare a fiului duhovnicesc cu părintele lui şi cu Dumnezeu. Sfinţii ne recomandă să ne rugăm mereu pentru duhovnicul nostru, mai ales atunci când mergem şi-i cerem sfat.
Când avem decizii foarte importante de luat este bine să ne rugăm noi pentru problema noastră şi Dumnezeu ne va răspunde prin duhovnic dar şi direct, în sufletul nostru.
Uităm că relaţia noastră cu Dumnezeu nu este una doar indirectă, prin intermediari, ci este una cât se poate de apropiată şi de puternică. Un sfânt părinte spunea că cel mai scurt drum este cel de la inimă către Dumnezeu.
Da! dragii mei, Dumnezeu ne dă răspuns rugăciunilor şi în sufletul nostru, nu numai prin duhovnic.
Cum ne dăm seama de acest lucru?
Dacă ai fost nehotărât în privinţa unui lucru şi după ce te-ai rugat lui Dumnezeu începi să ai gânduri bune care persistă şi care-ţi aduc bucurie, îndemându-te să alegi o anumită cale, înseamnă că acela e îngerul tău păzitor primit la botez, care încearcă mereu să te călăuzească spre voia lui Hristos. Dacă, gândindu-te la cealaltă cale, vezi că sufletul ţi se tulbură, se umple de griji şi de deznădejde şi eşti din ce în ce mai neliniştit înseamnă că nu e pentru tine şi nu e varianta cea mai buna pentru viaţa ta.
Ştiţi ce mi-a zis un prieten când l-am întrebat dacă să-mi fac un blog şi să scriu câte ceva despre Dumnezeu? A zis: “Dacă lucrul acesta te linişteşte, atunci fă-l!” Înainte de a da drumul acestui blog (devenit site) eram în dubii şi mă gândeam că dacă fac asta din mândrie, că dacă nu folosesc pe nimeni, că dacă pierd timpul degeaba. Dar totuşi gândul de a-l face mă liniştea, mă facea să fiu mai împlinit, mai mulţumit cu mine însumi. Am cerut sfat duhovnicului şi mi-a confirmat acest sentiment.
De ce să te duci să-i ceri duhovnicului să te sfătuiască să alegi una din două variante pe care i le spui, când de fapt tu ştii sigur că una din ele nu te bucura, nu te împlineşte.
Duhovnicul nu are voie să îngrădească libertatea fiului duhovnicesc ci trebuie să-i potenţeze calităţile, trebui să se muleze pe felul lui de a fi altoindu-l în aşa fel încât să scoată maximul din potentialul fiinţei lui. Nu duhovnicul ia hotărâri pentru viaţa noastră, ci noi înşine le luăm, duhovnicul doar confirmă sau infirmă calea pe care vrem s-o urmăm.
Dumnezeu nu ne obligă şi nici nu ne pune piedici spre a ajunge acolo unde năzuim ci dimpotrivă, ne este mereu alături pentru a ne realiza visele.
Înainte de a merge la duhovnic analizaţi-vă bine şi vedeţi ce simţiţi, ce vă doriţi, şi ce decizie v-ar linişti cel mai mult viaţa. Apoi mergeţi şi spuneţi-i părintelui tot ce simţiţi, fără a aştepta de la el soluţii magice care să vină pe un subiect în care voi îi ascundeţi multe.
Da! greşim de multe ori pentru că mergem la duhovnic şi nu-i spunem ce tot simţim în legătură cu problema care ne apasa, dar totuşi îi cerem sfat, îi cerem să aleagă el pentru noi. De aceea apar dezamăgirile, pentru că noi n-am fost sinceri, pentru că am căutat soluţii magice şi nu soluţiile bineplăcute lui Dumnezeu.
Fii atent la tine însuţi! Uită-te în sufletul tău, vezi-ţi păcatele, neputinţele, calităţile şi talanţii pe care ţi i-a dat Dumnezeu şi apoi spune-i duhovnicului tot ce simţi, până la cel mai mic detaliu, fără să smintești, şi abia atunci când ţi-ai deschis inima, abia atunci vei simţi cum prin sfatul părintelui pogoară harul lui Dumnezeu în inima ta şi totul se va aşeza cum trebuie.
Ascultarea oarbă de duhovnic este dorinţa de obţine soluţii magice şi rapide la probleme stringente fără a-ţi revărsa sufletul sincer înaintea lui Dumnezeu şi a duhovnicului. Nu există soluţii general valabile pentru toţi, ci doar medicamente adaptate pentru fiecare suflet în parte.
Nu uitaţi:
„Mântuirea stă în multă sfătuire!”
(Claudiu)
Sorin
iunie 11, 2011 @ 4:15 am
Claudiu, cred că ar fi foarte bun un articol împotriva ascultării oarbe de duhovnic. Venise zilele trecute un preot misionar din Africa la ASCOR Bucureşti şi a spus nişte chestii interesante despre relaţia cu duhovnicul. Zicea că nu trebuie ca duhovnicul să ia deciziile noastre iar acea ascultare oarbă e specific căii monastice (să nu intrăm în ispita de a amesteca monahismul cu viaţa de familie că ajungem la improvizaţii ce nu duc nicăieri) care nici în Sf. Munte Athos nu e atât faţă de duhovnic cât e faţă de stareţ. Zicea de faptul că acea ascultare oarbă creează o fugă de responsabilitate şi pentru cineva care are o înclinaţie să îi ceară duhovnicului în orice lucru ce să facă ar trebui ca duhovnicul „să-i tragă un şut în fund” adică să-l pună să ia şi singur deciziile. Eu cred că foarte mulţi uităm că duhovnicul e om, nu e Hristos. Iar chiar şi la Sf. Spovedanie Hristos nu vine să facă din preot un posedat de-al Lui ci îi insuflă, foarte gingaş, cuvântul ce trebuie spus celui de la spovedanie iar dacă preotul nu e destul de înduhovnicit şi experimentat în asta poate uşor să confunde vocile şi în locul glasului lui Dumnezeu să-şi audă glasul părerii proprii. Să nu uităm că şi Sf. Serafim de Sarov spunea că uneori greşea iar Sf. Grigore Teologul care era un titan al sfinţeniei a avut nişte scrieri eretice. Dacă ei greşesc atunci cum să nu greşească un om păcătos ca noi? Până la urmă trebuie un discernământ pe care să-l avem în orice facem. Părerea mea personală e că acea ascultare oarbă cum apare în Pateric e pentru Părinţii din Pateric adică pentru aceia ce Hristos trăieşte cu totul în ei. Dacă suntem sinceri azi nu mai există astfel de oameni ( nu zic că nu sunt sfinţi dar nu la măsura Părinţilor ) şi de aceea e nevoie de mult discernământ din partea noastră. Să nu vorbesc şi de ispitirea Duhului Sfânt când noi ştim ce decizie luăm şi-l întrebăm pe duhovnic doar ca să spună da la ce gândim noi iar atunci Duhul Sfânt e clar că nu mai lucrează.
Claudiu Balan
iunie 11, 2011 @ 5:26 am
Salut Saurian,
Cred ca scrierile din Pateric si sfaturile marilor duhovnici date in principal pentru monahi au format o perceptie distorsionata asupra relatiei duhovnic-fiu duhovnicesc.
Si faptul ca preotii astazi nu mai sunt la un nivel duhovnicesc inalt, ii face necunoscatori in privinta sensibilitatile celor mai adanci ale sufletului, si implicit vor da cateodata sfaturi gresite.
Albinuta
iunie 11, 2011 @ 8:16 pm
Doamne ajuta ,multumesc pentru articol ,foarte foositor ,fie ca Domnul sa ne ajute sa ne dorim sa ne indreptam pasii spre Sf Spovedanie ,apoi sa si reusim sa ajungem acolo ca in final in urma unei marturisiri sincere sa primim ceea ce ne este de folos ,multe bucurii tuturor
Viorel
iunie 12, 2011 @ 9:43 pm
„Mântuirea stă în multă sfătuire!”
Pana la urma nu inteleg admin ce vrei sa spui. In articol, la un moment dat dai exemplu cu acea intamplare din viata ta cand Dumnezeu a randuit lucrurile cum numai el stie sa o faca, ca pe parcurs sa „lansezi ideia” ca mai bine sa-ti asculti inima, si sa nu mai pui atata pret pe sfatul duhovnicului. Nu vreau sa intru in amanunte, dar in opinia mea, dupa o experienta de viata de 54 de ani, „sfatul” tau este extrem de periculos. Pentru cei care merg pe calea lui Dumnezeu si au duhovnic. Daca-ti pui nadejdea in Domnul, el iti vorbeste prin duhovnic indiferent de sporirea duhovniceasca a acestuia ( alta idee foarte paguboasa, lansata de dl. Saurian ). Oare nu ai auzit de sfatul: „daca vrei sa te mantuiesti, cu intrebarea sa calatoresti”? Oare nu crezi ca indemni pe cei care citesc acest articol sa-si urmeze mai degraba voia proprie? Si sa-ti mai dau un citat pe care l-am gasit intr-o carte asezat ca motto la un inceput de capitol:
„Floarea faptei bune pe care tu o crezi buna, este mandria
Iar roada ascultarii facuta cu binecuvantare este smerenia”
Cat despre insinuarea cum ca cutare Sf. Parinte a avut scrieri eretice, din postarea lui Saurian, se desprinde un alt duh otravitor, pe care l-am mai intalnit sub epitrahilul unui duhovnic la Spovedanie, si care mi-a spus acelasi lucru. Asa ca am schimbat duhovnicul, ba chiar acum am doi, si mi-a dat bunul Dumnezeu duhovnici „pe gustul meu” ca sa folosesc o „ispresie” larg intalnita deja printre cei care posteaza pe bloguri ortodoxe.
Viorel
iunie 12, 2011 @ 9:43 pm
Spun duh otravitor pentru ca nu inteleg de unde atata indrazneala pe tot mai multi si tot mai des, chiar preoti(de mir de obicei) sa-si dea cu parerea despre viata si lucrarea sfintilor parinti, CANONIZATI DE BISERICA? Si poate ca intr-adevar, cate unul a avut o ratacire, ca doar a fost om si a avut si el voie libera. Dar noi cei din ziua de azi mustind de duh lumesc, avand si „cas la gura uneori”, ne permitem sa le contestam autoritatea si rolul de luminatori vesnici in care i-a asezat Dumnezeu spre folosul nostru, si in loc sa ne adapam din apa vie pe care Dumnezeu ne-o da prin scrierile lor, cautam „cu acul” prin mormanul da invataturi mantuitoare o chichita pentru a ne construi teoriile demolatoare. Tot pe acest blog acum ceva vreme un neofit in ale Ortodoxiei decreta cu hotarare: „parintele Cleopa a gresit!” Si chiar daca acesta din urma inca nu a fost canonizat, un titan al Ortodoxiei incontestabil, cine esti tu sa faci asemenea afirmatii?
„Părerea mea personală e că acea ascultare oarbă cum apare în Pateric e pentru Părinţii din Pateric adică pentru aceia ce Hristos trăieşte cu totul în ei.”
Daca Hristos Domnul a ajuns sa locuiasca cu totul in cei din Pateric este tocmai pentru faptul ca aceia au avut o ascultare oarba fata de duhovnic, si pentru aceasta au si ramas in Pateric spre deosebire de noi cei de astazi care desi avem in fata exemplul lor tocmai spre a-l urma, suntem urmatori doar parerilor noastra si duhului acestei lumi si pe care -ceea ce mi se pare si mai periculos- il amestecam in viata Bisericii ducand la disolutia acesteia. Imi cer iertare daca parerile mele au suparat pe cineva dar acesta este crezul meu.
Viorel
iunie 12, 2011 @ 11:32 pm
Ca o concluzie: ce nu-i clar admin faptul ca bunul Dumnezeu a vrut sa-ti incerce increderea, rabdarea si ascultarea fata de duhovnicul pe care ti l-a dat?
Cat despre ideia (domnului Saurian) ca nu ar fi destul de induhovnicit ca sa „pescuiasca” gandul dat de Dumnezeu asta-i alta galusca. Daca duhovnicul este sau nu sporit duhovniceste, asta nu-i treaba penitentului, el nu are nici o vina. Daca acesta vine cu nadejdea ca va primi sfat de folos prin duhovnic, atunci va primi ceea ce doreste caci Dumnezeu are suficienta putere sa-i vorbeasca omului si prin animale sau chiar pietre daca este nevoie( cercetati scriptura si veti vedea de cate ori a facut-o, asta in caz ca nu a devenit si aceasta expirata, anacronica sau mai stiu eu cum).
Cat despre acel misionar din Africa care a venit la ASCOR si zicea ceea ce zicea, nu’s ce sa zic; stiu insa ca pe acolo pe la ei soarele arde tare. Ma gandesc ca o fi umblat saracul cu capul descoperit.
Claudiu Balan
iunie 13, 2011 @ 4:23 am
Salut Viorel
Voi încerca sa sintetizez ceea ce am vrut sa spun in acest articol:
– cred ca este greşita atitudinea noastră atunci când mergem la duhovnic si fără sa-i dam prea multe detalii despre anumite probleme delicate si nu ii cerem sfat. Da, sunt deacord ca Dumnezeu te poate indruma prin el chiar si asa dar s-ar putea ca atunci sfatul primit sa nu ne placa. S-ar putea sa ne fie greu sa-l urmam. S-ar putea sa nu intelegem cum sa il urmam.
De ce asta?
Pentru ca uneori mergem la duhovnic cerandu-i sfat deşi noi in adancul sufletul am vrea sa ne dea un anumit răspuns. Defapt de cele mai multe ori se intampla asa.
Dacă am fi sinceri cu duhovnicul si dacă i-am povesti tot ce avem pe
suflet, inclusiv dorinţa noastră ca lucrurile sa se întâmple intr-un anumit fel, chiar dacă suntem siguri atunci sfatul duhovnicului ar fi primit mult mai uşor.
Duhovnicii sunt inspirati de Dumnezeu in sfaturile pe care le dau dar se bazează si pe experienţa lor de viaţa si pe ceea ce fiul duhovnicesc ii spune.
Uneori mergem la duhovnic asteptand doar o confirmare a unei alegeri pe care noi o dorim foart mult. Dacă nu-i spunem duhovnicului acest lucru si-l lăsăm sa aleagă el pentru noi s-ar putea sa fim foarte dezamagiti daca lucrurile nu se intampla dupa asteptari si aceasta dezamagire s-o punem pe seama Bisericii si a lui Dumnezeu.
„Mantuirea sta in multă sfatuire” tradus ar însemna mantuirea sta in multă comunicare. Taina Spovedaniei nu este un act Magic ci unul prin excelenta personal ca de fapt toate Sfintele Taine ale Bisericii.
doarRaduR
iunie 13, 2011 @ 9:33 am
Doamne ajuta.Eu as dori doar sa va-ntreb daca mai exista in ziua de azi asa Duhovnici imbunatatiti,la care sa te duci si sa-ti poti deschide sufletul,sa te poti dezlega si descatusa de toate ,patimile,slabiciunile,gindurile negre…..Daca-l stiti sau cunoasteti va rog indrumatima si pe mine,am mare nevoie.Ma intreb oare… suntem atit de aproape de proorociile Sfintilor Parinti care ne spuneau ca vom umbla sute,mii de kilometri pina vom mai gasi un duhovnic imbunatatit?S-au din cauza intunecimiii pacatelor noastre nu-i mai gasim?
marcel
iunie 13, 2011 @ 10:09 am
doarRaduR
Eu cred ca trebuie sa ne spui mai intai orasul si dupa aceea fiecare iti va da cate un sfat 🙂
Albinuta
iunie 13, 2011 @ 12:03 pm
@doarRaduR,Doamne ajuta ,citind intrebarea ta am ramas putin nedumerita deoarece din ultimele tale comentarii am inteles ca ai un duhovnic si incerci sa faci ceea ce te sfatuieste ,(poate nu am inteles prea bine ),revenind la intrebarea ta daca mai exista sau nu duhovnici inbunatatiti nu stiu ce sa i-ti spun deoarece eu nu prea merg pe la manastiti unde as putea intalni duhovnici inbunatatiti,merg insa cu toata increderea la preotul de parohie ,pot sa-ti spun ca am mare incredere in sfaturile dansului ,daca la inceput au fost unele retineri cu timpul am invatat ca nediscutand despre ele nu o sa se rezolve acele probleme ori de cate ori am discutat ceva ce aveam pe suflet cu sinceritate am primit raspuns care m-a ajutat foarte mult
Laura Stifter
iunie 13, 2011 @ 12:31 pm
Viorel, Doamne ajută!
Observ că ai o deosebită încredere în Sfinţii Bisericii, ceea ce este minunat. 🙂 Să ştii că opinia lui Claudiu în privinţa relaţiei duhovnic-credincios este susţinută şi de către Sfântul Ignatie Briancianinov, în lucrarea sa „Despre înşelare”. Acolo, Sf. Ignatie Briancianinov scrie că viaţa duhovnicească, pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru vremea noastră se poate numi „firimituri” pentru că, din pricina slăbiciunii spirituale ce ne caracterizează, cel mai potrivit mod de trăire a poruncilor lui Dumnezeu ne este ghidarea după Sfânta Evanghelie, după scrierile Sfinţilor Părinţi şi după sfaturile (nu poruncile, ci sfaturile) duhovnicilor noştri. Sfătuirea cu duhovnicul este diferită de ascultarea necondiţionată, absolută, datorată doar lui Hristos.
Cred că, în acest articol, Claudiu nu a îndemnat la neascultare faţă de părinţii duhovniceşti, ci doar la dreaptă socoteală.
Dumnezeu mi-a dăruit şi mie un părinte duhovnic deosebit de evlavios, cu o trăire spirituală foarte profundă, un duhovnic care mi-a dat întotdeauna sfaturi folositoare pentru suflet. Am încredere în acest părinte şi – n-o spun din mândrie, ci pentru a-ţi arăta că nu dispreţuiesc virtutea ascultării – niciodată nu i-am fost neascultătoare. Totuşi, îmi este foarte greu să înţeleg atitudinea celor care-şi aleg cariera, de exemplu, în funcţie de ceea ce le spune duhovnicul, care nu are de unde să ştie (dacă nu-i spune credinciosul) ce vocaţie şi ce aptitudini are fiecare dintre fiii săi duhovniceşti. De unde ar şti părintele meu duhovnic dacă eu sunt sau nu talentat(ă) la matematică? 🙂 Chiar şi în problemele spirituale, dacă nu comunicăm cu părinţii duhovniceşti şi aşteptăm să ghicească ei (fără cooperarea noastră) şi dacă nu ne vom alege un duhovnic potrivit cu noi, este foarte posibil să fim dezamăgiţi şi, în mod total nedrept, să ajungem la păcatul de a ne îndoi de vrednicia duhovnicului, pe care noi înşine l-am indus în eroare. Nu ni se potrivesc tuturor aceleaşi sfaturi, aceiaşi duhovnici şi, indiferent de împrejurări, primul nostru gând trebuie să se îndrepte către Dumnezeu, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Petru: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice”. Sunt convinsă că Dumnezeu, în iubirea Sa, doreşte ca noi să căutăm mântuirea în comuniune cu semenii noştri, în special cu cei învredniciţi de harul preoţiei, pentru că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Mântuitorului Hristos, acolo este şi El Însuşi, în mijlocul lor. Dacă ştiinţele lumii acesteia nu pot fi studiate fără ajutorul unor profesori, care să ghideze, să sistematizeze şi să corecteze cunoştinţele noastre, cu atât mai mult în viaţa duhovnicească – „ştiinţa ştiinţelor şi arta artelor” – ascultarea şi încrederea sinceră în duhovnicii dăruiţi nouă de Dumnezeu sunt virtuţi necesare pentru mântuire. Comuniunea cu preoţii şi respectul sincer faţă de ei constituie dovezi de iubire creştină şi de smerenie autentică. De aceea, apreciez mult încrederea ta în aceste persoane înzestrate cu harul de a ne călăuzi pe pelerinajul către Împărăţia lui Dumnezeu.. În privinţa modului în care trebuie practicată ascultarea, răspunsul cred că este, ca şi în cazul altor virtuţi, unul singur: dreapta socoteală.
Nădăjduiesc că ceea ce am scris este corect şi că nu am smintit pe cineva.
O zi binecuvântată!
În privinţa misionarului din Africa, despre care scria Saurian… cred că astfel de părinţi duhovniceşti sunt vrednici de încredere şi profundă admiraţie din partea noastră. Ce poate fi mai plăcut lui Dumnezeu decât râvna de a propovădui Evanghelia între cei care n-au auzit niciodată numele lui Hristos? Ce faptă poate fi mai potrivită Evangheliei, decât mărturisirea lui Hristos în faţa păgânilor şi convertirea lor la adevărata credinţă? Dumnezeu să le dăruiască acestor apostoli ai vremii noastre „cuvânt cu putere multă” şi cât mai mulţi fii duhovniceşti, aduşi de la întunericul necredinţei şi al idolatriei, la lumina adevărului.
Doamne ajută!
Albinuta
iunie 13, 2011 @ 12:39 pm
Nu stiu daca as fii primit raspuns mai bun mergand in alta parte insa stiu ca ori de cate ori am reusit cu ajutorul Domnul sa indeplinesc ceea ce am primit ca sfat la Sf Spovedanie a fost un pic mai bine iar atunci cand datorita unor neputinte nu am reusit sa indeplinesc ceva nu am putut sa am liniste pana cand nu s-a facut ce trebuia ,deci ca o concluzie la ceea ce am scris pana acum eu am mare incredere in duhovnic,nu stiu cum sa multumesc Domnului pentru aceasta ,este si un avantaj ca fiind aproape ajung atunci cand este nevoie ,problema este putin la mine ,eu trebuie sa fiu sincera cu dansul ca alfel cum as putea fii iertata de toate pacatele ,eu trebuie sa merg sa-mi marturisesc pacatele convinsa fiind ca alaturi de parintele pe care il vad se afla de fata si Domnul pe care nu il vad si de asemenea trebuie sa cred ca sfatul care il primesc vine in primul rand de la Domnul
Viorel
iunie 13, 2011 @ 4:55 pm
Deci, dragii mosului
1) atunci cand mergem la spovedanie, un lucru este esential : sa spunem tot. Daca ceva tii cu buna stiinta, sau cauti sa marturisesti sub o forma”diluata”, ai incurcat-o o spun din proprie experienta. Mai bine nu te mai duci. De ex: ai cazut si din ispita ai facut o anume forma de perversiune (sexuala). Daca din rusine marturisesti doar ca ai facut perversiuni sexuale si atat, cu adevarat va spun ca vei fi trantit in aceleasi fapte, si te vei duce la spovedanie apoi „in patru labe”. Imi cer iertare pentru cuvinte dar vreau sa fiu inteles bine.
2) daca mergem la duhovnic pentru sfat, atunci avem datoria sa-i dam duhovnicului toate informatiile necesare si sa-i raspundem la toate intrebarile pe care acesta ni le pune. Apoi cu incredere trebuie sa primim sfatul lui ca din gura Mantuitorului, care de fapt „sta nevazut de fata” asa cum se spune in rugaciunile Molitfei de dezlegare ce se citeste inainte. Daca problema noastra este una majora, este bine sa mergem la un duhovnic de mamastire. Nu neaparat pemtru spovedanie ci pentru sfat. Inca avem astfel de duhovnici. Sfatul primit va fi bun chiar daca parintele ne vede prima oara la fata si noi pe el. Si asta v-o spun tot din experienta! Aveti incredere! Repet: sfatul vine de la Dumnezeu nu de la om. Daca sunteti indoielnici atunci – in opinia mea – aveti o problema cu increderea in Dumnezeu. Atentie, este altceva decat credinta in Dumnezeu desi cele doua se leaga. Problema este in alta parte si aici multi cad in greseala(din nestiinta). Daca te duci la duhovnic (sau la sfatuitor ceea ce este mai mult decat un duhovnic), cu hotararea deja luata, si mergi ca sa o comunici acestuia, mai bine stai acasa. Fa cum ai ales! Caci acest sfat il vei si primi. Daca insa vrei sfatuire de la Dumnezeu prin gura duhovnicului, atunci te rogi ca Domnul sa-l lumineze pe acesta, si mergi expunandu-ti pasul cat de amanuntit este nevoie.
Viorel
iunie 13, 2011 @ 4:55 pm
DACA INIMA TA INCLINA CATRE O OPTIUNE, POTI SA O MARTURISESTI DAR CA O VARIANTA. ” PARINTE, EU MA GANDESC SA FAC ASA SI ASA DAR NU CUM VOIESC EU CA NU STIU DACA-I BINE, CI VREAU SFAT DE LA DUMNEZEU SI CUM VA VA LUMINA, ASA VOI FACE. Abea atunci primesti sfatul necesar. Daca nu-ti place, este pentru ca tu omule, cu libera ta elegere ai ales deja! Cu ce putere? Este inima noastra curata si s-a facut tron al Duhului Sfant ca sa putem avea darul cunostintei lucrurilor? Pe ce ne bazam? Pe noi? Oare nu tot vointa noastra „cea libera” ne-a dus prin toate prapastiile si toate balariile si de aceea am ajuns la duhovnic pentru spovedanie? Deci daca mergeti la duhivnic pentru sfat, nu mergeti cu hotarari deja luate! Va voi istorisi o scurta intamplare. Am un amic pe care-l stiu de vro 35 de ani. Era insurat si la un moment dat, din motive de ea stiute, sotia sa a hotarat sa divorteze. L-am sfatuit sa o indrume catre Biserica si sa mearga sa ceara sfatul si binecuvantarea unui duhovnic pentru aceasta. Aceea s-a dus intr-adevar la spovedanie si i-a comunicat preotului ce avea de gand sa faca. Acesta i-a zis: daca ai hotarat, fa cum vrei. Femeia a plecat acasa foarte convinsa ca acum totul este un regula si s-a pus pe deschis divort. Vedeti? Daca i-ar fi spus: parinte uite ce-mi trece prin cap dar eu stiu daca-i bine sa fac asa ceva, ce ma sfatuiti? Atunci raspunsul ar fi fost cu siguranta altul. Nu ca Biserica interzice divortul dar aceasta trauma trebuie sa fie ultima solutie. Pana acolo este nevoie de rugaciune, rabdare, spovedanie.
Viorel
iunie 13, 2011 @ 4:57 pm
3)evident ca apartenenta de un duhovnic nu exclude dreapta socoteala si discernamantul nostru. Altefel poti ajunge in „balarii” atuci cand cel care iti este duhovnic, este el insusi in patimi, sub ispita, si te duce in sminteala. Martrisesc ca am fost si in aceasta situatie. Si apoi dupa un timp, nu-mi pot explica unde imi era mintea, dreapta judecata. Ce vi se pare, ca cel „cu coarne” nu poate duce in pierzare atat pe duhovnic cat si pe penitentul lui? De aceea, daca in inima voastra veti avea dorinta sincera si arzatoare de a va indrepta viata, si de a merge fara rezerve pe calea Adevarului, la momentul potrivit, Dumnezeu va va scoate un cale duhovnicul potrivit. Vreti unul care sa va mangaie? Asta veti primi. Vreti un „doctor” care trateaza cancerul cu aspirina? Asta veti primi. Cand veti dori sa va vindecati de „cancerul duhovnicesc” cu cel mai bun tratament adica pe baza canoanelor asezate de Dumnezeu prin Sfintii Parinti si Sfintele Sinoade si care sunt si vor fi valabile pana la a doua venire a lui Hristos, nemodificate, neindulcite si neciuntite, atunci va va scoate in cale astfel de duhovnici. Ei inca exista, chiar langa noi. Trebuie sa eveti incredere. Totul depinde doar de voi.
Viorel
iunie 13, 2011 @ 4:57 pm
Cum am mai spus-o pe acest sait, am mers din duhovnic in duhovnic pana am gasit ceea ce cautam. Si acum am doi nu unul. Manca-i-ar Raiul. Unul aici aproape pentru toata trebiunta si unul la manastire, unde merg macar odata pe an si care „supervizeaza”. Se cunosc unul pe altul. Cand cel de la manastire, m-a oprit de la Impartasanie pe 7 ani (luata timp de 11 ani cu spovedanie si dezlegare de la duhovnicii anteriori), am simtit usurarea. Daca nu mi-ar fi dat acel canon, mergeam la altul. Apoi intorcandu-ma la cel din oras, pe care-l aveam de curand, am inteles ca daca ma spovedeam de la capat la el si ceream canon adecvat, primeam acelasi raspuns ca si la cel de la manastire. Ba poate si ceva mai spru. Repet, totul depinde de voi, de cat de aprig doriti sa va vindecati si sa urmati Adevarului, de cata incredere aveti in Hristos, si cat de mare este dorinta voastra de a-I urma. Am citit acum ceva vreme, intr-un ziar despre un tanar care s-a sculat din mocirla si s-a dus direct la calugarie. Si marturisea minunat: In Dumnezeu trebuie sa crezi cu furie! Evident ca asta nu exclude dumnezeiasca cuviinta! Si tot evident este ca de cei de pe margine, care se simt bine in tina vei fi catalogat drept habotnic. Ce confirmare mai buna ca sunteti pe calea care trebuie asteptati? Doamne ajuta!
doarRaduR
iunie 15, 2011 @ 6:01 am
Doamne ajuta.Pt Albinuta.Da, ai perfecta dreptate,de 10 ani am acelasi duhovnic si ma chinui sa ma tin de el si sa fac ascultare,…dar in ultimul timp si asta insemnind ,cam de 2 ani,sunt ff nelinistit,dezorientat…obosit? nu stiu ,dar nu ma mai pot spovedi curat din tot sufletul asa cum o faceam alta data,nu-mi mai pot deschide sufletul ….eu care inainte stateam la sfinta taina a spovedaniei cel putin 2-3 ore…acum in 20 de minute termina cu mine…. nu mai sta sa ma asculte,sa ma certe ,sa ma indrume….e ff grabit.Stiu ca din cauza pacatelor mele nu vrea sa se mai incarce cu mine,n-ul judec,de aceea ma gindesc sa caut in alta parte.Mia rinduit Bunul Dumnezeu sa ajung si in Muntele Sfint al Maicii Domnului unde am avut onoarea, desi nu sunt vrednic,sa stau de vorba cu Duhovnici ai Muntelui,a fost divin ca sa spun asa,,,..dar dupa aceea am venit in lume iarasi si …traiesc in Timisoara,unde desi sunt f multi duhovnici nu reusesc sa gasesc pe cineva care sa fie in asentimentul meu,sa pot vorbi ca si cu tatal meu….deschis….Deci…aveti cunostinta de acel duhovnic de care am eu nevoie ,pe care il caut’?
Viorel
iunie 15, 2011 @ 7:59 am
@doarRaduR
Draga Radu, eu as fi de parere ca cel mai bine este sa te rogi Maicii Domnului si sa-i spui dorinta ta. Nu ca ea nu ar sti ce vrei dar asa se face. Si ai rabdare. Dar sa stii ca adancimea pocaintei depinde de tine si nu de duhovnic. Sporeste rugaciunea si vei dobandi ceea ce doresti. Stiu cum este cand duhovnicul este grabit. Am trecut si eu prin asta. Spovedania dura putin ca eu nu-l tineam de vorba dar el tot mereu se uita la ceas, parca sa nu piarda trenul. Ba mai trecea cineva pe alaturi si se apuca sa vorbeasca cu acela, ba se uita sa vada cine intra pe usa sau cine ce face. Dar chiar si acum la cei doi duhovnici la care marg nu stau cu orele ci atat cat este necesar. In ziua de astazi, cand lumea este pe fuga nu prea cred ca mai poti gasi duhovnic care sa te poata tine cu orele. Si mai cred ca spovedania cu orele este pentru inceputul urcusului duhovnicesc. Pe masura ce inaintezi, trebuie sa stii cum stau lucrurile si ce-i de facut si ce nu. Decat sa stai cu orele la spovedanie, mai bine in intimpul ala mai citesti o catisma la Psaltire, un Acatist sau altceva. Statul cu orele la spovedanie, nu asigura automat si zdrobirea inimii, parerea de rau pentru pacatele savarsite, trebuie sa fie in inima ta.
Viorel
iunie 15, 2011 @ 8:00 am
Pe urma mai este ceva ce am uitat sa spun in postarile anterioare, un lucru prin care am trecut si eu si altii. Dupa ceva vreme de la inceperea drumului pe calea mantuirii, cand incep sa sporeasca necazurile de tot felul, mici si mari, alergam la duhovnic cu dorinta ca printr-un gest magic, printr-o pocnitura din degete sau printr-o formulare miraculoasa sa ne scape de neplaceri. Nu fratilor necazurile sunt tratamentul pe care ni-l administraza doctorul sufletelor Hristos Domnul. Cine fuge de ele, fuge de vindecare. Daca v-ati facut iluzia ca drumul crucii este o autostrada cu sase benzi pe sens neteda ca-n palma si pe care sa o parcurgeti comod intr-o limizina luxoasa cu vitaza, va inselati amarnic. Ce innaltator este cand citim despre necazurile altora aflati in urcusul duhovnicesc! Numai ca trebuie sa ne deprindem a le rabda si noi si va spun ca nu-i deloc usor. Deci siliti-va sa deprindeti virtutea rabdarii ca aceasta foarte mare este si de pret. Doamne ajuta!
doarRaduR
iunie 15, 2011 @ 8:14 am
Doamne ajuta.Sunteti simpatic domnule Viorel si va multumesc pentru sfat,dar nu ma-ti inteles,va rog din tot sufletul meu nu va suparati pe mine.Ideea era ca nu mai e acelasi duhovnic care avea dragostea si rabdarea parinteasca de a-mi asculta ofurile si durerile ca un parinte,psiholog….nu neaparat de a ma indrepta duhovniceste.De sfaturi si indrumari duhovnicesti nu mai am parte de mult timp. Stiu,e greu,e f greu ceea ce vreau eu.Iertatima daca va smintesc.Oricum va voi asculta sfatul si voi pune genunchiul la rugaciune in continuare la Maica Domnului si la Sfintul Serafim de Sarov ca sa ma lumineze si indrume.Multumesc inca o data…
Albinuta
iunie 15, 2011 @ 8:58 am
@doar RaduReu sunt destul de tanara (cred ca suntem cam de aceasi varsta )si nu indraznesc sa -ti dau sfaturi totusi mi-a placut ceea ce ascris domnul Viorel ,as mai putea spune ca trebuie sa multumim Domnului ca avem un duhovnic ,nu stiu daca este sau nu important cat timp stam la spovedanie ,important este sa fim cat mai sinceri si sa incercam sa marturisim cam tot ceea ce avem pe suflet ,nu stiu daca ajuta sau nu totusi indraznesc sa-ti spun ca personal nu as renunta pentru nimic in lume la duhovnicul pe care Domnul mi l-a scos in cale desii merg la dansul doar de vreo 3 ani,sunt constienta ca fara sfaturile si rugaciunile duhovnicului nu as fii inteles foarte multe,de asemenea mai stiu ca atunci cand un crestin are duhovnic si doreste sa faca ascultare de dansul sunt si foarte multe ispite si prima care ne vine in gand este ca duhovnicul nu ar fii cel mai potrivit pentru noi ,iertare daca te-am suparat cu ceva nu aceasta a fost intentia ,cat despre schimbarea sau cautarea altui duhovnic as indrazni sa te rog sa te mai gandesti ,asa cum a spus si domnul Viorel este nevoie de rugaciune ,pentru dinsul,pentru a intelege ceea ce primim ca sfat si pentru a reusi sa ducem la bun sfarsit canonul care il prtimim care de multe ori nu consta doar in rugaciuni ci si in lucruri fositoare noua .Iertare daca am scris cam mult si inca un amanunt care pe mine ma ajuta foarte mult incearca sa mergi la duhovnic cand nu este post si de obicei este mai potina lume ,eventual discuta inaite cu parintele si vezi cand anume te poate primi,nu vad o solutie in cautatea altui duhovnic ,cu speranta ca nu te-am suparat in incheiere rog pe Domnul sa-ti daruiasca tot ceea ce ai nevoie in acest moment atat tie cat si celor dragi tie ,multe bucurii
doarRaduR
iunie 15, 2011 @ 9:47 am
Albinuta.Da multumim Domnului pt tot si toate.Iertatima,…dar poate am fost inteles gresit.Nu am spus ca nu vreau sau ca nu sunt de acord cu ideea de a avea duhovnic.Multumesc Bunului Dumnezeu ca mia rinduit si mie un duhovnic.Sau poate ca cer eu prea mult de la un duhovnic,… sau vad alta relatia duhovnic-mrean.Ideea era ca in momentul asta am nevoie de un duhovnic care sa aibe rabdare cu mine,sa ma asculte….nu neaparat sa ma indrume duhovniceste.Si binenteles ca trebuie facuta si ascultare,ca fara ascultare nu facem nimic.E ok si cu lupta,ispita si tot ceea ce dam si noi,ca traire si fapte.Aveti perfecta dreptate prin ceea cemi transmiteti,e ok….sper sa ma regasesc si sa merg inainte.Va multumesc si va rog sa ma ertati.
Viorel
iunie 15, 2011 @ 4:04 pm
@doarRaduR
Asta as fi vrut sa mai spun, nu asteptati sa va spovediti doar in post ci mergeti ori de catre ori este nevoie. Nu asteptati sa se umple „desaga” ci descarcati-o cat mai des. Cand camasa s-a patat, nu o schimbati imediat? In post sunt mai multe de facuit in Biserica, vin mai multi la spovedit si duhovnicul este si el om. Profitati din plin de perioadele de „relaxare” ca sa zic asa. Vi se pare uneori ca nu aveti ce spune daca va da prin gand sa va spovediti? Ia luati o hartie si un pix si vedeti cate se aduna, mai ales daca rugati pe ingerul pazitor sa va lumineze. Apoi mai este ceva. Spovedania este un lucru serios si important. Daca vom merge la Duhovnic si incepem sa-i impuiem capul cu vrute si nevrute, importante si mai putin importante, atunci ni se va parea ca duhovnicul nu are timp de noi. Discutiile pe marginea anumitor subiecte ce nu tin de spovedanie, nu se fac sub epitrahil. Deasemeni si sfaturile se pot primi si da in orice ocazie, nu-i neaparat de molitfa de dezlegare. Apoi Radule de ce nu mergi la parintele tau sa-l intrebi ce are, poate are si el niste probleme personale, poate l-ai suparat cu ceva fara sa-ti dai seama, mergi cu dumnezeiasca cuviinta si intreaba-l.
doarRaduR
iunie 19, 2011 @ 10:37 am
Doamne ajuta.As dori sa-i multumesc domnului Claudiu din tot sufletul pt acest site in primul rind,… cit si pentru grija dinsului si fata de cei care intra si au curajul sa-si scrie durerile si nedumeririle in legatura cu tot ceea ce inseamna crestinism sau drumul spre mintuire.Va multumesc si pentru adresa care miati trimiso,in legatura cu gasirea unui duhovnic din Timisoara.Sa va dea Bunul Dumnezeu si Maica Domnului Intelepciunea si puterea necesara de a merge inainte si indruma in continuare tot mai multe suflete.