Asigurările dumnezeieşti
Unde sunt asigurările atunci când inundaţiile distrug vieţile a mii de oameni deşi poate casele erau asigurate ? Unde sunt asigurările când cei dragi ai noştri se accidentează şi mor deşi maşinile aveau casco ? Unde sunt asigurările atunci când cineva drag se-mbolnăveşte şi suferă deşi are asigurare medicală ? Unde sunt asigurările când copiii nu se realizează în viaţă şi au atâtea necazuri şi probleme, dar totuşi au asigurare de viaţă ?
Mă protejează asigurările în fiecare zi ca un înger păzitor ?
Dumnezeu ne păzeşte şi se-ngrijeşte de noi în fiecare secundă a vieţii. El ne apără şi ne îndrumă viaţa la fiecare pas. E alături de noi aşa cum mama e alături de copilaşul ei care începe să facă primii paşi, sprijinindu-l şi încurajându-l. A te-ncrede în asigurări pentru a te feri de toate necazurile vieţii este ca şi cum acel copilaş mic, pentru a păşi, s-ar încrede în manualul de creştere a copiiilor în loc să se-ncreadă în mama lui.
Nu mă bucur că voi primi bani dacă voi face accident ci aş fi bucuros dacă nu l-aş face deloc. Nu mă bucur că voi fi despăgubit dacă mi se dărâmă casa ci aş fi foarte bucuros să nu se dărâme. Nu mă bucur dacă se-mbolnăveşte cineva drag şi primesc prima de spitalizare ci m-aş bucura să fie sănătos în continuare.
Asigurarea e o înţelegere între oameni prin care unul din ei primeşte o despăgubire în bani după ce se întâmpla ceva. Vreau să-mi fac o asigurare care să mă ajute să nu mi se-ntâmple nimic. Vreau să vorbesc cu cineva şi să mă asigure că o să-mi fie bine întotdeauna. Sunt convins că e mai bine să mă rog lui Dumnezeu să mă păzească să nu păţesc nimic decât să-mi fac asigurare. Asigurarea e doar o alinare (în bani) după ce răul s-a întâmplat.
Oare ce mă va păzi de accidente cu maşina pe stradă, casco sau Dumnezeu ? Dacă am avea credinţă în Dumnezeu ne-am ruga în fiecare zi Lui să ne păzească de accidente şi ne-ar păzi. Dacă am avea credinţă nu ne-am mai face asigurări. Dacă am fi conştienţi şi am realiza că Dumnezeu există atunci nu ne-am mai îndoi de ajutoru Lui, căci suntem copiii lui cei dragi. Aşa cum părinţii care-şi nasc copiii au grijă de ei continuu, mai ales când sunt mici şi nu se pot ajuta şi nu-i părăsesc niciodată aşa şi Dumnezeu care ne-a creat are grijă permanent de noi şi nu ne va lăsa niciodată.
Dacă am crede totul ar fi mult mai simplu. Dacă am crede n-ar exista asigurări. Lumea de astăzi vrea să-L elimine uşor uşor pe Dumnezeu din peisajul conştiinţei noastră şi să-L înlocuiască cu plăceri şi dorinţe, cu mâncare şi băutură, cu consum şi stricăciune, cu moartea şi iadul.
(Claudiu Balan)
Ana
ianuarie 31, 2009 @ 5:13 pm
Locuiesc in afara tarii si-mi amintesc ca atunci cand am fost obligata sa fac asigurare ptr familie, lucratoarea de la ghiseu imi propunea tot felul de sume…in caz de deces. M-am uitat la ea si i-am spus: deci astea sunt primite daca mor. A incercat sa evite, si sa-mi arate sume cat mai mari.
E uimitor cat de naivi suntem. Am prieteni care mi-au prezentat avantaje pe care le-au avut din asigurari. Cativa ani am plecat la drum cu asigurari, insa nu am pierdut, nu mi s-a furat nimic.
In ultimii ani insa am avut curajul sa plec la drum si fara bani in buzunar si fara asigurari. M-am rugat intens si am vazut ajutorul dat de Dumnezeu. Sunt situatii in care nici o asigurare din lume nu te ajuta. Dumnezeu si sfintii sai insa, nu te lasa niciodata.
PS:MAma mea nu a avut niciodata nici o asigurare. Bunicii mei nici nu stiau de ele si cat de bine au trait. Sa ne indepartam de asigurari pana nu ne obisnuim cu ele.
Doamne ajuta
Nadut
ianuarie 31, 2009 @ 10:41 pm
Eu in afara de RCA,care de altfel este si obligatorie, nu vad nici o alta asigurare care sa fie de un real folos. Ele ne instraineaza de Dumnezeu, ne fac sa traim cu frica in san ca draga domnule ce ma fac daca fac accident din vina mea si nu am CASCO, sau cine stie daca imi ia foc casa vreodata si nu am asigurare. Aceste fobii ale omului contemporan rupt de Dumnezeu, nu ne dau pace defapt nici noaptea, gandindu-ne cum sa ne mai asiguram..ca poate se intampla ceva. Am ajuns sa facem ca in povestea cu drobul cu sare. Sincer, imi pare nespus de rau ca multi oameni, astazi, nu mai constientizeaza ca Dumnezeu are o grija deosebita fata de ei. Asigurarile sunt defapt o expresie a instrainarii omului fata de Dumnezeu. Pacat, ca am trai asa bine fara ele …doar sa ne lasam in grija Domnului.
florinm
februarie 2, 2009 @ 1:47 am
Nadut, ce buna comparatie aceea cu drobul de sare! 😀
anonim
octombrie 19, 2010 @ 5:05 pm
O stire de ultima ora (e reala, puteti verifica)
O biserica din sudul republicii Burundi a fost lovita de traznet. Incidentul a avut loc in timpul slujbei de duminica. Pastorul si trei dintre credinciosi au fost ucisi in urma socului, conform AFP.
„Ieri dimineata au venit ploi torentiale si tunete peste zona Buruhkiro,” a spus primarul localitatii Rumonge, Gerard Ndikumana, azi. „Un traznet a lovit biserica anglicana si a ucis patru membrii ai congregatiei, pe loc, inclusiv pastorul”.
Alti 6 oameni au fost raniti si cateva cladiri din apropiere au fost avariate datorita acestui incident.
Credinta oarba are consecinte. Puteau sa-si puna macar un paratraznet pe biserica, cum fac ipocritii din Occident. Astfel de incidente dovedesc ca nu exista forte supranaturale care sa apere credinciosi de diverse pericole. Cati credinciosi trebuie sa moara in temple ca sa se inteleaga acest fapt?
O alta problema de a alege:
In cadrul dualismului luptei dintre zeul suprem si bun cu diavolul cel mai puternic si rau, acest diavol este sau nu este impotriva vointei divine a zeului suprem?
Daca este complet impotriva, si este inteligent (cum se zvoneste in cercurile credinciosilor), atunci diavolul ar trebui sa primeasca cu bratele deschise orice suflet care ajunge in iad – pentru a-si creste armata si a recompensa pe cei care au comis pacate impotriva rivalului – dumnezeul, optimus maximus. Este in defavoarea planurilor diabolice sa chinuie localnicii iadului, fiindca e vorba de o cantitate mare de posibili aliati. In acest dualism exista numai doua forte, deci cu siguranta principiul „dusmanul dusmanului meu este prietenul meu” se aplica.
Daca nu e complet impotriva, este un agent al dumnezeului, deci se desface automat dualismul, lasand doar pe dumnezeu ca entitate ce detine cea mai multa rautate.
welcome to hell
S.
octombrie 19, 2010 @ 5:37 pm
„Astfel de incidente dovedesc ca nu exista forte supranaturale care sa apere credinciosi de diverse pericole. Cati credinciosi trebuie sa moara in temple ca sa se inteleaga acest fapt?”
Depinde. In inima unui suflet deznadajduit si lipist de credinta in dragostea lui Dumnezeu, e de ajuns un singur om sa moara in „templu” pentru a intelege acest fapt. In inima unui suflet invaluit de nadejde si liniste, nici cele mai mari catastrofe nu il conving faptul ca Dumnezeu nu ne-a uitat si se ingrijeste de fiecare in parte, avand o nemasurata Iubire. Totul este permis de Dumnezeu, [b]doar[/b]spre folosul nostru, adica spre mantuire. Mai departe noi alegem. Pe acest lucru nu trebuie sa se faca filosofie, si nici sa facem pe profesorii. Sa ne rugam ca ceilalti sa inteleaga si sa li se trimita gandul cel bun.
„Este in defavoarea planurilor diabolice sa chinuie localnicii iadului(…)principiul „dusmanul dusmanului meu este prietenul meu” se aplica”
Noi ne alegem iadul din viata aceasta. Nici Dumnezeu , nici macar diavolul nu ne obliga la asta. Pe pamanat, el ne amageste prin ispita, ne amageste soptindu-ne ca ne este prieten si ne ajuta in situatii grele , in care Dumnezeu nu ar putea face asta, daca facem cum spunem el. Sufletul tau in iad, este in primul rand chinuit de durerea vesnica ca nu gusti din bucuria si lumina lui Dumnezeu, ca prin propria alegere, te-ai departat de Dumnezeu. Nu diavolul te chinuie. Te-a chinuit destul in viata. In iad, suferi agonia alegerilor tale.
„Daca nu e complet impotriva, este un agent al dumnezeului, deci se desface automat dualismul, lasand doar pe dumnezeu ca entitate ce detine cea mai multa rautate.”
Este complet impotriva. Dovada : S-a gandit el ca e mai intelept ca Dumnezeu si din mandrie a picat. Dumnezeu nu poate fi asociat cu cuvantul rautate. Se ingrieste de pasari, crezi ca te tine nu? Ne-a creat pentru ca ne-a iubit. A murit pentru noi , pentru ca ne-a iubit. Si cea mai mare dovada de dragoste, este faptul ca ne-a lasat libertatea de a alege ce vrem.
Vezi ca ideea potrivit careia Dumnezeu e rau, vine de la acela care se crede „prietenul nostru”.
ps. welcome to the Orthodox Youth website.