Astăzi, comunitatea Ortodoxia Tinerilor împlinește 5 ani

14

Astăzi, comunitatea Ortodoxia Tinerilor împlinește 5 ani. Nu sunt mulți căci vorba psalmistului,„Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului” dar nici puțini căci multe lucruri s-au întâmplat în tot acest timp.

Și cu toate acestea, nu voi face un inventar al realizărilor exterioare pentru că drept ar fi să fac și unul al eșecurilor interioare. Dar pentru că nu le cunosc pe cele din urmă, nu are importanță să le consemnez nici pe cele dintâi.

Este ușor, foarte ușor să contorizăm din tastatură ce bloguri am mai făcut, ce campanii am mai inițiat, ce tabere s-au mai concretizat în ultimul an, dar acestea sunt doar lucrurile exterioare, sunt doar formele. Ceea ce contează cu adevărat este cum se întipăresc în inimile noastre, ale tuturora, aceste demersuri duhovnicești. Cum au rodit toate aceste lucruri în viața voastră și a noastră? Ne-au schimbat în bine sau doar ne-au îmbogățit sec în cunoștințe? Ne-au apropiat de Dumnezeu și unii de alții sau ne-au apropiat mai mult de egocentrism? Comuniunea noastră este reală sau doar virtuală?

Nu căutăm să iscodim pentru că doar Dumnezeu știe cum lucrează în sufletele voastre prin tot ceea ce facem, dar am vrea să fim încredințați că nu ne-am pus amprenta patimilor și a păcatelor peste lucrarea lui Dumnezeu care se săvârșește prin noi.

Pentru că este foarte ușor să ne amăgim cu niște statistici, cu niște cifre pompoase afișate frumos în fața monitorului, dar care nu spun nimic despre realitatea profundă a sufletelor voastre. Și e foarte periculos să avem o părere exclusiv bună despre ceea ce am făcut până acum căci „celui ce i se pare că stă neclintit, să ia aminte să nu cadă”.

Țin minte că un multiplu campion din lumea sportului spunea că nu e ușor să fii campion dar e foarte greu să te menții campion. Tot așa spunem și noi că e ușor să avem o strălucire duhovnicească de moment, să avem o scurtă apropiere de Dumnezeu, de o lună, un an sau chiar zece, dar este foarte greu să o păstrăm continuu, să ne menținem până la sfârșit, să nu ne abatem de la calea de mijloc, de la calea împărătească. Ispitele roiesc în jurul nostru, mai ales cele de-a dreapta.

 

De aceea contăm foarte mult pe rugăciunile voastre. Mulți dintre voi ne-ați lăudat în repetate rânduri dar să știți că din slăbiciunea noastră laudele mai mult ne vatămă căci în loc să îi dăm slavă lui Dumnezeu mai mult ne hrănim mândria. De aceea spun că cel mai mare bine pe care îl puteți face este să vă rugați pentru noi, să ne trageți frățește de mânecă atunci când greșim și să ne sprijiniți în tot ceea ce facem pentru iubirea de Dumnezeu și de oameni. Nu ne dorim o comunitate și o comuniune de oameni, formată din câteva „celebrități” care joacă în teren iar majoritatea care aplaudă sau dezaprobă pe margine ca la fotbal. Ne dorim să fim cu toții împreună lucrători și împreună sprijinitori pe calea mântuirii.

Totodată vă cerem iertare pentru toate promisiunile neîmplinite, pentru toate întrebările și rugămințile la care nu v-am răspuns, pentru toate dezamăgirile pe care vi le-am pricinuit fără să bănuim.
Fraților, iertați-ne, pentru că abia deplin împăcați cu voi avem bucuria comuniunii. Pentru că nu data de 29 iulie ne dă bucurie ci grija și atenția pe care ni le purtăm unii altora.
Hristos în mijlocul nostru!

(Dan)

(Visited 2 times, 1 visits today)