Astăzi îl prăznuim pe Sfântului Ioan din Kronstadt

14

untitled1

Sfântul Ioan este unul dintre cei mai mari sfinţi ai Rusiei şi un om extraordinar, un preot de mir care ajuns ca prin viaţa sa să atragă zeci de mii de oameni la el. Prin rugăciunile lui îi vindeca prin puterea lui Dumnezeu pe oameni, stătea la spovedanie ore în şir cu sute şi sute de oameni, săvârşea Sfânta Liturghie în fiecare zi, sfătuia pe toţi cei care aveau nevoie, avea mare grijă de săraci şi de neputincioşi înfiînţând cantine, azile, case sociale şi multe altele. Scrierile lui sunt excepţionale, fiind foarte duhovniceşti, relatate numai din experienţa sa şi nu din auzite.

Pe blogul închinat Sfântului Ioan de Kronstadt puteţi găsi: viaţa lui, fotografii din viaţa sa reală, portrete şi icoane cu el, multe din scrierile lui şi cărţi pe care le puteţi downloda.

Iată o mărturie foarte frumoasă a sfântului despre sine însuşi:

„Proslăvesc nemăsurata milostivire şi îndelungă răbdare dumnezeiască faţă de mine şi faţă de toţi oamenii. De-a lungul a şaptezeci de ani am păcătuit în fiecare zi şi m-am pocăit, şi Domnul m-a miluit nu m-a pedepsit după toată dreptatea Sa, aşteptând zi de zi îndreptarea mea

Zilele tinereţii mele au trecut în Academia duhovnicească am început să dau mai multă luare-aminte lumii mele lăuntrice. Ajungând  preot, am trăit nu fără de păcat, dar pătrundeam tot mai adânc în rostul chemării mele – şi Domnul m-a miluit în fiecare zi, dăruindu-mi lacrimi de pocăinţă, învrednicindu-mă de deasa împărtăşanie cu Sfintele Tainei.

Slujirea pe care am adus-o sfintei Biserici, în săvârşirea de către mine a rugăciunilor şi a  tainelor n-a fost lipsită de poticniri: vrăjmaşii nevăzuţi se luptau cu mine din răsputeri şi mă robeau, mă tulburau mai ales la săvârşirea tainelor; lupta era pe viaţă şi pe moarte (moartea duhovnicească). Mă pocăiam plângeam când eram biruit, şi primeam iertare.

În primii ani de preoţie nu am săvârşit liturghia zi de zi şi de aceea slăbeam duhovniceşte adeseori. Pe urmă, văzând folosul săvârşirii zilnice a liturghiei şi a împărtăşirii zilnice cu Sfintele Taine, am început să slujesc şi să mă împărtăşesc zilnic – şi câtă milă am primit de la Dumnezeu în toţi ani  de preoţie de slujire adusă Lui!

Dau mulţumită Domnului pentru minunatele rugăciuni de seară şi de dimineaţă, pentru pravila sfintei împărtăşanii. Câte lacrimi de umilinţă curăţitoare mi-a dăruit Domnul, ce râuri de milostivire a revărsat asupra mea. Şi asta în fiecare zi, până acum. Ce voi răsplăti Domnului pentru aceste mile? Fărădelegile mele s-au înmulţit mai vârtos ca nisipul mării, şi totuşi încă mai trăiesc şi mă pocăiesc neîncetând  a păcătui cu lucrul cu cuvântul, cu gândul, cu lenevia , cu nepăsarea, cu neînfrânarea şi cu tot păcatul propriu omului!

O, Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului, iarăşi şi iarăşi! Mai rabdă-mă pe mine, cel îmbătrânit în fărădelegi, şi mă curăţeşte de toată întinăciunea trupului şi a duhului. Amin.”

(poze trimise de Andreea)

(Visited 19 times, 3 visits today)