„Astăzi vei fi cu Mine în rai!”

…Cine poate sa refuze o astfel de chemare? Oare nu toti vrem sa fim fericiti mereu, si nu tanjim fiecare dintre noi in fiecare clipa, oricat de pacatosi am fi, sa avem bucurie pe saturate in suflet?!? Nu este aceasta intocmai ce ne dorim atat de mult sa auzim de la Domnul Hristos?

Aproape ca mi-e si frica sa ma bucur cand ma gandesc ca dupa o viata de talhar Domnul imi spune „Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai.”

N-a zis Domnul maine, poimaine sau candva, mai tarziu ci astazi. Astazi vrea Domnul sa ne dea bucuria Lui, nu maine. Nu vrea sa ne amane cu iubirea nici o clipa caci stie ca tinjim mult dupa ea, ci vrea sa ne-o dea pe saturate decum ne pocaim.

Si nu cere mult Domnul de la mine, asteapta doar sa recunosc macar in ceasul al 12-lea, ca talharul pe cruce, ca daca sufar…pe drept sufar caci imi primesc cele cuvenite dupa faptele mele. Si asteapta sa-L marturisesc pe El…dar nu fatarnic ci smerit in fata tuturor fara sa ma rusinez, exact ca talharul care era inconjurat de multime multa.

Primul „cetatean” al raiului dupa rastignirea Domnului a fost talharul de pe cruce…nu un sfant, nu un drept, nu un prooroc ci un talhar care dupa o viata plina de pacat s-a pocait in ceasul al 12-lea din toata inima lui si l-a marturisit pe Domnul.

Cand a intrebat Pilat pe Mantuitorul „Ce este adevarul?” Acesta a tacut. Tacea Domnul caci tacerea lui era un strigat de trezire pentru cei care au urechi de auzit: „Nu vezi ca Eu sunt Adevarul? Nu vezi ca Adevarul sta in fata ta? Chiar nu vezi?”

Dar talharul plin de neputinta si de suferinta, smerindu-si inima la recunoscut pe Domnul indata: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.”

In noaptea aceasta vom merge la Inviere si macar in ceasul al 12-lea sa ne marturisim sincer Domnului in rugaciune: „Da Doamne…am dus o viata de talhar pana in clipa de fata, dar imi pare rau pentru toate.”

Nu este prea tarziu fratilor, nu este prea tarziu!

„Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai” (Ev. Luca 23-39:43)