Atât de mult îi place lui Dumnezeu unirea și unitatea dintre noi!

Nu-mi dau seama foarte clar cum am ajuns să fiu convins de acest gând. Cred că în timp, încet încet prin ceea ce am citit în Sfânta Scriptură, prin ceea ce am citit la Sfântul Ioan Gură de Aur și prin relația mea personală cu Dumnezeu m-am convins cât este de importantă unitatea, și cu cât este ea mai presus de toate ale noastre.

Acum ceva timp, vorbind cu un prieten din Biserică i-am spus la un moment dat cu patos vrând să-l conving de ceva: „Atât de mult îi place lui Dumnezeu unitatea dintre noi!” și deodată am început să lăcrimez și să mă pătrund la inimă. Și asta instant, într-o secundă, chiar în timp ce ziceam… de parcă Dumnezeu mi-ar fi zis:

„Așa este dragul meu, atât de mult îmi place !”

Sunt om cu multe patimi trupești și cu păcate, sunt om grosolan, și astfel de situații mi se întâmplă rar. De aceea atunci când le trăiesc, imediat le înregistrez în inimă și zic: Aha! Doamne, deci nu e doar gândul meu luat de pe ici colo ci Ție chiar îți place mult unirea și unitatea dintre noi.

La mult timp după această experiență mi s-a mai întâmplat odată cu altcineva și i-am zis același lucru, acum fiind mai convins ca prima dată, și iarăși Duhul Domnului m-a pătruns la inimă și iarăși am lăcrimat.

„De parcă mi-ar fi spus: Eu pentru asta mă lupt dragul meu, pentru asta am venit în lume.”

Acum câteva zile stăteam la coadă la un supermarket și văd pe doi oameni înaintea mea la casă, destul de în vârstă, că-și cumpăraseră ciocolată de două feluri, cafea, carne și îmi vine acest gând: „cam nesănătos pentru acești bătrânei, n-ar trebui să mânânce atât zahăr”. Mă uitam în ochii doamnei și încercam să-mi dau seama de pe fața ei dacă are credință în Dumnezeu, dacă știe ce înseamnă înfrânarea… Fața ei nu-mi spunea nimic… îmi părea mai degrabă că nu e credincioasă.

Și atunci îi zic Domnului: Doamne dar tu ce părere ai, se vor mântui oamenii care mănâncă mult zahăr, gândindu-mă și la obiceiurile mele? O ziceam în ideea de a nu ști ce este înfrânarea și de a trăi oarecum neglijent față de trupul nostru.

Nu trece o secundă și la cealaltă casă de lângă mine era un om mai sărac, îmbrăcat neglijent, părea că avea și patima alcolului, care deodată se uită la gardian și zice tare cu mult patos și sinceritate arătând spre casieriță, o doamnă trecută zic eu de 50 de ani: „Eu o iubesc mult pe Nela !!!” Toți ne-am întors către el și ne-am uitat cu atenție. Vocea lui a fost în percepția mea, răspunsul instant, în maxim 1-2 secunde, a lui Dumnezeu la întrebarea mea. Mă uitam la el și-l vedeam atât de fericit explicându-i gardianului sentimentele sale. Și atunci am realizat că Domnul mi-a răspuns:

„Eu o iubesc mult Nela de la casierie, și îi iubesc mult pe toți oameni!”

În căruțul meu de cumpărături pusesem 2 ciocolăți Snickers mari, printre altele. Îmi vine imediat rândul la casă, trec toate produsele, și când colo ce să văd era doar un baton de Snickers. Mă uit atent pe bandă, mă uit atent în coș… nimic. Sunt 100% sigur că le-am pus. Trec toate produsele, plătesc… și până la urmă am cumpărat doar un Snickers. Domnul îmi răspunsese și la această întrebare:

„Claudiu, totuși mai puțin zahăr…”

Mi-a răspuns Dumnezeu atât de frumos, echilibrat și de delicat la întrebarea mea, încât am plecat de acolo zâmbind și nu-mi venea să cred ce Dumnezeu bun avem, câtâ dragoste are pentru toți, cum ne ține pe toți nedezlipiți de dragostea Lui. Per total, în inima mea, am concluzionat răspunsul Domnului așa:

„Claudiu, atât de mult vă iubesc pe toți și vreau să vă mântuiesc, încât nu mă împiedic de nimicurile și concepțiile voastre. Dar ca să vă fie bine pe pământ, trăiți sănătos!”

Orice faci în lumea aceasta să faci în așa fel încât să nu-i dezbini pe oameni, ci să-i unești. Sau, de nu poți mai mult, măcar taci și nu te mai băga să faci mai rău. Fiecare păcat al meu și al tău dezbină. Și fiecare faptă bună, făcută cu gând curat înaintea lui Dumnezeu, unește pe oameni.

Orice poruncă a lui Dumnezeu împlinită ne unește cu El, ne face una cu El!

Noi, toți oamenii de pe acest pământ suntem copiii lui Dumnezeu! Pe toți ne iubește, pe toți ne ajută, pe toți ne cheamă și vrea tuturor să ne ofere darurile Sale cele mari.

Psalmul 132 este psalmul unității în dragoste, iată ce frumos spune:

¹ Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!

² Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui.

³ Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.

Rețineți pentru tot ce veți face în lume de acum înainte, acest gând dumnezeiesc: „unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.” Adică acolo unde este unire între oameni, acolo este și Domnul în taină cu ei, și aduce binecuvântarea Sa, adică ajutorul Său mare și lucrarea Sa înconfundabilă.

Ce frumos și bine plăcut oamenilor și Domnului să fie frații împreună!

Când judecăm pe alții, facem dezbinare și scade iubirea dintre noi. Când vorbim doar de cele bune, și acoperim greșelile altora, atunci păstrăm unitatea.

Când suntem lacomi și vrem mai mult pentru noi decât pentru aproapele, atunci dezbinăm. Când facem milostenie sau renunțăm la ale noastre pentru aproapele, atunci se face unirea în dragoste cu aproapele. Când primim pe cei străini creem prietenii și unitatea între noi oamenii.
Când suntem duri și exigenți cu ceilalți, când criticăm și acuzăm, atunci facem dezbinare între oameni. Dar când iertăm pe celelalt îl primim în dragostea noastră, și păstrăm unitatea.

Când ne mândrim și ne lăudăm în fața altora ne punem mai presus de ei și de alți oameni, și atunci egoismul nostru dezbină, căci îi face pe ceilalți să se simtă inferiori. Când ne smerim și ne arătăm neputințele îi facem și pe ceilalți să ne compătimească și să ne ajute, și astfel crește iubirea dintre noi. Smerenia noastră îi ajută și pe ceilalți să se smerească.

Când nu ne ținem cuvântul pe care l-am dat, dezamăgim pe oamenii de lângă noi și îi facem să se depărteze, deci contribuim la dezbinare. Când suntem sinceri și facem ceea ce spunem atunci oamenii au încredere în noi și pe termen lung credincioșia unește mult pe oameni.

Când ne părăsim prietenii pentru diferite motive, atunci ne dezbinăm.

Când suntem indiferenți față de oameni atunci păstrăm și adâncim dezbinarea.

Iată ce spune Cartea Înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul):

¹ Cu trei lucruri m-am împodobit şi m-am sculat frumoasă înaintea Domnului şi înaintea oamenilor:

² Unirea fraţilor, dragostea între prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu altul.

³ Iar trei lucruri a urât sufletul meu şi foarte m-am scârbit de viaţa lor:

⁴ Săracul trufaş, bogatul mincinos şi bătrânul desfrânat şi lipsit de înţelepciune. (Sirah 25, 1-4)

Când ne părăsim soțul sau soția facem dezbinare nu doar în familia noastră ci în întreaga societate, căci doua familii se uniseră în căsătoria noastră. Facem dezbinare chiar în sânul Bisericii lui Hristos. Când soția și soțul se iubesc, e raiul în casa aceea, și copiii se umplu de dragostea și de grija lor, și vor pleca în lume cu această inimă plină, încrezători că pot trăi frumos și fericiți, cu Dumnezeu și oamenii.

Toate poruncile Domnului împlinite de om, fac bine întregii umanități deodată, și celor vii și celor adormiți, și celor de lângă mine și celor de departe. Așa de minunate sunt poruncile Lui! Mereu zidesc! În fiecare poruncă e Dumnezeu întreg, și își deschide mâinile lucrând la unitatea noastră.

Când oamenii se împotrivesc nouă, poruncile Domnului cheamă mereu la unire:

⁴⁴ Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,

⁴⁵ Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

⁴⁶ Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?

⁴⁷ Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?

⁴⁸ Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. (Matei 5, 44-48)

Când altul îți face rău, iubirea ta îl ține aproape și-l ajută, dacă vrea, să nu se dezbine prietenia voastră.

Când unul te vorbește de rău, tu binecuvintează-l și făcând așa iubirea lui Dumnezeu vă va ține aproape.

Când cineva te vatămă și te prigonește, roagă-te pentru El, ca nu cumva să-l urăști și dragostea Domnului să-l țină încă în inima ta.

Martiriul celui care suferă prigoană pe nedrept și se roagă pentru chinuitorul lui, e răscumpărător înaintea lui Dumnezeu nu doar pentru el însuși ci și pentru cel ce-l prigonește.

Luați toate poruncile Domnului și veți vedea că toate au în ele ca o substanță: unitatea. Ca un super-glue care mereu crează unitate între oameni pentru cei ce se ating de ele și le împlinesc. Aceasta e lucrarea de mântuire a Domnului nostru Iisus Hristos.

Oricine păcătuiește este vinovat de dezbinare în Biserica lui Hristos, în lumea întreagă, în Creația lui Dumnezeu! Căci așa ne zic sfinții părinți că păcatul a adus dezordine și haos în întreaga creație.

Oricine împlinește voia Domnului lucrează cu Dumnezeu la unirea oamenilor, la păstrarea unității lor și la binele întregii Creații!

Tema despre unire și unitatea Bisericii în Hristos este una foarte largă și tainică, și cu mult adânc teologic, dar măcar atât să reținem și să fim atenți la noi înșine și să ne întrebăm constant: Prin ceea ce am făcut acum am unit sau am dezbinat pe oameni?

Închei cu cuvintele Domnului Hristos:

²⁰ Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,

²¹ Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

²² Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:

²³Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.

Toate câte a făcut Dumnezeu în tot cosmosul sunt în unitate și echilibru, în armonie și multă frumusețe. La acestea ne cheamă și pe noi.

Spor în unire și unitatea cu Dumnezeu, în familie, în parohie, la școală, la servici, în bloc, în sat, în societate, în lume… oriunde.

Autor: Claudiu Balan