Atitudinea noastră faţă de românii plecaţi în străinătate
A început luna august, românii din Italia şi Spania au intrat în concediu şi s-au întors acasă în România. E uşor să le sesizezi prezenţa, prin oraş au apărut foarte multe maşini cu numere străine. La fel de uşor încep să apară şi comentariile răutăcioase la adresa lor: „au venit căpşunarii”, „munceşte ca un rob în străinătate şi apoi vine şi se dă mare pe aici”, „ţăranii din Italia…”, „a dat 5000 de euro pe maşina aia şi acum se sparge în figuri prin ţară” etc.
Am observat de multe ori o atitudine negativă a românilor din ţară faţă de cei ce lucrează în străinătate. Şi eu de multe ori i-am judecat şi i-am tratat cu un aer de superioritate, privindu-i de sus, dar anul acesta împreună cu familia am fost la prietenii noştri în Madrid. În două săptămân cât am stat acolo am văzut cum e viaţa românilor, iar acum am altă atitudine faţă de ei. Se spune că o călătorie face cât o bibliotecă pentru că vezi multe locuri noi şi cunoşti alţi oameni cu alte mentalităţi, iar toate aceste experienţe te ajută foarte mult, îţi lărgesc minte, îţi deschid privirea îngustată de patimi şi prejudecăţi.
Remarcile răutăcioase la adresa românilor din străinătate trădează învidia din sufletul nostru, părerea de rău că nu avem şi noi ce au ei, sau că nu trăim într-o ţară foarte civilizată aşa cum trăiesc ei.
Toţi cei care au plecat la muncă în toată lumea au făcut-o pentru că viaţa e grea în România, pentru că altfel nu se mai descurcau. Nu e uşor să laşi totul şi să pleci, să laşi casă, soţ sau soţie, copii, părinţi, prieteni, servici, şi să te duci într-o lume total necunoscută, fără să ştii nici măcar limba, dar cu speranţă că va fi mai bine. Sunt destui care au plecat să fure şi să fac bani în mod necinstiti, îi ştie Dumnezeu, dar mare parte din cele câteva milioane de români plecaţi muncesc cinstit, trimiţând bani acasă familiei, ca să poată să-şi plătească ratele şi datoriile acumulate până atunci.
Anual românii din străinatate trimit acasă peste 4-5 miliarde de euro, adică aproximativ 5% din produsul inter brut al României. Este o sumă foarte mare. Dacă românii nu trimiteau aceşti bani economia ţării noastre ar fi simţit criza economică mult mai profund iar măsurile de redresare economică ar fi fost şi mai drastice, vedeţi cazul Greciei care e într-un colaps financiar fără precedent.
Boom-ul economic din ultimii ani din România s-a datorat în bună parte şi fraţilor noştri care au plecat pentru un trai mai bun peste hotare.
Românii acolo unde ajung iau cu ei şi credinţa în sufletul lor. Astăzi în Italia sunt peste 200 de parohii ortodoxe româneşti. Este extraordinar! Românii care în ţară nu spuneau măcar „Tatăl nostru” înainte de culcare, în străinătate merg la biserică duminică de duminică pentru că acolo se simt acasă, acolo se adună toţi compatrioţii lor, acolo după Liturghie pot zăbovi la o masă tradiţională, la un pahar de vin, acolo îşi aduc aminte de clipele frumoase din ţară.
Românii şi-au deschis multe afaceri pe cont propriu care merg foarte bine. Au creat locuri de muncă în care au angajat tot români, rude şi prieteni de ai lor chemaţi din ţară. Acolo sunt mai uniţi decât în ţară, se întâlnesc mai des iar relaţiile dintre ei sunt mai puternice. Emigranţii tot emigranţi vor rămâne indiferent câte drepturi le-ar oferi statul ţării în care trăiesc, de aceea cei mai apropiaţi prieteni îţi sunt tot compatrioţii tăi.
În ţară erau oamenii care stăteau şomeri mâncând seminţe în faţa blocului. Perspectiva unui loc de muncă în străinătate i-a încântat. Acolo câştigă câteva sute de euro, îşi plătesc chiria, trimit ceva acasa şi le mai rămân şi ceva bani să trăiască decent. Un job în occindent te învaţă să fii cinstit, să te comporţi mai frumos. te obligă să fii mai educat. De ce să-l judeci pe cel care pleacă să culeagă căpşuni în Spania? era mai bine să stea în România şi să nu facă nimic, aşteptând ajutorul de şomaj.
Românii care sunt de ani buni plecaţi au astăzi altă mentalitate. Aceştia când se întorc în ţară au alte aşteptări de la sistemul medical, de la sistemul de învăţământ, de la aparatul administrativ… Astfel de români, cu o mentatiltate sănătoasă, venind în ţară, pot schimba ceva în România.
Îi apreciez pe toţi cei care au avut curajul să plece şi cred că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, care aşa a binevoit ca milioane de români să ajungă prin lume:
– mai întâi pentru că românii duc cu ei credinţa în Dumnezeu ca nişte mici apostoli şi prin asta reîmprospătează cu voie sau fără voie credinţa prăfuită din sufletele occidentalilor. De exemplu italienii sunt foarte surprinşi de cât de mulţi români merg la biserică duminca în Italia.
– în al doilea rând pentru că noi românii aveam multe de învăţat din ţările civilizate.
– în al treilea rând pentru că în străinătate sunt plecaţi şi mulţi cetăţeni ai republicii Moldova, dar acolo departe toţi sunt români, fraţi aşa cum era odată.
Emigrarea are aspecte pozitive şi negative dar decât să ne apucăm să le dezbatem, mai bine acceptăm hotărârea luată de bună voie de românii plecaţi deja. Degeaba generalizăm. degeaba trasam şabloane spunând că românii din străinătate sunt aşa şi pe dincolo… lucrurile nu sunt aşa cum le privim noi, ci sunt mult mai complicate. Numai Dumnezeu ştie ce în sufletul unui român care vine acasă cu mare bucurie o lună de zile pe an.
Numai Hristos Domnul cunoaşte suferinţa românilor care nu se pot întoiarce acasă de Paşti sau de Crăciun.
Cu siguranţă fiecare dintre noi cunoaştem pe cineva apropiat care a plecat în străinătate.
De ce să-i judecăm? Sunt fraţi noştri, şi oriunde merg în lume ne deschid şi nouă uşi, care până acum erau închise.
Dumnezeu să-i binecuvinteze pe toţi !
(Claudiu)
Guest
august 4, 2010 @ 4:06 pm
Draga Claudiu ai scris deosebit de frumos,si citind articolul tau m-am simtit extraordinar, mai ales pentru ca si eu sunt plecata de 2 ani jumate in Irlanda de Nord, dar cu toate ca aici viata e usoara si salarul mare, mi-e tare dor de viata mea acasa. As renunta la strainatate maine, pentru ca nu e pentru mine, dar deocamdata acasa chiar nu am nici o sansa.E atat de trist sa vrei, si sa nu poti tri in tara ta. La noi oamenii datorita greutatilor sunt mai apropiati de Dumnezeu,si ma simt mult mai bine sufleteste.Cum zicea parintele Arsenie, la noi e bine pt suflet iar in strainatate e mai bine pt trup. Pt ca lucrez in relatii cu clientii intalnesc multi oameni care ma intreaba de unde vin. Unii sunt dezamagiti auzind de Romania,crezand ca acolo sunt numai tigani. Cateodata incep si le dau explicatiica nu e asa.Ma intristez tare pt ca au o viziune gresita.Nu mi-e deloc rusine cu tara mea si sunt trista ca noi tinerii, multi ramanem fara o sansa de realizare chiar si cu o facultate terminata, si trebuie sa plecam in straini.
Nu vreau sa spun ca oamenii aici sunt rai, dar eu nu sunt acasa,si ma doare orice stire negativa din tara pt ca acolo am prietenii, famila, toti fratii mei cum frumos zicea Claudiu, si acolo imi doresc sa ma intorc cat mai curand.
Sa ne rugam Lui Dumnezeu pt tara noastra. Sunt sigura ca ne va asculta.
Oana S.
mihai
august 4, 2010 @ 4:56 pm
Draga Claudiu,imi pare rau sa te contrazic,dar in Italia inca nu s-a ajuns la 200 de parohii.dar peste putin timp se v-a ajunge si la aceasta cifra cu ajutorul lui Dumnezeu.si eu sunt in Italia de 7 ani,dar cand vin acasa,ma uit cu uimire cat de needucati sunt soferii,mai ales daca te vede cu masina inmatriculata in strainatate.mai trebuie ceva timp ca sa ajungem la nivelul european de civilizatie.
Claudiu
august 4, 2010 @ 5:49 pm
Salut Oana,
Ai mare dreptate, de asta mi-e si mie frica daca as pleca in strainatate: sa am de toate pentru familia mea dar sa-L pierd pe Dumnezeu si Biserica Lui, sau cel putin sa ma departez.
Stiu ca e greu in strainatate iar conjunctura vietii nu te mai lasa sa te intorci…e greu…
Crengu
august 4, 2010 @ 6:21 pm
Mda… sunt oameni care judeca pana intr-acolo incat spun ca cei care au plecat au facut-o din lasitate, ca ar fi trebuit sa ramana aici, sa lupte… 🙁
Am prieteni care aici acumuleaza frustrari, fiind nevoiti sa renunte la meserii frumoase (de ex: invatator /educator/ profesor)pentru altele care sa le asigure un trai decent, oameni care regreta ca nu au plecat sau ca nu s-au nascut in alta parte. Dar am rude si prieteni plecati si mi se rupe sufletul pentru fiecare in parte. Daca altadata nu stiam cum sa le mai ridic moralul sau sa mai incerc sa-i conving sa se intoarca, acum nu mai indraznesc sa le spun nici macar de-o vizita… Pentru ca stiu ca altfel nu s-ar descurca.
Daca ar fi fost bine aici, nu ar fi plecat nimeni, nu si-ar fi lasat casa, familia, prietenii in urma. Nu e deloc usor sa fii singur intr-o tara straina si sa muncesti cinstit, mai ales cand altii asteapta sa le pice din cer. Oamenii judeca fara multa greutate, din invidie, din necunostinta de cauze si cu siguranta si din alte motive. Dar la fel de usor cum judeca, in loc sa incerce sa inteleaga, ar putea ajunge in situatia celui judecat…
Cat despre Dumnezeu, cine pleaca cu El in suflet, cu El va ramane. Desi nu-i usor sa mergi la o Biserica dintr-o tara straina si sa descoperi ca acea comunitate de romani la care te asteptai nu e chiar atat de mare pe cat ti-ai fi inchipuit, iar slujba nu e ca acasa, e poate mai scurta si chiar si in limba locului… atunci da, atunci te arde dorul…
mihai
august 4, 2010 @ 6:43 pm
mai frate crengu,nu ar trebui sa vb lucruri despre care nu stii.dc zici ca in strainatate,slujba nu este ca acasa?si referitor la cei care in tara mergeu des la Biserica,aici vin rar(nu toti)sau deloc.iar cei care nu mergeau in tara deloc sau rar,aici vin in fiecare duminica la slujba.
Un nimeni
august 4, 2010 @ 7:34 pm
Ce porcarie de articol! 99% din ei n-au credinta, fumeaza, desfraneaza, isi las copiii pe drumuri. Habar n-aveti de realitate!
jhoallina
august 4, 2010 @ 9:18 pm
Mi-a placut f mult acest articol tocmai pentru ca l-am simtit f adevarat si de sufletul meu. Si eu sunt plecata in strainatate de tanar copil, locuiesc in italia de 6 ani buni si dorul de casa il am mereu in sufletul meu. Aici in Italia sunt multi romani care merg la biserica, se roaga, e un prilej de intalnire, de vorba, de cunoastere.In primii ani ma simteam f singura, apoi mi-am facut aici si amici romani prin intermediul bisericii, cu ajutorul lui Dumnezeu. Consider ca biserica joaca un rol foarte important in occident, in italia, spania, etc.. pentru ca doar asa romanii se pot aduna si mai pastra din traditii si obiceiuri. In august, multi romani se intorc in tara cu mare dor, pentru rude, familie, dar si pentru a se simti ‘acasa’. Doar cine traieste in strainatate poate intelege cu adevarat pe cei emigrati. Doamne ajuta.
Veronica
august 4, 2010 @ 9:54 pm
Dumnezeu sa te binecuvanteze si pe tine Claudiu! Daca toti am gandi ca tine , lumea aceasta ar fi mult mai buna. Dumnezeu sa aiba grija de tine si de familia ta.
mihai
august 5, 2010 @ 11:42 am
asa este tu alina.noi aici in italia,ne-am gasit prieteni prin frecventarea bisericii.de exemplu voi la Monza sunteti un grup foarte mare de tineri si care pastrati si traditiile romanesti