Atitudinea noastră faţă de românii plecaţi în străinătate

9

A început luna august, românii din Italia şi Spania au intrat în concediu şi s-au întors acasă în România. E uşor să le sesizezi prezenţa, prin oraş au apărut foarte multe maşini cu numere străine. La fel de uşor încep să apară şi comentariile răutăcioase la adresa lor: „au venit căpşunarii”, „munceşte ca un rob în străinătate şi apoi vine şi se dă mare pe aici”, „ţăranii din Italia…”, „a dat 5000 de euro pe maşina aia şi acum se sparge în figuri prin ţară” etc.

Am observat de multe ori o atitudine negativă a românilor din ţară faţă de cei ce lucrează în străinătate. Şi eu de multe ori i-am judecat şi i-am tratat cu un aer de superioritate, privindu-i de sus, dar anul acesta împreună cu familia am fost la prietenii noştri în Madrid. În două săptămân cât am stat acolo am văzut cum e viaţa românilor, iar acum am altă atitudine faţă de ei. Se spune că o călătorie face cât o bibliotecă pentru că vezi multe locuri noi şi cunoşti alţi oameni cu alte mentalităţi, iar toate aceste experienţe te ajută foarte mult, îţi lărgesc minte, îţi deschid privirea îngustată de patimi şi prejudecăţi.

Remarcile răutăcioase la adresa românilor din străinătate trădează învidia din sufletul nostru, părerea de rău că nu avem şi noi ce au ei, sau că nu trăim într-o ţară foarte civilizată aşa cum trăiesc ei.

Toţi cei care au plecat la muncă în toată lumea au făcut-o pentru că viaţa e grea în România, pentru că altfel nu se mai descurcau. Nu e uşor să laşi totul şi să pleci, să laşi casă, soţ sau soţie, copii, părinţi, prieteni, servici, şi să te duci într-o lume total necunoscută, fără să ştii nici măcar limba, dar cu speranţă că va fi mai bine. Sunt destui care au plecat să fure şi să fac bani în mod necinstiti, îi ştie Dumnezeu, dar mare parte din cele câteva  milioane de români plecaţi muncesc cinstit, trimiţând bani acasă familiei, ca să poată să-şi plătească ratele şi datoriile acumulate până atunci.

Anual românii din străinatate trimit acasă peste 4-5 miliarde de euro, adică aproximativ 5% din produsul inter brut al României. Este o sumă foarte mare. Dacă românii nu trimiteau aceşti bani economia ţării noastre ar fi simţit criza economică mult mai profund iar măsurile de redresare economică ar fi fost şi mai drastice, vedeţi cazul Greciei care e într-un colaps financiar fără precedent.

Boom-ul economic din ultimii ani din România s-a datorat în bună parte şi fraţilor noştri care au plecat pentru un trai mai bun peste hotare.

Românii acolo unde ajung iau cu ei şi credinţa în sufletul lor. Astăzi în Italia sunt peste 200 de parohii ortodoxe româneşti. Este extraordinar! Românii care în ţară nu spuneau măcar „Tatăl nostru” înainte de culcare, în  străinătate merg la biserică duminică de duminică pentru că acolo se simt acasă, acolo se adună toţi compatrioţii lor, acolo după Liturghie pot zăbovi la o masă tradiţională, la un pahar de vin, acolo îşi aduc aminte de clipele frumoase din ţară.

Românii şi-au deschis multe afaceri pe cont propriu care merg foarte bine. Au creat locuri de muncă în care au angajat tot români, rude şi prieteni de ai lor chemaţi din ţară. Acolo sunt mai uniţi decât în ţară, se întâlnesc mai des iar relaţiile dintre ei sunt mai puternice. Emigranţii tot emigranţi vor rămâne indiferent câte drepturi le-ar oferi statul ţării în care trăiesc, de aceea cei mai apropiaţi prieteni îţi sunt tot compatrioţii tăi.

În ţară erau oamenii care stăteau şomeri mâncând seminţe în faţa blocului. Perspectiva unui loc de muncă în străinătate i-a încântat. Acolo câştigă câteva sute de euro, îşi plătesc chiria, trimit ceva acasa şi le mai rămân şi ceva bani să trăiască decent. Un job în occindent te învaţă să fii cinstit, să te comporţi mai frumos. te obligă să fii mai educat. De ce să-l judeci pe cel care pleacă să culeagă căpşuni în Spania? era mai bine să stea în România şi să nu facă nimic, aşteptând ajutorul de şomaj.

Românii care sunt de ani buni plecaţi au astăzi altă mentalitate. Aceştia când se întorc în ţară au alte aşteptări de la sistemul medical, de la sistemul de învăţământ, de la aparatul administrativ… Astfel de români, cu o mentatiltate sănătoasă, venind în ţară, pot schimba ceva în România.

Îi apreciez pe toţi cei care au avut curajul să plece şi cred că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, care aşa a binevoit ca milioane de români să ajungă prin lume:

– mai întâi pentru că românii duc cu ei credinţa în Dumnezeu ca nişte mici apostoli şi prin asta reîmprospătează cu voie sau fără voie credinţa prăfuită din sufletele occidentalilor. De exemplu italienii sunt foarte surprinşi de cât de mulţi români merg la biserică duminca în Italia.

– în al doilea rând pentru că noi românii aveam multe de învăţat din ţările civilizate.

– în al treilea rând pentru că în străinătate sunt plecaţi şi mulţi cetăţeni ai republicii Moldova, dar acolo departe toţi sunt români, fraţi aşa cum era odată.

Emigrarea are aspecte pozitive şi negative dar decât să ne apucăm să le dezbatem, mai bine acceptăm hotărârea luată de bună voie de românii plecaţi deja. Degeaba generalizăm. degeaba trasam şabloane spunând că românii din străinătate sunt aşa şi pe dincolo… lucrurile nu sunt aşa cum le privim noi, ci sunt mult mai complicate. Numai Dumnezeu ştie ce în sufletul unui român care vine acasă cu mare bucurie o lună de zile pe an.

Numai Hristos Domnul cunoaşte suferinţa românilor care nu se pot întoiarce acasă de Paşti sau de Crăciun.

Cu siguranţă fiecare dintre noi cunoaştem pe cineva apropiat care a plecat în străinătate.

De ce să-i judecăm? Sunt fraţi noştri, şi oriunde merg în lume ne deschid şi nouă uşi, care până acum erau închise.

Dumnezeu să-i binecuvinteze pe toţi !

(Claudiu)

 

 

 

(Visited 11 times, 1 visits today)