Autenticitatea și autoritatea Bisericii
În calitate de așezământ dumnezeiesc, Biserica este călăuzită de Sfântul Duh. El rămâne în ea și o face să nu greșească în ceea ce privește dogmele, “stâlp și temelie a Adevărului.” Biserica este cea care păstrează neschimbată învățătura apostolească. Doar ea ne poate conduce către Adevăr și numai ea poate fi judecătorul infailibil în măsură să se pronunțe asupra adevărurilor mântuitoare ale învățăturii relevante. Biserica cea Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, reprezentată de toți slujitorii săi la Sinoadele Ecumenice, este singurul Judecător adevărat, unicul păzitor natural rânduit păstrării învățăturii relevante.
Doar Biserica hotărăște asupra autenticității și autorității Sfintelor Scripturi. Ea garantează și conține cu strictețe în sânul sau curate și neschimbate Tradiția și învățătura apostolică. Doar ea poate să întărească, să tâlcuiască și să formuleze adevărurile, acoperită de Duhul Sfânt. Numai ea își păstrează copii pe calea mântuirii, pe care îi îndrumă cu siguranță la mântuire. Doar în Biserică credincioșii dețin asigurarea fermă a adevărurilor în care cred și mântuirea sufletului.
În afara Bisericii, această Arcă a lui Noe, nu există mântuire. “Credem că Sfântul Duh învață Biserica”, spune mărturisirea lui Dositei. El este adevăratul mângâietor pe care Hristos îl trimite de la Tatăl pentru a învăța Adevărul și ca să izgonească întunericul din sufletele credincioșilor.
Fără autoritatea Bisericii nu există nimic stabil, riguros ori sigur în ceea ce privește mântuirea. Tezaurul apostolic este păstrat întreg și fără cusur doar de autoritatea Bisericii prin care sunt transmise adevărurile propovăduirii apostolice exact așa cum au fost înfățişate.
Fără autoritatea Bisericii, conținutul credinței poate fi schimbat și astfel sintagma “propovăduire apostolică” rămâne o sintagma inutilă, deșartă.
Fără Biserica văzută, întemeiată de Dumnezeu, nu poate exista nicio unire între membrii unei comunități oarecare, care nu e parte din Trupul lui Hristos, pentru ca Trupul Lui e Biserica Sa, al cărei Cap şi este. Fără Biserică, nimeni nu poate fi integrat Trupului lui Hristos: nimeni, dacă n-a fost renăscut şi n-a devenit primitor al harului din Biserică, nu poate deveni mădular al lui Hristos.
Protestanții care definesc Biserica ca pe o instituție, ca pe un așezământ nevăzut, o adunare a aleșilor, a sfinţilor, Congregatio Sanctorum, o societate de credință și a Duhului Sfânt în care ar lucra Mântuitorul, se exclud pe ei înșiși de la primirea harului dumnezeiesc din Biserica căreia îi aparțin.
Cei care neagă Biserica văzută a lui Hristos, neagă în egală măsură natura Bisericii, adică caracterul ei concret care o face un așezământ dumnezeiesc pe pământ, unde este reactualizată opera răscumpărătoare a Mântuitorului.
Cei cărora le place să se creadă membri ai societății nevăzute de sfinți, alcătuite din sfinți de pe tot întinsul pământului, știuți doar de Dumnezeu, aceia care gândesc că printr-o credință în Mântuitorul în întregime teoretică se împărtășesc de Duhul Sfânt, cai care cred că Mântuitorul îi mântuiește fără mijlocirea Bisericii pe care a întemeiat-o, se rătăcesc deoarece extra ecclesiam nulla salus. În afara Bisericii cea Una Sfânta Sobornicească şi Apostolească nu există mântuire. Biserica văzută nu e o simplă adunare de oameni care cred in Hristos, ci e un așezământ dumnezeiesc căruia i-a fost încredințată păstrarea adevărurilor relevante. În ea se lucrează mântuirea oamenilor şi omul comunică cu Dumnezeu, devenind fiu al Său.
Protestanții care au părăsit Biserica văzută a lui Hristos pentru a-și întemeia propriile comunități de sfinți greșesc împotriva caracterului de bază al Bisericii. Ei consideră credința suficientă pentru mântuire și interpretează opera răscumpărătoare ca pe o teorie teologică în stare să mântuiască pe cel ce o studiază ori o acceptă. Dar Opera de Mântuire nu e o simpla teorie teologică, ci un fapt mistic săvârșit de Biserica văzută a lui Hristos și această operă oferă credincioșilor măntuirea și părtășia Duhului Sfânt.
În afara Bisericii nu există nicio teorie a credinței, nicio adunare capabilă să ducă la comuniunea cu Dumnezeu. Mântuitorul a spus : ”cel care va crede și se va boteza se va mântui”. El a ridicat altarul văzut al Bisericii. Din aceasta cauză, El cere teoriei fapte pe potriva adevărului pe care l-a încredințat Sfintei Sale Biserici, singura cale către viață, al cărei Cap este Hristos și în grija căreia trebuie să ne lăsăm. Numai de aici trebuie să aflăm Adevărul și să ne dobândim mântuirea. Doar Biserica e “stâlpul și temelia adevărului”, pentru că Duhul, Mângâietorul rămâne în veci în ea. Referindu-se la Biserică, vrednicul de pomenire Dositei spune acestea: “Trebuie ca fără nici o șovăială să credem în Scripturi, dar nimic altceva ce nu învață Biserica Sobornicească. Ereticii au Sfânta Scriptură, dar o deformează prin metafore, omonime, sofisme ale înțelepciunii omenești care confundă ceea ce este de neconfundat și nesocotesc ceea ce nu poate fi nesocotit”.
Dacă în fiecare zi ar trebui să ne adoptam părerile unii altora, Biserica Sobornicească n-ar fi ceea ce a fost până azi, prin harul lui Hristos, având un singur cuget despre credință, crezând nezdruncinat mereu același lucru. Altfel, ar fi fost dezmembrată de o mulțime de erezii, nemaifiind Sfânta Biserică stâlp și temelia adevărului, fără pată și cusur. Ar fi fost a viclenilor și al ereticilor care, după ce au fost învățați de ea, fără pic de rușine au respins-o. De asemenea, credem că mărturia Bisericii nu e mai prejos de autoritatea Dumnezeieștilor Scripturi. Cele două sunt opera unuia și aceluiași Duh. Un om ce vorbește de la sine poate păcătui, poate rătăci pe sine și pe alții. Biserica Sobornicească nu vorbește niciodată de la ea însăși, ci prin Duhul lui Dumnezeu care o îmbogățește permanent. Îi este cu neputință să greșească, să se rătăcească sau să rătăcească (pe alții). Ea este pe aceeași treaptă cu Dumnezeieasca Scriptură și deține autoritatea infailibilă și veșnică.
Sfântul Chiril al Ierusalimului spune ”Iubește să te instruiești și învață de la Biserică care sunt cărțile Vechiului și Noului Testament admise de toți” de ce să-ți irosești timpul cu cei ce stau la îndoială. Citește, deci, cele douăzeci și două de cărți ale Vechiului Testament, traduse de cei șaptezeci de învățați. Cuvintele lui Chiril vădesc autoritatea Bisericii.
Patriarhul Dionisie, în perioada Sinodului de la Constantinopol din 1672, a spus despre infailibilitatea Bisericii: “cât despre Biserica Ortodoxă Sobornicească spunem că e infailibilă și condusă de propriul Cap care este Hristos și învățată de Duhul Adevărului, Căruia Îi e cu neputință să Se înșele; tocmai din acestă cauză Biserica e numită de apostol Stâlp și Temelie adevărului. Ea e văzută și îi va ajuta pe ortodocși până la sfârșitul veacului”.
(Sfântul Nectarie de Eghina)
Sebastian
august 5, 2011 @ 6:17 pm
„În afara Bisericii, această Arcă a lui Noe, nu există mântuire”
Atunci cum ramane cu acei oameni care nu au avut niciodata contact cu crestinismul, sau care nu au auzit niciodata cuvantul lui Hristos.
Nu zicea parca Hristos in Biblie ca la masa cu el in rai vor sta si unii din dintre cei care nu au auzit legea dar totusi si-au trait viata ajutand si facand fapte bune dupa CONSTIINTA.
Parca si parintele Cleopa a descris felul in care vor si judecati non-crestiini la a doua venire a lui Hristos, dupa constinta si dupa legea firii…
Poate ma insel, astept un raspuns. Doamne ajuta!
Adriana Stan
august 5, 2011 @ 9:30 pm
Da, si eu cred ca Dumnezeu ii va judeca dupa alte legi pe cei care nu au auzit cuvantul lui Hristos. Pe crestini ii va judeca insa dupa Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.
Aici Sf. Nectarie se refera la cei care cunosc invataturile Bisericii si nu le urmeaza („…viclenilor și al ereticilor care, după ce au fost învățați de ea, fără pic de rușine au respins-o”), la cei care considera credinta suficienta pentru mantuire, sau care cred ca Iisus ii mantuiește fara mijlocirea Bisericii, pe care a intemeiat-o.
Doamne ajuta!
Diaconu Rebecca
august 6, 2011 @ 11:12 am
Seb20, si eu sunt de acord cu tine. Am citit si eu in biblie acelas lucru. De altfel, evanghelia a ajund in ultimele 500 ani sa fie mai cunoscuta la majoritatea popoarelor. Inainte de asta cel putin asiaticii, care-s o treime din populatia planetei, nu aveau cunostinta de crestinism. Dupa Hristos, evanghelia a fost propovaduita fara televiziune, fara telefoane, fara internet, deci era cam dificil sa circule informatia 🙂 Si ar fi cam ciudat ca miliarde de oameni care au trait pana de curand si nu stiau ce e ala crestinism, dar totusi erau impecabili dpdv moral, sa nu se mantuiasca. Cat despre Nectarie de Eghina, la cat de lipsit de dragoste si blandete pare, nu pare prea aproape de invatatura lui Hristos. Nu are niciun preot sau om al bisericii dreptul sa hotarasca cine va fi mantuit si cine nu. Doamne-ajuta!
Administrator
august 6, 2011 @ 11:20 am
Salut Seb20,
Expresia „În afara Bisericii, această Arcă a lui Noe, nu există mântuire” este adevarată şi trebuie s-o luam exact aşa cum e.
Faptul că cei de altă credinţă, din motive obiective, care nu ţin de voinţa lor, nu cunosc şi nu sunt mădulare ale Bisericii Ortodoxe nu desfiinţează această afirmaţie.
Da, se mantuiesc si cei de alta credinta, dar există şi excepţii. Dacă au cunoscut că Ortodoxia este credinţa adevărată, şi n-au vrut s-o îmbrăţişeze rămânând în continuare în minciună atunci nu mai au scuză.
Cunosc un astfel de exemplu, un elveţian protestant căsătorit cu o româncă ortodoxă, care a cunoscut Ortodoxia prin soţia sa, şi a fost impresionat, dar totuşi n-a vrut să se convertească.
Administrator
august 6, 2011 @ 11:33 am
Doamne ajuta Rebecca (midnightvoice)
Nu stiu de unde ai tras concluzia ca Sfantul Nectarie este lipsit de dragoste si blandete dar iti pot spune un singur lucru: putini sunt sfintii catre care oamenii acorda atata evlavia precum este Sfantul Nectarie.
Atat de multe minuni si vindecari a facut incat nu mai este de mult un sfant necunoscut al Bisericii Ortodoxe din Grecia ci a ajuns asemenea Sfantului Nicolae, un mare sfant al Bisericii Ortodoxe Universale.
Manastirea Radu Voda, din centrul Bucurestiului, din zona Unirii, are particele din moastele Sfantului Nectarie. Ai sa fii impresionata sa vezi cati oameni din toata tara trec pragul bisericii zilnic ca sa ceara ajutor Sfantului Nectarie.
daniel
august 8, 2011 @ 7:11 am
Am inteles ca protestantii, budistii, islamicii, hindusii ar trebui sa devina ortodocsi pentru ca aceasta este singura, unica dreapta credinta. In fine, trecand peste ironie, Biserica este costisitoare si ca timp si ca bani, nu vad de ce nu te poti ruga de acasa, nu te poti comporta crestineste in societate, de a trai in pace si intelegere fara sa fi mers vreodata la Biserica. Eu am citit articolul si chiar am inteles de ce anume Biserica este utila si care este rolul ei, problema este ca aceste biserici sunt reprezentate de oameni si, parca incepi sa-ti pui intrebari cand ii vezi, personal, in ziare, la televizor. tot mai multi oameni ai Bisericii nu mai reprezinta un model de urmat, intelegeti ce vreau sa spun.
Administrator
august 8, 2011 @ 9:19 am
Daniel, nu inteleg unde este ironia de care vorbesti, dar in fine, dat fiind ca este in obiceiul tau sa arunci cu intepaturi din cand in cand, nu ma mira afirmatia si incerc sa ma obisnuiesc.
Acum, trecand la subiectul neclaritatilor ridicate de tine voi incerca sa-ti asez argumentele in oglinda astfel incat sa poti intelege mai bine cazul Bisericii.
Daca argumentul ca Biserica este costisitoare si ca timp si ca bani (fara sa luam in calcul ce primesc oamenii in schimb), eu cred ca ar trebui sa desfiintam in primul si in primul rand parlamentul si apoi tribunalele. Stii cati bani si cat timp consuma acestea? Mai bine ramanem cu banii. Desigur, glumesc. Asta ar insemna sa desfiintam statul de drept si sa instauram anarhia. Deci se cade sa socotim lucrurile in balanta: ce dam si ce primim.
In plan duhovnicesc nu putem fi crestini fara Biserica, intrucat doar in Biserica ne botezam (prima conditie pentru a fi crestin), in Biserica ne spovedim, ne impartasim si ne inmormantam (murim crestineste). In Biserica ne despatimim si crestem duhovniceste, acolo simtim harul lui Dumnezeu si de acolo ne alimentam/ne adapam pentru a fi mai buni crestini in societate.
Nu poti sa fii crestin fara Biserica, asa cum nu poti sa fii fiu fara parinte, tocmai pentru ca Biserica ne increstineaza si prin ea ne sfintim ca oameni. Sfinte moaste au ramas doar de la oamenii care au dus o viata activa liturgica, nu oameni care au stat „fiecare in patratica lui si de restul nu ma intereseaza” Altfel, fara Biserica, crestinismul nu ar fi altceva decat o etica draguta numai buna de aruncat la gunoi odata cu trecerea timpului.
Apoi Biserica este o institutie divino-umana, deci nici doar divina si nici doar umana. Daca era doar divina, atunci greseli si caderi nu mai erau in ea, dar nici oamenii nu ar fi avut vreun merit si nu ar fi intrat in co-participare spre viata desavarsita si am fi ramas cu totii la fel de salbatici in patimile noastre.
Daca Biserica era o institutie doar umana (precum cred multi oameni cu perceptia ca Biserica este o institutie de prestari servicii), atunci cu siguranta era falimentata de mult, ca orice institutie care nu rezista prea mult in timp. Dar generatiile au tot trecut, lumea s-a tot schimbat si iaca-ne ca Biserica a ramas la fel in picioare.
Printre altele, propunerea ta de a avea un comportamentul crestinesc fara a merge la Biserica este legata si de ultimul tau punct de vedere, si anume: „parca incepi sa-ti pui intrebari cand ii vezi, personal, in ziare, la televizor, tot mai multi oameni ai Bisericii nu mai reprezinta un model de urmat”.
Daca tu vezi lucrurile asa eu trag concluzia ca imaginea ta despre Biserica este formata subiectiv, doar de la televizor si din ziare. Dpdv logic, pare ca ai fi indreptatit sa faci o astfel de propunere. Si eu as fi gandit la fel daca aveam doar aceste informatii si experienta despre Bierica. Numai ca imaginea Bisericii nu este cea din ziarele de scandal si de la TV. Iar tu ai o astfel de imagine, tocmai pentru ca nu te duci la biserica, nu vezi si nu simti cat de mult bine se lucreaza in biserica. Daca te-ai duce si ai simti cum lucreaza Dumnezeu prin oameni, daca ai vedea cum se schimba oamenii (nu toti, desigur…ci numai cine urmeaza in fapte lui Hristos), ai vedea altfel lucrurile.
Nu iti spun lucrurile acestea ca sa te fac sa te simti inferior cu ceva, Doamne fereste, ci doar ca sa te impulsionez sa cercetezi si sa-ti faci o imagine cat mai de ansamblu despre Biserica. Da, la televizor apar si multe cazuri de preoti sau calugari care fac neciste mare, oameni care traiesc mai rau ca paganii desi poarta ambalaj de evlavie. Desi ma scarbesc si pe mine, poate mai mult decat pe tine, totusi ma rog ca Dumnezeu sa-i indrepte din nebunia lor. Altfel, vai de ei si de vesnicia lor.
Totusi sa ne intrebam: sunt aceste exemple esantioane reprezentative pentru intreaga Biserica? Sunt ziarele si televiziunile impratiale, prezentand atat exemplele pozitive cat si cele negative?
Numai daca ne gandim dpdv al procedurilor omenesti de evaluare a lucrurilor, ca sa-ti faci o imagine cat mai aproape de realitate, trebuie sa ai abordarea atat outsider cat si insider. Deci trebuie sa cunosti Biserica si din interior, in mod practic: nu numai din ceea ce spun ziarele si nu numai din ceea ce spun oamenii credinciosi despre Biserica.
Pe mine personal, desi ma dezgusta cazurile unor clerici cu fapte de mare rusine, nu ma slabesc cu nimic in privinta importantei Bisericii, asa cum nu m-ar slabi doctorii care fac malpraxis si iau mita, sa nu mai vad utila institutia spitaliceasca.
Tocmai pentru ca traiesc in sanul bisericii, simt cum harul lui Dumnezeu ma curateste de patimi, simt cum primesc putere de a lupta cu rautatile din mine insumi si cu tot raul din jur, simt cum Dumnezeu imi induioseaza inima si atunci cand devin tafnos, rece, neintelegator fata de oameni, simt cum primesc iubire ca sa iubesc si eu mai departe. Nu o zic ca o lauda, ci ca pe o stare fireasca pe care o simt toti credinciosii care isi asuma credinta clipa de clipa, sau macar incearca sa si-o asume. Eu ti-am impartasit din aceasta experienta personala tocmai pentru ca tu nu simti lucrurile acestea, iar in lipsa simtirii lor pari indreptatit sa crezi ceea ce crezi despre Biserica. Dar numai sa simti cata bunatate aduce harul lui Dumnezeu in inima omului si atunci vei avea alta optica de viata.
Cam asta ar fi…pe scurt 🙂
daniel
august 8, 2011 @ 5:38 pm
@admin
Am inteles perfect explicatia. Am inteles ratiunea existentei Bisericii si rolul ei pentru omul credincios. Intr-adevar am vazut unele articole, emisiuni, reportaje in mass-media in care Biserica (romana si nu numai) sunt infatisate negativ de aici si perceptia mea. Nu mai lungesc comentariul nemaivand motive. expunerea d-voastra a fost logica si la obiect. Multumesc.
Administrator
august 8, 2011 @ 6:21 pm
Cu drag Daniel! Noapte buna!