Autograful tăcerii
Ora 07:15. Faimă. Lumini. Zgomot.
Toate acestea adunate într-o sală x , pentru un singur om …Acum nimic altceva nu mai contează. Tinerii au venit aici cu o săptămâna mai devreme, pentru a cumpăra bilete în primele rânduri la cel mai unearthly concert al anului. Poze cu cântăreţul preferat, albume free , tricouri semnate, tatuaje free-hand cu nick name-ul artistului … În final o avalanşă de autografe îşi face simţită prezenţa. De-a lungul timpului am strâns şi eu autografe de la diferite vedete, scriitori sau actori, însă niciunul nu mi-a atras în mod deosebit atenţia. „Cu dragoste / cu drag” sunt doar expresii pe care le întâlneşti oriunde, oricând… în fiecare zi a vieţii probabil. Şi totuşi, de ce ne îngrămădim la autografe ca la o fabrică de pâine caldă? De ce am ajuns să venerăm o persoană ajungând până la extreme chiar? Am întâlnit oameni care mi-au mărturisit că au leşinat atunci când au văzut starul preferat urcând pe scenă. Întradevăr, tânărul de azi vrea să îşi formeze o identitate; are nevoie de un model în viaţă după care să se ghideze neîncetat, un model renăscut prin mass media, un model premeditat al contemporaneităţii. Toate modelele de la TV vor să îţi formezi identitatea după puzzle-ul impus de Ele. Însă, la un moment dat, îţi doreşti să schimbi TU piesele. O dorinţă arzătoare de a le aşeza altfel , domneşte acum în interiorul tău. Le vei schimba?
Ora 14:30. Faimă. Lumini. Zgomot
Unele cuvinte ascund un sens mirific. Spuse din inimă, ele pătrund până în străfundul sufletului astfel încât ele nicicând nu vor putea fi date uitării. Altele în schimb, sunt spuse în grabă sau scrise pe hârtie, pline de perplexitate şi dezinteres. Devenim cu sau fără ştiinţă, victime ai acestui cerc himeric. Un cerc plin de modele false, un cerc care pare la început cât mai roz, la sfârşit rămânând doar negreala din acesta. Căutăm lumină printre aşa zisele modele, printre idolii formaţi chiar de noi înşine. Căutăm defapt lumina în întuneric, bucuria în tristeţe şi în amărăciune, sau cum spunea cineva: „libertatea în robire” … Cautăm acum în beznă lumina cea adevărată. Ne hrănim sufletele în această obscuritate negăsind ceea ce vrem să descoperim cu adevărat. Simţim un gol adânc înăuntrul nostru şi începem să căutăm acel ,, ceva ” cu care să umplem pustiul nemărginit din suflet. Căutăm de fapt firea de început a omului, cea făcută din Dragoste pentru Dragoste, din Cuvânt pentru Cuvânt , din Lumină pentru Lumină…
Ora 18:00. Faimă. Lumini. Zgomot
O Persoană stă in culise şi aşteaptă să intre pe scenă. De nenumărate ori a stat lângă cel care acum este înconjurat de nenumăraţi fani, însă nimeni nu L-a putut observa … Prea multă agitaţie, prea multă turbulenţă, prea multă nelinişte şi prea mult zbucium. Stă şi aşteaptă ca în fiecare dintre noi să se nască dorinţa de a-L descoperi, de a-L afla. Aşteaptă să se nască în ieslea dinlăuntrul sufletului secătuit şi gol. Aşteaptă să intre pe scena tainică din interiorul tău. El nu îţi lasă scris pe o hârtie versuri sau mesaje gen with love , însă îţi imprimă pe ventriculul inimii Autograful tăcerii … Cu smerenie subliniază fiecare cuvânt, cu supunere şi răbdare aşează semnele de punctuaţie, cu dragoste încinsă şi cu dor negrăit semnează apoi la final: „Al tău Prieten”. Îi dă send către cămară dinlăuntrul tău…
Ora 23:30. Faimă. Lumini. Zgomot.
Toate acestea s-au sfârşit. Din nou ai un new message. Caută-l în „inbox-ul inimii ”. Sigur îl vei găsi …
(Georgiana)
Marlene
noiembrie 15, 2010 @ 12:29 pm
Un text care impresioneaza pana la lacrimi !
FELICITARI !
Doamne ajuta !
Marlene
noiembrie 15, 2010 @ 12:42 pm
Post usor !
Post usor, si va rog IERTATI !
Doamne ajuta !
Laura-optimista
noiembrie 15, 2010 @ 6:39 pm
Felicitări, Georgiana, Dumnezeu te-a învrednicit de un dar minunat! Toate articolele tale sunt deosebit de impresionante şi, din ceea ce scrii, se observă faptul că trăieşti în comuniune cu Dumnezeu şi ai o gândire profundă. Nu cred că aş fi capabilă să scriu aşa… pot exprima idei pozitive, creştine, dar nu le pot formula atât de frumos! Să ai grijă de cei 10 talanţi, pe care i-ai primit de la Hristos.
Într-adevăr, Domnul Iisus Hristos este, sau ar trebui să fie Unicul Model al tinereţii noastre, căci El Însuşi a spus: "Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre"(Matei 11). Cred că acei tineri, care se ataşează în mod excesiv de o anumită vedetă, de fapt, Îl caută pe Hristos. Cred că sufletul acestor tineri, care trăiesc în întunericul neştiinţei, însetează după Cel Ce este "Calea, Adevărul şi Viaţa"(Ioan14,6), dar… aşa cum scrie în Sf. Evanghelie după Luca, Îl caută pe Cel viu între cei morţi, caută viaţa şi iubirea acolo unde nu există decât superficialitate şi slavă trecătoare. Scriind aceste câteva cuvinte, îmi simt sufletul plin de har şi de bucurie duhovnicească, pentru că am participat la Vecernia slujită în biserica Sf. Ecaterina, paraclisul Facultăţii de Teologie din Bucureşti(sunt studentă la această facultate) şi, deşi eram extrem de obosită după o zi încărcată, efectiv am simţit că… trăiesc puţin din bucuria vieţii veşnice. Ce poate fi mai minunat decât faptul de a-I cânta lui Hristos împreună cu îngerii? Ce poate fi mai încurajator decât a asculta cuvântul lui Dumnezeu, a te ruga cu acele cuvinte inspirate din Psalmi, a fi în comuniune cu alţi credncioşi care, ca şi tine, călătoresc spre Împărăţia cerească? Ce bucurie poate fi mai mare decât aceea de a afla, la sfârşitul fiecărei Sfinte Liturghii, că ai văzut Lumina Cea adevărată(pe Hristos Domnul), ai primit Duhul Cel ceresc şi ai aflat credinţa cea adevărată, pe care nimeni n-o poate lua de la tine? Cum să nu-ţi fie sufletul plin de bucurie, când participi la Sfintele Slujbe ale Bisericii noastre celei unice şi adevărate şi, aşa cum ar spune Petre Ţuţea, "în Biserică aflii că exişti" cu adevărat? Atunci când păcătuim, o tristeţe apăsătoare şi o stare de nemulţumire ne cuprinde sufletele. Sentimentul culpabilităţii, conştientizarea faptului că, prin faptele, cuvintele, sau gândurile noastre, L-am trădat pe Cel Căruia ne-am dăruit, ne întunecă sufletul, astfel încât simţim că, oricât am încerca să ne preocupăm mintea cu cele din afara noastră şi să fugim de mustrările conştiinţei, dorul după Dumnezeu va stărui, până când vom înţelege că Unicul Izvor al bucuriei este Însuşi Acela, împotriva Căruia am păcătuit. Chiar Cel pe Care L-am întristat prin păcatele noastre şi de Care avem tendinţa de a fugi, căutându-ne alte preocupări, este Singurul Care poate şi voieşte să ne redea, fără să ne reproşeze inconsecvenţa şi superficialitatea, pacea inimii, pe care n-am ştiut să o păstrăm.
Multă pace şi bucurie întru Domnul tuturor!
Slăvit să fie Hristos, Mântuitorul nostru, pentru toate câte face pentru noi, pentru ceea ce ştim şi pentru ceea ce nu ştim, căci, oricât de mult ar spori virtuţile noastre, nu vom putea înţelege în mod deplin infinita Sa iubire faţă de fiecare fiinţă umană şi, în acelaşi timp, faţă de lumea întreagă!
Doamne ajută!
Laura
Georgiana
noiembrie 16, 2010 @ 5:59 pm
Adevărată continuare a articolului! Mulţumesc mult Laura că de fiecare dată adaugi continuări extraordinare la textele mele cât şi ale celorlalţi autori ai site-ului !
Doamne ajută şi post cu folos duhovnicesc!
Laura-optimista
noiembrie 18, 2010 @ 2:23 pm
Georgiana, îţi mulţumesc mult pentru aprecieri. Dumnezeu să fie cu tine!
Doamne ajută!