Pentru cei care încă mai cred că avortul este doar o operaţie
Ma uit in oglinda, sunt eu. Ma uit mai bine si sunt eu la 6 ani. Ma rugam in fiecare seara sa mi-l aduca, ii promiteam ca voi manca tot, ca ma voi culca devreme, ca voi fi un copil mai bun daca mi-l aduce.
Si-ntr-o zi a venit! Am alergat plangand de fericire, l-am strans la piept si l-am pupat pe frunte. Din acel moment, desi abia invatasem sa ma ghidez dupa limbile ceasului, stiam cand trebuie sa manance. Il auzeam in mintea mea de copil si stiam ca acum il voi duce la baie sau la plimbare. Il puneam la culcare, la aceeasi ora in fiecare seara, nu inainte de a pupa manutele de cauciuc ale bebelusului, jucaria mea frumoasa, primita de la parinti. Dupa un timp, unul dintre prietenii mei care se juca de-a doctorul l-a stricat, dar mama a gasit solutia imediat: “o sa-i schimbam bateriile si o sa mearga din nou! Trebuie sa mearga!”
Acum sunt in acelasi pat, imi curg, la fel ca atunci, siroaie de lacrimi insa acum sunt amare, disperate. Nu mai vreau sa vina, nu mai vreau sa primesc papusa cu cap rotund, imi doresc sa fi ramas acolo, pana in momentul in care ma hotarasc eu sa merg si sa o cumpar.
E prea intuneric, e numai frig, e ceata, e mult prea tarziu… “Papusa” a ajuns. Nu a comandat-o nimeni de data asta, nici eu, nici parintii mei, e doar un frumos cadou, o surpriza din partea “firmei de jucarii”…e copilul meu. Are aceeasi pozitie ca si a mea acum, cu mainile impreunate la gura si cu genunchii indoiti, lipiti de coate….sta la fel ca mine…in mine, dar nu plange, el asteapta doar….asteapta sa vina momentul potrivit cand cineva ii va taia “funda” si va iesi la lumina din “cutie” pentru a ma face fericita…asteapta sa il vad, asteapta sa ma stie.
Maine voi deschide, mult, mult prea devreme, cadoul pe care nu l-am cerut, nu acum. Mai e doar o noapte, poate cea mai lunga noapte din viata mea. Nimeni, niciun om nu are dreptul sa ma judece, oricine ai fi nu sta cu mine, sunt orele pe care trebuie sa le petrec doar eu cu Dumnezeu, sa-I vorbesc, sa-I explic, sa cer iertare.
Nimeni nu intelege ca la 16, 17 sau chiar 18 ani nu pot pastra un copil. As fi un copil…cu un altul in brate.
Nimeni nu intelege ca tatal lui nu va fi acolo, de fapt nu mai e demult aici, cu mine, cu noi.
Nimeni nu stie ca eu, fara tatal lui, fara parintii mei care au murit cand eram mica, nu am cum sa-l cresc. Nu va avea nici macar ce sa manance.
Doar Dumnezeu ma poate condamna sau ierta, doar El.
E aproape 6 dimineata….mai am 4 ore…aud apa cum pica undeva in baie….pica la fel ca lacrimile astea reci….adorm….visez…stiu ca visez. Sunt in camera mea, e vara. Un pusti blond imi intinde o scrisoare, imi saruta apasat ambele maini, isi ia mingea si o zbugheste afara…la joaca. Mainile-mi tremura, nu pot sa le controlez si totusi o deschid:
“ Mamica mea,
Mai tii minte tot ce ti-am povestit, zi de zi, de cand am ajuns la tine in burta? Iti spuneam ca imi pare rau pentru ca am plans asa de tare cand m-ai nascut, n-am vrut sa te sperii. Iti mai explicam, razand, fata pe care-ai facut-o cand m-ai vazut pasind pentru prima data. Mai stii? Ma tineam de masuta din sufragerie si ma leganam gata, gata sa cad. Iti povesteam ce am simtit dupa prima zi de scoala cand am iesit de la ore si ma asteptai in fata clasei emotionata. Stai linistita! Te rog, nu plange! Nu ai uitat nimic!
Lucrurile astea de fapt urmau sa se intample si mi s-a parut dragut sa ti le povestesc eu inainte, de acolo dinauntru. Nu ma supar sa stii daca nu le-ai auzit! Eu doar incercam sa te linistesc pentru ca nu intelegeam de ce ai tot plans de cand ai aflat ca sunt acolo, in tine.
Imi pare rau doar ca nu am terminat, as mai fi avut ataaat de multe de povestit, dar in dimineata aia ai vrut sa ne vedem mai repede decat trebuia. Cand m-a atins am crezut ca e mana ta si am inceput sa rad si sa chicotesc “mami, opreste-te, ma gadili! Mai ai rabdare putin. Te anunt eu cand sunt gata sa vin”. Imediat mi-am dat seama ca nu ai cum sa fii tu, mana ta ar fi trebuit sa fie calda si moale, nu rece si ascutita…
De acolo nu mai stiu nimic, cred ca am adormit si m-am trezit aici, unde e mereu cald, soare si sunt si foarte multi copii fara mamici.
Imi pare rau ca nu am apucat sa te stiu, dar sunt sigur ca esti la fel de frumoasa pe dinafara la fel cum mi-ai aratat in acele cateva saptamani acolo la tine in burta.
Ma intorc la joaca acum!
Te iubesc!”
E dimineata…am ochii injectati…zambesc isteric. O sa plec acum. Trebuie sa ajung la doctor, am programare. Imi va strica “papusa” dar e bine, e bine pentru ca peste cativa ani o sa-i schimb bateriile si o sa mearga din nou. Trebuie sa mearga….
* Textul a fost scris de Alina Buleanu o persoana obisnuita care nu a trecut prin aceasta experienta. A incercat doar sa se transpuna si sa incerce niste sentimente imprumutate in speranta ca asta va ajuta unele fete, femei care sunt la un pas de a renunta la “papusa” lor.
* Fotografiile au fost realizate de mine in putinele momente cand am reusit sa-mi inving tremurul obsesiv al mainilor in fata unui astfel de subiect.
(Fotograf – Narcis Virgiliu)
.jpg "Marșul pentru Viață la Galați (2018)")
gabriela
martie 29, 2011 @ 11:51 am
sunt cutremurata! stiam ca e teribil, dar cand vad , mi se pare groaznic…sa le dea Dumnezeu in minte gandul cel bun acestor femei!
Alina
martie 29, 2011 @ 12:25 pm
Nu cred.
Sunt papusi din silicon! Am vazut fetusi in diverse ipostaze(poze HD, videocliuri, inclusiv cele cu avorturi) iar un fetus nu are piciorusele atat de bine definite. Sa scoti fetusul afara intr-o luna inaintata se face atunci cand in mod sigur este problema grava ce pune in pericol mama ori copilul.. Tot ce pot face tinerele este sa se informeze, astefel incat sa nu ajunga la sa ceva. Dar ce sa ii ceri unui popor in care femeile isi fac primul test Papanicolau la 40 de ani?
Admin
martie 29, 2011 @ 12:41 pm
Alina, este problema fiecaruia ce crede despre veridicitatea acestor imagini care vorbesc mai mult decat un roman intreg. Insa nu intelegem care este legatura intre acest articol si testul Papanicolau.
cetitor
martie 29, 2011 @ 12:47 pm
informatii
Draga Alina ar fi bine sa citesti si comentariile autorului de la articol:http://www.narcisvirgiliu.ro/blog/mami-de-ce/
SB
martie 29, 2011 @ 12:52 pm
http://www.narcisvirgiliu.ro/content.php?id_cat=71
Admin
martie 29, 2011 @ 12:54 pm
Alina, a mai fost cineva care a spus acelasi lucru, iar autorul fotografiilor a dat marturie ca a fost de fata si totul e real.
Oricum este interesant cum am ajuns sa spunem ca sunt papusi, ca si cum am spune: "avortul nu e chiar asa"…."parca lumea spunea ca e ceva normal"….
Da, e prea mare şocul…intr-adevar.
Ana
martie 29, 2011 @ 1:29 pm
Alina, bunicile noastre care aveau un singur barbat in viata lor, mama mea, mama ta si alte mame romance, nu au avut facut acest test. Gandeste-te de ce.
M-a socat si pe mine articolul, dar cred ca numai socul ne mai poate ridica din nesimtirea in care traim. Nu facem nimic nici pentru ca sa oprim valul acesta de desfranare, nici pentru efectele lui dezastruoase asupra tinerei generatii.
Vad un alt ritm al blogului si ma bucur ptr ca ne trezeste si pe noi. Slava Domnului
SB
martie 29, 2011 @ 1:54 pm
http://www.viddler.com/explore/cst179/videos/195/
Catalin
martie 29, 2011 @ 4:57 pm
Este infiorator cand ne gandim ca unele femei stau in genunchi si se roaga la Dumnezeu pentru a putea avea un copil iar altele care isi bat joc de darul dat de Dumnezeu.
marcel
martie 29, 2011 @ 5:26 pm
Bravo administratorilor de pe Ortodoxia Tinerilor astfel de articole ne mai trezesc la realitate ar trebui sa il dam mai departe la ru de, la prieteni 😀
Ioana
martie 29, 2011 @ 5:36 pm
Dragii mei,
Avortul este moartea iubirii din noi!
Ioana
niculina
martie 29, 2011 @ 6:29 pm
articolul este extraordinar coplimente.sa speram ca vor fi de ajutor mamicilor si fetelor care se gandesc de a scapa de pruncii lor….
Guest
martie 29, 2011 @ 8:31 pm
Cutremurator
Fotografiile sunt intr-adevar socante (sunt absolut convins ca sunt reale, am mai vazut unele asemanatoare), dar ar trebui sa gandim cu mintea si nu cu inima. In definitiv, avortul este o alegere, una macabra intr-adevar. Cred ca solutia corecta este informarea celor care aleg sa faca acest pas si nu interzicerea acestui lucru. Daca o femeie nu isi doreste acest copil ar insemna sa o obligam sa-l faca si il va creste pe masura.
Cineva spunea mai devreme ca sunt multe femei care ar vrea sa faca un copil. Din pacate, cunosc si eu foarte multe femei care incearca de ani de zile sa aiba un copil si nu reusesc. Ce ironie, altele pot dar nu il vor.
soso
martie 29, 2011 @ 9:52 pm
Ma doare sa vad ca a murit copilul din multi.. Daca cei care fac avorturile ar avea o farama din inima de copil sunt sigura ca l-ar durea si pe el… O sa pun mai jos un fragment care IL descrie pe Pruncusorul Hristos:
[quote]Simeon a dus la tinereţe o mare luptă interioară şi s-a lipsit de multe lucruri şi acum Dumnezeu îi face marea răsplată. “Îl vei primi pe Hristos în braţele tale acum, vei primi ce n-au primit proorocii şi drepţii care au râvnit şi ar fi dorit să trăiască aceste vremuri ale cercetării poporului lui Israel. Îl vei primi pe Hristos în braţele tale, pe Mesia, vei auzi respiraţia Acestui Pruncuşor Care e Dumnezeu, Îi vei simţi inimioara Acestui Pruncuşor Care e Creatorul universului, vei lua în mâinile tale bătrâneşti mânuţele Lui gingaşe şi te vei desfăta şi te vei bucura şi vei trăi.” [/quote]
Guest
martie 29, 2011 @ 10:59 pm
Eram asistenta de pediatrie intrun dispensar, si mergeam pe teren la nou nascutii externati din maternitate, in primele 24 de ore de la sosirea acasa; s-a intamplat sa intru intro familie in plin scandal, mama nou-nascutului, o fata de 14 ani, si cu bunica copilului, se certau, pt ca bunica n-a stiut ca fiica ei a fost isarcinata, aceasta din urma fiind mai plinuta putea sa-si ascunda sarcina, si a facut-o poate din nepricepere, frica, nu stiu. Sau poate nici nu si-a ascuns-o, poate nici ea nu a stiut ce se intampla cu ea.
Cert este ca bunica incerca sa se impuna sa dea copilul spre adoptie, isi gasise din maternitate persoane doritoare, iar mama copilului, acea fetita de numai 14 ani, care nu cred ca era prea constienta de ce se intamplase cu ea, isi apara copilul, si dreptul de a-l pastra, ca-zicea ea-"cat de greu l-am facut, si este al meu, nu-l dau nimanui"
Si a reusit. Nu am avut mame atat de devotate copilului lor ca acea fetita-mama la numai 14 ani.
Nu cred ca mai este ceva de spus.
Doamne ajuta !
Albinuta
martie 30, 2011 @ 10:52 am
Doamne ajuta ,privind fotografiile am ramas foarte inspaimantata ,deocamdata nu am indraznit sa citesc si articolul (socul a fost prea mare ),nu stiu ce as mai putea spune cert este ca rana nu este vindecata ,mi-e teama sa nu am aceleas simptome ca in urma cu ceva timp cand am citit un articol asemanator ,stiu ca este nevoie de rabdare ,rugaciune si multe altele insa in acelas timp ma simt si foarte neputincioasa ,iertare daca v-am intristat (nu acesta a fost scopul ),multa intelepciune de la Domnul pentru a scrie in continuare articole la fel de utile
Laura-optimista
martie 30, 2011 @ 3:02 pm
Anonim, într-adevăr, avortul este o alegere, ca orice altă crimă. Problema este, în cazul oricărei crime (deci şi în cazul uciderii copiilor nenăscuţi), faptul că avem tot dreptul să luăm decizii în mod liber în privinţa propriei persoane, dar NU avem niciun drept să hotărâm dacă o altă fiinţă umană trebuie să trăiască sau să moară. Nu avem dreptul de a lua viaţa cuiva (indiferent dacă este născut sau nu, indiferent de vârsta pe care o are), de unde rezultă că cei care participă la uciderea unui copil lipsit total de apărare comite o crimă, un păcat strigător la cer. Ce-i atât de dificil de înţeles? Încă din momentul conceperii, fiinţa umană are trup şi suflet, este creată după chipul lui Dumnezeu şi faptul de a-i lua viaţa se numeşte crimă, asta-i toată filosofia. Ştiu că sunt excesiv de dură, dar mă impresionează foarte mult ideea că, în ţara noastră, uciderea copilaşilor prin avort este legalizată şi că nimeni (cu excepţia credincioşilor creştini) nu conştientizează ceea ce se petrece în jurul nostru.
N-aş vrea să întristez pe nimeni, căci sunt convinsă că persoanele care, după ce au comis acest păcat grav, se întorc la Dumnezeu, vor fi primite de către El. De aceea, am convingerea că nimeni nu trebuie să deznăduiască, pentru că Hristos nu are pe nimeni de pierdut. Totuşi, cred că celor care, din indiferenţă faţă de învăţătura creştină, insistă în a susţine că uciderea unor copii nu este o crimă, Mântuitorul Hristos le va spune în ziua Judecăţii: "Adevărat grăiesc vouă: ceea ce aţi făcut unora dintre aceşti fraţi ai Mei mai mici… Mie Mi-aţi făcut!". Dacă Hristos Se identifică într-o asemenea măsură cu fiecare dintre noi, înseamnă că cei care ucid un copil… Nu cred că mai este necesar vreun comentariu.
Doamne ajută!
P. S. N-am timp să verific comentariul acum, sper să nu fie prea multe greşeli de scriere.
Sophia Veronica
martie 30, 2011 @ 7:29 pm
Fotografiile in sine spun o intreaga poveste … Trebuie sa ai o inima de fier … De fapt, trebuie sa fii fara inima sa comiti aceasta crima, daca si dupa ce privesti aceste fotografii tot esti hotarata … Dumnezeu iarta multe, dar nu si uciderea unui dar al sau … Uneori Dumnezeu nu ne face darurile atunci cand vrem noi, ci mai devreme, cand inca nu suntem pregatiti … Sa refuzam? NIMIC din ce ne da Domnul nu trebuie refuzat sau, mai rau, ARUNCAT, caci "-)umnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Domnului binecuvantat!" (Dreptul Iov) … Si apoi, sentimentul care apare dupa. Cum ar fi sa stii ca ai omorat o fiinta fara aparare? Cum ar fi sa gandesti despre tine ca esti o criminala? Cum sa mai indraznesti sa ridici privirea din pamant, sa zambesti, cand un suflet nevinovat nu-si va gasi linistea din cauza ta? A fi mama este cel mai mare dar al Domnului, ea se sfinteste prin nasterea de prunci, caci ea va indura chinuri pentru ca ei sa traiasca. Nu este usor. O sarcina nu merge intotdeauna bine, uneori mama poate suferi de sarcina toxica, sau pot aparea complicatii … Dar trebuie ca mama sa lupte. Trebuie, caci acel copil are dreptul la viata, drept dat de Insusi Domnul!
Eu
martie 30, 2011 @ 8:53 pm
Draga Anonim – Cutremurator,
"-)aca o femeie nu isi doreste acest copil ar insemna sa o obligam sa-l faca si il va creste pe masura" – Ma gandesc cum poate o mama sa-i refuze pruncului sau dreptul la viata! Nici animalele nu sunt asa! Cred ca este vorba de egoism! Unde este iubirea? Unde este puterea de sacrificiu a mamelor pentru copii lor? Unde este iubirea adevarata? O femeie care-si iubeste sotul se bucura atunci cand ii daruieste un prunc! Totul a devenit material, nimic nu se mai raporteaza la sentimente, la suflet!
Laura-optimista
martie 30, 2011 @ 8:58 pm
Îmi cer scuze pentru greşeala gramaticală din comentariul anterior: "…cei care participă la uciderea unui copil lipsit total de apărare comite o crimă, un păcat strigător la cer". Am scris "comite", în loc de "comit" (la plural). Totuşi, cred că esenţial este mesajul, pe care am încercat să-l transmit.
Să dea Dumnezeu ca niciun copilaş să nu mai fie victima propriei mame! Dumnezeu să le ajute şi pe cele care deja au comis această crimă să se întoarcă la El cu nădejdea mântuirii, căci El este atotputernic şi doreşte mântuirea tuturor.
În concepţia părintelui Nicolae Steinhardt, cei ce deznădăjduiesc din pricina păcatelor săvârşesc, prin aceasta şi păcatul necredinţei, deoarece se dovedesc incapabili de a crede în bunătatea lui Hristos (Care doreşte să-i ierte) şi în atotputernicia Sa (în sensul că-i poate ierta). Dacă Dumnezeul nostru doreşte şi poate să ne acorde iertarea, de ce să deznădăjduim?
De asemenea, să ne rugăm Domnului să ne ajute pe noi, cei ce nu am săvârşit acest păcat grav, să ne păzim sufletele, să-i îndemnăm şi pe alţii la a se feri de păcat şi – nu în ultimul rând – să nu ne mândrim, căci faptul că sufletele ne sunt lipsite de această pată se datorează harului divin, nu virtuţilor noastre. Slavă lui Dumnezeu, Care are grijă de sufletele tuturor şi pe toţi ne călăuzeşte spre păzirea poruncilor Sale! El ne-a ajutat să înţelegem că porunca "să nu ucizi" ne este adresată fiecăruia dintre noi pentru că, în lumea noastră, există diverse forme de ucidere şi sinucidere care, deşi ne sunt prezentate într-un mod favorabil, rămân crime abominabile şi josnice, păcate ce-i îndepărtează (pe cei ce ucid şi pe victimele lor, de vreme ce copilaşii avortaţi părăsesc nebotezaţi această lume) de El. Sunt convinsă că, deşi unii copii nu au avut şansa de a primi harul Sfântului Botez şi de a crede în Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu îi va mântui şi pe ei, căci sunt nevinovaţi, iar El este atotputernic. Dacă drepţii Vechiului Testament au fost mântuiţi nebotezaţi, fiind eliberaţi de către Hristos din iad (pentru că ei nu aveau cum să cunoască semnificaţia Sfintei Taine a Botezului), cu atât mai mult pe aceşti copilaşi inocenţi Mântuitorul nostru Cel iubit îi va păstra lângă Sine, căci i-a câştigat cu Scumpul Său Sânge. Situaţia acestor suflete este dramatică, dar Dumnezeu a învins puterea iadului, o dată pentru totdeauna! De aceea, să nădăjduim!
Doamne ajută!
Ana
martie 31, 2011 @ 6:35 am
Chiar asa?
Si oare noi toti care am scris aici, care ne-am infiorat de femeile care avorteaza, de femeile care nu-si iubesc rodul pantecelui, noi toti o sa nastem toti pruncii pe care ni-I daruieste Domnul?
Noi de aici vom marturisi in jurul nostru despre ce inseamna copilul si ce mare pacat este sa nu primesti darul lui Dumnezeu? Oare fotograful care cu greu a luat aceste poze si prietena care a scris articolul, n-o sa opreasca nici o sarcina, sub nici o forma NICIODATA?
[b]Oare chiar asa de buni crestini suntem?[/b]
Ionel
martie 31, 2011 @ 9:48 am
minciuna
"Mamele" care avorteaza se inseala. Dar oare numai ele?
Noi suntem o prada tare usoara pentru diavol.
Avem nevoie de a ne apropia de Dumnezeu, doar in mana Lui vom fi in siguranta.
De multe ori nu vrem sa folosim ratiunea (dar de la Dumnezeu) si ne lasam inselati, ajungand sa iubim minciuna si sa traim in minciuna (Apoc.22.15).
Nu-l credem pe Dumnezeu, nu credem Scriptura (Cuvantul Lui)- suntem noi crestini? In F. Ap.11.26 ni se arata ca denumirea de crestini s-a dat ucenicilor (celor care au crezut cuvintele Domnului si le implineau-Luca6.46).
Privind la invatatura si viata celor din jurul nostru putem spune ca suntem un popor de crestini? Nu ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume?
Poate primi cineva iertarea (de la Dumnezeu) fara pocainta?
Poate fi cineva crestin daca nu a primit iertarea?
Poate nu am facut avort dar traim in minciuna, departe de Adevar (Ioan 14.6).
Ma bucur ca mai sunt oameni care indeamna la pocainta si la trairea in Adevar
(Ioan 8.31,32).
Guest
martie 31, 2011 @ 11:19 am
papusa mea
BUNA!MA NUMESC IONELA SI SINCER SA VA SPUN AM TRECUT PRINTR-O EXPERIENTA URATA DE TOT.SA VA POVESTESC:
E DATA DE 15 SEPTEMBRIE 2011….DIN FERICIRE PT MINE SI IUBITUL MEU,AM RAMAS INSARCINATA.I-AM SPUS NU M-A CREZUT.NU AM FACUT NICI CEL MAI IEFTIN TEST DE SARCINA(NU PT K NU AVEAM BANI,CI PT CA ERAM SIGURA K AM RAMAS)…TIMPUL A TRECUT CU BUNE CU RELE(MAI PUTINE DAR AU FOST),FERICITA SI EU SI IUBI,PANA LA UN MOMENTDAT CAND AM CAZUT DE COMUN ACORD SA FAC UN TEST.ACESTA A IESIT PE JUMATATE(NICI POZITIV NICI NEGATIV)IN FINE…EU TOTUSI ERAM SIGURA 100% CA RAMASESEM.STATEAM DE MULTE ORI IN PAT SI MA GANDEAM:"OARE CE ESTI?FATA SAU BAIAT?…OARE VEI IESI INTREG/INTREAGA?…OARE TE VOR ACCEPTA PARINTII MEI?…" SI MULTE ALTE INTREBARI…MA MANGAIAM PE BURTA SI ABEA ADORMEAM DE FERICIRE K POT DA TRUPUL IAR DUMNEZEU DUHUL…FERICIREA NU A TINUT DECAT 5 LUNI PANA LA UN MOMENTDAT CAND IN SEARA DE VINERI,11.02.2011,CAND AU INCEPUT DURERILE(ora 21:30).NU STIAM CE MI SE INTAMPLA,DEOARECE NU M-AM INTERESAT LA SIMPTOMELE CE LE AM,CE INSEAMNA.IUBI INCERCA SA MA CALMEZE.DAR IN ZADAR.AM REZISTAT PANA LA ORA 3 NOAPTEA(SAMBATA 12.02.2011)…ATUNCI AM AJUNS LA SPITALUL SIN LOCALITATEA NATALA(DUS DE TATAL MEU CARE NU STIA DE SARCINA-AM AVUT SARCINA ASCUNSA)SI CE CREDETI?ERA VORBA DE O PIERDERE.PLANGEAM DE NU VEDEAM IN JURUL MEU NIMIC DE ATATEA LACRIMI,NU REALIZAM CE MI SE INTAMPLA,SI IMI ZICEAM IN GAND:"-)C DOAMNE MA PEDEPSESTI?…CE SE INTAMPLA?…AJUTA-MA DOAMNE SA NU MOR!…TE ROOOOG!:sad:("…..SI LA ORA 3:30 A IESIT BOBO,ERA BAIETEL….SURPRIZA LA 3:45 A IESIT INK UN BOBO,DECI PRIN URMARE,AVEAM GEMENI SI BAIETI(BUCURIA MEA SUPREMA)…LA 4:30,PLACENTA(CASA COPILULUI)….AM CHINUIT O ORA INTREAGA PT A DA AFARA CEEA CE IUBEAM CEL MAI MULT:sad:….ASTA ESTE…AM IMEDIAT 2 LUNI…IAR EU INK NU IMI POT LUA GANDUL DE LA ASTA SI INK IMI JOACA IMAGINILE URATE IN CAP.MA GANDESC LA CAPSHORUL ALA MICUTZ,MANUTELE FRAGILE CU CARE TREBUIA SA MA STRANGA IN BRATE CANDVA,OCHISORII AIA MICUTI CU CARE MA PUTEA PRIVEA SA POT SA IMI DAU SEAMA CAM CE AR DORI,INIMIOARA LOR AIA MICA,CARE BATEA DOAR CU AJUTORUL MEU SI A LUI DUMNEZEU,CU CARE MA PUTEA IUBI,NU AM CUVINTE SA VA SPUN PRIN CE AM TRECUT SI PRIN CE TREC…CAM ATAT DE SPUS DOAR UN MARE SFAT:"-)AK SUNTETI INSARCINATE,SA NU ASCUNDE-TI SARCINA CA MINE,MERGETI LA MEDIC.SA NU PATITI CA MINE….APROPO…AM 17 ANI…DECI CAM DEVREME STIU:sad:
Guest
martie 31, 2011 @ 2:51 pm
Doamne ajuta ,foarte fumoase cuvinte ai scris Laura ,sunt intradevar datatoare de nadejde ,chiar daca stiu ceea trebuie facut in situatiile in care nu este de folos sa deznadajduiesc drumul de la a stii pana la a face este destul de lung si presarat cu multe obstacole ,in asemenea situatii aceste cuvinte sunt de mare folos ,Domnul sa-ti trimita in viata tot ceea ce-ti este de folos si sa-ti ajute sa fii mereu asa cum esti acum ,multe bucurii ,Albinuta
SB
martie 31, 2011 @ 7:05 pm
http://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/ce-provoaca-aparitia-menopauzei-la-30-de-ani.html
A
aprilie 2, 2011 @ 7:54 am
A
Am citit primele comentarii.
Testul Papanicolau?
Inainte in genere nimeni niciun test nu facea..si aveau totusi copii sanatosi.. Poate anume din cauza asta!
Ori…ecografiile. Fara ecografii tot felul de prostii care mai mult dauneaza copilului. La ce bun sa faci rau copilului cu vo 2-3 ecografii numai pentru moftul ca sa stie daca i fata ori baiat???. Si multe alte mofturi de ale oamenilor care fac rau sanatatii.
Ana
aprilie 2, 2011 @ 3:26 pm
Merita vizionat
Imaginile de aici se gasesc si in urmatorul documentar:
http://rafaeludriste.blogspot.com/2011/03/biblia-din-parlament-ultimul-cuvant.html
A-A, simplu si frumos comentariu.
Cristina
aprilie 2, 2011 @ 9:33 pm
Da, din pacate pilulele contraceptive fac acelasi lucru insa dat fiind ca ii omoara pe copilasi inainte de a putea fi fotografiati sau filmati, nu ne infioara absolut deloc. Am citit prin comentariile de la blogul autorului fotografiilor si este ingrijorator ca oamenii nu sunt la curent cu ce fac de fapt pilulele asa numite contraceptive care sunt de fapt avortive. Toti isi gasesc scuze ca nu ar avea resurse sa creasca atati copii cati le-ar da Dumnezeu , asadar este perfect normal ca in familiile romane crestin ortodoxe sa nu fie mai mult de unul-doi copii. Oare de ce trebuie sa ne punem noi impotriva planului lui Dumnezeu? Pentru ca semanam cu Adam si cu Eva?
Invata-ne Doamne sa facem voia Ta. Si iarta-ne!
Laura-optimista
aprilie 3, 2011 @ 2:29 pm
Dragă Albinuţa, Doamne ajută!
Mă bucur mult că puţinele rânduri pe care le-am scris ţi-au fost de folos şi-ţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase, pe care mi le-ai adresat!
Dumnezeu să fie cu tine şi să-ţi umple sufletul de bucuria harului Său!
Hristos în mijlocul nostru!
Laura
Ana
aprilie 4, 2011 @ 7:07 am
Cristina
[quote]Toti isi gasesc scuze ca nu ar avea resurse sa creasca atati copii cati le-ar da Dumnezeu [/quote]
Am vazut si eu asta, insa este o minciuna mare. Daca ar fi asa, bogatii ar avea multi copii si saracii cate unu doi. Noi insa vedem ca este invers.
Si referitor la ce-ai spus tu despre conceptionale, cred ca asa cum tehnica avansata ne-a dat posibilitatea sa filmam avortul si sa vedem durerea pruncului, tot asa intr-o zi vom vedea ravagiile pe care le fac anticonceptionalele in trupul femeii.
Poate deja avem astfel de descoperiri
Doamne ajuta
gomi
aprilie 26, 2011 @ 1:31 pm
http://www.petitieonline.ro/petitie/stop_avortul_in_romania-p00387049.html
semnati petitia pentru interzicerea avorturilor in romania!
Cristina
iunie 13, 2011 @ 10:25 pm
Aici este un documentar care arata ca legalizarea avortului in America a fost in scopul eradicarii populatiei de culoare. Majoritatea clinicilor de planned parenthood au fost infiintate in cartierele sarace de negri si astazi s-a ajuns la situatia ca un copil negru din doi este avortat. La fondarea clinicilor de planificare familiala din America au participat toti cei din asociatia de promovare a eugeniei, ale caror scrieri au fost citate si folosite de nazisti pentru a-si justifica epurarea etnica. Cu toate acestea, nazistii sunt cunoscuti ca niste monstri si un tip ca Andrew Carnegie (care a donat bani seriosi miscarii de eugenie si clinicilor de planificare familiala) este vazut ca mare filantrop. Despre dorinta sa de a curata America de negroes , mai putin se vorbeste.
Ma intreb cine in Romania doreste exterminarea romanilor?
http://www.youtube.com/watch?v=GZrot0Z_drs&feature=related
Simona
iunie 25, 2011 @ 9:38 am
Cred ca Alina care a postat printre primele comentarii si a pomenit de testul Papanicolau vrea sa spuna ca multe femei nu isi fac acest test decat foarte tarziu, iar facandu-l de tinere si, daca nu ma insel, recomandat anual, ar putea preveni multe boli, malformatii si disfunctii ale aparatului reproducator si s-ar reduce simtitor nevoia de a face avort cand fatul e deja destul de marisor ca cel din imagini.
Nu am studiat medicina si nu ma pricep, dar ma gandesc ca multe femei nu se intereseaza de sanatate propriilor corpuri inainte de a se hotari sa faca un copil. Si cand ele nu sunt sanatoase, e riscul mai mare sa apara probleme pe parcurs.