Skip to content

8 Comentarii

  1. Tanasa Cosmin Constantin
    noiembrie 28, 2012 @ 7:03 pm

    Nu va suparati, se poate sa pun si eu articole pe blog-ul meu din cand in cand? Am sa tin cont de sursa articolului (un link catre ortodoxia tinerilor)… momentan comunitatea este in constructie!

    Reply

  2. Dan Tudorache
    noiembrie 28, 2012 @ 7:52 pm

    Nu ne supărăm Cosmin, ba din contră, lucrul acesta ne bucură foarte mult. Poți prelua ce dorești, fără probleme.
    Domnul să-ți ajute în noul proiect duhovnicesc!

    Reply

  3. sdaniel
    noiembrie 30, 2012 @ 7:04 pm

    Un citat intelept si real spune: „Exista tineri cu minte multa si batrani lipsiti de minte, nu timpul te invata sa gandesti, ci aplecarea si educatia timpurie.”
    Un citat din articol:
    „Bătrânii din Biserică sunt tinerii de ieri, care au construit România de azi. Pe munca și inteligența lor trăim noi astăzi, pentru că am moștenit atâtea lucruri bune de la ei…”
    Ma scuzati dar uitati-va la Romania de azi si nu stiu de ce i-as respecta din acest punct de vedere. Ce lucruri bune am mostenit de la ei? Ei au trait intr-un sistem comunist in care toata lumea fura de la stat. Asta ne-au lasat mostenire si asta se intampla si azi. Doar metoda difera. Nimeni nu realizeaza ca statul reprezinta de fapt tot poporul roman, inclusiv cei dragi lor.
    Imi pare rau ca pare rautacios ce am scris, sunt constient si de lucrurile bune facute precum si de calitatile multora dintre batrani.

    Reply

  4. Teodora
    decembrie 3, 2012 @ 3:26 pm

    Una dintre problemele pe care tinerii le au cu „babele” din biserica (să-mi iertați expresia) este ca f.des sunt admonestați, li se face observație (că nu stau cum trebuie sau unde trebuie, că fetele poartă pantaloni și nu fustă, că nu au batic etc), lucruri care, dacă nu sunt făcute în duh de dragoste, îi pot îndepărta de biserică. Uneori chiar asta se întâmplă, din păcate. Și mie mi s-a întâmplat să fiu trasă de mânecă de astfel de persoane – de ex, pt faptul că stăteam în genunchi în perioada de după Sfintele Paști – și mai aveau un pic și mă ridicau pe sus. În alte dăți mi s-a întâmplat să intru în biserică pt că simțeam nevoia să mă rog, iar persoana care era la lumânări s-a purtat destul de urât cu mine și m-a repezit – ba pt că dorea să închidă biserica și să plece acasă, ba din alte motive…Eram însă de ceva timp în biserică și nu m-au deranjat lucrurile astea; doar că m-am întristat mult gândindu-mă la cei care poate intră pt prima dată după ani de zile într-o biserică și sunt efectiv alungați de acolo…

    În altă ordine de idei, m-am pus de multe ori în situația în care voi ajunge și eu la o vârstă mai înaintată și adolescenții vor privi la mine ca la o epavă, ca la o „babă” habotnică ce nu îi poate înțelege și care nu știe cum e viața unui adolescent. E extrem de dureros fiindcă, indiferent cât de diferit au trăit bunicii noștri față de noi, cred că se poate găsi o punte de legătură pt a putea comunica și fiecare am avea ceva de învățat unii de la alții.

    Înainte a fi „bătrân” era o cinste deoarece părul cărunt și anii îndelungați arătau înțelepciune. Poate că bunicii noștri nu sunt neapărat credincioși deoarece au trecut prin perioade grele de comunism și ateism, dar totuși au ceva ce se numește experiență de viață datorită suferințelor, greutăților îndurate și încercăriloe la care au fost supuși de-a lungul timpului.

    Sunt biserici în care tinerii sau adulții sunt aproape inexistenți , așa că nu pot decât să mă bucur că măcar batrânii se îngrijesc să nu lipsească de la slujbe și se gândesc la mântuire, chiar dacă uneori credința lor este „pătată” și de anumite superstiții sau nu este chiar corect înțeleasă. Fiind în Biserică, Dumnezeu ne luminează, Harul Lui lucrează în unele cazuri și fără ca noi să ne dăm seama.

    E adevărat și ce a scris sdaniel mai devreme, asta deoarece foarte puțini bătrâni sunt și [i]Bătrâni [/i] 🙂

    Reply

  5. Dinita Andrei Mihai
    decembrie 3, 2012 @ 9:00 pm

    Buna seara, Doamne ajuta. Am citit undeva pe acest site la sectiunea „spovedanii” si am o intrebare. Eu mi-am facut prima spovedanie detaliata acum ceva vreme, si mi-am notat toate pacatele mele pe hartii dupa un indreptar de spovedanie, si am citit pe site ca acea hartie cu pacatele trebuie arsa. Dar eu din necunostinta de cauza nu am scapat de ea, si in seara aceasta am descoperit acest lucru. Problema este ca acea hartie am pus-o prin casa. cu gandul ca poate o sa mai am nevoie de ea, in cazu in care sunt nevoit sa imi schimb iar duhovnicul. Dar acum nu o mai gasesc, si ma mustra gandul sa nu o fi gasit-o cineva si sa citeasca de pe ea. Ce consecinte are aceasta in fata Lui Dumnezeu, oare ma mai iarta, pentru acele pacate dar si pentru indiferenta mea?

    Reply

  6. Dinita Andrei Mihai
    decembrie 3, 2012 @ 9:06 pm

    si ma ierta-ti ca am deviat de la subiect dar ma tot framanta problema aceasta acum. Ce sa fac?

    Reply

  7. Claudiu Balan
    decembrie 3, 2012 @ 9:12 pm

    Doamne ajută, Andrei!

    Nu e o încălcare a vreunei porunci faptul că nu ai ars hârtia.

    Păcatele odată spovedite unui preot îți sunt iertate, așa că în situația în care ți-ai schimba duhovnicul nu trebuie să-i mai repeți păcatele spovedite deja, ci doar ce ai făcut de la ultima spovedanie și până în acel moment, plus altă păcate care ți le amintești și încă nu le-ai spovedit.

    Chiar dacă va găsi cineva hârtia și va citi, nu e nicio problemă, în cel mai rău caz trebuie să suporți rușinea acelor păcate în fața cunoscuților tăi. Și chiar de va fi așa, acea rușina te va smeri și te va ajuta pe viitor să nu mai greșești.

    Prin urmare, stai liniștit, nu-ți mai fă griji.

    Reply

  8. Dinita Andrei Mihai
    decembrie 3, 2012 @ 10:08 pm

    Va multumesc pentru lamurire parca mi-ati luat o piatra de pe suflet. Doamne ajuta, si o seara placuta.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *