Baieram de revelion

10

Acest articol este destinat in special liceenilor şi studenţilor, pentru că doar lor le vibrează inima când aud de un baieram. Eu am trecut de vârsta distracţiilor, dar mi-aduc aminte cum era acum vreo câţiva ani, când eram prin clasa a 11-a sau a 12-a. Dacă auzeai pe cineva că dă baieram era cea mai mare bucurie… iar primele întrebări erau: „Câtă băutură o să fie?”„Câte femei vin?” „Ce muzică bagă?”

De ce merg tinerii la baieramuri astăzi? În mare pentru aceleaşi motive pentru care au mers în toate timpurile: „sex, drugs and alchool” zic americanii. Poate nouă ni se pare cam mult spus, dar cred că această sintagmă se confirmă astăzi adliteram pentru noua generaţie. Când eram eu liceean drogurile erau doar o poveste, astăzi sunt o realitate cruntă, mai ales în Bucureşti, consumul de narcotice fiind impulsionat şi de apariţia magazinelor de vise.

Da, unii tineri merg la baieram să se-mbete, să se distreze, „să se cupleze cu cineva”, să danseze, să fie „liberi” în câteva cuvinte. Am fost la destule baieramuri, mai ales că nu-L cunoşteam pe Dumnezeu la vremea aceea, şi am văzut şi auzit multe lucruri care s-au întâmplat.

De obicei dau baieram cei care sunt singuri acasă, părinţii fiind plecaţi. În majoritatea covârşitoarea a cazurilor cel care găzduia petrecerea era cel mai nefericit, neputând a se distra în voie, stând cu ochii pe toţi să nu păteze, să nu murdărească, să nu strice tot ce e prin casă. După baieram casa arată groaznic, urmele distracţiilor neputând fi ascunse aşa uşor de părinţii. Am fost la petreceri care s-au lăsat cu pereţi pătaţi de vin şi şampanie, cu oglinzi sparte, cu muzica data foarte tare fapt care a atras imediat poliţia, cu vorbe urâte, înjurături, ţipături, despărţiri, plânsete, etc.

Mi-e frică când mă gândesc astăzi că la unele baieramuri vin fete, care după ce se-mbată, sunt batjocorite de băieţi în fel şi chip. Mă înspăimânt că unii vin cu marijuana şi se droghează până cad jos.  La fel ma întristez când văd la revelion tineri în supermarketuri cu căruţul plin de sticle de votcă, baxuri de bere, vin şi whisky, şi doar câteva sticle de suc.

Există şi baieramuri mai liniştite? Foarte rar. Orice petrecere e o ocazie de a face ceva interzis, de a-ţi manifesta chipurile „libertatea” şi tinerii ştiu asta foarte bine. Multe lucruri rele s-au mai întâmplat în urma lor: tineri care s-au apucat de fumat, de băut, fete care au rămas însărcinate, conflicte terminate prin violenţă, certuri, urâciuni de tot felul, adolescenţi duşi în comă alcoolică la spital, etc.

Problema se pun astfel: se cuvine oare, fiind creştin să mergi la o astfel de petrecere? Poate uneori chiar nu poţi refuza, poate e ziua unui prieten, poate e de revelion, poate e un majorat, etc. Bine ştiind că un astfel de baieram e doar o ocazie de a fi ispitit să faci ceva rău… un creştin n-are avea ce căuta acolo. Poate cei prezenţi sunt cumsecade, dar scopul în sine al baieramului este „un pic de destrăbălare”, o ocazie clară de „a sări calul”.

De revelion se organizează multe petreceri şi trebuie doar să te cuplezi cu un grup de prieteni ca să nu rămâi pe dinafara. Se-ntâmplă foarte des ca de revelion tinerii să mearga la baieramuri în casele unora pe care nu-i cunosc deloc şi nu ştiu ce anturaj au, agaţându-se acolo prin cunoştinţe. Din acest motiv poţi fi şocat uneori unde ai putut ajunge, obiceiurile celor de acolo fiindu-ţi total străine. Poţi ajunge la o petrecere de rockeri, sau la una de manelişti, sau la o casă plină de băieţi şi tu să fii singura fată, sau într-un loc unde se bea foarte mult şi nu poţi şti ce comportament pot avea cei care se vor turmenta.

Cam aceleaşi probleme apar şi când faci revelionul în aer liber, în mulţime, la concerte.

Reiau problema: se cuvine oare, fiind creştin să mergi la o astfel de petrecere? Mi-aduc aminte că-n facultate revelionul îl făceam acasă la Bobo, cu prieteni de-ai noştri, şi totul se desfăşura foarte liniştit. Beam o bere, mâncam o fripturică, o prăjitură, ne uitam la televizor, dansam puţin. Totul era în limite normale, dar ne cunoşteam toţi, şi nu de ieri de azi, de ani de zile. Ştiam dinainte cum va ieşi şi nu ne temeam de nimic.

Au fost ani când am plecat de la revelion înainte de miezul nopţii şi m-am dus la biserică, ca să mă prinda anul în casa lui Dumnezeu şi să-i pot spune exact la ora 00:00 cea mai mare dorinţă a mea, chiar dacă atunci nu ştiam prea multe despre El.

Şi pentru că am rămas dator la întrebarea de mai sus, o să aşez mai jos o întâmplare din „Viaţa părintelui Cleopa” ca răspuns:

“…povestea Părintele Cleopa că prin anii 1925-1926, tinerii din sat au hotărât să tocmească doi lăutari si să joace în casa familiei Ilie, cum era obiceiul din bătrâni. Alexandru si Ana, părintii săi, erau bucurosi să-si vadă feciorii jucând, ca să-i laude tot satul.

Într-o seară tinerii s-au adunat si au început să cânte si să joace. În clipa aceea fratele Gheorghe a văzut că icoana Maicii Domnului de pe perete plângea si au înteles că este păcat. Atunci cei trei frati, Vasile, Gheorghe si Constantin, iesind din casă, s-au ascuns. Văzând mama lor că lipsesc, i-a căutat peste tot. Apoi, aflându-i, le-a zis: ”De ce ne faceti de râs în sat? Veniti si voi la joc!” Dar Gheorghe, ascunzându-se putin, si-a tăiat cu cutitul ghetele din picioare. Apoi a zis mamei sale: ”Cum să vin la joc, mamă, dacă mi s-au stricat ghetele?”

Mie mi-a plăcut foarte mult această întâmplare, şi mi-a explicat multe nedumeriri.

Vine revelionul, fiţi cumpătaţi ! Noi creştinii suntem lumina lumii. Prin viaţa noastră vorbim despre Dumnezeu celor ce nu-L cunosc. Dacă şi noi ne îmbătăm şi ne destrăbălăm atunci zadarnică e credinţa noastră şi plus de asta îi depărtăm şi pe alţii de Dumnezeu.

Vom da seama pentru orice cuvânt şi orice gest pe care-l facem.

Rănile desfrânării se vindecă foarte greu!

Fiţi cu luare aminte!

(Visited 8 times, 1 visits today)