Baieram de revelion
Acest articol este destinat in special liceenilor şi studenţilor, pentru că doar lor le vibrează inima când aud de un baieram. Eu am trecut de vârsta distracţiilor, dar mi-aduc aminte cum era acum vreo câţiva ani, când eram prin clasa a 11-a sau a 12-a. Dacă auzeai pe cineva că dă baieram era cea mai mare bucurie… iar primele întrebări erau: „Câtă băutură o să fie?”„Câte femei vin?” „Ce muzică bagă?”
De ce merg tinerii la baieramuri astăzi? În mare pentru aceleaşi motive pentru care au mers în toate timpurile: „sex, drugs and alchool” zic americanii. Poate nouă ni se pare cam mult spus, dar cred că această sintagmă se confirmă astăzi adliteram pentru noua generaţie. Când eram eu liceean drogurile erau doar o poveste, astăzi sunt o realitate cruntă, mai ales în Bucureşti, consumul de narcotice fiind impulsionat şi de apariţia magazinelor de vise.
Da, unii tineri merg la baieram să se-mbete, să se distreze, „să se cupleze cu cineva”, să danseze, să fie „liberi” în câteva cuvinte. Am fost la destule baieramuri, mai ales că nu-L cunoşteam pe Dumnezeu la vremea aceea, şi am văzut şi auzit multe lucruri care s-au întâmplat.
De obicei dau baieram cei care sunt singuri acasă, părinţii fiind plecaţi. În majoritatea covârşitoarea a cazurilor cel care găzduia petrecerea era cel mai nefericit, neputând a se distra în voie, stând cu ochii pe toţi să nu păteze, să nu murdărească, să nu strice tot ce e prin casă. După baieram casa arată groaznic, urmele distracţiilor neputând fi ascunse aşa uşor de părinţii. Am fost la petreceri care s-au lăsat cu pereţi pătaţi de vin şi şampanie, cu oglinzi sparte, cu muzica data foarte tare fapt care a atras imediat poliţia, cu vorbe urâte, înjurături, ţipături, despărţiri, plânsete, etc.
Mi-e frică când mă gândesc astăzi că la unele baieramuri vin fete, care după ce se-mbată, sunt batjocorite de băieţi în fel şi chip. Mă înspăimânt că unii vin cu marijuana şi se droghează până cad jos. La fel ma întristez când văd la revelion tineri în supermarketuri cu căruţul plin de sticle de votcă, baxuri de bere, vin şi whisky, şi doar câteva sticle de suc.
Există şi baieramuri mai liniştite? Foarte rar. Orice petrecere e o ocazie de a face ceva interzis, de a-ţi manifesta chipurile „libertatea” şi tinerii ştiu asta foarte bine. Multe lucruri rele s-au mai întâmplat în urma lor: tineri care s-au apucat de fumat, de băut, fete care au rămas însărcinate, conflicte terminate prin violenţă, certuri, urâciuni de tot felul, adolescenţi duşi în comă alcoolică la spital, etc.
Problema se pun astfel: se cuvine oare, fiind creştin să mergi la o astfel de petrecere? Poate uneori chiar nu poţi refuza, poate e ziua unui prieten, poate e de revelion, poate e un majorat, etc. Bine ştiind că un astfel de baieram e doar o ocazie de a fi ispitit să faci ceva rău… un creştin n-are avea ce căuta acolo. Poate cei prezenţi sunt cumsecade, dar scopul în sine al baieramului este „un pic de destrăbălare”, o ocazie clară de „a sări calul”.
De revelion se organizează multe petreceri şi trebuie doar să te cuplezi cu un grup de prieteni ca să nu rămâi pe dinafara. Se-ntâmplă foarte des ca de revelion tinerii să mearga la baieramuri în casele unora pe care nu-i cunosc deloc şi nu ştiu ce anturaj au, agaţându-se acolo prin cunoştinţe. Din acest motiv poţi fi şocat uneori unde ai putut ajunge, obiceiurile celor de acolo fiindu-ţi total străine. Poţi ajunge la o petrecere de rockeri, sau la una de manelişti, sau la o casă plină de băieţi şi tu să fii singura fată, sau într-un loc unde se bea foarte mult şi nu poţi şti ce comportament pot avea cei care se vor turmenta.
Cam aceleaşi probleme apar şi când faci revelionul în aer liber, în mulţime, la concerte.
Reiau problema: se cuvine oare, fiind creştin să mergi la o astfel de petrecere? Mi-aduc aminte că-n facultate revelionul îl făceam acasă la Bobo, cu prieteni de-ai noştri, şi totul se desfăşura foarte liniştit. Beam o bere, mâncam o fripturică, o prăjitură, ne uitam la televizor, dansam puţin. Totul era în limite normale, dar ne cunoşteam toţi, şi nu de ieri de azi, de ani de zile. Ştiam dinainte cum va ieşi şi nu ne temeam de nimic.
Au fost ani când am plecat de la revelion înainte de miezul nopţii şi m-am dus la biserică, ca să mă prinda anul în casa lui Dumnezeu şi să-i pot spune exact la ora 00:00 cea mai mare dorinţă a mea, chiar dacă atunci nu ştiam prea multe despre El.
Şi pentru că am rămas dator la întrebarea de mai sus, o să aşez mai jos o întâmplare din „Viaţa părintelui Cleopa” ca răspuns:
“…povestea Părintele Cleopa că prin anii 1925-1926, tinerii din sat au hotărât să tocmească doi lăutari si să joace în casa familiei Ilie, cum era obiceiul din bătrâni. Alexandru si Ana, părintii săi, erau bucurosi să-si vadă feciorii jucând, ca să-i laude tot satul.
Într-o seară tinerii s-au adunat si au început să cânte si să joace. În clipa aceea fratele Gheorghe a văzut că icoana Maicii Domnului de pe perete plângea si au înteles că este păcat. Atunci cei trei frati, Vasile, Gheorghe si Constantin, iesind din casă, s-au ascuns. Văzând mama lor că lipsesc, i-a căutat peste tot. Apoi, aflându-i, le-a zis: ”De ce ne faceti de râs în sat? Veniti si voi la joc!” Dar Gheorghe, ascunzându-se putin, si-a tăiat cu cutitul ghetele din picioare. Apoi a zis mamei sale: ”Cum să vin la joc, mamă, dacă mi s-au stricat ghetele?”
Mie mi-a plăcut foarte mult această întâmplare, şi mi-a explicat multe nedumeriri.
Vine revelionul, fiţi cumpătaţi ! Noi creştinii suntem lumina lumii. Prin viaţa noastră vorbim despre Dumnezeu celor ce nu-L cunosc. Dacă şi noi ne îmbătăm şi ne destrăbălăm atunci zadarnică e credinţa noastră şi plus de asta îi depărtăm şi pe alţii de Dumnezeu.
Vom da seama pentru orice cuvânt şi orice gest pe care-l facem.
Rănile desfrânării se vindecă foarte greu!
Fiţi cu luare aminte!
Daael
decembrie 29, 2010 @ 12:13 am
Nu stiu cum sa va zic … pentru mine revelionul este o seara frumoasa pe care o petrec in familie. Pur si simplu decat sa stau sa pierd o seara dansand,consumand ierburi s.a.m.d. prefer sa stau acasa . Baieramurile nu sunt punctul meu forte ..nu ma simt bine . Prefer sa stau cu familia!:-):P. Un articol foarte adevarat !
maria
decembrie 29, 2010 @ 10:15 am
sa nu uitam ca de fapt ,asa cum ne invata si pr cleopa ilie,imp. iulius cezar dupa ce a adaugat luna ianuarie si februarie la calendar a stabilit inceperea anului la 1 ianuarie pt ca atunci se plateau salariile militarilor si a muncitorilor,se schimbau dregatori ,se colectau taxe si impozite si cel mai important se organizau festivitati si petreceri in seara de anul nou,obicei pagan care din pacate a ramas si pana in ziua de astazi.sa nu uitam ca noi suntem a lui Dzeu si ca suntem un popor crestin si sa ne ajute Dzeu sa ne rupem de paganismele si traditiile acestea care ne fac mai degraba fii de draci si nu de Dzeu.
fiecare parohie face slujba in seara de anul nou asadar va indemn si eu ca si sfantul nostru apostol pavel pe toti in seara de anul nou sa mergeti la sfanta biserica ca intr-un gand sa aducem cereri,rugaciuni,multumiri si mijlociri bunului nostru Dzeu, pt toti oameni.(nu numai in acesta seara ci in toata viata nostra)sa sarbatorim anul nou cu familiile noastre in sfanta biserica alaturi de cei cu care "petrecem " marea taina a sfintei jertfe din fiecare duminica
va doresc un an nou binecuvantat,sarbatorit prin rugaciune , LA MULTI ANI !
Guest
decembrie 29, 2010 @ 11:29 am
Doamne ajuta,seara de revelion este pentru familia noastra o seara in care incercam sa fim impreuna ,in care dorim sa fie fiecare multumiti,deoarece eu i-mi doresc sa ajung si la biserica ,mergem ,stam pana aproape de miezul noptii ,apoi mergem sa vedem si focul de artificii (bucuria copiilor),apoi mergem la o familie la care ne inalnim de obicei de cativa ani ,au si ei copii cam de aceias varsta ,povestim ne simtim destul de bine .Nu stiu pentru altii ce anume conteaza in noaptea dinre ani pentru mine este important faptul ca incercam pe cat se poate ca sa avem putina liniste ,incercam ca fiecare membru al familiei sa i-si vada dointele implinite (atat cat se poate ).Foarte frumos articolul ,doresc tuturor un an nou cu multe bucurii iar noaptea dintre ani sa ne ajute Domnul sa o trecem bucurandu-ne impreuna cu cei dragi si cu gandul la EL
LA MULTI ANI,
CRISTINAL
Ana
decembrie 29, 2010 @ 7:05 pm
Ce se intampla in noaptea de revelion?
Ani de zile imi pregateam in toata luna decembrie costumatia ptr seara de revelion. Croitoreasa era luata cu asalt de toate prietenele mele si toate aveam grija sa ne comandam o rochie de seara cat mai diferita.
Cata pierdere de timp, de bani si de …suflet:sad:.
[b]Intr-o zi cineva a avut curajul sa-mi dea o carte despre Sfantul Vasile si despre ce se intampla de fapt in noaptea de revelion, despre demonismul la care fiecare dintre noi ia parte cu stiinta sau fara stiinta.[/b] Din acea zi astept cu bucurie noaptea de revelion in care ma bucur cu familia si ne pregatim pentru slujba de a doua zi de sfantul Vasile.
Paharul de sampanie il bem inainte de ora 12:-)
Cred ca noaptea de revelion seamana cu halloween.
Sa uram, sa semanam, dar si sa ne trezim.
La multi ani intelepti!
Anonim
decembrie 29, 2010 @ 7:30 pm
Eu il rog din tot sufletul pe Dumnezeu sa ma ajute sa-mi gasesc sotul!
Doamne iti multumesc pentru tot ajutorul dat. Te rog sa ma ajuti sa ma ajuti si de aceasta data.
marc3l
decembrie 29, 2010 @ 8:30 pm
ana imi spui te rog si mie cum se numea cartea aia? 🙂
costinel
decembrie 29, 2010 @ 9:55 pm
Ce vremuri! N-am mai fost la un "bairam" de 6 ani. Pe mine m-au ajutat sa-mi defineasca (intr-o mica masura) personalitatea acele chefuri. Din rigoarea si calculul cotidian te trezeai seara dezinhibat, gata sa asculti sau sa povestesti, sa privesti sau sa incerci, mai simplu spus, simteai ca poti "alege".
Felicia
decembrie 30, 2010 @ 10:57 am
despre Revelion
eu nu vreau sa merg la nici un Revelion.sotul meu vrea sa facem Revelionul cu finii nostri,dar eu nu vreau.in fiecare safarsit de saptamana mergem la ei si deci m-am cam saturat de atatea "vizite".el zice ca in fiecare an tot acasa am stat de Revelion,dar pur si simplu,nu mai vreau tot la ei sa merg.intr-un fel are dreptate,dar nu-i de ajuns ca in fiecare saptamana ii vad?si de Revelion tot la ei sa merg?
Admin
decembrie 30, 2010 @ 11:33 am
Salut Felicia.
Cred ca ar trebui sa discuti cu sotul tau despre problema vizitelor prea dese cu finii vostri. Gaseste un moment prielnic pentru asta. E frumos sa va vedeti cu finii si sa tineti o legatura trainica cu ei, dar ca intotdeauna…ceea ce este prea mult strica.
Ai spus ca va vedeti cu finii vostri in fiecare sfarsit de saptamana si probabil ca lucrul acesta a dus la aparitia monotoniei care acum te sacaie.
Tot din faptul acesta deduc (sper sa nu gresesc) ca prin aceste vizite atat de dese poate ati neglijat un pic alte persoane dragi. De exemplu parintii, nasii vostri, fratii si bunicii(daca ii aveti), prietenii. Tu stii cel mai bine care este situatia.
Vorbeste cu sotul tau si explica-i cum vezi si cum simti situatia aceasta.
Spune-i sotului ca ai vrea sa te vezi un pic mai rar cu finii, ca sa va puteti vedea si cu celelalte persoane dragi (pe care le-am enumerat mai sus). De exemplu va puteti vedea cu finii odata la 2-3 saptamani, sau eventual cu vizite mai scurte pentru a putea relationa si cu ceilalti apropiati. Sau va puteti intalni la fel de des cu finii, dar impreuna si cu alte persoane comune voua (prieteni comuni). Astfel va aparea un plus de prospetime in cadrul relatiei cu finii, si toate aceste ganduri negre vor disparea.
Dar lucrurile acestea nu ar trebui facute brusc, caci ar putea declansa suspiciuni si suparari. Usor, usor…puteti diversifica intalnirile voastre (frecventa, locatie…etc) ca sa combati starea aceasta apasatoare.
Legat de ultima intrebare, parerea mea ar fi sa incerci sa faci un efort ca sa faceti revelionul impreuna cu finii, caci ar fi o nota discordanta sa refuzi intalnirea la acest eveniment important tocmai acum, dupa atatea intalniri obisnuite, caci un astfel de refuz ar putea da nastere la banuieli si suparari.
Vorbeste cu sotul tau de toate aceste framantari si stabiliti impreuna cum este mai bine de facut. Incercati sa depasiti situatia aceasta discret si delicat, fara sa ii afectati pe finii vostri.
Guest
decembrie 30, 2010 @ 11:58 am
@Felicia
Doamne ajuta ,asa cum este stiut nu -mi place sa dau sfaturi….pot sa spun cam ceea ce fac eu raportandu-ma la unele situatii ….deci fiind casatorita nu totdeauna fac ceea ce as dori eu, incerc insa sa fac ceea ce aduc bucurii celor din jurul meu (sotului si copiilor),uneori merg si eu in vizita la "prieteni" care desii eu am unelele retineri sotul meu se intelege foarte bine cu aceste persoane, chiar ar fii suparat daca nu as merge cu el ….Pentru mine asa cum am mai spus conteaza foarte mult sa am linite ,sotul si copiiii sa fie multumiti ,gandindu-ma la aceasta sunt de acord sa renunt putin la ideile mele ,bineinteles ca acasa discutam ,ii spun cam ce nu i-mi convine la acele persoane ,uneori este si el de acord cu mine ,insa mereu i-mi spune ca trebuie sa mai si iesim ,ca prea nu i-mi convine de prieteni lui si ca va veni o zii cand nu o sa mai avem unde iesi si in acelas timp nu o sa ne mai vizite nimeni…poate are dreptate poate nu totusi sunt constienta ca nu poti fii singur ,ca este nevoie de prieteni si cunoscuti …Domnul sa ne dea INTELEPCIUNEA necesara pentru a stii cum si ce trebuie facut asfel incat cei din jurul nostru sa fie multumiti si in acelas timp sa reusim sa fim placuti LUI(Domnului.
Multe bucurii tuturor,
CristinaL