Sfaturi pentru băieții singuri, care-și găsesc cu greu o fată
Vreau să spun că îți înțeleg foarte bine durerea. Am 26 de ani și nu am avut vreo relație cu o fată și la fel și frații mei mai mari. De multe ori sunt trist că sunt singur, că nu am pe nimeni. Sunt o persoană foarte timidă și mi-e greu să mă apropii foarte tare de oameni.
Am puțini prieteni de a cărui prezență pot spune că mă bucur iar Hristos îi ia din calea mea după destul de puțin timp (în sensul că acele persoane pornesc pe alt drum în viață și nu mai reușim să comunicăm). Cea mai lungă prietenie este cu o persoană ce are de gând în 2-3 ani să se mute într-un loc destul de departe și atunci voi fi cu totul singur( pentru că în perioada aceea și alți prieteni vor pleca la viețile lor).
Am fost mult timp ca tine în sensul că dădeam vina pe altcineva pentru neputințele mele. Foarte mult timp consideram că Hristos e de vină, că El nu mă ajută la fel de mult cum ajută pe alții și mi se părea totul nedrept
Totuși, din mila Lui au început să mi se deschidă ochii. Și știi ce am văzut? Că Hristos mi-a dat foarte, foarte multe oportunități și eu la toate am dat cu piciorul în întunecarea mea.
Sunt o persoană foarte timidă și ca să fii cu o fată ar implica să fii în stare să scoți 2-3 cuvinte. Și apoi să ai răbdare cu acea persoană și să fii destul de matur în a avea o relație cu o astfel de persoană. Eu nu am aceste lucruri. Eu văd în mine mult rău, mult egoism, multă imaturitate și simt că la ora actuală în loc să fiu bărbat care să își sprijine soția ajung mai degrabă să vreau eu să fiu sprijinit de soție. Și aceste lucruri pe lângă altele mă fac să realizez că Hristos face bine că nu îmi dă pe cineva și nici nu pot să Îi cer să îmi dea o fată.
Povestea avva Isaia (sper să nu mă înșel) despre copilăria lui și că atunci când era copil și făcea vreo greșeală mama lui îl lua și îl arunca într-o cameră întunecată fără mâncare. Tatăl copilului o întrebă la un moment dat pe mamă: „De ce ești așa dură cu el?”. Mama dă un răspuns la care țin foarte mult: „Pentru că nu vreau să cresc o muiere cu barbă”. Văd în foarte multe articole despre cum ar trebui să fie femeia dar nu prea există articole despre cum ar trebui să fie bărbatul. A fi bărbat înseamnă a fi puternic, a fi matur. Sf. Ioan Gură de Aur zicea despre bărbat că este capul familiei dar dacă te uiți la descrierile acestui Sfânt vedem un altfel de bărbat față de cei cu care suntem obișnuiți. Vedem un bărbat foarte matur care nu este influențat de sentimentalisme și care pune accent pe rațiune.
Dar să revin la subiect. Eu nu cred că ți s-au făcut blesteme. Nici ție, nici fratelui tău, nici familiei tale. Cred mai degrabă că nu ai avut mediul în care să te dezvolți așa cum s-au dezvoltat acei prieteni care mergeau în baruri și acum sunt căsătoriți. Spun chestia asta deoarece în primul rând văd la mine că nu m-am dezvoltat cum trebuie. Iar faptul că acei oameni au fost în discoteci și celelalte trebuie să înțelegi cu ce i-a ajutat. Nu băutura, nu discoteca, nu barul i-a ajutat ci faptul că mergând acolo și-au dezvoltat abilitățile de comunicare.
Îți spun ceva ce mi-a spus o prietenă și am văzut și în jurul meu. Un om sfânt va atrage toate femeile după el. Dar ce înseamnă om sfânt? Să îți explic cum văd eu lucrurile. Eu prin om sfânt văd bărbat. Un om matur, care oricâți pumni ar primi de la ceilalți este ca o pernă moale care absoarbe toți pumnii fără să se schimbe, este un om cald, un om deschis, un om puternic ( și nu mă refer atât la forță fizică cât la forță sufletească ).
Citesc în foarte multe locuri despre felul în care fete și băieți își imaginează căsătoria. Și este o imagine pe cât de romantică, pe atât de stricată. Căsătoria înseamnă suferință. Mai ales în zilele astea când trebuie să suferi foarte mult dacă vrei să ai o viață în Hristos. Am văzut la familia mea și la mine cât de greu e să fii părinte. Mai ales astăzi. Dumnezeu ne-a binecuvântat familia cu o surioară care s-a născut atunci când aveam 17 ani ( acum am 26 ). Și văd că părinții mei de multe ori o lasă la televizor ca să scape de ea. Și văd că nici eu nu am răbdarea și energia să mă joc cu ea în fiecare zi încât să nu aibă alte activități. Și asta înseamnă să fii părinte. Căci dacă tu îți uiți copilul în fața televizorului vei suporta consecințele peste câțiva ani. Iar acesta e un exemplu. Gândește-te ce te faci când familia ta trece printr-o criză financiară.
Tu ești bărbatul casei așa că se așteaptă toți din familie ( soția și copiii ) că tu ești cel care le va ridica lor moralul și le va spune că totul va fi bine. Și cum va fi asta dacă plângi din cauză că ești singur? Poate spui că nu e același lucru. Când ești singur atunci ești singur și suferi tu. Dar când ai o familie, când ai oameni la care ții foarte mult și suferă este mult mai dureros. În același timp a fi bărbat înseamnă să fii și foarte matur cu soția ta. Am cunoscut faptul că majoritatea soțiilor tind uneori să vorbească foarte mult ( așa cum noi avem o problemă cu curvia ele au probleme cu cârtitul ). Iar tu ca bărbat trebuie tot timpul să fii destul de matur încât să nu îți sară nervii ci tot timpul să o asiguri că va fi bine și să nu îți schimbi atitudinea caldă față de soție oricât te-ar enerva. Ai toate astea? Eu unul văd că nu am așa ceva deși aceste lucruri le doresc cu tot sufletul.
Aș vrea să mai adaug un lucru la sfârșit. Spui că ai o depresie puternică și că a renunțat și psihologul la tine și celelalte. Este foarte trist. Și nu e trist faptul că ești singur ci faptul că ești în această stare. Vrei să fii soț și să fii bărbat. Atunci tu ar trebu să fii pentru fratele tău și pentru mama ta un exemplu de bărbat și să îi mângâi și să le fii alături. Sunt oameni care plâng în durerile lor. Un bărbat nu ar plânge ci ar încerca să mângâie pe ceilalți deoarece este bărbat și fiind bărbat ascultă mai mult de rațiune decât de emoții. Încearcă să îți schimbi atitudinea față de viață. Uită-te la tine, la defectele tale și încearcă să le schimbi. Încearcă să vezi frumosul din viață, încearcă să te bucuri de munca ta. Încearcă să cauți să te faci Mireasă a lui Hristos. El e foarte dulce atunci când L-ai descoperit. Și poți fii și căsătorit cu o soție dar și mireasă a lui Hristos. Cred că tu trebuie să încerci să te maturizezi puțin, să te întărești puțin, să încerci să te pui pe picioare. Caută să îți iubești viața, caută să fii o sursă de bucurie și de optimism pentru ceilalți.
Nu te mai gândi la diavol. Spunea un părinte că noi vorbim prea mult de diavol și nu vorbim mai deloc de Hristos. Spunea un alt părinte că dacă Hristos e în inima noastră atunci diavolul nu mai are unde să intre. Nu ți s-au făcut blesteme și farmece ci totul e din cauză că ai fost depărtat de Hristos, de dragostea Lui. Nu e vorba de a împlini niște porunci ci de a trăi o relație de dragoste cu El. Eu când eram mic aveam vise cu diavolul. Era un clovn ce venea în vis și mă gâdilea și mă chinuia mult prin asta. Mă trezeam dimineața și simțeam o forță care îmi ținea picioarele cu forța și mă gâdilea. Să nu spun de faptul că de multe ori realizam că visez și atunci încercam să mă sinucid ca să mă trezesc. Eram înfricoșat de vise. Totuși de când m-am apropiat de Hristos lucrurile s-au schimbat foarte mult. Îi simt prezența Lui tot timpul și Îl simt cum îmi guvernează viața. Și văd că tot răul ce mi s-a întâmplat este din cauza mea și întotdeauna când nu încercam să mă protejez și mă lăsam cu totul în mâinile lui Hristos atunci venea El să mă protejeze.
Nu este sfârșit nici la 45 de ani, nici la 33 de ani. Persoana iubită poate apărea și la 50 de ani, și la 60 de ani. Problema e să te maturizezi îndeajuns de mult încât să poți să îți dai seama care e persoana potrivită și să fii destul de bărbat ca să ai curajul să începi o relație cu ea. Repet: nu ești singurul. Așa sunt și eu, și frații mei și mai am un prieten care are peste 30 de ani. Nu știu cum e în cazul lor dar eu simt câte o bucurie în fiecare zi. Sunt și zile de chin, de multă suferință dar cea mai mare suferință o am când nu Îi dau durerea mea lui Hristos.
De exemplu, de ce nu îți iei familia de Sf. Paști și să mergeți la o mănăstire? Sau să mai îți iei familia și să plecați undeva la munte să vă bucurați de natură. Practici vreun sport? Aveam și eu un timp depresii foarte mari și mă întrebase un ieromonah dacă practic sport. Sportul te mai scapă de depresii. Încearcă să ai o viață foarte activă, să îți cauți tot timpul ceva de făcut. E foarte greu să îți dau sfaturi concrete ce să faci deoarece ai avea nevoie de o persoană matură care să fie tot timpul cu tine și să te învețe ce să faci. Cel puțin până prinzi duhul vieții pe care să o trăiești că apoi te vei descurca.
Și în legătură cu preoții ce ai spus trebuie să știi că mulți preoți nu au maturitatea duhovnicească să fie părinți duhovnicești. Ba mai mult, spunea un părinte ortodox din Franța, ucenic al păr. Sofronie, că este o diferență între duhovnic (omul la care te spovedești) și părintele duhovnicesc. De spovedit o poți face la oricine. Părintele duhovnicesc în schimb nu trebuie să îl schimbi deoarece acesta e cel care te crește. Dar acel părinte duhovnicesc poate să fie simplu călugăr fără să fie preot (cum e cazul Sf. Antonie cel Mare) sau mirean sau chiar și fată. La mine pot spune că am o mamă duhovnicească care mă îndrume. Părintele la care mă spovedesc și e un părinte îmbunătățit și cu mult har mi-a spus să ascult de cea care îmi este mamă duhovnicească că este o persoană foarte înțeleaptă (și femeia respectivă se spovedește la acel părinte așa că o cunoaște). Oricum încearcă să eviți preoții care spun că diavolul e de vină pentru necazurile tale.
Ți-aș recomanda să cauți să vorbești și poate să te spovedești la părintele Serafim Bădilă de la Mănăstirea Cășiel, județul Cluj. Dar nu e de ajuns să vii odată. Caută să vii mai des ca să te cunoască și să știe ce se întâmplă cu tine. În București ți-aș recomanda pe părintele Ionuț de la Biserica Bucur sau pe părintele Iulian de la capela Universității Dimitrie Cantemir. Părintele Iulian s-ar putea să fie puțin dur dar eu personal am început să prefer oamenii duri că aceștia pe de o parte îmi calcă în picioare mândria iar pe de altă parte mă întăresc și eu.
Gabriela
aprilie 26, 2013 @ 7:43 am
Doamne ajuta!
Se poate lua legatura cu Sorin?
Razvan - Gabriel Boboc
aprilie 26, 2013 @ 10:13 am
Intamplator sau nu, si eu sunt in aceeasi situatie: 26 de ani, nu am avut relatii cu fete, nici fratele meu mai mare, sunt imatur, nu am multi prieteni, dar nadajduiesc in mila Domnului si incerc sa ma vindec de toate patimile pentru a putea la un moment dat sa-mi intemeiez o familie.
Doamne ajuta!
Adriano
aprilie 26, 2013 @ 1:00 pm
[b]Bun, fratilor…Eu, nu spun din Sfintii Parintii si nici din auzite. Parohiile, duduie de barbati, baieti singuri, sunt multi, enorm de multi.
Ba ca este timid, ba ca este prea indraznet, de aia nu si gaseste, baiatul o fata, in vederea casatoriei…haideti sa fim seriosi, nu e misoginism sau ura asupra femeilor. De la inceput, diavolul s a folosit de femeie cum se foloseste si acum.
Din experienta personala spun ca, multe din crestinele din parohie, cu basma pe cap si fusta lunga, care cred ele ca le fac pioase, sunt la fel de viclene ca cele normale, adica………..tot un baiat frumos vor, cu bani, masina, situatie financiara, eventual si preot, (pentru unele). SA INDRAZNEASCA CINEVA SA MA CONRAZICA…
Problema asta e este alarmanta, deja cand auzi de baieti la 30 de ani credinciosi, ravnitori care nu si au gasit pereche, deja devi pesimist tare.
De ani merg la Biserica, la predicele de dupa slujbe, nu am auzit sa se vorbeasca de unitatea tinerilor in special, unitatea tinerilor din parohie. Tinerii dupa slujba, rup portile sa ajunga acasa…..suntem dezbinati total. Preotii ar trebui in parohiile lor, sa formeze un tineret parohial, sa-i indemne sa se cunoasca, sa iasa, sa se plimbe impreuna….ca tot vine pastile, iarba verde, picnic……..
Daca preotii nu vor vorbii cu autoritatea care o au, ca tinerii sa se cunoasca, sa iasa impreuna sa formeze un tineret parohial, atunci sa nu se mire de ce sunt tineri si tinere singuri in Biserica… SA MA CONTRAZICA CINEVA…!
PROVERBUL ALA, „CAUTI ACUL IN CARUL CU FAN” ESTE PERFECT PENTRU ZILELE NOASTRA, ASTA FACEM NOI BAIETII, CAUTAM FATA CARE E DIN CE IN CE MAI GREU DE GASIT!
ID: MESSENGER bobo.legionarul[/b]
Carol
aprilie 26, 2013 @ 7:40 pm
Bobo ai mare dreptate si iti inteleg frustrarile, pe care le aveam si eu de ceva timp.
Unitatea insa nu o astepta de la altii, sunt putini preoti care fac treaba asta.
Incearca sa iei tu atitudine.
Mergi prima data in tabere de voluntariat, vei cunoaste alt tineret al tarii, poate iti gasesti tineri din zona ta.
Eu am incercat sa fac mereu unitate, sa adun grupuri cat mai unite din cercurile ortodoxe, si e foarte greu, vei avea si dezamagiri, dar sa nu disperi.
Ani de zile am tot cautat sa vad pe la biserici ceva tineret ce vrea implicare, adr e foarte greu, si daca vezi cu ochii astia asa disperati , e posibil in felul tai sa ai dreptate, dreptatea vazuta de tine.
Vad un tineret aparent plouat, nerabdator, fete uneori imbracate indecent, si altele asemeni, dar daca continui asa, nu e deloc bine.
La Giurgiu am gasit cu greu un camarad cu care sa incepem proiectul „suflet de copil” unde sa mergem la biserica cu copiii orfani si cu care sa organizam si alte activitati.
Tinem legatura cu ceilalti din tara, in Bucuresti suntem mult mai multi, ne intalnim in Bucuresti cum putem, unii care stau acolo, altii care vin la luma, la cateva luni, ne intalnim si in tabere, la manastiri, dupa cum reusim. si sper ca Dumnezeu sa ne faca un grup unit.
O parte ne stim de la tabara de iarna de la Oasa, altii au fost la Sinaia, unii ne mai vedem si de Pasti, si dupa , ne vom vedea si la vara, si sper sa reusim impreuna sa facem ce e frumos si palcut lui Dumnezeu.
Incearca si ai sa vezi ca o sa reusesti, nu cauta succes mare , ci cauta cu pasi mici, sa faci unitate.
E bine sa ne stim pe zone, pe regiuni, pe parohii, sa ne putem cunoaste si actiona impreuna.
Vino si tu sa cunosti in tabere tineretul ortodox, cunoaste tienri de varsta ta cu idealuri comune, e unul din primii pasi cu care poti incepe si nu da inapoi si nu mai gandi asa, ca nu e bine, ti-o spun din proprie experienta, iti faci singur rau.
Carol
aprilie 26, 2013 @ 7:46 pm
E foarte greu, desi biserica tinerilor, cum e supranumita biserica unde ducem copiii, e cu deschidere spre tineret, parintele organizeaza multe activitati cu copiii, e greu sa facem mare lucru din prima.
Am inceput cu proiectul acesta, sa ducem copilasi la liturghie, dar nu prea au fost interesati niciunul, toti ezita, desi asa initial ar vrea parca toti sa faca ceva, toti ne apreciaza, dar e greu pana se lipesc si ei de grup.
Probabil ca o tabara imperuna, o iesire undeva cu totii, o sa reusim sa marim aici in oras grupul…. e foarte greu, noi nu putem face mai nimic, Domnul in sa are lucrarea lui.
Celalalt camarad trebuia sa il intalnesc de un an si ceva, auzisem de el ca e baiat credincios, merge la manastiri, si am vrut sa il cunosc dar nu am reusit, si abia dupa un an si jumatate , prin intermediul grupului de la Bucuresti am reusit sa ne cunoastem, sa legam o camaraderie frumoasa, si sa incercam sa ne strangem in jurul bisericii si sa aducem si pe altii alaturi de noi. Prin unitate si daruire, jertfa, vom reusi sa facem lucruri frumoase si palcute lui Dumnezeu, dar cu rabdare si pasi marunti si cu dragoste de aproape
Hrab Alexandru
aprilie 26, 2013 @ 7:53 pm
@Bobo mare dreptate aveți! Adevăr grăita gura dumneavoastră!
@Carol nu știu cum îi în tabăra de voluntariat organizată de Ortodoxia Tinerilor, dar am impresia că și în tabere îi ceva de genul „lasă-mă să te las”. La fel cum ești în viața de zi cu zi, la fel ești și în tabere, caracterul nu se schimbă. Din păcate noi uităm să mai aruncăm un ochi la cel de lângă noi. Bine că Dumnezeu nu-i așa, că unde nu privesc ortodocși privește Dumnezeu!
Carol
aprilie 26, 2013 @ 7:54 pm
La o biserica parohiala din orasul meu, o doamna invatatoare a adus toti copiii de la clasa (clasa 1) sa se impartaseasca.
Au auzit ca biserica e in constructie, avem nevoie de fonduri, banii se strang cu greu, iar daca parintele cere o donatie, abia strange cateva mil cu mare dificultate.
Ei s-au intrebat ce pot face, au vorbit cu invatatoarea care a pus propus in cancelarie ca alte clase de copii sa lucreze ceva si sa vanda pentru a da banii la biserica.
Au facut o minunatie de cosulete cu oua din te miri ce cartoane, pictate frumos, au adunat bunicii si parintii in curtea scolii sa cumpere ceea ce lucrasera ei, si au strans 21 de milioane !!!!! Bani care-i strangeam in parohie in luni de zile !!!!
Vedeti ce inseamna atitudinea unor copiii ?
Acestia vor schimba la fata Romania, sa nu ne mai facem atatea griji, sa luam exemplu lor, pana si parintele spune ca are de invatat de la ei .
Vor veni tinere generatii care se vor asemana cu generatia interbelica, e destula samanta buna in tara si mai sunt dascali buni, care-i vor educa crestineste de mici, si va fi greu sa fie reeducati in spitirul satanic al vremurilor !
Cu pasi marunti dar, fara sa deznadajduim, vom face multe !
Sa avem grija de copiii de astazi sa le dam tuturora credinta in suflet, ca ei sa izbaveasca neamul si sa duca mai departe credinta !
Mergand sa ajutam copiii de la casele de copiii, sa reuseasca in viata, sa ne ocupam dupa posibilitati de educatia lor, sa ii ajutam sa se apropie de Dumnezeu, vom face cam tot ce ne sta acum in putere sa schimbam la fata Romania !
Tineretul tarii se va ridica, o spune si parintele Iustin Parvu, nu va mai faceti atatea griji si fiti pozitivi,are Dumnezeu lucrarea Lui !
Carol
aprilie 26, 2013 @ 7:56 pm
@alexandruhrab
Daca nu stii, atunci de ce vorbesti ?
Aici am vorbit de mai multe tabere, nu doar ale ortodoxiei tinerilor !
Caracterul nu se schimba deodata, caracterul se poate modela, cu grija, cu rabdare si cu vointa
Hrab Alexandru
aprilie 26, 2013 @ 8:56 pm
@ Carol Și am zis eu că în tăbăra Ortodoxia îi așa lasă-mă să te las, am specificat asta? Îmi cer scz.!
Carol
aprilie 26, 2013 @ 9:04 pm
Alexandru
Taberele te ajuta in primul rand pe tine, mai alese cele de volutnariat.
Sunt studii care arata ca munca voluntara are efecte benefice asupra organismului,fata de munca platita.
Daca tu mergi la voluntariat, si nu vrei sa faci ce trebuie, nu lucrezi, nu mergi la slujba de la sfarsitul zilei, sau in zilele liturgice, ce vrei sa iti faca organizatorii ?
daca se leaga de cei participanti, nu are ce le face, ca e voluntariat…..
Acolo mergi sa socializezi, sa cunosti tineri cu idealuri sanatoase.
Nu suntem toti perfecti, nu suntem egali, nu suntem sfinti, nu suntem modele toti, nu mergi acolo si gata, din prima ai cunoscut floarea tineretului crestin ortodox s.a.m.d .
Altii stau pe bloguri critica ASCOR , conferintele lor, ii pun pe toti in aceeasi oala, generalizeaza, critica, fac dezbinari si uite asa Romanii se dezbina. Ne criticam intre noi,e usor sa ne vedem lipsurile, greselile, vrem sa fie toti perfecti sau aproape perfecti,si constatam ca nu e asa, incepem sa ne frustram si sa gasim in altii problema !
Adriano
aprilie 27, 2013 @ 6:45 am
[b]Desi, insusi, Titlul ,spune multe… „Sfaturi pentru băieții singuri, care-și găsesc cu greu o fată”………..Nu este invers, este exact problema reala. Barbatii, isi gasesc greu perechea, nu femeia.
Constat, ca nu m a contrazis nimeni, pentru ca este adevarul pur si real, experimentat, desigur, cu dovezi.
Sunt absolut sigur, ca majoritatea fetelor de prin aceste tabere sunte speriate de bombe, ori sunt de alea cu calea de mijloc,( adica a pierderii timpului) nici casatorie nici calugarie, ci asa zisa , calugarie alba, adica sa pierzi timpul in lume.
SUNTEM DEZBINATI, MA BUCUR INSA, CA AM FOST VOCEA, BARBATILOR ORTODOCSI, SINGURI, TREBUIA SA O FACA CINEVA SI PE ASTA.
NU STIU, PROBABIL, VOM AJUNGE SA LUAM CUVANTUL IN FATA CATAPETESMEI, CA NU SE MAI POAT…! DACA NU, NE VOM LUA FEMEI DESFRANATE, CA ALE NOASTRE CRESTINE, MULTE DINTRE ELE, FOARTE MULTE, EXACERBAT DE MULTE….TOT BARBATI BINE VOR, FRUMOSI, CULTI, CU MASINA, CU SITUATIE MATERIALA, EVENTUALI SI PREOTI, PENTRU UNELE.[/b]
aurelian
aprilie 27, 2013 @ 8:13 am
Oare problemele sunt doar la fete, la baieti nu sunt probleme?
În tabară nu cred ca e locul potrivit pentru a lega relaţii, doar amiciţie, după se poate ce doreşte fiecare. Cred că o problemă naturală, sunt grupurile făcute din orasele de provenienţă, iar persoanele care alcătuiesc aceste grupuri se limitează doar la a socializa, a discuta cu respectivele persoane, nu e de condamnat aşa ceva, dar din cauza distanţei şi a sintagmei ” nu am timp”, se pierd eventualele simpatii, care pot duce la o relaţie frumoasă ajungând la o posibilă căsătorie, dar in aceste locuri unde tineri se intâlnesc, au fost ceva rezultate
Dan Sorin
aprilie 27, 2013 @ 8:25 am
Bobo, nu te-am contrazis că mă gândeam că poate am înțeles greșit anumite lucruri. Nici fetele, nici băieții nu sunt mai cu moț. Băieții își găsesc cu greu perechea că ei trebuie să le facă curte femeilor și nu invers. Dacă nu știi să fii caveler și bărbat și dacă nu știi să faci curte la o fată atunci să știi că nu-ți va pica nici o fată din cer. Tu ce vrei? Să îți facă fata curte?
Oricum eu sunt foarte curios să ne prezinți dovezile. Câte fete le-ai verificat? 1 milion, 2 milioane? Sau doar cele câteva care erau în jurul tău? Dar și să fii încercat cu cele din jurul tău eu mă întreb: ești sigur că te-au respins pentru credință și nu pentru atitudinea avută față de ele? Te întreb că acum ceva timp citeam despre cineva că se lăuda că își păstra fecioria deși e bărfită pe la spate de colegi ca apoi să spună un coleg din aceia că este bârfită pentru alte lucruri urâte ce le face.
În fine, eu nu te cunosc. Tu poți fi un om minunat și să fi avut nefericirea să ai în cale doar persoane de gen feminin care nu doresc o viață de familie. Dumnezeu știe. Dar nu judeca femeile din cauza experiențelor neplăcute ce poate le-ai avut.
Adriano
aprilie 27, 2013 @ 11:20 am
[b]Dovezile, ca barbatii sunt singuri, le aveti maine in parohii, maine le veti vedea, fiti inteletpi.In primul rand titlul , care spune clar, ca un sondaj, ca barbatii gasesc greu femeile potrivite. situl asta e full de baieti tineri, singuri, oare toti sa fie timizi, ori prea indrazneti, ori prea saraci…..
Femeia nu isi mai cunoaste locul, de aia e lumea cum este. Numai incercati sa impacati si capra si varza, , recunaoste ti odata, si fiti barbati……
Fete, crestin-ortodoxe care vor relatie serioasa si nu au pretentii, sunt foarte, foarte, foarte putine!
Chiar o fata a intra astazi, pe id-ul care l am lasat si i a placut ce am scris despre acest subiect, deci ce mai vreti………
Adevarul, gata cu datul pe dupa dud!
[/b]
Razvan - Gabriel Boboc
aprilie 27, 2013 @ 1:22 pm
Eu nu prea am experienta cu fetele, dar inclin sa ii dau dreptate lui Bobo. Doar ca Dumnezeu stie cand suntem pregatiti sa ne intalnim consoarta si e o vorba: ‘ce-i al tau e pus deoparte’. Trebuie sa avem rabdare si atunci cand nu ne asteptam o sa gasim si aleasa.. sau o sa ne gaseasca ea pe noi. Pentru cei mai tari in credinta cred ca functioneaza si ‘metoda acatistului’, adica sa spui acatistul catre sfantul la care ai evlavie timp de 40 de zile. Cunosc o profesoara de la Scoala Populara de Arte care trebuia sa plece intr-un loc binecuvantat, dar nu isi gasea un inlocuitor pentru postul sau si a inceput sa spuna acatistul Sfantului Nectarie, iar exact in a 40 -a zi actuala profesoara, adica succesoare ei a intrat pe usa in sala de clasa. Venise intamplator la o prietena de a sa. Eu eram de fata, deci nu spun doar din auzite. Dar pentru asta trebuie sa ai o credinta iesita din comun!
Carol
aprilie 27, 2013 @ 1:55 pm
Biserica nu e matrimoniale, mergi la bsierica si iti gasesti fata la slujba !
Pana acum s-a pus bine problema, lipsa unitatii, dar eu va zic ca e greu, si de aici pleaca toate.
Unitatea pe zone, parohii, in jurul unui preot, unui grup de prieteni, voluntariar pentru bsierica, in spirijinul bisericii, la actiunile bisericicii, deschisi unii cu altii, nu asa, merg la slujba, vad fel si fel de oameni, plec la fel de rece si cu aceleasi preconceptii ca toate sunt la fel, ca nu a venit sa ma ia de mana fata sa ma bage in seama, ca nu mi-a raspuns la un zambet frumos, s.a.m.d
Daca ar fi asa, multi dintre tinerii care se intorc pe calea bisericii ar merge de 2-3 ori la biserica si s-ar insura. E posibil sa fie si asa, 1 caz la 5000, o minune,dar coborati pe pamant mai baieti.
cunosc fete care au varsta de fete batrane, asa cum li se spunea odata, din biserica, isi doresc baieti,dar nu e asa usor.
Pot roi in jurul tau fete destul de frumoase , cu care sa mergi la slujba, dar nu te grabi ca fata mare la maritat, nu alege fortat.
Poti lua o fata buna, sa nu fie neaparat din biserica, sa o aduci la slujbe, la asta nu va ganditi?
Poti cadea in desfranare cu o fata din biserica, care are fusta pana in pamant si basma si altele asemeni, poti sa gasesti o fata care sa nu cedeze pana la nunta si sa mearga doar la Pasti la biserica.
Nu va ganditi ca totul e roz in biserica, sau in cercuri ortodoxe, ca totul e roze, ca in basm, mergi la matrimoniale, bati din palme, te insori.
Realitatea e mult mai complexa, nu e ca in telenovele.
V-ati vedea pe voi , sincer responsabili sa tineti o familie, in clipa de fata, puteti tine o casa in spate? Fiti sinceri cu voi?
Problema e de multe ori la noi, nu la fetele din jur , sau la baietii din jur, sau la preotii care nu fac unitate cu tineretul din parohie.
Apropos de miscarea legionara, nu erau atatea mii de caractere nobile, baieti cu credinta, care ar fi putut sa ceara mana unei Lucia Grecu sau Nicoleta Nicolescu, fecioara care l-a 26 de ani a fost martirizata sa asasinii regelui Carol al doilea ?
Si cate flori curate de crin nu au murit feciorelnici, si se stiau foarte bine, din interiorul bisericii, dar nu se grabea asa sa faca nunta cu orice pret, cu atata disperare, si nu li se parea ca se sfarseste lumea si ca nu mai gasesc baieti sau fete pe masura lor.
Ana
aprilie 27, 2013 @ 2:54 pm
Carol
Mi-a placut mult ce ai scris in ultimul mesaj in special pasajele de la sfarsit.
BOBO
[quote]Femeia nu isi mai cunoaste locul, de aia e lumea cum este. Numai incercati sa impacati si capra si varza, , recunaoste ti odata, si fiti barbati……[/quote]
Pentru ca sunt femeie, imi permit sa comentez la ce ai scris, si sa-ti dau dreptate. Problemele de azi pornesc de la nerespectul barbatilor pentru femei, insa sunt efectul revoltelor feministe. Am fost luate cu asalt de media si am uitat ptr ce am fost create. Nu ne-am mai gasit locul in familie, la cresterea si educarea copiilor, ptr ca am fost obligate sa lucram cot la cot cu barbatii. Si in fine, multe altele. Un lucru stiu sigur: orice baiat sau fata poate cu ajutorul Domnului sa-si gaseasca omul cu care sa se mantuiasca.
V-am citit comentariile voastre si efectiv cu toate ca voi va contraziceti sunteti pe aceeasi baricada si amandoi aveti dreptate.
Cred ca daca amandoi ar trebui sa va intalniti si sa va uniti intr-un grup. Dumnezeu sa va ajute si sa aveti post usor in continuare.
Razvan 13, si tu trebuie sa te intalnesti cu Bobo si Carol :). [b]Baieti, neaparat intalniti-va! [/b]
Carol
aprilie 27, 2013 @ 3:32 pm
Ana
Poate ne vedem cu totii la Valea Plopului, eu incerc sa aduc toate cunostintele mele din mediile ortodoxe intalnite in tabere anul asta si anul trecut, cu care m-am cunoscut, cu care pastrez legatura. In iulie avem toti vacanta.
De acolo mergem direct in tabara la Oasa,ce ziceti?
Incerc sa fac intotdeauna unitate, sa organizez o simpla intalnire, o simpla iesire la o cafenea, tratru, sa avem contacte in viata reala, nu pe net, si asa ne vom putea uni si pastra legatura, putem actiona, ne putem ajuta intre noi, chiar si cu o vorba buna cel putin.
Facem si noi ce putem, restul vine de la Dumnezeu.
Dar daca nu facem tot ce ne sta in putinta, nici Dumnezeu nu ne poate ajuta !
E foarte importanta in primul rand unitatea, apoi si celelalte vin de la sine.
Femeia e o victima, de multe ori nici nu realizeaza ce se intampla in lume cu ea,si de multe ori refuza sa accepte, ii e frica sa accepte adevarul.
Sincer sa fiu, acea lume veche se duce, mai avem cateva redute pe la cate un sat, la o manastire, oameni care mai tin randuielile ca altadata, dar noi trebuie sa realizam ce vremuri traim, ce tactici sa adoptam, cum putem face noi sa nu ne stapaneasca veacul si sa rezistam.
Pierdem tara, pierdem legatura cu pamantul, am ajuns sa ascultam acatiste pe androizi, vine peste noi asaltul globalizarii si al tehnologiei, europenizarea asta si ne distruge asa treptat daca nu ne dam seama ca totul e o vraja.
Spunea pr Arsenie Boca, in Europa toate tarile se vor distruge, toate granitele, diferentele de rasa, limba, si va mai ramane doar credinta de distrus, ultima batalie va fi contra lui Dumnezeu, a credinciosilor Lui.
Sa ne ajute Dumnezeu sa ne unim si sa nu lasam vrajamsul sa se arunce asupra noastra cu mania disperarii, a dezbinarii si alte planuri satanice.
Ana
aprilie 27, 2013 @ 3:44 pm
Carol asa este. Valea Plopului e cel mai bun loc de intalnire:)
Cat despre toate distrugerile din jur etc, imi amintesc de un parinte care a spus ca de om depinde totul. Raul nu se poate infaptui chiar daca tot iadul l-ar ispiti pe om. Vrajmasul nu poate actiona in locul nostru.
Si sa ne amintim din istorie, ca indiferent de vremuri mereu au existat credinciosi ortodocsi, care au luptat singuri impotriva opresiunilor din vremurile lor. In acest context imi amintesc de parintele Calciu cu acele cuvinte ptr tineri, si de sf Luca al Crimeii care nu opera daca nu avea icoana in sala de operatie. Ambii si-au manifestat credinta in perioade in care credinta era prigonita.
Nadajduim in Domnul
Dan Sorin
aprilie 27, 2013 @ 5:25 pm
Mă iertați dar nici o femeie nu se simte jignită că este considerată ca un fel de paria de acest Bobo?
Să dau câteva citate:
„Femeia nu isi mai cunoaste locul, de aia e lumea cum este. Numai incercati sa impacati si capra si varza, , recunaoste ti odata, si fiti barbati……”
„Nu este invers, este exact problema reala. Barbatii, isi gasesc greu perechea, nu femeia.
Constat, ca nu m a contrazis nimeni, pentru ca este adevarul pur si real, experimentat, desigur, cu dovezi.
Sunt absolut sigur, ca majoritatea fetelor de prin aceste tabere sunte speriate de bombe, ori sunt de alea cu calea de mijloc,( adica a pierderii timpului) nici casatorie nici calugarie, ci asa zisa , calugarie alba, adica sa pierzi timpul in lume.”
Măi ce simplu stă treaba. Femeia e dracul, nu? Așa cum Adam a zis că femeia e de vină că l-a pus să mănânce din pomul interzis și acum femeia e dracul. Bărbații sunt sfințișori. Sunt cu totul șocat să văd că femeile acceptă aceste răutăți gratuite la adresa lor și văd că doar mie, băiat, mi se pare că ele sunt călcate în picioare. Dar probabil nu știu eu pe ce lume trăiesc.
Și vreau să mai menționez că eu, personal, sunt mai atras de femei mai necredincioase și mai independente decâ cele credincioase și cuvioase care „își cunosc locul în casă”.
Ana
aprilie 27, 2013 @ 7:15 pm
Dan-s
[quote]Și vreau să mai menționez că eu, personal, sunt mai atras de femei mai necredincioase și mai independente decâ cele credincioase și cuvioase care „își cunosc locul în casă”.[/quote]
Eu nu as recomanda deloc fetele din afara bisericii. O fata care crede in Dumnezeu, mai poate fi modelata, insa o fata care pana la 20 ani nu s-a rugat cu mare greutate poti sa faci din ea viitoare educatoare a copiiilor tai. Ce sa mai zic de fidelitate, de cinste, de iertare sau responsabilitate ptr treburile din camin?
E chiar imposibil.
sharbinsk
septembrie 11, 2013 @ 4:39 pm
Întâmplător sau nu chiar astăzi a fost readus subiectul întrebări incomode în discuție.
Am observat în argumentație o concluzie forțată
[quote]Dar să revin la subiect. Eu nu cred că ți s-au făcut blesteme. Nici ție, nici fratelui tău, nici familiei tale. [b]Cred mai degrabă că nu ai avut mediul în care să te dezvolți așa cum s-au dezvoltat acei prieteni care mergeau în baruri și acum sunt căsătoriți[/b][/quote]
Asta mi se pare o concluzie forțată pt că oamenii își pot dezvolta abilitățile de comunicare mult mai eficient în afara barurilor, unde nu sunt sub influența mediului viciat sau a substanțelor psihotrope.
Cine a umblat mai mult prin discoteci și baruri știe că acolo se pot lua și multe țepe și dezamăgiri ca să nu mai zic chiar de boli venerice sau hepatite pt că n-ai sărutat pe cine trebuie.
Cine vrea să-și dezvolte calitățile conversaționale poate urma cursuri de dezvoltare personală sau poate face voluntariat.
Legat de fete, se poate creea o acomodare în preajma lor dacă se fac dansuri, la dansuri au loc anumite atingeri și plasarea într-o zonă de confort și intimitate a femeii cu care nu te întâlnești des în viața de zi cu zi.
[quote]Eu prin om sfânt văd bărbat. Un om matur, care oricâți pumni ar primi de la ceilalți este ca o pernă moale care absoarbe toți pumnii fără să se schimbe, este un om cald, un om deschis, un om puternic ( și nu mă refer atât la forță fizică cât la forță sufletească ).[/quote]
Femeile pe care le știu n-ar vrea în jurul lor bărbați care să fie modelabili ca plastilina sau care să înghită orice fără să ia atitudine,adeseori un om cu viață sfântă e luat peste picior la început.
Bărbaților prea moi li se urcă femeile în cap și dezvoltă un risc mare de a fi înșelați, asta e un lucru dovedit de când lumea.
Legat de farmece, ele sunt luate în calcul ca ultima variantă pt răul întâmplat și cele de legarea căsătoriilor, nu se fac oricui ci, bărbaților influenți cu bani sau care arată bine pt ca să se îndrăgostească de sursa care le face și să respingă alte variante.
Dacă ar fi să se lege toate gândiți-vă câte ar avea pe cap oameni gen Cristiano Ronaldo, Bill Gates etc,
Dan Sorin
noiembrie 3, 2013 @ 11:48 am
[quote name=”sharbinsk”]
Asta mi se pare o concluzie forțată pt că oamenii își pot dezvolta abilitățile de comunicare mult mai eficient în afara barurilor, unde nu sunt sub influența mediului viciat sau a substanțelor psihotrope.
Cine a umblat mai mult prin discoteci și baruri știe că acolo se pot lua și multe țepe și dezamăgiri ca să nu mai zic chiar de boli venerice sau hepatite pt că n-ai sărutat pe cine trebuie.
Cine vrea să-și dezvolte calitățile conversaționale poate urma cursuri de dezvoltare personală sau poate face voluntariat.
Legat de fete, se poate creea o acomodare în preajma lor dacă se fac dansuri, la dansuri au loc anumite atingeri și plasarea într-o zonă de confort și intimitate a femeii cu care nu te întâlnești des în viața de zi cu zi.
[/quote]
Cred că nu ai citit mesajul la care s-a răspuns în acest articol și ai înțeles totul foarte greșit. Niciodată nu am susținut că ar trebui să se ducă la baruri, etc. ci am încercat să îi explic motivul pentru care acei oameni necredincioși își găsesc mai ușor pe cineva decât unul care nu frecventează acele locuri. Normal că există pentru oamenii credincioși alternative mult mai sănătoase pentru a lega relații cu oameni cum ar fi: a încerca de a socializa și de a te apropia de colegi de muncă/școală, a intra în tot felul de programe de voluntariat, a merge în tot felul de pelerinaje la mănăstiri și a încerca să socializezi cu ceilalți etc. Eu am spus ce am spus din cauză că respectivul om susținea că diavolul îi ajuta pe cei ce mergeau la baruri să își găsească pe cineva și considera un fel de stigmată că el nu face asta și de aceea nu își găsește pe nimeni. Problema nu e barul ci abilitatea de a socializa cu alții.
[quote]Femeile pe care le știu n-ar vrea în jurul lor bărbați care să fie modelabili ca plastilina sau care să înghită orice fără să ia atitudine,adeseori un om cu viață sfântă e luat peste picior la început.
Bărbaților prea moi li se urcă femeile în cap și dezvoltă un risc mare de a fi înșelați, asta e un lucru dovedit de când lumea.
[/quote]
Să înțeleg că tu prin om sfânt înțelegi un om bleg? Tu nu știi decât să fii bleg sau să dai cu pumnul în masă? Alt mod în care să comunici cu o persoană nu știi?
ana
noiembrie 2, 2013 @ 7:26 pm
@ bobo
stii ce cred eu? ca multi barbati nu-s destul de puternici sa faca fata femeii care nu cauta doar bani, avere si tot ce ai mai zis tu pe acolo.
iti garantez eu, ca tu daca dai de o femeie independenta, o sa te sperii si o sa fugi, pentru ca voi nu tanjiti dupa femei care isi folosesc creierul, voi vreti una care sa va faca de mancare, sa creasca copiii si sa va faca toate placerile. iar genula sta de femei, sunt cele pe care le-ai descris tu mai sus.
si nu te-a contrazis nimeni pentru ca aici din cate vad majoritatea sunt doar barbati, in aceeasi situatia ca si tine, care nu au cum sa te contrazica
iar ce-ti spun, iti spun din experienta. pt ca nimeni pana acum nu a apreciat faptul ca eu sau alte fete ca mine, nu ne-am uitat la bani sau avere.
iar cat despre faptul ca barbatii isi gasesc greu fete, hai sa fim seriosi.
in primul rand sunt mai mutlte femei in romania decat barbati, in al 2lea rand, romanul e educat sa fie limitat si sa nu fie deschis la nou, iar cei mai multi daca vad o femeie care e pe picioarele ei fug de ea ca dracu de tamaie.
ana
noiembrie 2, 2013 @ 7:31 pm
chiar sunt curioasa de parerea voastra. ce ati face daca ati intalni o fata inteligenta cu studii superioare si pe picioarele ei care stie ce vrea de la viata si caruia nu-i pasa decat de personalitatea voastra? si mai sunt curioasa cat de mult apreciati defapt voi sufletul unui om, voi astia care va plangeti ca nu va apreciaza femeile ca n-aveti bani, sau eu stiu ce ati mai zis pe acolo.
ana
noiembrie 2, 2013 @ 7:45 pm
@dan-s
chiar ma bucur sa vad ca mai exista oameni cu caracter, care nu condamna femeile pentru rateurile de care barbatii au avut parte!
pacat ca nu sunt mai multi asa ca tine!
stima si respect!
GeoAlena
noiembrie 3, 2013 @ 7:47 pm
Dumnezeu să vă ajute şi să nu deznădăjduiţi – cel puţin eu încerc.. 🙁 e greu cu băieţii… mi-aş dori şi eu să l întâlnesc pe-al meu…dar poate nu sunt pregătită…trebuie să mă pregătesc pt el şi el pt mine 🙂
sharbinsk
noiembrie 3, 2013 @ 8:53 pm
[quote]Să înțeleg că tu prin om sfânt înțelegi un om bleg? Tu nu știi decât să fii bleg sau să dai cu pumnul în masă? Alt mod în care să comunici cu o persoană nu știi?[/quote]
[b]
Oamenii sfinți sunt înțeleși doar de cei ce iubesc sfințenia, pt restul e nebunie actul lor.[/b]
De exemplu un caz prezentat de arhimandritul Efrem
[quote]
La Vatopedi este un monah care a fost căsătorit, dar nu mergea la biserică nici el, nici soţia. Odată însă ne-a vizitat şi, cercetându-l harul Duhului Sfânt, s-a schimbat şi a început să se spovedească şi să frecventeze biserica. Soţia însă era împotrivă. Într-o bună zi i-a zis: „Nu vreau să mergi la biserică! Să pleci de la mine!” Erau căsătoriţi de trei ani. Din fericire nu aveau copii, aşa încât el şi-a luat bagajul şi a venit la mănăstire. Vreau deci să spun că pentru o căsătorie reuşită, pentru o familie unită, o condiţie de bază este această împreună-păşire în viaţa duhovnicească[/quote]
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea-in-familie/19812-sfaturi-soti-ortodocsi-arhimandritul-efrem
Dacă tu vrei să urmezi modelul sfințeniei de a fi o pernă care absoarbe șocurile femeilor, n-ai decât s-ar putea ca viața să te lovească acolo unde nu te aștepți și să te-ntrebi ce are că i-ai oferit totul.
Majoritatea sfinților au fost mai tăioși ca o baionetă prin cuvântul lor, că altfel nu mai aveam noi mărturisire astăzi.
A răbda nedreptatea nu înseamnă a tăcea în fața ei.
Dan Sorin
noiembrie 3, 2013 @ 9:19 pm
@sharbinsk: Eu nu știu de ce fel de oameni necredincioși ești înconjurat dacă ai o părere așa de rea despre ei.
În legătură cu povestirea cu acel monah din Sf. Munte am unele îndoieli în legătură de cât de sfințișor a fost acel om. Hai să îți spun și eu o povestioară ce mi-a spus-o tatăl meu pentru a arăta câtă prigoană suferă baptiștii de la ortodocși. Femeia respectivă a fost ortodoxă iar la un moment dat s-a apropiat de baptiști și a trecut la ei și din cauza asta toți copiii au părăsit-o și au lăsat-o singură. La prima vedere pare că femeia ar fi o victimă. Dar numai cei care au trăit în jurul unui nou convertit au habar cât de mult poți suferi pe lângă acest nou „sfințișor”. Ești sigur că femeia respectivă nu i-a spus ce i-a spus din cauză că s-a săturat câte prozelitisme a încercat să îi facă bărbatul?
Am observat, din păcate, că există o anumită mândrie ascunsă pe care o au cei bisericoși față de ceilalți și în general toate ratările lor le aruncă în seama diavolului sau a celor necredincioși. Chiar zilele trecute când eram la deschiderea cărții despre sexualitate publicată de OT era întrebat Virgiliu Gheorghe din ce cauză tinerii cei credincioși chiar dacă îi pui în aceiași cameră nu pot să întemeieze familii. Femeia, săraca de ea, băga niște aberații de genul că poate fiecare omul ține prea mult la felul în care Îl iubește pe Dumnezeu. În schimb domnul Virgiliu Gheorghe a răspuns foarte sănătos și anume că tinerii de azi sunt handicapați de societate și nu sunt capabili de a socializa cu ceilalți.
Spun lucrurile astea ca un om care am trecut prin niște fanatisme enorme și am încercat de multe ori să fac tot felul de prozelitisme ortodoxe și m-am trezit că toate mi s-au întors pe capul meu. Și tot timpul mă simțeam o victimă și mi se părea că Dumnezeu e nedrept cu mine și de aceea nu reușesc să îmi găsesc pe cineva, etc. A trebuit să treacă ceva vreme când am putut să îmi dau seama de fanatismul în care trăiam și de faptul că toate nereușitele mele mi se datorează doar mie și că degeaba fac pe-a bisericosul și pe-a sfințișorul dacă nu fac ceva concret să mă schimb. Și nu mă refer la vorbe.
Mi se pare foarte trist cât de bine știm să ne umilim și să spunem cât de păcătoși suntem dar cu toate astea totuși ne vedem mai presus decât ceilalți.
sharbinsk
noiembrie 3, 2013 @ 11:09 pm
[quote]
@sharbinsk: Eu nu știu de ce fel de oameni necredincioși ești înconjurat dacă ai o părere așa de rea despre ei.[/quote]
Când majoritatea au ca priorități, distracții,sex de probă,căpătuieli, mici escrocherii îți dai seama de faptul că puțini află calea cea strâmtă.
Nu văd cum un creștin care se clatină s-ar putea sfinții cu astfel de oameni împrejur, fie i-ar aduce și pe ei la credință fie, ar fi tras după ei(cel mai probabil), ajungând poate și un prigonitor.
Tinerii din ziua de azi se maturizează mai greu și nu le mai dă statul comunist, casă,masă,servici așa proaste cum erau.
Când le ai la îndemână, poate te orientezi și spre familie, că nu te înghesui cu părinții într-o casă.
Totuși, tind să cred că încă nu le-am văzut pe toate, tinerii de azi sunt parfum față de cei ce vor veni după 2010 să zicem, care poate nu vor avea nici bătrâni cucernici să-i învețe.
Toți suntem păcătoși, diferența e că[i] unii mai și vor să se curețe, pe când alții relativizează noțiunea de păcat, pe placul lor pt a se scălda în continuare în „micile plăcerii” ale vieții care duc într-un unghi mort.[/i]
Pt un nepracticant (botezat sau nu) un mic adulter „nu e nimic acolo că doar toată lumea încearcă”, pt genul ăsta de gândire vom trage generații.
sharbinsk
noiembrie 3, 2013 @ 11:16 pm
Fără să judec constat cu amărăciune că n-am evoluat prea mult de la :
[quote]39. Iar El, răspunzând, le-a zis: Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul (Mt12:39)[/quote]
Societatea aceasta materialistă fiind orientată mereu spre exterior fără a face o pocăință temeinică.
Și dacă neamul iudeu care lupta până la moarte pt conservarea valorilor suferă o astfel de critică, d’apăi neamurile care fac idol din fiecare plăcere ?
De ce s-au înmulțit fărădelegile, nu pt că s-a răcit credința ?
Ca să rezum- Dan-s- între creștinii practicanți și nepracticanți(botezați sau nu) e un conflict de interese care se va soluționa prin cedarea unuia.
Și se vede cine câștigă după numărul celor care se nevoiesc să practice creștinismul nu după cei declarați în acte.
Că dacă am fi mulți trăitori Dumnezeu ar ridica blestemul exploatatorilor sălbatici.
sharbinsk
noiembrie 3, 2013 @ 11:51 pm
[quote]ana-a » 2013-02-11 21:31
iar cat despre faptul ca barbatii isi gasesc greu fete, hai sa fim seriosi.
in primul rand sunt mai mutlte femei in romania decat barbati, in al 2-lea rand, romanul e educat sa fie limitat si sa nu fie deschis la nou, iar cei mai multi daca vad o femeie care e pe picioarele ei fug de ea ca dracu de tamaie.
[/quote]
Diferența numerică femei-bărbați se face la vârste de peste 50 de ani dat fiind că femeia are o speranță de viața ceva mai mare, deci irelevant în contextul ariei de selecție pt căsătorie.
Poate vreai să zici că femeile doresc mai mult statorinicia unei căsătorii(pt că le împlinește) și atunci îl ajută pe bărbat, oricât de stângaci ar fi în acțiuni, să ajungă la inima ei, totul e să încerce și să fie sincer cu sentimentele.
În al 2-lea rând, noi am fost crescuți și educați într-o societate patriarhală deci pe undeva are justificare dorința bărbatului de a lăsa femeii să se ocupe de casă pt a asigura traiul.
Sau ca bărbatul să aducă mai mult în casă.
O femeie pe picioarele ei cu studii superioare, probabil ar face casă bună cu unul de același nivel care ar fi de acord să împartă treburile casnice, pt că și femeia care lucrează zilnic la servici, are pretenția să fie totul bec atunci când vine ea.
Sau și mai rău, nu știe să facă altceva decât meseria ei și prafu e de 2 degete în casă dar, ea e femeie de carieră (deh!).
Boitos
noiembrie 4, 2013 @ 6:37 am
Din ceea ce spuneti voi (din cate inteleg ), nu prea inteleg cine va face curatenie in casa ?
Oare barbatul sau femeia? Oare cel cu studii superioare sau cel fara studii?
Grea intrebare.
Sau sa mai inteleg ca un barbat are pretentia ca atunci cand vine acasa sa fie totul bec ?
Daca ganditi asa voi stiti ce vorbiti ?
Nimeni nu a vorbit de femeia de cariera, este o mare diferenta intre o femeie de cariera si o femeie cu studii si servici.
Dan Sorin
noiembrie 4, 2013 @ 7:18 am
@sharbinsk: Îmi pare rău dar nu pot să fiu de acord cu tine. Genul ăsta de gândire este a pune pe toți oamenii într-o tipologie de caracter. Uite de ce au atât de mare succes neoprotestanții la noi. Ei nu îi aruncă pe toți în aceiași oală ci încearcă pe fiecare să îl saveze, să îl ajute. Nu le pasă că sunt bătaia de joc a tuturor, că sunt arătați cu degetul deoarece ei simt că fac ceva pentru Hristos.
Să îți dau un exemplu. Văzusem anul trecut, de mai multe ori, oameni care stăteau prin campus și încercau să îi abordeze pe studenți pentru a-i apropia de Hristos. Erau baptiști. Încă nu am văzut așa ceva la ortodocși. Mulți vor spune că noi nu facem prozelitisme și celelalte. Dar hai să îți povestesc cum sora unui fost coleg de liceu a trecut la o sectă neoprotestantă. La un moment dat a fost abordată ( nu știu de cine ) în legătură cu Hristos. Tipa îmi spunea că nimeni nu a căutat să îi vorbească de Hristos până atunci. Și mă gândeam: ce bine dacă în loc de acel protestant era un ortodox. La noi, la ortodocși, omul trebuie singur să se lovească de toate piedicile din și în afara Bisericii și nimeni nu dă doi bani pe acel om dacă renunță. La protestanți vedem că aceștia ies înaintea oamenilor și încearcă să îi apropie de Hristos.
Așa că încearcă să scoți din mintea ta ideea de cât de oribili sunt cei necredincioși. Să nu mai spun de faptul că Sf. Serafim de Sarov spunea: „sfințește-te tu și mii de oameni din jurul tău se vor mântui”. De ce sunt atât de puțini oameni credincioși? Oare nu ar trebui să ne dea nouă de gândit? Poate din cauză că noi, ăștia cuvioși, nu prea suntem cuvioși.
Iarăși acuzi pe cei necredincioși că sunt cum sunt în timp ce oamenii care merg la biserică sunt foarte buni. Cum pot eu, ca femeie, să Îl iubesc pe Hristos și să vreau să fiu a Lui cât timp sunt învățată de cei care ar trebui să Îl reprezinte că singurul meu scop în viața asta este să îmi țin gura și să fiu sluga bărbatului? Nu e de mirare că sunt atât de multe femei care se simt atacate căci atunci când intră în Biserică sunt învățate că ar trebui să renunțe la orice daruri ar avea, orice calități deoarece rolul ei este de slugă proastă în casa bărbatului.
Știu că există concepțiile că bărbații la femei caută partea fizică a relației iar femeile caută la bărbați situație financiară foarte bună. Exceptând excepțiile, care întăresc regula, femeile caută la un bărbat să fie un om capabil și îndeajuns de matur ca să poată ducă o căsnicie în spate. Lucruri ce lipsesc cu desăvârșire în ziua de azi la oamenii de gen masculin. Bărbatul ar trebui să țină mai mult de rațiune ( așa spune și Sf. Ioan Gură de Aur ) așa că nu ar trebui să sară ca ars din cauză că i se pare că nu mai e cocoș în familie.
Ți-aș mai sugera să cauți să citești și să asculți cât de multe cuvinte ale păr. Arsenie Papacioc în legătură cu femeia. Poate îți mai schimbă gândirea față de ea.
Boitos
noiembrie 4, 2013 @ 8:20 am
Asa e dan-s, din pacate tinerii din ziua de azi nu sunt pregatiti pt relatii conjugale ( casatorie ).Si prin relatii ma refer la modul de a comunica intre ei , de la cele mai banale lucruri la cele mai complexe.De la cine sterge praful , cine pune hainele la spalat, cine face azi de mancare la daca ne operam copilul ( cand este bolnav), de ce ne certam in fiecare zi, lucruri care trebuie discutate.
Sigur ca o femeie va cauta partea materiala , daca pretentia barbatului este ca aceasta sa sta acasa si sa faca copii si de mancare.
Si asa este destul de greu la unii tineri cu martea materiala, chiar daca lucreaza amandoi, dar sa mai stea unul acasa si sa nu castige nimic , nici macar de o paine.
Boitos
noiembrie 4, 2013 @ 8:27 am
Din pacate sau din fericire, inainte de religie totul porneste de la educatia din casa : fiecare cum a fost invatat, apoi se adauga cunostiintele de religie, apoi experienta de viata a fiecaruia.
Aici fiecare vorbeste exact prin prisma a ceea ce am spus mai sus, dar pana la a pune in practica mai este drum lung.
Iuliamaria
noiembrie 4, 2013 @ 1:03 pm
@sharbinsk: Îţi înţeleg supărarea, dar crede-mă nu e deloc ok să îi bagi pe toţi într-o „oală” şi închizi capacul. 🙂
Îţi spun părerea mea, ca fată, atunci când numai tu şi cu Dumnezeu (şi eventual părinţii) ştiţi cât de greu îţi este să faci o amărâtă de facultate, cât trebuie să te lupţi pentru o amărâtă de bursă, cât trebuie să încerci zi de zi pentru a-ţi face un rost în viaţă, la urma urmei pentru a face ceva cu viaţa ta, fiindcă vorba aceea „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în straiţă”, atunci mi se pare normal că fata aceea ajunsă „pe picioarele ei” (la urma urmei orice băiat cu minte îşi doreşte o fată pe picioarele ei, care să ştie ce vrea, care să fie hotărâtă şi să nu fie ca o trestie să se lase influenţată de oricine îi iese în cale. A, că sunt şi din aceia care o iau la fugă când dau peste o astfel de fată, ei bine, scuză-mă, dar e vina lor, au ei complexe şi frustrări, nu fata.) să aibă anumite „pretenţii” când e vorba să-şi aleagă omul care să-i fie soţ. Adică nicio fată, fie că e „femeie de carieră” fie că are un servici obişnuit (cum a zis şi Simona, este o diferenţă ENORMĂ între aceste două cazuri) nu va accepta să aibă o persoană alături care să nu fie pe aceeaşi lungime de undă cu ea. Îţi spun sincer, nu este ok să rămâi lângă persoane(fie că sunt prieteni, rude, iubită etc) care să „te tragă în jos”, fiindcă îţi faci rău ţie şi nici lor nu le faci un bine. Un părinte, din păcate nu mai ştiu care, spunea că este extrem de important ca doi oameni atunci când au stabilit să se căsătorească, să fie siguri că sunt compatibili în felul în care gândesc, în care simt, în care văd lucrurile, lumea. Un băiat cu studii superioare, cu un servici, educat, credincios, dacă va alege o fată care să fie opusul lui, nu numai că-l va face nefericit ci-l va îndepărta de la modul său de viaţă, de la felul în care trăia, poate chiar de la credinţă. Acelaşi lucru si vice-versa, fată-băiat.
Şi că tot întâlnesc oameni care se lovesc de clişeul acesta: „femeia de carieră nu are grijă de casă, de familie etc.” Eu am crescut într-o familie unde noţiunea de „femeie de carieră” a fost arhicunoscută şi nu a existat nicăieri praf de 2 degete. Şi astfel de familii cunosc destule…:)
ana
noiembrie 4, 2013 @ 3:11 pm
@sharbinsk, nu stiu de unde-ti iei tu statisticile, dar e clar ca nu corespund cu realitatea. du-te in Lugoj, sa vezi acolo ca femeile (si ma refer la tineret) sunt mai multe.
nu ai inteles ce vroiam sa zic.
da, asa este, am fost crescuti intr-o astfel de societate, dar tu nu crezi ca ar fi cazul sa evoluam putin? sa ne deschidem mintea si sa nu mai privim doar inainte, asa cum am fost invatati.
eu nu te cunosc pe tine, nu stiu prin ce ai trecut si incerc sa nu te judec, pentru ca felul in care tu esti este rezultatul a muuultor lucruri (educatie, experiente, credinta, anturaj si multe altele). dar incearca sa te gandesti ca lucrurile nu sunt doar albe sau doar negre, totul e mult mai complex.
iar cat despre ce pretentii are femeia, crede-ma ca o femeie care lucreaza nu este interesata sa fie totul luna si bec. tu nu ai habar cat este de solicitant pentru o femeie sa lucreze 8-10 ore apoi sa vina acasa, sa faca de mancare, curatenie, sa spele haine.
femeia este o fiinta umana, nu un robot. are si ea suflet, asteptari, ganduri, sentimente, voi asta ar trebui sa intelegeti.
ana
noiembrie 4, 2013 @ 3:19 pm
din e zici tu aici, eu inteleg (poate inteleg gresit) ca tu ai pretentia ca femeia sa mearga si la servici si sa faca si toate treburile casinice.
de ce nu incerci tu o saptamana sa faci asa? te duci la lucru si cand vi acasa, fa de mancare, spala, fa curatenie si alte treburi casnice. chiar sunt curioasa cum ai fi dupa o astfel de saptamana. daca vei fi de acord cua cest stil de viata in continuare.
pe mine ce ma deranjeaza cel mai mult la persoanele astea extrem de religioase este ca nu mai gandesc logic si nu incearca sa se puna in pielea celuilalt. ca sa nu mai zic de respectul celor din jur. vad totul asa subectiv. si asta chiar nu o inteleg. parca era vorba sa-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. unde e iubirea aia?! eu vad multa ura fata de oamenii pe care-i vezi asa de difireti de tine, fie ca au alta religie, fie ca au alte valori sau pretuiesc alte lucruri.
ana
noiembrie 4, 2013 @ 3:33 pm
ah si inca ceva, sharbinsk, cred ca ar trebui sa inveti sa iei si partile bune din oameni pentru ca orice om pe care tu il vezi „rau” are si parti bune. asa cum si un om bun are parti rele.
sharbinsk
noiembrie 4, 2013 @ 3:55 pm
[quote]din e zici tu aici, eu inteleg (poate inteleg gresit) ca tu ai pretentia ca femeia sa mearga si la servici si sa faca si toate treburile casinice.
de ce nu incerci tu o saptamana sa faci asa? te duci la lucru si cand vi acasa, fa de mancare, spala, fa curatenie si alte treburi casnice. chiar sunt curioasa cum ai fi dupa o astfel de saptamana. daca vei fi de acord cua cest stil de viata in continuare.[/quote]
Am dat doar un exemplu cât de greu e pt o femeie să țină și cariera și casa.
După ne mai mirăm de ce femeile sunt obosite,fără chef de viață sau de ce crește rata cancerelor la sân în rândul femeilor de carieră cum zicea și Virgiliu Gheorghe, despre riscul la care sunt supuse femeile care au de a face cu stresul din pozițiile de conducere.
Întâmplător cunosc o familie în care soțul își permitea să-și țină acasă soția și copiii deși, amândoi aveau studii superioare.
Vreau să spun că acea casă e printre puținele care rezistă și se vede că oamenii respectivi încă se iubesc după vreo 20 de ani de căsătorie.
Cred că am zis și în postările anterioare că o femeie cu studii superioare are nevoie de un bărbat pe măsură, dispus să împartă amândoi sarcinile, și nu doar soția să aibă pretenții de la soț să facă menajul, pe motiv că ea câștigă mai mult, sau că vrea să-și mascheze nepriceperea prin scuze cu ore peste program și cât se strofoacă ea.
Pot fi femei geniale în munca lor, care toată viața au învățat dar, care nu știu să gospodărească o casă,eu nu vreau să le judec cine le ia va avea treabă cu ele.
Sunt societăți pe planeta asta unde femeia e învățată de soacră ce să facă în casă și bărbatul e trimis de mic la lucru și ajutat să-și construiască viitoarea casă.
Probabil că și ca să devii soție/soț trebuie să fii învățat, dar, la noi de multe ori se ignoră treaba asta, constituind încă un factor pentru divorțuri.
ana
noiembrie 4, 2013 @ 4:06 pm
fiecare om isi face viata dupa prioritati. daca unele femei sunt implinite stand acasa si gatind toata ziua, bravo lor.
iar cat despre ce ai spus tu „Pot fi femei geniale în munca lor, care toată viața au învățat dar, care nu știu să gospodărească o casă,eu nu vreau să le judec cine le ia va avea treabă cu ele.” daca cel care ia o astfel de femeie, este un om cu caracter si suflet si mai ales este un om deschis ma minte, va aprecia alte lucruri la femeile acelea.
tin sa-ti spun ca o femeie nu inseamna doar un manager de gospodarie. o femeie inseamna o fiinta umana, care poate ca nu-ti spala hainele sau iti face de mancare, dar poate te sustine moral, te incurajeaza in tot ce faci si te iubeste neconditionat.
iti doresc ai sa ai noroc si ai sa gasesti genul ala de femeie care te iubeste chiar daca esti falit. genul de femeie care trece peste toate grijile lumesti si stereotipurile astea.
sharbinsk
noiembrie 4, 2013 @ 4:34 pm
[quote]
fiecare om isi face viata dupa prioritati. daca unele femei sunt implinite stand acasa si gatind toata ziua, bravo lor.[/quote]
Nu doar stă acasă și gătește toată ziua, ci merg în excursii împreună, iau deciziile împreună și-l ajută pe soț la servici.
E exact cum se spune că femeia poate să fie mai ușor elementul de sudură și de bună dispoziție care dă un suflu nou.
Ori dacă ai o soție/mamă stresată,nevrotică, posomorâtă, când vii după o zi de muncă, preiei asupra ta acele stări.
[quote]
iti doresc ai sa ai noroc si ai sa gasesti genul ala de femeie care te iubeste chiar daca esti falit. genul de femeie care trece peste toate grijile lumesti si stereotipurile astea.[/quote]
Mulțumesc de urare, îți doresc și ție să găsești soțul lângă care să te simți împlinită ca femeie și care să înțeleagă ce are de făcut.
Faptul că o femeie se uită dacă viitorul soț poate ajuta la cheltuielile casei și la creșterea urmașilor, nu mi se pare materialism.
Materialism e când se uită la portofelul soțului ca să-și poată permite să stea prin saloane de înfrumusețare și săli de fitness non-stop iar, acasă să nu miște nici un deget,nici la făcut copiii, că i se rupe unghia și i se strică silueta.
sdaniel
noiembrie 4, 2013 @ 4:38 pm
Nu te supara Sharbinsk dar ti-as sugera sa recitesti ce au scris Dan si Ana-a.
Noroc ca suntem in Romania si oamenii inca mai au incredere in Biserica si se duc la preot, dar daca preotii (unii dintre ei) vor continua sa ii trateze ca pe niste oameni bolnavi si sa le dea pedepse, matanii etc. s-ar putea sa va treziti cu biserica goala, ca oamenii vor fi atrasi de alte religii, neoprotestante. Din cauza unor mentalitati precum a ta unii au ajuns sa priveasca Biserica ca pe ciudatenie ramasa din Evul Mediu intunecat.
Ce crezi ca rezolvi amenintand cu idei precum femeile care muncesc fac cancer la san sau daca o femeie e la munca e praful de doua degete in casa ?
sharbinsk
noiembrie 4, 2013 @ 4:41 pm
[quote]ah si inca ceva, sharbinsk, cred ca ar trebui sa inveti sa iei si partile bune din oameni pentru ca orice om pe care tu il vezi „rau” are si parti bune. asa cum si un om bun are parti rele.[/quote]
Nu asta era ideea postărilor, ci volumul creștinilor practicanți și a celor dispuși să învețe.
Cred că ar fi utilă o estimare cam câți români participă la slujbe în mod frecvent timp de o lună.
Atunci ne-am lămuri câți dintre cei care au botezul și practică.
Din păcate unii înțeleg prin creștinism doar să te botezi, cununi, la Biserică, să vii la Crăciun și la Paști și să-ți declari confesiunea la recensmânt.
Și că orice păcat sexual e permis din „iubire” iar micile furtișaguri nu sunt de fapt păcate.
Și după ne mirăm de ce ne merge bine ca țară.
ana
noiembrie 4, 2013 @ 4:54 pm
da si ar fi si mai util sa stim cati dintre acei crestini sunt crestini si in suflet, isi iubesc semenii si nu-i judeca sau condamna, nu doar merg la biserica, se roaga toata ziua si cand au ocazia discrimineaza, urasc si condamna cu pasiune.
sharbinsk
noiembrie 4, 2013 @ 4:54 pm
[quote]
Ce crezi ca rezolvi amenintand cu idei precum femeile care muncesc fac cancer la san sau daca o femeie e la munca e praful de doua degete in casa ?
[/quote]
Nu e nici o amenințare, e o realitate de multe ori amarnică, greu își ține o femeie și cariera și sănătatea și casa.
Ferice de cele ce reușesc, deja ne-am abătut prea mult de la postare.
[quote]. Din cauza unor mentalitati precum a ta unii au ajuns sa priveasca Biserica ca pe ciudatenie ramasa din Evul Mediu intunecat.[/quote]
Chiar nu mă interesează ce fac neo-protestanții, aproape tot ce-nseamnă perversiuni, deviații, consumerism a dospit la nivel de mase în societățile neo să nu mai zic de războaie, arme de distrugere în masă.
Sau că singura țară care a folosit bomba atomică pe oameni e majoritar populată de neo-, și are sloganuri de genu „God Bless…”
[quote]Noroc ca suntem in Romania si oamenii inca mai au incredere in Biserica si se duc la preot, dar daca preotii (unii dintre ei) vor continua sa ii trateze ca pe niste oameni bolnavi si sa le dea pedepse, matanii
[/quote]
Unde e preotul care dă canon să mă miluiască și pe mine cu niște metanii și o mustrare pt păcatele mele ?
sharbinsk
noiembrie 4, 2013 @ 5:03 pm
[quote]da si ar fi si mai util sa stim cati dintre acei crestini sunt crestini si in suflet, isi iubesc semenii si nu-i judeca sau condamna, nu doar merg la biserica, se roaga toata ziua si cand au ocazia discrimineaza, urasc si condamna cu pasiune.
[/quote]
A condamna păcatul nu înseamnă că urăști, Sfinții Părinți în epistolele lor condamnau păcatele din societățile lor cu pasiune.
Discriminarea n-are de-a face cu faptul că fiecare om are niște preferințe și și le exprimă, la urma urmei tu ne-ai întrebat.
Hai să nu mai zicem nimic, și să ne prefacem că totul merge bine, e mai ok nu ?
Și după vreo 3 ani de căsnicie să ne trezim că nimic nu merge și să mergem la divorț.
Ironia cu praful de 2 degete, văd că a stârnit multe reacții ceea ce înseamnă că a ajuns unde trebuie, și cei/cele care au citit vor fi atenți și la acest aspect.
Pt ce a fost în plus îmi cer scuze și sper să ne auzim în note mai optimiste la alte postări.
Doamne ajută !
ana
noiembrie 4, 2013 @ 5:14 pm
prin discriminare ma refer la a-i vedea inferiori, a condamna, marginaliza, critica etc oamenii care sunt de alte religii, preferinte (la stilul de viata ma refer prin preferinte, nu la faptul ca x are o preferinta pt o anumita rasa si are dreptul sa o discrimineze pe cealalta prin urmare)
n-a zis nimeni sa ne prefacem, dar cred ca totul are o limita. una e a critica constructiva si alta e critica rautacioasa facuta cu argumente subiective.
ana
noiembrie 4, 2013 @ 5:16 pm
iar daca tu vrei sa starnesti niste reactii si sa produci o schimbare in lume, cred ca ar trebui sa faci asta si in afara mediului virtual.
de ex: du-te la o casa de copiii, la un centru pentru oamenii strazii sau chiar la AA si spune-le de ce crezi tu ca e important sa fi cu frica de dumnezeu sau ce ai vrea sa le spui, pt ca in felul asta poate schimbi ceva in viata oamenilor alora care au nevoie.
sharbinsk
noiembrie 4, 2013 @ 5:35 pm
[quote]prin discriminare ma refer la a-i vedea inferiori, a condamna, marginaliza, critica etc oamenii care sunt de alte religii, preferinte[/quote]
Nu am o viziune ecumenistă, și chiar nu vreau să fac apologia neo-protestantismului pe un site ortodox, că dacă vream mă duceam pe siteurile lor.
Ceilalți nu știu cât sunt de inferiori dar, Hristos spune clar [quote]Cine nu adună cu Mine risipește.[/quote]
Cât despre preferințele de viață și ele e bine să fie discutate, nu înseamnă că dacă lui xulescu nu-i place un mod de conviețuire lui y îi va displăcea asta.
Când îți construiești postarea în modul acesta
[quote]chiar sunt curioasa de parerea voastra[/quote].
La ce altceva te aștepți decât la păreri subiective ?
Crede-mă că n-am vrut să fac din postările mele o capodoperă a răutății.
Deși ce zicea Virgiliu Gheorghe e bazat pe studii făcute în societățile ultra-moderne în care familia se clatină din pricina că soții nu mai trăiesc simplu.
Voi văd că mă vedeți tare încuiat, ei bine am fost prin Occident și am văzut zeci de familii de musulmani, care vor cuceri aceste societăți în următorii zeci de ani cu câte 3-4 copiii fiecare.
Diferența e că la ei soția stă cu copiii.
Adevărul e că societatea creștină va fi absolvită de musulmani și de asiatici dacă nu se leapădă de desfrâul și huzurul ei.
Iar, la această îmbătrânire contribuie și faptul că femeii nu îi mai este respectată maternitatea și dreptul la stabilitate psiho-emoțională.
Dacă vrei să vezi obiectiv, femeia a plecat la lucru pe timpul războaielor mondiale, când bărbatul era pe front, ca să susțină industria de război.
Cum războiul s-a terminat demult, firesc era să se revină, la situația dinainte, cu drepturile aferente femeii, bineînțeles(mă refer la drepturile câștigate pe merit de femei în timpul războaielor).
Realitatea e că trăim alt tip de război și ei vor depopulare, iar „creștinii” mușcă primii năvodul „emancipării” auto-destructive.
Dan Sorin
noiembrie 4, 2013 @ 7:06 pm
Aș vrea să mai fac unele completări. Deși nu sunt de acord cu acea viziune pe care o au mulți băieți în legătură cu femeia și anume cea de slugă în casă totuși nu vreau să se înțeleagă greșit felul în care văd lucrurile. Ca și sharbinsk, consider că locul femeii este în primul rând acasă. Femeia naște copiii, nu bărbatul. Ea îi poartă în pântece și de ea sunt mai apropiații copiii. Cuvântul „tată” nu are sensul atât de puternic precum îl are cuvântul „mamă”. Deci într-o societate ideală femeia va sta acasă și se va îngriji de copii.
Totuși noi trăim în această societate și e nevoie de amândoi soți să lucreze pentru a putea supraviețui cum trebuie. Ceea ce a spus Virgiliu Gheorghe despre femeie care se îmbolnăvește de cancer sigur s-a referit la ideea că femeia mai și lucrează la muncă și apoi i se cere și să își facă treaba acasă. Ceea ce e exagerat. Când vezi că e nevoie ca amândoi să lucreze atunci așa cum sunt împărțiți banii care ajung în casă, și munca din casă trebuie împărțită.
Iarăși trebuie să fim conștienți că pot exista anumite femei excepționale care au niște daruri de la Dumnezeu și care cred că ar fi o mare pierdere dacă soțul nu ar încuraja-o să își valorifice darul ținând-o să se îngrijească de gospodărie.
În concluzie, sunt tot felul de cazuri dar dacă este dragoste cred că se poate rezolva. Dar repet: sunt de părere că îngrijirea și educația copiilor este în primul rând a mamei.
sharbinsk
noiembrie 4, 2013 @ 7:36 pm
E bună completarea ta.
Ca să mai fac o completare V.Gheorghe a zis de riscul la care e supus o femeie care se masculinizează, nu neparat că toate automat dezvoltă cancer.
O femeie e pusă în fața masculinizării când trebuie să dea cu pumnul în masă, să ia decizii semnificative într-o companie, când își refuză maternitatea pt carieră sau servici, sau când face lucruri ce țin mai mult de treburile bărbătești.
Las o mostră din ca să se înțeleagă ce a vrut el să zică .
http://vladherman.blogspot.ro/2013/10/dr-bioetician-virgiliu-gheorghe.html#.UnfxpnCnpx4
ana
noiembrie 4, 2013 @ 7:58 pm
ok. iti inteleg punctul de vedere, cu toate astea, eu personal nu vad femeia ca pe o fabrica de copii si un manager al gospodariei. si cred ca traim inca intr-o societate in care misoginismul domina (aici nu ma refer la tine, sharbinsk, ma refer in general). de asemena, nu cred ca familia din ziua de azi e destabilizata pentru ca femeia lucreaza si vine acasa stresata. cunosc multe femei care cand ajung acasa, uita cu totul de servici si stresul de acolo si se pot ocupa foarte bine de casa si sunt si ajutate de sot.
ce cred eu ca distruge familia din ziua de astazi este pornografia si tentatiile exterioare, lipsa de: educatie, comunicare si de respect intre membrii familiei.
Dan Sorin
noiembrie 5, 2013 @ 4:47 am
@ana-a: Ai avut vreodată copii? Te întreb deoarece vorbești foarte urât despre cea mai mare minune a omenirii: nașterea copiilor. E trist cum mass-media din ziua de azi și poate și unele exagerări ale mișcării feministe au făcut să considere nașterea de copii și îngrijirea gospodăriei a fi o muncă jignitoare.
ana-a, mai spui că familia de azi se distruge din cauza lipsei de educație și comunicării. Cum pot avea copiii educație dacă nu este cine să îi educe și fiecare părinte stă toată ziua la muncă? E nevoie ca cineva să stea tot timpul cu ochii pe copil până își formează personalitatea pentru a-l forma ca om. Nu știu unde citisem undeva că era un tânăr care pentru el părinte înseamnă cel care nu e acolo când ai nevoie de el. Iar de la asta avea și probleme foarte mari cu Dumnezeu. Iarăși, cum să comunice copilul cât timp nu există mama plină de dragoste care să aibă răbdare cu el, care să îi câștige încrederea? Mama vine de la muncă frântă de oboseală și nu mai are răbdare și timp de copii cum ar avea dacă nu ar munci.
Știu că sunt femei care spun ca bărbatul să stea acasă și femeia să muncească. Dar asta arată doar prostia din ele și felul în care văd copilul. Dați-i bărbatului posibilitatea să poarte o sarcină, să formeze acea legătură timp de nouă luni în pântecele lui așa cum se întâmplă între femeie și copil și sunt de acord că pot să stea și ei acasă. Dar nu se întâmplă asta. Femeia este făcută pentru a se implica mai tare în viața copilului. Ea simte durerile lui așa cum bărbatul nu poate, ea își împărtășește cu propriul copil în primele 9 luni toate durerile, bucuriile, fricile, etc. Să nu vezi asta e la fel de aberant cum e să spui că homosexualitatea e ceva anormal. Dacă și construcția organismului arată că femeia e făcută pentru bărbat și bărbatul pentru femeie; dacă și construcția organismului arată că femeia e pentru copil și copilul pentru femei atunci cum poți să încalci legile naturale spunând că nu e așa?
Da, se poate ca în timp să poată lua bărbatul loc mamei. Dar deja acolo e o familie anormală. Pentru că bărbatul are și el un rol foarte important pentru copil și anume să îi inspire bărbăția și duritatea. Pentru că în lumea asta e nevoie să ai și puțin duritate în tine că altfel ești făcut praf. Și atunci ce facem? Bărbatul devine mamă pentru copil iar femeia devine tată? Și atunci unde ajungem? La feminizarea bărbatului și la masculinizarea femeii.
Aș vrea să mai închei cu o ultimă idee. Femeile și bărbații care consideră că este o povară copilul să nu îi facă. Femeia care vede prin copil metoda prin care să își câștige drepturile egale cu bărbatul nu are ce căuta ca mamă. Să rămână femeie cu carieră, cu muncă dar să nu caute să aibă copii că îi distruge, îi face praf. Spunea cineva că un copil poate răbda de foame și nu va suferi din cauza asta de-a lungul anilor pe când un copil care rabdă lipsa dragostei este distrus ca persoană. La ora actuală trăim cel mai bine din punct de vedere fizic. Nu suferim foame cum o făceau oamenii acum câteva secole. Și totuși vedem că sinucigașii s-au înmulțit tot mai mult, că inadaptații sociali sunt peste tot ceea ce nu era înainte. Oare de ce? Nu cumva din cauză că înainte părinții știau să stea în jurul copiilor și să facă din ei persoane sănătoase pe când acum aceștia sunt prea obsedați de bani ca să mai acorde importanța necesară copiilor? Tocmai că oamenii neglijează cât de greu este să crești un copil ( iar când spun asta nu mă refer la a-l hrăni și a-l îmbrăca ci la a-l educa ) și de aceea avem atât de mulți ratați în jurul nostru.
Iuliamaria
noiembrie 5, 2013 @ 5:53 am
„Da, se poate ca în timp să poată lua bărbatul loc mamei. Dar deja acolo e o familie anormală. Pentru că bărbatul are și el un rol foarte important pentru copil și anume să îi inspire bărbăția și duritatea.” Da, ar fi puţin anormal, dar dacă persoanele respective, părinţii nu şi-ar pierde reperele morale ar reuşi să facă faţă, mai urât decât ca tatăl să ia locul mamei, mi se pare să-l ia o femeie străină. Iar prin „femeie străină” mă refer la dădacă, bonă şi alte cele. Mi se pare extrem de dureros ca şi mama să vină de la servici şi copilul nici să nu o bage în seamă, în schimb să plângă şi să ţipe atunci când pleacă bona, sau să nu se culce decât dacă vine bona să-i citească poveşti. Inevitabil se formează în mintea copilului întrebarea: „dar de ce femeia asta are timp de mine, iar părinţii mei nu au timp?”. Dacă îl educă tatăl, da, e adevărat, nu e o variantă grozavă, dar cel puţin ştii că în ochii copilului tău nu e mai importantă o femeie străină, decât tine, cel puţin nu există riscul ca într-o zi copilul să-i fie mai recunoscător, să o iubească mai mult pe acea femeie, decât pe tine.
Boitos
noiembrie 5, 2013 @ 6:40 am
Pana la urma ne-am indepartat de la subiect, rau de tot.
Si tot nu s-a stabilit cine curata casa, cine duce copii la scoala, cine spala, cine face de mancare.
Eu as propune urmatoarele: sa mai vina inca un razboi mondial, ca si ce-l de-al 2-lea si atunci sa vedeti cine face casa si cine face masa.
Nu ce se pune pe masa si ce se cumpara in casa , m-ar referit cine le construieste, unde, si cu ce?
De aceea batranii nostrii aveau o casnicie asa de lunga deoarece isi duceau impreuna bucuriile si necazurile, mai ales multe necazuri si multe lipsuri.
Atunci nu se punea problema cine sta acasa cu copii si cine aduce bani in casa, toti munceau, toti se ocupau de copii, toti erau responsabili, …pt ca acel razboi i-au facut responsabili, s-au maturizat inainte de vreme, au vazut orori si groaza, au rabdat multe rele, dar si-au dus viata cu demnitate.
Si in societatea de azi, nu stiu cat stiti voi, dar este prea usor pt o femeie sa tina casa si sa nu aiba servici.Ma refer efectiv ce lucreaza toata ziua, atunci cand copii sunt la scoala, la gradinita, numai sa nu va apucati sa spuneti ca curata casa , ca asta nu o cred in veci.
Va spun eu ce fac majoritatea, se uita la TV, stau pe FB, si asa mai departe.
Asta le-a spus la baieti, nu cumva sa spuna ca nu au stiut peste cativa ani, cand le vor spune sotiilor lor sa sta acasa si sa aiba grija de copii toata viata de acum incolo.
ana
noiembrie 5, 2013 @ 8:44 am
@simona: ai perfecta dreptate in ceea ce spui!!!
@ dan: nu, nu am avut copii, inca. nu vad cum am vorbit urat despre cea mai mare minune. am spus doar ca eu nu vad femeia ca fiind o fabrica de copii.
cat despre lipsa de educatie, asta poate exista si cu un parinte acasa care sa stea cu ochii pe el cum zici tu.
voi vorbiti aici de oameni ca si cum ar fi niste animale: ca asa e facut, constructia corpului, instinctele, etc. dar uitati ca omul nu este un animal, este ceva mult mai complex pe care putini au ajuns sa-l inteleaga. nu este bazat doar pe instincte.
este si adevarat ce zici tu, ca un copil are nevoie de tot ce-i ofera mama, dar in societatea in care traim, o famile nu se poate sustine cu un singur salar. sunt de acord cu tine in multe privinte, dar in cele de genul : femeile care dau sarcinile lor barbatilor sunt proaste, chiar nu pot si nu voi fi niciodata de acord.
doar pentru ca suntem diferiti din punct de vedere fiziologic, nu inseamna ca trebuie sa facem doar ce ne permite corpul. lucrurile sunt mult mai complexe ca sa fie intelese de oricine. vad ca majoritatea de aici aveti o viziune foarte clara si prestabilita a ce este normal si ce nu. si cu toate astea eu va accept parerile si incerc pe cat posibil sa nu le consider anormale (spre deosebire de voi, deoarece inteleg ca nu este vina voastra pentru ideile limitate pe care le aveti, ci este vina societatii) pentru ca nu eu decid ce este normal sau nu, la fel cum nici voi nu puteti decide si bate cu pumnul in masa ce inseamna nomalitate.
asta e parerea mea. nu mai am nimic de adaugat ca vad ca s-a deviat prea mult de la subiect si s-a aberat ingrozitor.
Dan Sorin
noiembrie 5, 2013 @ 1:16 pm
@ana: Îmi pare rău dacă s-a înțeles greșit ce am vrut să spun. Am zis în mesaj că ideal femeia s-ar îngriji de copii și ar sta cu ei. Dar noi nu trăim în acea lume ideală deoarece e destul de greu în ziua de azi, cum spui și tu, ca să trăiască o familie de pe salariul unei singur persoane. Și de asta e nevoie ca amândoi să se implice în a face rost de bani și în a se ocupa de cele ale casei. Adică tot ce am vrut să spun este că e o mare problemă atunci când mama sau tata nu stau îndeajuns de mult timp cu copiii lor din cauză că vor să își facă o carieră sau că le place prea mult munca, sau că vor să facă pe-a harnicii la muncă și lucrează ore suplimentare sau orice alte motive proaste pentru a nu sta acasă cu familia lor.
Nu am vrut să lovesc în familiile în care din cauză că situația este destul de dificilă, independent de alegerea soților, se ajunge ca tata să ia locul mamei sau ca să lase părinții pe copil în grija bonei sau altele de genul ăsta. Sunt niște cazuri extreme ce ne forțează să ne descurcăm cum putem cu ele. Dar și aici sunt destul de rare aceste cazuri. De cele mai multe ori ambii părinți stau foarte mult la muncă deoarece țin ei prea mult la carieră sau să câștige mai mulți bani. Și mai sănătos e pentru copil să ducă lipse de unele lucruri materiale dar să își aibă părinții alături decât să aibă tot ce vrea în afară de părinți.
Iar în legătură cu ce a spus iuliamaria eu cred că dacă părinții când ajung acasă vor sta o oră să se joace cu copilul lor și să îl asculte atunci și copilul îi va iubi foarte mult. Copiii pot înțelege foarte multe și ei văd dacă ești ocupat și nu poți sta mult și tocmai de aceea apreciază foarte mult când văd că deși ești frând de oboseală totuși îți faci timp pentru ei oricât de puțin timp ar fi acela. Da, e normal să plângă copilul după bonă, mai ales dacă femeia se descurcă foarte bine, doarece își pierde un bun prieten de joacă. Dar drama este că părinții își lasă copiii în mâna bonei iar când ajung acasă nu se chinuie să își rezerve măcar o oră pentru a se juca cu copiii. Ei se mint că dacă le cumpără jucării la copii și le asigură viitor financiar bun și-au îndeplinit datoria de părinți.
Deci să nu cădem în extreme. De asta spuneam că dacă e dragoste curată atunci toate aceste probleme se pot rezolva și se rezolvă. Îți trimite Dumnezeu oameni în cale dacă vede că nu te descurci și te ajută. Doar ceea ce facem să o facem din dragoste pentru familie și nu din propriile noastre orgolii.
Eu
noiembrie 5, 2013 @ 2:10 pm
Nu mass-media a promovat treburile casnice drept injositoare sau de mica importanta ci barbatul. Barabatii sunt cei care vin mereu cu argumentul „sunt treburi femeiesti, eu nu le fac” cand vine vorba de igiena, mancare si alte asemenea. Mass-media a speculat si a dus mai departe ceea ce oamenii deja etichetasera drept munca la cratita.
Din punctul meu de vedere chiar daca as avea un sot care sa isi permita sa intretina o familie tot nu as ramane acasa pt ca nu as putea sa stau cu mana intinsa la el ca sa imi cumpar un dres, iar dupa 3-4 ani copilul merge la gradinita apoi scoala, facultate si treptat se rupe de familie iar eu ce fac? 2 ani concediu de maternitate mi se pare suficient sincer, majoritatea dintre noi au fost crescuti de parinti care lucrau si nu am ajuns deloc rau. Daca ii dai unui om putere asupra altora fii sigur ca va abuza de ea, este in natura noastra, cu atat mai mult in natura barbatului care vrea sa se simta puternic. Daca femeile nu au grija de ele nimeni nu va avea, iar naivitatea se plateste. Daca barbatul pleaca si te lasa fara bani si cu un copil in grija – cum e moda actuala 2 din 5 casnicii se destrama- esti moarta de foame, iar daca vrei sa pleci de langa el nu vei avea cum, asa ca va trebui sa suporti batai/infidelitati/betii/perversiuni. Si nu am auzit de barbati care sa sufere de batai/infidelitati/betii/perversiuni din partea femeii , sau cel mult or fi 10%. Motivul pt care casniciile durau cat durau inainte este unul financiar- femeile nu aveau niciun venit si nici proprietati deci nu aveau cum sa supravietuiasca asa ca stateau si suportau.
Inca un lucru ar fi faptul ca nuntile acum se fac dupa 25 de ani, timp in care majoritatea termina studiile si se angajeaza, iar dupa ce te obisnuiesti cu stilul acesta de viata, si cu mica independenta pe care ti-o ofera un salariu greu renunti la ea.
Nu vreau sa absolv femeile de orice vina in familie, dar din ce am observat barbatii tineri nu mai sunt barbati , au devenit fricosi, depresivi, neincrezatori in fortele proprii, lacomi, perversi, comozi, si prefera sa bage mizeria sub pres decat sa o arunce pe geam. Nu isi asuma responsabilitatile vietii.
sharbinsk
noiembrie 5, 2013 @ 8:36 pm
[quote]Nu vreau sa absolv femeile de orice vina in familie, dar din ce am observat barbatii tineri nu mai sunt barbati , au devenit fricosi, depresivi, neincrezatori in fortele proprii, lacomi, perversi, comozi, si prefera sa bage mizeria sub pres decat sa o arunce pe geam. Nu isi asuma responsabilitat ile vietii.[/quote]
Coincidență sau nu, din ce în ce mai mulți din cei pe care i-ai descris, cresc fără figură paternă, într-o casă în care mama e capul.
Dar, nu e nevoie să fiți fabrici de copiii și la cratiță, în câteva secole noțiunea de România și granițele noastre vor fii șterse de către cei care au fost sinceri cu viața și au trăit simplu.
Noi, ăștia cu idei preconcepute, care mai ținem la ideea de neam și de familie tradițională avem datoria să tăiem capcanele emancipării din calea noastră răstignindu-ne pe Golgota vieții și păstrând mai departe valorile care au depășit contextele epocilor.
Numai așa ne putem întâlnii cu cei care au trăit la fel, în lăcașurile cerești.
Eu
noiembrie 5, 2013 @ 9:45 pm
Majoritatea sunt asa indiferent daca au crescut sau nu exclusiv cu mama. In orice tara ai merge vei vedea ca in urma unui divort cea care are preferinta legala in a creste copii este femeia, deci ea este cea mai capabila in a creste copii nu barbatul. As dori totusi sa stiu motivul pt care se destrama familiile? Femeia care munceste, sau barbatul infidel, violent, egoist?
Femeia la cratita este tocmai un context al unei anumite epoci, si nu are a face cu religia, cu exceptia celei musulmane
Dan Sorin
noiembrie 6, 2013 @ 5:54 am
…
Eu
noiembrie 6, 2013 @ 1:07 am
nu ai adus niciun argument la primul meu mesaj asa ca te poti victimiza si defini cat vrei ca fiind parte dintre cei cu idei preconcepute (?!)care vor salva lumea. daca problemele de familie ar fi rezolvate cu o demisie ar fi asa usor
Boitos
noiembrie 6, 2013 @ 9:50 am
,,Nici un bărbat nu ajunge infidel, violent, etc dacă nu cumva este adus de femeie în această stare.”
-acuma sa nu generalizam, ca nu e cazul.
Fiecare om e unic, fiecare casnicie e unica, ceea ce sa intampla intr-o casnicie tine de cei 2 parteneri.
Sa fim seriosi si realisti , dar exista n barbati care inainte de casatorie se ,,distreaza ” cu fetele, iar in cadrul acelei ,,distractii” apare bautura, sex, minciuni, inselari,violenta, …iar pe urma dupa o varsta doresc sa se aseze la casa lor.
Ei bine, eu nu cred ca un asemenea barbat mai poate fi un sot asa cum trebuie, pt ca este f greu sa lasi o viata traita intr-un fel pt o alta viata , complet diferita.
Sa nu uitam ca acest tip de barbati, inainte sa se casatoreasca, vor poza in barbati buni, linistiti, exact opusul a ceea ce au fost, tocmai pt a se putea casatori.
Deci este posibil sa iei un lup,in loc de miel,caci lupul isi schimba parul, dar obiceiul nu.
Asta este valabil si in cazul fetelor, a nu se intelege ca m-ar referit numai la barbati.
A fi infidel, a fi violent, a fi mincinos intr-o casnicie nu duce la nimic bun si nici nu are scuza.
Trebuie discutate, de cele mai multe ori trebuie rabdate ( sunt si cazuri cand unul dintre soti sufera de diverse patimi )atat timp cat se poate.
Cand nu se poate , la revedere si fiecare pe drumul lui.
Cred in continuare ca este mai crestineste sa te desparti amiabil, fara lucruri urate, fara injurii,fara jigniri, decat sa stai impreuna si sa nu te poti suporta, sa nu poti nici macar sa iti spui rugaciunile de dimineata sau de seara din cauza celuilalt.Iar in cazul in care mai apare si violenta , nici nu mai este ce discuta, pt ca deja viata unuia este pusa in pericol
Boitos
noiembrie 6, 2013 @ 9:56 am
,,ști îndrăgostit nu vezi pe omul așa cum este și tinzi să îl idolatrizezi. „
Casatoria se face cu capul, nu cu inima.
Casatoria este pana la urma si un act juridic, si macar atunci cand semnezi actul de stare civila sa te intrebui la ce renunti si cu ce te alegi.
A nu se intelege partea materiala, ci partea sentimentala.
Adica renunti la singuratate ( pe care probabil ca iti este greu sa o duci ) si vrei sot si copii, iar sotul de langa tine cum este ? Cum se comporta in anumite situatii: la petrecere, la decesul unui parinte, la cearta, cu copii, cu parintii tai si ai lui, la treburile zilnice din casa ?
Lucruri care inainte de a semna actul trebuie sa le stii f bine, daca nu atunci platesti singuratate in 2
ana
noiembrie 6, 2013 @ 10:29 am
am zis ca nu mai comentez nimic, dar nu ma pot abtine.
@dan-d. tu ai auzit de menopauza?
mama mea e in menopauza de vreo 20 de ani si e exact asa cum zici tu ca e mama ta. aceeasi situatie, poate chiar mai rau. ah si pe de-asupra are si Bazedof, care este o boala a tiroidei si da aceste stari.
pe tine evident ca nu te intereseaza sa aflii de ce o femeie s-ar comporta asa. nu ti-ai pus intrebarea ca are nevoie de ajutor si paote ii e jena/greu sa-l ceara? sa stii ca poate pt ea, care a muncit toata viata ca sa-ti asigure tie toate si te-a spalat la cur cand erai mic, nu e asa usor sa recunoasca daca are o problema. multe multe femei au probleme cu tiroida sau alte glande si nici nu stiu de asta, asa ca in loc sa-i justifici infidelitatea tatalui tau, mai bine ai lua-o frumos pe mama ta de manuta si ati merge impreuna la un doctor, ca sa vezi exact ce are. pt ca-s convinsa ca ea nu se comporta asa din placere.
Dan Sorin
noiembrie 6, 2013 @ 2:41 pm
…
ana
noiembrie 6, 2013 @ 10:34 am
iar cat despre bunicii tau, chiar imi pare rau pt tine ca nu constientizezi ca a fi alcoolic chiar e o problema si tot pe femeie dai vina.
oricum imi pare rau pt experientele pe care l-ai avut. sper sa nu mai ai in continuare parte de asa ceva, dar cred ca ar trebui sa lasi in urma trecutul si sa te gandesti, asa cum a zis si Simona si am zis si eu mai sus, ca fiecare om e unic si fiecare experienta e alta.
Dan Sorin
noiembrie 6, 2013 @ 2:47 pm
…
ana
noiembrie 6, 2013 @ 10:46 am
si ce nu inteleg eu la voi, tineretul ortodox(desi nu vreau sa generalizez, spun ce am vazut la 80% din cazuri) este ca voi imediat trageti concluzii…dar chiar nu stati sa analizati situatia inainte, nu va intereseaza imagina de ansamblu.
cineva face ceva ce voi il considerati „rau”. ok. dar stati sa va ganditi de ce actionaza omul ala asa?! ce l-a facut sa fie asa? in loc sa criticati imediat, mai bine intrbati oamenii, bai gigele, de ce te comporti asa? esti ok? ai nevoie de ajutor? sa stiti ca multi oameni au nevoie de ajutor si nu stiu cum sa-l ceara sau nu-l cer din orgoliu sau pt ca le e rusine.
voi fiind „speranta” viitorului si considerandu-va oamenii Domnului, folositi-va creierasele alea si ganditi problema din toate unghiurile. nu va mai grabiti sa trageti concluzii.
ok oamenii din ziua de azi se duc in cluburi si sunt desfranati (de exemplu). gandirea voastra-> huoo! nenorocitii aia, desfranatii aia!! or sa ajunga in iad!!!
de ce trebuie sa va comportati asa?!
de cenu intrebati odata un om de genul, care-i povestea lui si cu ce il puteti ajuta voi.
DE CE NU FACETI ASTA? DE CE NU VA AJUTATI INTRE VOI?!
Dan Sorin
noiembrie 6, 2013 @ 2:51 pm
…
Dan Sorin
noiembrie 6, 2013 @ 2:59 pm
…
ana
noiembrie 6, 2013 @ 11:05 am
si in loc sa tot dam vina unii pe altii, ca ba femeile, ba barbatii, ba sistemul, haideti sa gasim o solutie pt asta! de ce ce nu ne punem mintile la contributie ca sa schimbam ceva si sa ne fie bine la toata lumea?
mie mi se pare ca noi aici mai mult jucam, ne pasam vina de la unii la altii in loc sa gasim solutii pt problemele pe care le avem. si asta e valabil nu doar pe tema asta, cu iubirea si relatiile, ci si in general
Boitos
noiembrie 6, 2013 @ 11:57 am
Sigur ca da , ana-a, ai dreptate.
O parte merg in cluburi din prea multe grozavie si distratie, o parte merg din prea mult necaz.
Ca si alcoolicii, o parte beau sa se distreze , o parte beau pt ca nu pot suporta necazurile vietii.
Oare noi daca am fi in locul lor lor am putea rabda totul?Drame, necazuri, boli, greutati.
Inainte ca un barbat si o femeie sa aiba o relatie ( prietenie-casatorie ), trebuie sa se conduca pe ei insisi, fiecare in parte.Sa stie sa ia minim de decizii, de hotarari,nu sa astepte ca fiecare sa faca treaba de femeie si treaba de barbat.
Atunci nu facem altceva decat sa asteptam ca celalalt sa faca, si pana la urma nu va face nimeni.
ana
noiembrie 6, 2013 @ 3:05 pm
stiu foarte bine care e situatia mea de acasa si din ce ai descirs aici se aseamana foarte mult cu a mea. si am stat toti anii astia acasa, deci am fost acasa. stiu ca tie ti se pare ca ce aipatit tu e foarte grav si altii habar n-au ce vorbesc, doar tu ai trecut prin asta si altora nu li se poate intampla, dar nu e chiar asa.
nici tu n-ai habar de situatia mea de acasa si habar n-ai cum au fost pt mine toti anii astia, pt ca de cand ma stiu e asa (si am 23 de ani)
iar la ce am spus legat de criticile pe care le-ai citat, nu m-am referit strict la tine, de aia am si folosit forma de plural.
ana
noiembrie 6, 2013 @ 3:09 pm
cat despre ce spui tu, de relatia- ta cu biserica, nu ma bag si nu critic. sunt de acord cu tine in multe privinte, cum am mai zis, dar nu in toate.
iar cat despre ce se intampla cu parintii tai, am incercat sa empatizez si sa-ti spun ca stiu cum e, pt ca nici la mine nu a fost o situatie mai fericita. dar cum ai zis si tu, eu nu cunosc cazul tau.
ana
noiembrie 6, 2013 @ 3:14 pm
oricum ce mai pot sa zic e ca poate am exagerat si eu si am interepretat gresit sau nu am inteles ce au vrut unii sa zica pe aici.
pace & iubire!
sdaniel
noiembrie 6, 2013 @ 5:00 pm
Buna seara!
Am urmarit comentariile pe acest articol si nu pot sa nu observ diferentele enorme de gandire intre cele doua tabere.
1) Abordarea casatoriei precum a fost abordata in Biblie si in scrierile Sfintilor Parinti, acum doua mii de ani, practicata de barbatii de pe acest site care vor ca femeia sa se ocupe in primul rand de nasterea de prunci (cat de multi posibil), de cresterea lor si de treburile gospodaresti (sa nu fie praful de doua degete in casa). Barbatul trebuie sa fie cel care are un job si capul familiei, si figura masculina/barbateasca pentru copii.
2) Abordarea casatoriei potrivit normelor juridice si sociale din secolul 21, practicata de femeile de pe acest site (de ex. Simona, Ana). De fapt sunt doar cateva pe acest site, dar in rest toate miliardele de femei de pe aceasta planeta gandesc cam la fel si se comporta de asemenea. Femeile vor o anumita independenta, vor sa aiba si ele un job, un hobby, sa imparta sarcinile gospodaresti cu barbatul si vor sa aiba drepturi egale.
Acum modul cum motiveaza modul de a privi lucrurile este diferit. Tabara doi (a femeilor) crede ca este perfect normal asa, egalitatea fiind un drept incontestabil iar viitorul lor trebuie sa aiba si o alta speranta (independenta financiara) in cazul in care casatoria esueaza.
Tabara unu, a barbatilor vede doar partea negativa a dorintelor femeii, gen faci cancer la san daca muncesti, se pune praf in casa, femeia e de vina pentru toate relele din familie, daca femeia e la munca copilul creste cu bona, copii cresc fara model in casa etc.
Parerea mea personala seamana cu cea a taberei doi si asta chiar se intampla in familia mea. Sotia mea a avut totdeauna un job, a fost la munca pana in luna a noua de sarcina si s-a intors la serviciu la trei luni dupa nastere. Copilul sta foarte aproape de noi, la socrii sau parintii mei, noi mergem dupa munca in fiecare zi acolo si il luam acasa in fiecare week-end si in fiecare concediu. Bineinteles ca in casa noastra e praf de doua degete (facem curat doar inainte sa luam copilul acasa). Daca ne convine situatia? Bineinteles, si eu si sotia suntem extrem de fericiti asa. Societatea de azi este extrem de instabila, daca unul dintre noi isi pierde serviciul, ramane celalalt care sa asigure finantele in casa.
Faptul ca e praf in casa nu ne deranjeaza catusi de putin, e un amanunt insignifiant, nu dau doi lei pe el. Faptul ca copilul e plimbat prin toate partile (noi, parinti sau socrii) e un mare avantaj pentru el. Invata cate ceva de la fiecare, vede mentalitati diferite, culturi diferite, invata sa compare, se simte iubit si protejat in toate aceste locuri. In definitiv, motto-ul Uniunii Europene (si al succesului in societatea de azi) este „Uniti in DIVERSITATE”.
Despre modul in care vad eu sotia sau femeile pot sa va spun ca nu le consider cu nimic inferioare barbatilor si cred ca societatea din trecut le-a tinut prea mult oprimate. Azi o femeie are in sfarsit dreptul sa aleaga ce vrea ea. Si eu unul ii respect alegerea, indiferent care este aceea (sa nu se casatoareasca, sa divorteze, sa se mute in alta tara, sa faca zece copii sau sa nu faca niciunul).
Pentru mine asa ar trebui sa se sfarseasca aceasta discutie. De ce sa ne chinuim noi sa ii spunem femeii cum sa isi traiasca viata si casatoria. Lasa-ti-o fratilor sa faca propriile alegeri. E normal sa exprimi un punct de vedere al vostru dar sa dati zeci de comentarii in care sa insistati ca nu e bine ce face nu mi se pare in regula.
Ce au scris predecesorii nostrii acum doua mii de ani despre casatorie se adresa societatii de atunci. Astazi nu mai e deloc valabil.
Eu
noiembrie 6, 2013 @ 7:47 pm
pentru Dan : „[b]Nu vreau sa absolv femeile de orice vina in familie,[/b] dar din ce am observat barbatii tineri nu mai sunt barbati , au devenit fricosi, depresivi, neincrezatori in fortele proprii, lacomi, perversi, comozi, si prefera sa bage mizeria sub pres decat sa o arunce pe geam. Nu isi asuma responsabilitat ile vietii.”
reciteste ultima parte a mesajului, nu am zis NICIODATA ca femeile sunt sfintisori. Ce am observat din povestea ta este ca atunci cand a ajuns somera mama ta brusc a inceput sa se simta rau psihic si de acolo neplacerile. Mi se pare normal ca a avut o criza existentiala atunci cand a trebuit sa isi schimbe viata brusc. Mama mea va iesi la pensie curand si este panicata urat de tot din cauza asta o apuca plansul uneori pt ca nu stie ce va face cu viata ei, ea fiind inca buna de munca. Nu suporta sa stea toata ziua acasa fiind obisnuita ca si mama ta sa aibe serviciu, sa se simta utila. Si mama zice la fel la suparare ca e sluga in casa. Imi pare rau prin ce ai trecut, dar poate daca o sustineati mai mult moral nu se ajungea acolo, sau daca o faceati sa se simta utila si iubita….pure speculatii.Mama ta a avut o problema , iar tatal nu trebuia sa se refugieze :((((. Munca de casa este sem de „umilinta” (nu gasesc un cuvant mai bun, adica e de mica importanta si cei care fac [u]doar[/u] asta nu sunt apreciati, si scade stima de sine cand treci de la job la matura) pt oricine o executa indiferent ca este copil, adult, femeie sau barbat, oricine ar face-o si-ar dori sa faca altceva…. .
Schimbarea brusca a stilului de viata este traumatizanta.Am un vecin care a facut depresie din cauza ca a intrat in somaj, nu il mai poate da jos din pat nimeni, refuza sa iasa din casa, altii s-au sinucis dupa ce si-au pierdut slujba….. ar fi multe de spus.
Achiesez la ce au scris fetele: nu vreau sa generez conflicte, dar as dori sa stie baietii felul in care gandim noi, si sa citeasca cele scrise fara ura ci cu dorinta de a intelege felul nostru de gandire, sau nevoile noastre , fara sa si le impuna pe ale lor – nici nu trebuie sa fiti de acord cu ce scriem pur si simplu sa aveti curiozitatea
Dan Sorin
noiembrie 6, 2013 @ 8:47 pm
…
Eu
noiembrie 7, 2013 @ 4:33 pm
mai bine ca ai sters mesajul…..!
Boitos
noiembrie 8, 2013 @ 9:43 am
Faptul ca iese la pensie o persoana este ceva tare ciudat pt ea.Are impresia ca ii se termina viata si ca e gata totul.Dar de fapt nu e chiar asa.Incepe o noua epoca, o alta viata, cu alte evenimente, peripetii, ceva nou.
Roz, daca la mama te ii place sa faca ceva deosebit ( ceva hobby, are o pasiune pt ceva ) acuma este momentul sa incerce.
De exemplu, nu poate sta toata ziua in casa ca e deprimant, poate ca ii place sa tricoteze, sa invete sa faca goblen ( este si pt pesoanele care au probleme cu ochii ), sa se ingrijeasca de un copil ( 2-3 ore pe zi, si ar primi si ceva bani ),exista tot felul de asociatii pt pensionari ( unde acestia se intalnesc si stau o parte din zi impreuna, mai fac excursii scurte si f ieftine ).
Adica nu cumva sa sta in casa toata ziua ca atunci veti avea si voi ( familia ) si ea probleme.
Iar trecerea asta de la un servici cu 8-9 ore la repaus total sa se faca lin, nu brusc.
Eu
noiembrie 8, 2013 @ 12:21 pm
ii place sa croiasca si se pricepe. I-am facut cadou o masina de cusut mai buna, dar ea vrea sa plece de acasa ziua nu sa stea inchisa in casa …cu soacra care este aproape imobilizata la pat si cu problemele de rigoare. Ea are o mica functie unde lucreaza ar fi degradant pt ea sa fie bona dar nici eu nu as lasa-o sa spele la fund copii altora, nu ma lasa inima . Am discutat cu ea si incercam sa gasim solutii….. have a nice day
Boitos
noiembrie 8, 2013 @ 2:16 pm
Sunteti voi femei destepte, nu imi fac griji.
Dar niciodata nu m-am gandit sa se ocupe de copii asa de mici, ci doar sa ii supravegheze: la facut teme, la invatat o limba straina, la mancat, la plimbat prin parc ( pe scolari ).
In rest da Domnul numai bine, daca si noi cautam binele.
sharbinsk
noiembrie 8, 2013 @ 6:12 pm
…
Ludmila Doina
noiembrie 9, 2013 @ 9:54 am
Da, articolul este foarte bun, poza atasata nu mai spun, ca este de o expresivitate cum n-am mai vazut poze;
Dar, fratilor, oare subiectul acestea este chiar de interes national, dupa cat se comenteaza in cadrul lui chiar si in afara subiectului? Cum de nu va mai puteti misca din el?
Ca, dupa cum ne spune [b]minunata predica[/b] aparuta ieri pe site, numai Domnul este nemiscat, dar noi, si pana si Sfintii Ingeri suntem in continua miscare prin Slava Domnului, adica viata, traire pentru Domnul, ca de-aia ne-a creat, ca sa traim , nu sa intepenim !
[b]Sfintite Parinte Dorin Piciorus, va multumim pentru predica minunata[/b], si pentru exempul atat de frumos de omenie pe care ni l-ati dat – pe bunica dumneavoastra [b]Floarea[/b] – pentru care zic si eu -[b]Doamne odihneste-o in pace si numar-o cu Cuviosii Tai, in Raiul Tau cel vesnic!Amin.[/b]
Iar dumitale Claudiu, iti urez [b]LA MULTI ANI[/b], de ziua onomastica!
Doamne ajuta !
sdaniel
noiembrie 10, 2013 @ 12:56 pm
@Ludmila
Nu cred ca discutiile sunt un lucru rau. In definitiv, concursul de idei reprezinta mama evolutiei noastre ca om (individual) sau ca specie (a omenirii).
Ludmila Doina
noiembrie 10, 2013 @ 6:51 pm
Bine, Daniel, daca mi te-ai adresat personal, ar fi o impolitete din partea mea sa nu-ti raspund la fel.
Plangeti-i in continuare pe baietii lipsiti de curaj, dar care stiu sa-si dramatizeze acest pacat, in fond, fara sa stiti ca in lume exista fete-mame de 14 ani, care se cearta cu parintii pentru copilul adus pe lume cu greu, si care nu vor sa-l infieze pentru nimic pe lume, si il cresc cu tot curajul si dragostea. M-am confruntat cu asta cand am lucrat in dispensar, si mergand intro vizita la domiciliu la nou nascut, am nimerit in plin scandal intre tanara mamica de 14 ani, care nu voia sa-si dea copilul, si bunica, si ea tanara, care voia sa scape de copil.
Sau poate nu stiti cate mame singure cu 2-3 copii merg inainte fara sa se planga, si-si cresc copii cum pot, dar merg inainte.
Despre astea nu cred ca s-au prea scris articole.
Ii sfatuiesc pe baietii acestia timizi sa mearga la preot sa-i spuna treaba asta, ca la preot merg si fete timide, care nu pot sa se descurce nici ele, si poate se rezolva.
Si daca ai implinit 35-40-45 de ani, si tot n-ai rezolvat-o, du-te la manastire.
Doamne ajuta !
sdaniel
noiembrie 10, 2013 @ 9:12 pm
@Ludmila
Multumesc de raspuns. Consider raspunsul tau ceva mai dur dar, din pacate, foarte adevarat. Subscriu si eu la acest raspuns al tau.
Boitos
noiembrie 11, 2013 @ 6:55 am
Bravo , Ludmila.
Sunt de acord cu tine.
Dar oare unde or fi baietii care au lasat o fata insarcinata la 14 ani, oare nu ar trebui sa fie tata si sot ?
Probabil ca ai dreptat, sdaniel, ca raspunsul este dur, dar viata si realitatea oare cum e ?
Nu este destul de dura si ea?
sharbinsk
noiembrie 12, 2013 @ 8:46 am
[quote]Plangeti-i in continuare pe baietii lipsiti de curaj, dar care stiu sa-si dramatizeze acest pacat, in fond, fara sa stiti ca in lume exista fete-mame de 14 ani, care se cearta cu parintii pentru copilul adus pe lume cu greu, si care nu vor sa-l infieze pentru nimic pe lume, si il cresc cu tot curajul si dragostea. [/quote]
Cine-i plânge soro ?
Realitatea e că oamenii au grade diferite de evoluție și de maturizare și până când omul nu scapă de umbrele trecutului, nu poate merge mai departe.
Dar, ca să scape de ele întâi, trebuie să le identifice.
Dacă unii useri au fost sinceri și au dat exemple din viețile lor tocmai, pt a-i ajuta pe alții, nu înseamnă că trebuie să-i subestimăm sau, să considerăm că ei încă au rămas în acel punct al gândirii.
Omul cu capacitate de retrospecție obiectivă față de viața lui, dovedește faptul că și-a învins multe metehne asupra cărora acum, privește rece-detașat.
Chiar nu m-ar mira ca Sorin să fie mai câștigat duhovnicește decât mine.
Cât despre „bărbații” care lasă fetișcane însărcinate, nu suportă nici o analogie lipsa lor de curaj în a-și asuma creșterea odraslelor, cu timiditatea unora de a-și asuma o relație, chiar dacă nu ai vrut să zici asta, alăturarea din contextul mesajului tău putea conduce la o astfel de analogie forțată.
Adevărul e că bărbatul care se ține de Mântuire și își face un rost în viață sau se luptă pt asta, nu prea rămâne singur…
Iulian P
februarie 23, 2014 @ 2:14 am
Si eu ma numar printre baietii singuri,necasatoriti inca,trecut deja de 30 de ani,din pacate incepe sa ma apase chestia asta.Am si eu defectul asta al timiditatii pe partea contactului cu o noua persoana,pana la urma asta e cheia spre orice relatie,intai trebuie sa intri in vorba cu cineva,si apoi incepe cunoasterea,si in cele din urma se contureaza o relatie,si daca se asterne increderea si comunicarea ,respectul,iubirea si cred eu si pasiunea,vine casatoria,unde ar fi multe de povestit.vad multe tabere impartite,legat de asta consider ca intr-o familie moderna,sarcinile ar trebui impartite egal,sau fiecare ajuta cu ce poate,poate intr-o zi e mai demoralizat unul din parteneri celalalt preia rolul de lider,el se ocupa si de copii si de gospodarie,si de altele,dar nu permanent,caci totul necesita energie pozitiva de ambele parti,si deci un compromis in cele din urma,pentru a face mereu aceasta echilibrare de forte,cand e unul mai negativ celalalt completeaza cu pozitiv,se goleste cel pozitiv,se reumple cel negativ,si tot asa,altfel se ajunge la dezechilibru,si la certuri si realitatea care o stim,e doar zic varianta ideala,insa realitatea e influentata si de mass-media,si societatea cladita de noi toti,incepand de la conducatori.Si ce-mi pare rau,e ca totusi sintem un popor credincios,spre deosebire de cei din occident,am ramas cu acea inradacinare la respectul fata de Dumnezeu si cei sfinti,insa sintem atrasi pe zi ce trece de chestiile astea materiale nesemnificative,si ne pierdem in sistemul asta distructiv din jurul banului,si rezultatul,devenim avari,invidiosi,rai,razbunatori,etc si ne mai intrebam de ce sintem singuri.Poate trebuie sa ajungem intr-o stare atat de joasa,incat mai rau nu se poate,si apoi ne ridicam,caci ar trebui sa devenim mai toleranti,mai orientati spre socializare,spre credinta,spre valorile care conteaza intr-o societate sanatoasa.O familie nu poti sa o intemeiezi pe principii sanatoase,daca nu exista niste valori cultivate in tine,de la bun inceput,cum ar fi iubirea aproapelui,credinta in Dumnezeu,smerenia,modestia,umilinta,dar si curajul,ambitia sau altele necesare,sa faci ceva,nu doar sa spui vorbe.Un alt exemplu care-mi vine in minte,de ex. intr-un parc,primavara cand totul e frumos,inverzit ,plin de viata,vad niste fete care stau pe banca,in loc sa fim interesati unii de altii,in ideea de a socializa ,cunoaste,si posibil sa pornesti o relatie,fetele stau fiecare cu mobilul in mana(smartphone evident) si probabil isi aratau una alteia comentarii de pe facebook.Virtualitatea asta de pe internet nu a fost inteleasa de la inceput,e un mod facil de socializare,dar in ideea exact ceea ce imi lipseste mie,curajul de a intra in vorba cu o persoana,acolo e mult mai facil,si ar fi trebuit lumea sa profite de acest lucru,si numai de acest lucru,adica un mod facil de a cunoaste oamenii,fara minciuni,te anunti,iti faci cunoscut intentiile,arati sumar cine esti,ce doresti si apoi astepti persoanele potrivite,dar o data ce ai stabilit un contact,lasa virtualitatea si treci la pasul urmator realitatea,caci viata se desfasoara in realitate,nu tot acolo,deci inchei doar spunand legat de internet,ca e doar un mod de a contacta pe cineva,mai usor,sau mai ajutator celor timizi,si din pacate si acolo in loc sa fie luat ca atare,a devenit un mod de a minti,si arata o imagine falsa despre tine,evident tinsa la extrem,esti cel mai si cel mai,si apoi asteptarile celorlalti sint frante datorita minciunii,si apare neincrederea.e mult mai usor sa strici ceva decat sa cladesti.Eu personal vreau sa fac un apel si aici catre toti tinerii si tinerele,si toti care se cred inca tineri,si sint dezamagiti in dragoste,chiar daca ati fost raniti,nu faci rau si voi mai departe,incercati sa va urmariti scopul,daca vreti sa va gasiti pe cineva,asta incercati sa faceti ,nu doar sa mintiti sau sa „testati” reactia unora.Eu de exemplu chiar am dat crezare oricarui anunt sau mesaj primit de la o fata,si din pacate de multe ori am fost dezamagit,si totusi nu imi pierd speranta,caci scopul meu este sa-mi gasesc o partenere,fie pe calea internetului,fie in realitate,orice oportunitate venita de oriunde,trebuie valorificata.Si bineinteles,nu strica sa spui si cate o rugaciune zilnic,asa din suflet,Domnului sa iti dea sansa aceea,si ar trebui sa vina,daca nu vine inseamna ca inca mai trebuie sa inveti cate ceva,asa cum a spus parca Sorin in acest articol.Eu sint de fel idealist,uneori visator,si pe baza asta,ma intreb oare cum ar fi,daca toti am face intai bine,si am vedea lucrurile bune si pozitive intai,nu sa fim umbriti de rau din jurul nostru si coplesiti de frustrarile lipsurilor pe care le avem,poate fiind mai buni,mai toleranti,vom invata si sa fim mai sociabili,mai receptivi la cei din jur,si in cele din urma ,rezultatul ar trebui sa fie,mai multi prieteni,sa obtinem ceea ce dorim intr-un mod placut.Indiferent ce faci,unde lucrezi sau studiezi,totul porneste de la comportamentul tau,de la modul cum vorbesti si faci ceva.Eu inca sper ca oamenii vor realiza ca intai important e sa fi om,sa pui accent pe relatia cu semenii tai,nu sa iei totul ca pe o afacere,si sa pui accent pe lucrurile astea materiale,cu care oricum nu treci in alta lume cu ele,si chiar am sa continui sa ma rog,sa se schimbe ceva pe directia asta,caci nu asta e solutia,goana dupa lucrurile materiale si inavutire.Chiar si intr-o companie ,cea mai importanta avutie este insusi resursa umana,ea poate fi modelata,educata,instruita sa faca ceva bine si eficient.
LA fel si razboiul asta intre sexe,mi se pare inutil si stupid,cum se zicea undeva mai sus,femeia e facuta sa aiba nevoie de barbat,si invers,evident,nu putem unul fara altul,deci nu trebuie decat sa ne acceptam unii pe altii,in varianta evident potrivita fiecare in functie de caracter si de necesitati.Adica de ex. daca eu sint timid,evident ca mai potrivit ar fi ca partenera mea sa fie mai curajoasa,mai tupeista in comunicare,adica sa fie complementara mie.Din pacate si experientele de viata sint necesare,pentru a te maturiza,caci adolescentii inca nu sint pe deplini dezvoltati,creierul uman isi dezvolta ultima componenta cea sociala,care e cea mai complexa cam pana la 28 de ani,deci e necesar in primul rand de un mediu sanatos,si indrumarea unor persoane intelepte,de aceea e mai bine uneori sa ai legatura cu bunicii daca inca traiesc,ca vei aduna mai multa intelepciune de la ei,decat de multe ori de la parinti,cu atat mai mult,daca e cum se spunea mai sus,ca multi parinti vin seara obositi,in cazul asta un bunic e binevenit.Doar e si vorba,cine nu are batrani sa-si cumpere,doar sa ne rugam sa-i avem sanatosi!
Ar fi multe de zis,insa tot ce vreau eu e sa incercam sa nu judecam dinainte pe cei din jurul nostru,intai sa ne gandim la noi,si apoi sa incercam sa-l intelegem si pe cel de langa noi,si poate toti sa incercam cate putin sa fim mai sociabili,si cred ca lucrurile s-ar inbunatati foarte mult.Dumnezeu sa va binecuvanteze !
Elena
februarie 24, 2014 @ 12:07 pm
Doamne ajuta!
@Iulianp-tu esti din Bucuresti?
Dan Tudorache
februarie 24, 2014 @ 12:43 pm
Iuliane, mai întâi de toate îți urez bun venit în această comunitate!
Faptul că deja începe să te preseze situația în care te afli e cât se poate de normal, dată fiind vârsta. Alți bărbați deja ar fi disperat. Și faptul că te simți presat, poate fi un lucru pozitiv pentru că asta te ajută să ieși din ”matcă” și să-ți învingi timiditatea. Și te rog să mă crezi că timiditatea poate fi doar o iluzie, în sensul nu că n-ar fi reală, dar o poți depăși atât de ușor cu ajutorul Domnului, încât, după ce ai depășit-o… te uiți în spate și zici: ”cum am putut să mă împiedic de asta?”.
Și eu am fost o persoană timidă, poate în anumite circumstanțe încă sunt, dar mi-am luat inima în dinți și am ”ruinat-o” în ceea ce privește iubirea unei fete 🙂
Din pricina timidității, și a unei conjuncturi nefavorabile, nu-mi puteam aborda viitoare soție pentru a face cunoștință, mă rog… pentru a stabili o minimă punte de conversație, deși eram colegi de facultate și aveam cursuri comune. Vreme de jumătate de an n-am putut să-i spun două simple vorbe, deși stăteam la o jumătate de metru de ea în timpul unui curs. Și îți dai seama că eram într-o situație foarte presantă, mai ales că-mi era tare dragă.
Drept urmare, m-am rugat la Domnul și am acționat cu totul atipic pentru principiile pe care mă ghidam: am făcut rost de numărul viitoarei soții, și am sunat acasă la ea, spunându-i cine sunt și că… aș vrea să ne cunoaștem mai bine. M-au trecut toate apele, mă gândeam să nu mă ia de neserios… că sun o fată acasă deși nu o cunosc.
Și uite că acum suntem căsătoriți iar fosta mea timiditate e motiv de amuzament.
Deci îndrăznește cu Domnul!
Cât privește familia modernă, într-adevăr… se tinde ca sarcinile să fie îndeplinite în mod egal. Numai că egalitarismul este o utopie din simplul fapt că nu pot fi doi soți egali în posibilitatea și disponibilitatea sufletească, fiecare având un nivel duhovnicesc mai mare sau mai mic decât celălalt. De aceea, în familia creștină sarcinile se îndeplinesc în mod jertfelnic, nu egal, adică, fiecare face tot ce-i stă în puteri să ajute, să dăruiască, să se dăruiască… chiar dacă unul poate mai mult și altul mai puțin. Și atunci într-adevăr… funcționează ”legea compensării”: cel puternic îl ajută pe cel mai slab. Și desigur că nu există soț(ie) care să fie puternic(ă) la toate capitolele iar celălat slab la toate capitolele (poate doar dacă este puternic viciat). Totdeauna unul excelează în ceva iar celălalt în altceva și atunci este nevoie de complementaritatea soților, nu de concurența egală între ei pentru că asta ucide dragostea. Deci jertfelnicie din toate puterile. Și îmi place cum zice un sfânt părinte, parcă părintele Paisie Aghioritul dacă nu mă înșeală memoria: ”fiecare soți să caute să-l odihnească pe celălalt”.
O zi frumoasă îți doresc!
Autumn
februarie 24, 2014 @ 12:56 pm
Cred că această „problemă” nu este întâlnită doar la băieți, ci și la fete. Pentru o fată care merge la biserică, este timidă și destul de singuratică nu este ușor să își găsească pe cineva, mai ales că băieții cu adevărat „potriviți”, deja au pe altcineva în viața lor sau pur și simplu nu o plac, din diferite motive (unele mai obiective, altele… ceva mai subiective).
Kore
februarie 24, 2014 @ 10:53 pm
Sunt de acord ca problema exista si la fete. Iar daca cele de 20+ se plang ca n-au pe nimeni, din punctul meu de vedere e nimica toata! Sa vada cum e dupa 30 de ani, fecioara, nemaritata, cand iti atragi etichete de genul: ori esti cu nasul pe sus, ai pretentii, ori ai vreo hiba.
Adevarul insa e ca barbatii nu mai sunt barbati! Iar a fi barbat nu inseamna deloc sa fii doar purtator de penis si pilozitate mai accentuata decat a unei femei! Daca punem la socoteala criteriul esential al unui fiu al lui Hristos si anume asemanarea cu El in iubire, smerenie, nu servilism!, barbatie a inimii, inteligenta luminata, spirit de sacrificiu pt femeia de langa tine si mai apoi pt copiii care vor veni, statornicie, blandete, onoare, cavalerism, grija pt igiena personala si simtul frumosului, capacitatea de a fi bun camarad de drum, dorinta de a lucra la imbunatatirea lui ca om si de a nu se lasa plafonat si lancezit intr-o multumire de sine nejustificata, lepadarea de fusta mamei, maturitatea emotionala, pastrarea cuvantului dat, asumarea responsabilitatii, fidelitatea si cate or mai fi, toate bune, care decurg din gustarea lui Dumnezeu, vad pe zi ce trece ca nici nu mai e nevoie sa vina extraterestii, ca-i avem deja. Ceea ce exista azi in Romania ca barbati, cu mare parere de rau, e de tot plansul! Iar daca mai exista cativa barbati vrednici, si aceia insurati, e egal cu zero! Nu stiu cum o fi prin alte parti de lume, desi prin prisma profesiei am putut vedea cam cum stau lucrurile, dar la romani e jale.
Am citit cu vreme in urma marturia Marinei din campania dv cu pastrarea fecioriei si m-am regasit in unele situatii descrise de ea si m-am intristat. Sper ca intre timp sa-si fi gasit un suflet drag care s-o iubeasca si pe care sa-l iubeasca in adevar.
Din punctul meu de vedere, iubirea, afectiunea si intelegerea unui partener, bucuria unor copii conceputi, facuti si crescuti cu Dumnezeu si Maica Domnului alaturi, in spirit ortodox autentic iar nu bigot, nu au inlocuitori.
Texte de genul: „nu stii tu de ce te-a ferit Dumnezeu” (ba stiu, si-i multumesc cate zile oi avea si imi doresc un sot asa cum El stie sa dea, nu cum indeamna unu’ si altu’), „casatoria e cruce greu de dus” (vrei sa vezi cum e singuratatea?), „daca-l ai pe Hristos nu-ti mai trebuie nimic” (atunci se pare toti cei casatoriti nu-l au pe Hristos de vreme ce le-a trebuit sot/ sotie, incluzand preotii casatoriti), „lasa ca mai ai timp” (am avut si pana acum si, miraculos, inca mai am, pana cand, nu stiu), „te calugaresti, care-i problema?” (calugaria nu e pension de domnisoare sau ratati ai vietii!), „vrei afectiune, iti iei o pisica” (pisica nu e om), „esti prea citita” (Hristos nu ma vrea proasta si nici n-am sa ma prefac!), „inhibi omul” (ceea ce eu produc la altii nu e reponsabilitatea mea), „ti se citeste starea pe fata” (n-am de gand sa schimb macazul la varsta pe care o am, cui nu-i convine sa-si vaza de drum) – deci texte asemenea nu ma mai incalzesc deloc, unele chiar reusesc sa ma irite. Sunt sigura ca mai exista fete aproximativ in aceeasi situatie ca si mine, iar Dumnezeu tace… si tace cu privire la subiectul casatorie, iar replicile acide ale altora nu contenesc, oamenii ranesc si lasa urme.
Stiu foarte bine ca nu trebuie sa ma uit in ograda altuia si totusi vad ca altora, desi au „copilarit” inainte de casatorie ca mai apoi sa se intoarca la credinta, le-a dat Dumnezeu si sot bun, unii au si copii, altii mai slujesc si in altare si le merge bine, n-au probleme de viata mai mari decat media suportabila. Asta ma duce la concluzia ca am fost, si sunt in continuare, o proasta. Ca viata, de fapt, merge altfel in realitate iar ceea ce eu caut i-a fost cantat prohodul acu’ secole, ca nu mai e… Si pana la urma, si daca n-ar mai fi, daca Dumnezeu e atotputernic si poate face orice, poate face un om si pentru mine, dar probabil ca nu vrea, si asta ma intristeaza pt ca vointa lui Dumnezeu n-o schimba nimeni, oricate rugaciuni ar inalta. Adam avea Raiul cu tot ce e in el, avea comuniunea cu Dumnezeu fata catre fata si erau zile cand era trist… pana a intalnit-o pe Eva.
Boitos
februarie 25, 2014 @ 6:55 am
In mare parte ce spui este adevarat , Kore.
Din pacate.
Dar sa nu ne comportam ca si cum Dumnezeu nu ar mai exista ( asa cum zicea cineva ).
Ci sa il luam drept cel mai bun prieten si ne scoate el din toate situatiile in care ne aflam , mai bine decat daca am avea un sot si copii.
Cred ca oamenii se pot jertfi si altfel, nu numai prin casatorie.
Da, ceea ce vezi in lume, in zilele noastre e dezastru.Dar totusi bine ca suntem feriti de multe rele.
Si care e problema ca esti cu nasul pe sus? Foarte bine.Daca ei asa te vad , foarte bine.
Adica e ceva de genul:” vulpea spune ca strugurii sunt acri pt ca nu ajunge la ei”.
Si ce daca ai vreo hiba? Toti avem. Ca nu vedem barna din ochiul nostru e altceva, bine ca vedem paiul din ochii altora.
Ai pretentii? Normal ca ai.Ca doar nu o sa tii langa tine o papusa pe post de barbat, care nu stie sa faca nimic dar atunci cand vede cate cate o fusta ii sclipesc ochii.
,,ti se citeste starea pe fata” – depinde ce stare afisezi.
Eu de exemplu de ceva vreme adopt o stare de ii induc pe toti in eroare, sunt de un optimist debordant.Ajung sa ma invidieze unii cu familii.
Inchipuie-ti: au de toate si ma invideaza pe mine.
Adica , daca cineva ma intreaba daca sunt casatorita, ii raspund pt ce?
Nu imi este mai bine asa? Nu responsabilitati, nu batai de cap, nu grija ,fac ce vreau, merg unde vreau.Adica ii dezarmez, pe cei care ma intreaba, si imi dau dreptate.
Cateodata ma gandesc daca nu voi ajunge incat sa si cred ceea ce spun.
Deci , ai rabdare, incerca sa iti ocupi timpul cu altceva, si nu te mai gandi la casatorie.Are cine sa aiba grija de asta, ca doar nu mi-oi bate capul toata ziua numai cu casatoria.
romeo
februarie 25, 2014 @ 9:55 am
Desi pe de o parte va inteleg fetelor ,nu pot fi de acord cu voi. De nenumarate ori am vazut cum incercati sa aruncati vina asupra barbatului.. Barbatii nu mai sunt barbati…Dar eu zic sa va uitati in jurul vostru cu atentie si o sa constatati ca nici femeile nu mai sunt femei (daca este sa generalizam si daca vreti sa fiti corecte in primul rand fata de voi).De multa vreme, femeia isi dedica timpul altor lucruri cum ar fi cariera si uita de ceea ce este important. Poate ca o sa par dur ,dar in opinia mea ,sunt realist.Un barbat este rezultatul educatiei primite in special de la mama lui.De nenumarate ori am auzit mamele spunand lasa l ca este baiat in sensul ca el poate face orice ,ceea ce este foarte gresit.O mama nu ar trebui sa faca diferenta intre educatia unui baiat si a unei fete.Aceleasi principii(binenteles daca le are ) trebuie sa le implementeze atat in mintea fetei cat si a baiatului.Am vazut mame care desi stiu ca baiatul lor gresesc in raport cu o fata ,nu le pasa.Aud mereu pretextul [u]este baiat[/u]..GRESIT ! Nu se gandesc deloc ca un astfel de baiat ar putea sa le raneasca propia fata..Barbatul creste cu ideia implementata de mama lui (astazi de intreaga societate )ca este barbat ,ca asa este barbatul,sta in natura lui sa tradeze, sa se „distreze ” cu cat mai multe femei ,sa bea si multe alte lucruri care ii ofera „statutul” de barbat. Parintele Arsenie Boca zicea ceva de genul :vreti preoti buni, cresteti copii si educati-i in duh ortodox! Pastrand aceiasi idee as zice :vreti barbati buni ,crestetii..
In alta ordine de idei ,din fericire barbati buni inca mai exista,asa cum de altfel si femei bune inca mai sunt..trebuie doar gasiti ! Daca sunteti fixati pe ideea ca „astfel de barbati nu mai sunt ” sau „astfel de femei nu mai sunt ” pierdeti din start.. S-ar putea sa treceti pe langa un astfel de barbat sau femeie datorita faptului ca aveti deja aceasta prejudecata..Este din ce in ce mai greu sa-i gasesti dar [u]Exista[/u] ! Si oricum ,casatoria nu este pentru toti.Casatorit sau singur ,ambele drumuri sunt greu de dus !
Boitos
februarie 25, 2014 @ 10:13 am
,,Un barbat este rezultatul educatiei primite in special de la mama lui.” -asa este.
Si fiecare dintre noi suntem rezultatul educatiei parintilor nostrii.
,,femeile nu mai sunt femei”-asa este.Din pacate.
Ajunge sa ma sperie gandul ceva fi peste 15-20 de ani cu aceasta debandada sexuala si nu numai.
Este normal ca o fata de 12-13 ani sa aiba prieten, in viziunea unora.Pacat.
Insusi corpul se modifica f mult in aceasta perioada de la 12-18 ani.
Ca sa nu mai zic ce greu percepe mintea noastra diverse modificari.
Si ajunge sa li-i se para normal sa aiba prieten( prietena) de f tineri, ca mai apoi sa devina un obicei si ceva normal pe la varsta maturitatii.Si sa ii schimbe ca si pe ciorapi.
De asta ne privesc asa ciudat pe noi, astiallati.
Dan Sorin
februarie 25, 2014 @ 10:24 am
@Kore: 1. Te rog evită să scrii anumite cuvinte pe un site ortodox…
2. Părerea mea personală ( poate greșesc ) e că arată foarte urâtă ca o femeie să se plângă de bărbați (în general) precum e urât ca un bărbat să se plângă de femei (în general) sau o femeie să laude femeile sau un bărbat să laude bărbații.
3. Sunt și eu singur și cred că aproape în fiecare seară cad în depresii. Dar departe de mine gândul că ar fi ușor în căsătorie. Pe când de mult aș vrea o familie pe atât de mult mă sperie responsabilitatea. Din afară căsătoria pare frumoasă și perfectă. Din păcate mulți nu vedem toate grijile din interiorul căsătoriei ( problema cu bani, frica să nu pierzi locul de muncă, frica de lumea în care vor crește copiii), toate certurile și scandalurile ( îmi amintesc că spunea cineva un exemplu frumos în legătură cu cei care spun că iubesc pe toată lumea. Omul zicea: pune doi din astfel de oameni să stea o săptămână împreună și îi vei găsi că se strâng de gât unul pe altul. Așa cred că e și în căsătorie. Poate la începutul X pare a fi ok dar după câtva timp în care trăiește cu el ajungi mirată când vezi cât de tare te poate scoate din minți anumite obiceiuri ale lui X pe care înainte nici nu le băgai în seamă), toată energia pe care o vei consuma pentru familie ce te va epuiza fizic și psihic ( am o mică experiență în legătură cu creșterea unui copil și mi se pare foarte, foarte greu. Vii de la muncă frânt de oboseală și să te trezești că ai de făcut mâncare, ai de suportat câțiva copii care tot timpul fac scandal și nu au ocupații și toate cele. Și nu, nu mă refer doar la femeie când spun asta. În familia în care am fost crescut nu exista soțul face asta și soția face asta ci amândoi lucrau împreună în toate.). Mie îmi tot vine în cap ideea următoare: de ce doar în căsătorie se cer să fie minim 2 oameni? Pentru că e prea grea pentru un singur om.
Dan Tudorache
februarie 25, 2014 @ 10:54 am
Kore, să știi că mie mi-a plăcut foarte mult cum ai pus problema! (împreună cu completările lui Romeo, ca să fim mai aproape de adevăr).
Apreciez mult și umorul tău negru și chiar dacă duci o cruce grea te îndemn să fii curajoasă și mărturisitoare în continuare.
Mă voi ruga cu tot dragul pentru tine și îndemn pe toți frații de-aici să facă la fel.
Ca un îndemn la nădăjde, îți recomand să citești ceva despre o femeie care a dus o luptă la fel de grea ca a ta, și a biruit: [url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/taina-cununiei/17945-un-model-exemplar-de-casatorie-crestina-virgil-si-petruta-maxim[/url]
nova
februarie 25, 2014 @ 6:23 pm
[quote name=”Kore”] Sunt sigura ca mai exista fete aproximativ in aceeasi situatie ca si mine, iar Dumnezeu tace… si tace cu privire la subiectul casatorie, iar replicile acide ale altora nu contenesc, oamenii ranesc si lasa urme.[/quote]
Da, exista. Ba chiar as vrea sa spun ca nici macar nu stai asa de rau: ca sa folosesc o expresie de la inceputul mesajului tau, sa vezi cum e la 40+! Se schimba, totusi, ceva la varsta asta. Observi ca lumea nu te mai intreaba ” dar tu cand ai de gand sa te mariti?”. Incep sa te lase in pace… Si iti spun cu mana pe inima, ca nici cu gandul n-am gandit toate acele calitati enumerate de tine pentru un barbat! Realist vorbind, nu cred ca ele sunt din lumea asta. Dar e doar parerea mea, sper din tot sufletul sa-ti dea Dumnezeu ocazia sa ma contrazici intr-o zi!
Eu ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca, la un moment dat, mi-a dat credinta, atata cata e, nu cred ca altfel as fi fost ok acum. Si ii mai multumesc pentru hobby-uri.
Trebuie sa va marturisesc ca ma simt cam intrusa pe saitul vostru de tineri, cred ca traiesc intr-o confuzie si nu imi asum varsta :). Dar am gasit multe articole de folos aici, si discutii interesante, pentru care va multumesc!
Kore
februarie 25, 2014 @ 8:10 pm
Multumesc pt gandurile bune si pt intelegerea pe care am gasit-o la unii dintre voi!
Imi pare rau pt altii care m-au mustrat ca am fost directa cu vocabularul folosit; asa mi-e firea, nu m-ascund dupa ciresi si nici pudibonda nu sunt. Stiu foarte bine taina multor cuvinte si nu ma joc gratuit cu ele. Daca altora li s-au strepezit urechile, din nou, imi pare rau pt ei. Tot vocabularul din postarea-mi este gasibil in DEX-ul lb romane, acelasi pe care-l consulta academicieni, preoti carturari si toti cei care tin la straiul lor lingvistic cu mult mai sus de medie. Dupa cum se poate citi, nu am injurat si nu am folosit argou a la Francois Villon!
A fi ortodox, pt mine inseamna a spune lucrurilor pe nume, in adevar si cu buna credinta! De tot atat interpretariat si political correctness, ni s-a diluat cuvantul care are mare putere. Oare nu mergem la duhovnic sa primim cuvant bun?
In ceea ce priveste greutatile din casatorie, m-am saturat sa-mi fie dat in cap cu ele! Stiu ca traiul in doi nu e totdeauna presarat cu petale de flori si zambete pana la urechi; tot asa de bine am putea sa nu ne mai trimitem copiii la scoala pe motiv ca acolo se intampla tot felul de minuni (si adevarul e ca in unele scoli se intampla niste lucruri de te ia cu ameteala) dar orice crestin ortodox care se respecta isi pune increderea in Hristos si Maica Lui si, inainte.
Casatoriile pe care le vad in jurul meu nu sunt defel un etalon pt mine. Eu vreau de la Dumnezeu o casatorie a mea!, nu asemanatoare cu a lui X! Nu avem aceleasi amprente, de ce ar trebui sa avem aceleasi sau asemanatoare casatorii, casatoria fiind unire in adancul fiintei care iarasi, ce sa vezi, nu e la doi oameni la fel! Vreau pt mine si apoi (nu in sens temporal) si pt altii/ altele in aproximativ aceeasi greutate ca si mine sa aiba parte de casatorii facute de Dumnezeu pt ei si nu calapodate dupa ale altora. Problema e ca eu nu intineresc si am crezut intotdeauna ca unirea frumoasa si binecuvantata de Dumnezeu dintre barbat si femeie se face la o varsta tanara.
Situatia celor care sunt mai in varsta decat mine si sunt singuri (cunosc personal cazuri) iar nu ma incalzeste pt ca nu comparam suferinte! Nimeni nu are acest drept! Suferinta e suferinta indiferent de varsta, punct.
Am citit mult despre importanta afectiunii si a sentimentului de siguranta la bebelusii mici. Cat de mult conteaza si ii ajuta pt varsta adulta si pt viata! Nu stiu insa de unde si pana unde se ajunge ca pe masura ce omul creste, sa se conchida ca „ce-ti trebuie tie sot? ti s-a urat cu binele? vrei afectiune? ia o pisica! da’ nu stii ca in esenta lor toti barbatii sunt de-un neam cu porcu’?”. Mi s-a acrit de astfel de gandiri limitate! Or fi, multi se pare, da’ mie-mi trebuie sa-mi dea Dumnezeu un barbat in esenta de neam cu El si om ca mine.
Multumesc, Dan, pt incurajare si pt link!
GeoAlena
septembrie 9, 2014 @ 1:41 pm
[quote]Sunt o persoană foarte timidă și ca să fii cu o fată ar implica să fii în stare să scoți 2-3 cuvinte. Și apoi să ai răbdare cu acea persoană și să fii destul de matur în a avea o relație cu o astfel de persoană. Eu nu am aceste lucruri. Eu văd în mine mult rău, mult egoism, multă imaturitate și simt că la ora actuală în loc să fiu bărbat care să își sprijine soția ajung mai degrabă să vreau eu să fiu sprijinit de soție. Și aceste lucruri pe lângă altele mă fac să realizez că Hristos face bine că nu îmi dă pe cineva și nici nu pot să Îi cer să îmi dea o fată.[/quote]
si eu am ajuns la concluzia asta..desi sunt fata..si am 22. eu insa m am implicat in relatii. unele s au incheiat pt ca mi se parea ca el nu e matur..sau credeam ca nu va fi fericit cu mine..ultima de acum o luna s a incheiat pt ca el a considerat ca nu e bun pt mine( e terifiant de greu)… dar dau slava lui Dumnezeu pt ca am invatat unele lucruri… la fel cum ai zis si tu ca ti ai dat seama… 🙁 imi doresc sa lucrez la mine, sa fiu de incredere, un sprijin pt mine si pt celalalt… imi pare rau..ca tocmai eu am ceva aici de comentat…
Irina
septembrie 10, 2014 @ 12:30 pm
Kore, cred că lipsește comentariul tău inițial, nu?
(Și) eu te înțeleg perfect… Însă cred că singura soluție e să fim puternice și să ne străduim, să luptăm până la sânge pentru a dobândi încrederea în Dumnezeu. Mulțumirea că orice am trăi, așa e cel mai bine pentru noi. Dumnezeu ne iubește și vrea să ne sfințim, deci cred că știe când și dacă e vremea să primim un soț alături de care să ducem lupta. Mă rog mult să am și eu nădejde și, chiar de ajung la 90 de ani singură, să pot da slavă lui Dumnezeu! Cred că aici e taina.
În plus, dacă L-am avea pe El, n-am mai avea nevoie de nimic. Dar noi suntem mici și rar sau pentru puțin ne e dat să-L avem, prin harul Lui. Of…
Irina
septembrie 10, 2014 @ 12:34 pm
Sorin, mă bucur că ești conștient de tot ce ai scris. Sper să îți dea Dumnezeu putere să te maturizezi și să reziști în lupta ta!
Într-adevăr, bărbații ar trebui să fie cum ai zis… Iar dacă un bărbat ”muiere” (cum zicea mama avvei) se căsătorește, probabil o face cu o femeie puternică, ce va prelua din răspunderile lui. Și…am văzut acest trai la părinții mei. Este un calvar! Pentru ei, pentru copii. Femeia ar trebui să fie delicată, protejată, feminină, iubitoare… Nu bărbată, nu să țină casa și familia singură, iar în loc de bărbat să aibă un alt copil de crescut!
Cred că băieții sunt ajutați să se maturizeze în primul rând prin modelul tatălui (dacă tatăl lipsește sau nu e implicat în viața de familie, există aceste urmări negative), apoi prin prietenia cu alți băieți (nu zice nimeni să fie lipsiți de calitate; dar legând prietenii mai mult cu fete, așa cum le dictează ”firea”, nu fac decât să accentueze moliciunea…) și chiar prin executarea armatei. În lipsa acesteia, însă, nu ar strica să fie puțin independenți și să se pună singuri în situații de a se descurca.
Dacă nu zic bine, corectați-mă.. 🙂
GeoAlena
septembrie 10, 2014 @ 3:54 pm
Kore..esti baiat sau fata? de la ce vine nickname ul tau? iti place coreeana? (mie da) :*
Kore
septembrie 10, 2014 @ 7:00 pm
@aripidezapada
Comentariul meu e in paginile anterioare.
Multumesc pt incurajari. Asemenea iti doresc.
@Gea
Sunt fata. [i]Kore [/i]e radacina etimologica a numelui meu de botez.
Desi coreeana e o limba interesanta, nu imi place in mod deosebit. Nu o aud vorbind iar la tv nu ma uit.
Dan Sorin
septembrie 11, 2014 @ 4:30 pm
@Gea: Din câte știu eu ne cam cunoaștem… Eu sunt autorul articolului.
GeoAlena
septembrie 12, 2014 @ 3:00 pm
[quote name=”dan-s”]@Gea: Din câte știu eu ne cam cunoaștem… Eu sunt autorul articolului.[/quote]
da scuze Dan-s 🙂 acum mi am dat seama.
Dan Sorin
septembrie 11, 2014 @ 4:41 pm
@aripidezapada: Ok, te corectez. 😀
1. Totuși nu vreau ca să fie o anumită desconsiderare față de femeile mai „bărbătești”. Există băieți mai sensibili, dăruiți de Dumnezeu cu o sensibilitate mai puternică precum există fete mai puține sensibile, dăruite de Dumnezeu cu o bărbăție mai puternică. Indiferent cum sunt, atât timp cât trăiesc în Hristos sunt minunați/minunate. Păcatul e singura chestie urâtă. Băiatul mai sensibil poate a avea o chemare pentru a ajunge un rugător mult mai puternic decât un băiat mai… fioros. :p Fata mai puternică poate avea o anumită chemare în a ajuta pe oamenii mai slabi să se pună pe picioare. Toate se aranjează în Hristos.
2. Armata nu te ajută la nici o maturizare. Cel puțin nu cea care s-a făcut în România. Frații mei mai mari au făcut armată și ei chiar au fost tentați să dea la Academia Militară. Și au fost foarte dezamăgiți de ceea ce e la armată. Nu există acea ordine cum poate o vezi prin filme ci mai degrabă stai cu alții ca tine și trebuie să ascultați de unii de grad mai înalt ce le place să își bată joc de alții. Eu nu văd nimic bun în asta.
Cristian
septembrie 13, 2014 @ 10:39 pm
Am citit articolul si din pacate am regasit unele defecte in mine. Desi am aproape 22 de ani si sunt baiat, am cautat intotdeauna sa fiu mai copilaros, sa vad lumea mai optimist si mi s-a parut ca aceasta era o solutie destul de buna. Gandindu-ma la maturitate si la responsabilitatea pe care un barbat ar trebui sa le aiba, observ ca viziunea mea este putin gresita.
De acum incolo voi incerca sa-mi asum mai multe responsabilitati si sa iau lucrurile mai in serios, desi cred ca este important sa vedem lumea si ca un copil atunci cand imprejurarile ne permit acest lucru.
Poate asa voi reusi sa gasesc pe cineva cu care sa construiesc o relatie stabila.
[b]@Gea[/b] am fost placut surprins sa aud ce ai spus despre limba coreeana. Studiez la facultate aceasta limba.
Si eu am avut aceeasi problema, am observat ca nu ma potrivesc cu anumite persoane, ca viziunile noastre difera foarte mult, si nu am vrut sa mentin o relatie doar de dragul de a avea una.
GeoAlena
septembrie 14, 2014 @ 1:45 pm
[quote name=”nikicristian”]
[b]@Gea[/b] am fost placut surprins sa aud ce ai spus despre limba coreeana. Studiez la facultate aceasta limba.
Si eu am avut aceeasi problema, am observat ca nu ma potrivesc cu anumite persoane, ca viziunile noastre difera foarte mult, si nu am vrut sa mentin o relatie doar de dragul de a avea una.[/quote]
Buna Cristian 🙂 atunci hai sa ne intalnim daca esti in Bucuresti 😀 vrei?( si eu am 22 ani)
GeoAlena
septembrie 14, 2014 @ 1:51 pm
daca vei fi de acord il rog pe admin sa mi trimita mail ul tau. 🙂 multumesc( o sa mai intru diseara putin)
Cristian
septembrie 14, 2014 @ 1:58 pm
[quote name=”Gea”]daca vei fi de acord il rog pe admin sa mi trimita mail ul tau. 🙂 multumesc( o sa mai intru diseara putin)[/quote]
da, e ok sa-ti trimita mail-ul meu 🙂
GeoAlena
septembrie 14, 2014 @ 4:29 pm
multumesc Cristi 🙂
GeoAlena
septembrie 14, 2014 @ 4:33 pm
^^ ma bucur ca exista oameni frumosi
marius
iulie 13, 2016 @ 7:11 am
si eu sunt singur de cand ma stiu ,nu am reusit sa am o prietena desii am deja 38 ani..Este jalnic. eu cred ca nu sunt pentru era aceasta .Nu se merita sa fii baiat bun ,nu te baga nimeni in seama ,trebuie sa fii bagabont si tupeist ca sa realizezi ceva .Deja eu nu mai sper in minuni am realizat ca ,crediinta este pentru cei care au de toate .Omul sarac este respins chiar si din cer. Ma doare ,dar nu am am puterea sa mai cred in ceva in ziua de azi ,este prea mult pentru mine . viata este o tampenie care se termina repede .
marius
iulie 13, 2016 @ 7:24 am
SUNT PRAF FEMEILE DE AZI…DOAR BANI SI SEX VOR
Dan Ilie Baterica
iulie 14, 2016 @ 9:51 pm
Marius ce-a mai mare greseala e sa generalizezi. Sa clasezi oamnii doar dupa exeprietele pe care le-ai avut e o dovada de superficialitate . Cu sigurante sunt mii de fete la fel ca tine si multe dintre ele poate cred la fel despre barbati. Te inteleg, iti inteleg suferinta insa te inseli in afirmatiile tale. Cu siguranta ai scris aceste randuri suparat fiind insa gandeste-te ca multe persoane care citesc comentariile tale se pot simti ofensate, au principii ortodoxe de viata iar valorile lor sunt diamentral opuse cu ceea ce le acuzi tu. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne gasim linistea interioara si echilibrul. Cu siguranta nici in cer si nici pe acest grup nu vei fi respins. Doamne ajuta!
Dan Tudorache
iulie 18, 2016 @ 8:14 am
Marius, îmi pare rău să-ți fac observații într-un moment foarte dificil al vieții tale, dar ceea ce ai spus la adresa femeilor, este o mitocănie crasă. Și cu astfel de atitudini, crede-mă, vei rămâne la fel de singur ca și până acum, și la fel de frustrat ca Elena Cârstea. Am făcut comparația tocmai pentru că artista a rămas celebră în posteritate pentru afirmția „toți bărbații sunt mitocani”.
Ar fi cazul să-ți ceri scuze pentru acest derapaj și să-ți recunoști neptința și vina pentru această situație, de a nu fi capabil să ai o prietenă în 38 de ani de viață.
Știu, sună foarte dur ceea ce spun, ba poate chiar sadic, ținând cont că de curând am fost aspru muștruluiți într-un mail pentru campania „Căsătorește-te de tânăr, viața nu te așteaptă”, în care ni se atrăgea atenția pentru insensibilitate, mândrie, fariseism, etc.
Însă eu nu pot să mă port „cu mănuși” tocmai pentru că aș fi ipocrit cântându-ți în strună durerile și făcându-mă că nu văd că derapajul avut vis a vis de femei ascunde nu doar o imensă frustrare, ci suma unor probleme sufletești nerezolvate care te-au dus unde te-au dus.
Am pe cineva foarte apropiat, care de curând a ajuns la concluzia că „toate femeile sunt curve și vor bani”. Afirmația a făcut-o în repetate rânduri în ultima vreme, ca o concluzie dureroasă a vieții, pe fondul unei decepții, fiind înșelat de prietena lui. Și s-a gândit că cel mai bine este să devină și el exact ca cei pe care îi detesta pentru adulter. Însă acest om, deși are tot dreptul să fie scârbit de situație, nu are niciun drept să generalizeze și să jignească jumătate din populația acestui glob, doar pentru că cele două prietene pe care le-a avut la viața lui au fost ușuratice. Și nu are niciun argument să devină pervers doar pentru că fostele prietene au fost așa cu el. Dar nu asta este marea problemă, ci problema este că același om are propriile probleme sufletești care l-au dus în situația de a nu mai avea discernământul să înțeleagă la timp lucrurile și să se păzească de astfel de suflete bolnave prin înfrânarea până la căsătorie.
Așa că…. la această dramă personală, a contribuit masiv cu propriile patimi și conflicte cu Dumnezeu. Păcat că nici măcar acest prilej nu a fost unul de revenire în fire, de întoarcere la Hristos, de schimbare și îndreptare. Și această dramă este mai mare ca prima, că are toate sfaturile bune, are tot suportul moral… dar le refuză sistematic și nu învață din greșeli, învârtindu-se și consumându-se sufletește în cercul vicios al desfrânării.
Eu asta vreau să-ți spun Marius: gândește-te la propriile neputințe și patimi care te-au adus în situația în care te-au adus. Conștientizează-le și caută să le vindeci cu Hristos alăturea. Nu mai da vina pe femei pentru faptul că nu ai reușit să legi măcar o prietenie, deși ți-ai dorit atât de mult, pentru că degeaba inventezi saci de box pe care să-ți verși frustrările, când problemele sunt chiar în sufletul tău.
Știu că te doare ce spun, dar nu sunt autist, fie și din simplu fapt că sunt nevoit să împărtășesc drama persoanei despre care ți-am relatat mai sus. Dar adevărul spus bărbătește în față e singurul lucru realist care te poate ajuta.
Fii cinstit cu tine însuți și vei avea doar de câștigat! Pune durerea ta la picioarele lui Hristos, și indiferent că vei avea în final un suflet cu care să împărtășești iubirea sau nu, vei fi de o mie de ori mai liniștit, mai împăcat și mai împlinit decât acum.
mariussss marius
decembrie 3, 2016 @ 4:50 pm
esti admin si judeci aiurea pe cine nu cunosti personal.Ai scris mult si fara sens .Tu nu intelegi ce am spus mai sus si nici nu vei intelege niciodata.Dumnezeu nu are nici o treaba cu chestiile pamantesti.Da sunt constient ca am fost un idiot toata viata si degeaba ma destept acum fara rost nu mai are sens . INCA O DATA NU DA SFATURI DESARTE DOAR DIN SIMPLUL FAPT CA ESTI ADMIN ,DACA NU ESTI SINGUR SI AI FAMILIE SOTIE COPII ,TU NU AI CUM SA DAI SFATURI PTR CA NU INTELEGI NIMIC..TU NU INTELEGI PSIHICUL UNUI OM RATAT ,BOLNAV SI NEPUTIINTA. TU NICI NU REALIZEZI CEEA CE SPUN ,CE SA MAI ZIC DE TRAIT IN PIELEA MEA..Da pun problemele la picioarele lui acest personaj ISUS,,,si?????? ce se intampla????? ma intoarce in urma cu 15 ani sa-mi rezolv viata ?????? NU CRED .Durerea si regretele vor ramane definitiv ,chiar daca voi gasii acum pe cineva tineretea sa dus .EU ASTA REGRET CEL MAI MULT ,CA NU AM FOST BANDIT SA-MI BAT JOC DE TOATE FEMEILE CARE MI-AU IESIT IN CALE ,MACAR ERAM SI EU IN RAND CU LUMEA ,CARE MA PRIVESTE CA PE UN CIUDAT. PENTRU MINE CREDIINTA ESTE CEVA PRIMITIV FARA SENS SI NU MA AJUTA CU NIMIC …ANII MEI PIERDUTI NU-I MAI POATE INTOARCE NICI ZEII ZEILOR. scuze de gramatica ..
mariussss marius
decembrie 3, 2016 @ 4:53 pm
judeci fara rost …nu ma cunosti
Dan Tudorache
decembrie 5, 2016 @ 2:50 pm
Salutare Marius!
Este foarte posibil să te judec greșit, mai ales că nu te cunosc deloc, așa că îmi cer iertare.
Atâta doar că afirmația ta mitocană nu-și găsește nicio scuză, în niciun context, indiferent de judecățile mele greșite cu privire la persoana ta.
Am încercat să-ți dau un sfat prietenesc dar am greșit din nou crezând că este suficientă buna-intenție. Nu sunt înțelept pe măsura problemelor oamenilor și nici compasiune pe măsura durerii lor n-am. În plus, nu poți ajuta pe cine nu dorește să fie ajutat.
Însă dacă tu vrei cu adevărat să fii ajutat să treci peste această perioadă grea din viața ta și să-i (re)găsești sensul, atunci cu siguranță poți găsi un duhovnic iscusit, blând și răbdător, care să-ți îndrume pașii. Repet, numai să vrei.
Mă opresc aici ca să nu te tulbur și mai mult cu vorbele mele și îți doresc cu toată sinceritatea sănătate și împăcare cu Dumnezeu și cu tine însuți.
Sus inima!
adina
decembrie 6, 2016 @ 6:43 pm
Doamne ajuta! se poate sa iau legatura cu acest domn mariussss ?
mariussss marius
decembrie 10, 2016 @ 12:20 pm
multumesc dan …dar sunt deprimat…Am vrut sa fiu ajutat si sa fac ceva sa nu agravez situatia acum 10 ani dar ,,,nu mai pot crede in nimeni sunt ani buni si grei care mi-a afectat groaznic psihicul …D.na rodica multumesc de ajutor dar nu am nevoie sfaturi ..nu ma ajuta cu nimic..
mariussss marius
decembrie 11, 2016 @ 2:53 pm
ptr rodica -Nu vreau sfaturi ,sunt satul .
Maria
decembrie 18, 2016 @ 4:25 pm
Imi pare rau ca nu mai este un chat al tinerilor ortodocsi, asa aveam bucuria sa ne cunoastem mai bine si chiar sa legam prietenii. Nu gasesti peste tot oameni care sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine, dar atunci cand ii intalnesti vezi lucrurile altfel si te motiveaza. Doamne ajuta!
Merla Bogdan
decembrie 18, 2016 @ 10:16 pm
Doamne ajuta…. as avea si eu un mic comentariu de facut pentru ca este o situatie in care ma regasesc si eu de ani buni… pe scurt… eu am autism.. si toata tineretea mea am trait-o in lumea fantasmelor (fac haz de necaz)…. si la un momenet dat m-am indragostit de o fata foarte profunda, sensibila si ganditoare (chiar daca usor prinsa de cele lumesti) care nu a vrut niciodata sa vorbeasca cu mine… dandu-mi sictir in mod politicos ca sa nu ma raneasca… pentru ca nu avea ce sa faca cu mine… si ca ea toate fetele de care imi placea…. fugeau de mine ca de ciuma… si am stat sa ma gandesc… mai oare sunt fetele materialiste si „mitocane” (nu stiu corespondentul feminin al cuvantului mitocan) sau am eu buba la cap… si m-am rugat mult de tot la sfinti si la parinetele Arsenie Boca sa ma lumineze… care e buba…si pana la urma mi-au spus 2 fete problema mea cu sinceritate… prima a zis asa: „omulet, tu ai inima multa si minte putina, daca aveai si un strop de minte pe cat ai inima era ceva de capul tau dar asa te rog frumos sa ma lasi in pace” si a doua „mai Bogdane, tu vezi relatiile prin mintea unui copil de 13 ani, tot ce vrei tu de la o fata este sa o saruti seara prin parc, altceva habar nu ai ce sa faci cu o fata”… bun si aici s-a aprins beculetul… si mi-a venit in minte cu ajutorul pr Arsenie Boca solutia… pentru ca nimeni nu se naste invatat, toate se pot invata… asadar
Din cate am inteles pana acum cu mila Domnului si Maicii sale… daca vrei sa ai o fata langa tine… trebuie sa intelegi ce isi doreste ea, ce simte ea si cum o poti face fericita…. si cheia ca sa castigi o fata este sa intrii in lumea ei… sa o faci fericita pe interior… plus sa ai un minim coeficient de descurcabilitate in societatea comtemporana.. sa ai un servici sa poti tine o relatie si mai tarziu in societatea secularizata contemporana…
bucuria este ca toate aceste lucruri… prin mila si harul Domnului se pot invata,,, se pot toci la fel cum se toceste matematica si istoria…(exagerez putin… ideal este sa inveti mecanismele de functionare a lucrurilor.. nu sa inveti solutiile mecanic fara sa stii ce sa faci cu ele)…
Asadar… ceea ce as putea recomanda baietilor in situatia asta… in care am fost si inca sunt si eu… este 1 muuuuuuuuulta rugaciune, spovedanie, acatiste si mers la biserica si 2… sa isi gaseasa fete surori… fete cu care sa vorbeasca ca de la frate sa sora… fara sa le ceara si fara sa pretinda nimic… si de la care sa poata invata meserie… sa invete cce simte si ce isi doreste o fata… facand acest lucru am descoperit o lume minunata…frumoasa… luminoasa si sensibila…
cam aici am ajuns cu viata mea… nici eu nu am o relatie in sens de iubire ci doar ccateva prietenii amicale… pentru ca sunt in copaci cu partea materiala a vietii si mai am muuulte de invatat….
dar in concluzie…. poate fi o solutie… ccu mila si harul Domnului… pentru un baiat singur… sa caute prietenii amicale si nevinovate cu fetele… ca sa invete meserie…. si multa rugacciune..si la momentul potrivit…. cand va fi pregatit sufleste si psihologic… Domnul la toti ne va trimite in viata o relatie care sa nu ne lase sa fim singuri… adica asta cred… cu mila si harul Domnului…. ca la un moment dat in viata… Domnul ne va scoate in cale iubirea adevarata…daca noi suntrem pregatiti sa o vedem si sa o traim.
Doamne ajuta… in incheiere va cer iertare pentru mesajul lung.. si poate nesimtit… sau pentru lipsa de sensibilitate…. si il cred din suflet pe Marius… pentru ca ani de zile am fost in locul lui…. ma simteam oribil sa fuga toate fetele de mine ca de raie…dar na… cu mila Domnului si Maicii Sale am inteles ca problema era nu la fete ci la mine… fetele fugeau de mine pentru ca nu puteau fi fericite la mine…
Va doresc noapte buna… va doresc noapte buna… si ii cer din suflet iertare si lui Marius… il cred din suflet pentru ca stiu cum este…. ani de zile am fost in locul lui…
Merla Bogdan
decembrie 18, 2016 @ 10:57 pm
Doamne ajuta. Imi cer iertare pt mesajul lung si destul de ilogic si incoerent, venisem acasa de la onomastica unui prieten si eram sub euforia momentelor. Imi cer iertare daca am scris prostii si lucruri nesimtite, efectiv m-a chinuit talentul si nu le-am gandit, eram obosit si ametit. Din cate am vazut treburile sunt mult mai profunde decat atat, daca intentiile si gandurile nu sunt curate si sincere, daca nu iti pasa cu adevarat, vorbaria goala si psihologia nu folosesc la absolut nimic. Sper sa nu va deranjezei prea tare mesajul meu, nici pe fete, nici pe Marius. Astept comentarii pentru ca este o problema care o am si eu si ma preocupa si pe mine. Va cer iertare si va doresc o seara frumoasa. Cele bune. Doamne ajuta comentarii
Merla Bogdan
decembrie 18, 2016 @ 11:01 pm
Doamne ajuta. Ma retrag, o seara frumoasa. Inca o data va cer iertare pt aplombul si poate nesimtirea mesajului, v-am zis veneam de la o onomastica si nu gandeam limpede. M-as bucura sa citesc comentarii, inclusiv critici, pt ca oricand e frumos sa inveti ceva nou. O seara frumoasa. Cele bune. Doamne ajuta.
Fluturipeasfalt
martie 11, 2017 @ 8:37 pm
Dumnezeu are un plan cu noi!!
andrei123
martie 23, 2017 @ 1:55 pm
Doamne ajuta !
Vreau si eu sa va impartasesc gandurile mele:
Pana acum ceva ani am fost si eu in situatia aceasta descris in articol. Si va voi spune si solutia.
Aceasta este:
– lasati gandul / amaraciunea ca sunteti singuri pe plan secundar, viata e mai importanta decat amaraciunea;
– incercati sa va intrebati care e motivul pt care se intampla asa ceva, dar fara sa faceti din asta o intrebare care sa va chinuie zi si noapte pana va termina psihic;
– vedeti daca nu cumva raspunsul la intrebarea de mai sus este departarea de Dumnezeu, poate ar trebui sa-l cautati cumva, sa faceti ceva ce stiti in sinea voastra ca v-ar apropia de El si L-ar bucura;
– vedeti ca incepand sa-l cautati pe Dumnezeu (prin post, rugaciune si spovedanie) s-ar putea sa faceti unele lucruri frumoase si folositoare altora (dar si voua). Aceste lucruri / fapte s-ar putea sa va aduca in prezenta / compania unor fete care sa va placa. Aveti rabdare si nu sariti dupa prima fata care va iese in cale chiar daca ati asteptat 5 / 10 sau 20 de ani sa va casatoriti. Este necesar inca putin post si infranare a gandurilor si dorintelor ca sa puteti discerne ce e bine si ce nu e bine.
– daca ce am zis mai sus nu s-a intamplat e posibil sa nu fi facut ce e la primul punct;
– este necesar sa realizam ca sunt lucruri mai dureroase si mai urate si mai pline de amaraciune decat a fi fara o prietena sau sotie, nu voi da exemple dar chiar exista credeti-ma;
– e necesar sa constientizam ca daca ne dorim o relatie cu o fata atunci casatoria e pasul si urmarea fireasca a acelei prietenii (si nu trebuie sa treaca x ani ca sa se intample)
– daca totusi ati pornit intr-o relatie cu o fata e bine sa fiti constient ca acea fata s-ar putea sa nu fie totusi viitoarea voastra mireasa si sa va tineti inima in frau sa nu o ia pe aratura crezand ca gata, aia e;
– si sa inchei cu ce e mai important dintre toate, Doamne Doamne e cu noi si cu adevarat doreste sa ne fie prieten, numai noi sa vrem, restul ni le da El la timpul potrivit.
O zi binecuvantata va doresc.
Claudiu Balan
aprilie 3, 2017 @ 7:55 am
Test
Valerian Liviu
decembrie 2, 2018 @ 10:44 pm
Doamne ajura! Doamne,
dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba,
curajul de a schimba lucrurile pe care pot să le schimb,
şi înţelepciunea de a şti să le deosebesc.
valerian.liviu@yahoo.com
valerian.liviu23@gmail.com
Eu dc nu ma pot casatori ?
Doamne ajuta!
Valerian Liviu
decembrie 2, 2018 @ 10:44 pm
😕 😥 :sigh:
Johny
decembrie 10, 2018 @ 8:43 pm
In legatura cu aceasta tema am si eu neregulile mele, chiar imi doresc sa ma casatoresc si caut o fata, dar nu gasesc si caut de cand am terminat Facultatea de Teologie. Multi oameni ma intreaba cand ma insor, cand o sa imi gasesc si eu o prietena, dar m-au descurajat total unele vorbe spuse de unii cunoscuti.
Articolul asta m-a descurajat, sincer spun asta, pentru ca mi-a confirmat ce mi-au mai zis si altii si anume ca: „Persoana iubită poate apărea și la 50 de ani, și la 60 de ani” dupa cum scrie aici, mai ales ca am vazut si eu oameni care s-au casatorit la 50 de ani, iar pana atunci au fost singuri.
De cateva luni tot ma gandesc la oamenii care traiesc in concubinaj si nu vor sa se casatoreasca, dar au noroc in dragoste, dar eu care imi doresc casatoria nu am o prietena, ba chiar daca imi place de o fata ea ma evita, si nu inteleg de ce, ca nu sunt disperat sau insistent, nu am facut niciodata unei fete propunei indecente, si nici nu am jignit vreodata o fata. Ma gandesc asa ca de ce unii care nu au de gand sa se casatoreasca au relatii peste relatii, si oameni ca mine care cauta si isi doresc casatoria nu ii ajuta Dumnezeu sa isi gaseasca sufletul pereche.
Oare Dumnezeu este cel care hotaraste pentru om daca sa se casatoreasca sau nu? Daca da, de ce? Omul nu ar trebui sa fie liber sa aleaga pentru el? Eu chiar imi doresc sa ma casatoresc, dar am cativa amici care fac glume cu mine de genul: „binecuvantati parinte staret”, „Ce faci preacuvioase?”, si glumele astea ma deranjeaza atat de tare incat am jurat de mai multe ori ca nu ma voi calugari niciodata, nici daca calugaria ar fi singura cale a mea spre preotie.
Sunt deznadajduit, in momentul acesta nici nu mai am vreo speranta sa gasesc vreo fata, chiar daca eu am 24 de ani, si sunt satul de texte de genul: „ai toata viata inainte”, „ai timp sa iti gasesti mai tarziu”, „nu te grabi la casatorie”, texte spuse de oameni necasatoriti.