„Banii n-aduc fericirea dar o întreţin”

Unii zic că banii aduc fericirea, alţii mai reţinuţi spun că doar o întreţin. Degeaba ne mai ascundem după deget, trăim într-o societate unde banii sunt la mare valoare, de fapt trăim într-o lume unde banii dau valoarea oricărui lucru. De câte ori n-am întrebat pe cineva care şi-a cumpărat ceva „Cât ai dat pe el?” ca să putem să ne dăm seama cât este de valoros acel lucru?!

În societatea noastră pluteşte ideea că banii deschid orice uşa şi pot cumpăra totul . Dar, există un mare DAR, pe care societatea modernă şi cea din vechime îl scoate la iveală: „degeaba ai bani dacă nu ai şi relaţii”. De multe ori ca să rezolvi o problemă nu-ţi sunt de ajuns banii ci ai nevoie de o persoană sau de un grup de persoane cu putere de decizie care te-ar putea ajuta. Şi când zic asta nu mă gândesc la a face ceva ilegal sau la afaceri urâte ci mă gândesc la lucruri simple, cotidiene, care i se întâmplă oricui.

Dacă eşti în căutarea unui servici, capabil fiind dar cu puţină experienţă, banii n-ar putea face mare lucru, dar o persoană dintr-o anumită firmă care să te recomande ar face diferenţa. Dacă ai nevoie de un medic bun, simplu fapt că ai bani nu te ajută întotdeauna să-l găseşti, ci ar fi de mare folos o recomandare din partea unei alte persoane. Dacă ai nevoie să-ţi renovezi casa ţi-ar prinde tare bine ca cineva să-ţi recomande câţiva meseriaşi buni care ar putea să-şi facă treaba la nivelul aşteptărilor tale. La fel dacă ai nevoie de un profesor bun ca să-ţi pregăteşti copilul, sau dacă eşti în căutarea unei pensiuni  frumoase pentru o vacanţa în Munţii Apuseni, ai avea nevoie de un sfat de la cineva care a mai fost. Exemplele pot continua, cu nemiluita…

De fapt banii în sine sunt aproape nimic, o hârtie inscripţionată care poate cumpăra mult mai mult decât valorează. Dar oare de ce? Pentru că acea hârtie reprezintă un acord de încredere între stat şi cetăţenii lui, între agenţii economici externi şi cei interni, între ţările care colaborează economic la toate nivelurile.

Banii se întemeiează valoric pe o relaţie dintre doi agenţi economici. Fără acea relaţie banii n-ar fi nimic, aşa cum s-a întâmplat în Bulgaria acum câţiva ani când pe timp de criză puternică oamenii plăteau călătoria de tramvai cu ouă. Ca să cumpăr câteva pâini de la magazin trebuie să ofer ceva în schimb… şi ofer bani, dar banii sunt de fapt dovada unei munci pe care eu am oferit-o companiei unde sunt angajat, iar statul garantează banconetele ca fiind purtătoare ale muncii mele pe întreg teritoriul ţării, şi nu numai.

Astfel banii exprimă de fapt o relaţie.  Aşa stând lucrurile putem să ne dăm seama uşor că banii nu aduc fericirea şi nici n-o pot cumpăra şi cu atât mai puţin să o întreţină. Dar ce poate aduce şi întreţine fericirea? Relaţiile dintre oameni. Da, relaţiile cu ceilalţi oameni îmi pot rezolva mie toate problemele, de la cele mai mici la cele mai mari. Aşa mă învaţă princiipiile economiei de piaţă. Dar oare ce mă învaţă Dumnezeu?

Hristos Domnul ne spune că fără El nu putem face nimic şi cea mai mare poruncă este „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din toată inima ta şi din tot cugetul tău” iar a doua la fel ca aceasta „iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Nu putem să-i iubim pe cei de lângă noi decât prin intermediul lui Dumnezeu. Hristos este Calea de la mine la aproapele meu. Trebuie mai întâi să vrem să-L iubim pe Dumnezeu ca să putem să-i iubim apoi pe cei de lângă noi. El e viţa noi sutenm mlădiţele, seva circulă de la o mlădiţă la alta doar prin rădăcină, prin butucul de viţă. Bucuria noastră se transmite de la noi la ceilalţi prin harul lui Dumnezeu.

Noi ne întristăm de multe ori că n-avem bani şi nu putem face cutare şi cutare lucru şi nu ne putem cumpăra cine ştie ce, dar banii nu înseamnă nimic, ci doar relaţiile înseamnă ceva. Prima relaţie pe care ar trebuie s-o am  e cea cu Dumnezeu. El este cel care îi cunoaşte pe toţi, El le ştie inimile tuturor, ştie cum să vorbească cu ei, cum să-i convingă ca să ne fie de ajutor. Dacă-L cunosc pe Hristos, toţi mă vor cunoaşte şi pe mine, îmi vor deschide uşile, mă vor primi cu drag, îmi vor da ajutor…

Nu banii sunt problema, ci relaţia noastră defectoasă cu Hristos.

(Claudiu)