Banii vorbesc?
In zilele acestea am vorbit cu un prieten care era foarte suparat pentru ca unii tineri din oras sunt plini de bani si ii cheltuiesc aiurea. Imi spunea ca parintii lui nu au reusit sa ii daruiasca decat o masina veche de aproape 20 de ani si un apartament in care o sa locuiasca in timpul facultatii, iar altii au numai Mercedesuri, BMW-uri si vile de lux. El are o viata atat de simpla, in timp ce unii prieteni de-ai sai isi petrec vacantele in statiuni luxoase si au tot ce isi doresc.
Din nefericire tot mai multi dintre noi ii invidiem pe cei bogati si ne dorim viata lor. Suntem siguri ca viata lor este perfecta. Suntem siguri ca oamenii bogati traiesc ca in rai, dar oare chiar este asa?
Pentru crestinul adevarat banii nu ar trebui sa conteze. Crestinul adevarat ar trebui sa inlocuiasca banii cu vitrutiile. Imparatia Cerurilor nu se „cumpara” cu lei, dolari sau euro ci cu credinta, nadejde si dragoste. Daca am inlocui lupta pentru bani cu lupta pentru intelepciune, dreptate, cumpatare si barbatie, am putea trai in pace si armonie.
Observam in fiecare zi cate lucruri urate se intampla din cauza dorintei de imbogatire. Pentru bani, oamenii au ajuns sa se omoare intre ei. Atatea familii divorteaza zilnic din cauza baniilor. Salile de jocuri de noroc sunt pline de tineri care incearca sa isi inmulteasca banii primiti de la parinti. Din cauza banilor au ajuns fratii sa se certe si sa nu mai vorbeasca unul cu celalalt.
In fiecare zi ne plangem ca nu avem bani, ca tara aceasta este in criza, ca o sa ajungem muritori de foame, dar uitam ca Dumnezeu ne-a daruit cea mai mare comoara. Noi, crestinii ortodocsi Il avem pe El, pe Hristos. Noi la Taina Sfantului Botez ne-am imbracat in Hristos. La ce ne mai folosesc bogatiile daca il avem pe Hristos? Ce nevoie mai avem de bani, daca avem totul?
Insusi Mantuitorul ne avertizeaza „ca mai lesne este sa treaca camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu”.Si totusi sunt atatia oameni care isi doresc sa se imbogateasca…
Bogatia cuprinde in sine o mare primejdie. Ea il face pe om mandru, lacom, zgarcit. Mantuitorul nu condamna bogatia, ci ii condamna pe bogatii lipsiti de credinta si de mila, pe cei care nu inteleg cuvintele: „in dar ati luat, in dar sa dati”. Asadar, nu trebuie sa punem pret pe fala si pe bogatiile acestei lumi, ci sa pretuim adevarata bogatie si anume iubirea. Caci Dumnezeu este iubire.
Cu drag,
Florin G
RDF
septembrie 3, 2010 @ 6:14 pm
Draga Florine G, „cu drag” am incercat sa receptam mesajul tau si speram sa-l facem cunoscut si altora…E greu cand te gandesti ca majoritatea oamenilor sunt cuprinsi de acest microb, rareori incurabil,al „iubirii de arginti”, precum numeste Sfanta Scriptura…E si mai greu cand te gandesti ca poate tu, de pilda, traiesti in aceasta lume…Dar ce nu-mi place mie?Ca totul se accentueaza cand vine vorba de bani…TOTUL se invarte in jurul banului…Nu-mi place expresia asta:sad:In fine…Avem nevoie de un popor civilizat! Iar daca mai demult se spunea ca poporul roman s-a nascut popor crestin, cred ca acum putem afirma ca poporul roman e un popor bogat, dar ramane tot sarac:sad:Aici putem face o paralela, caci are un dublu sens;-)Avand in vedere faptul ca avem numeroase bogatii in munti etc, pe care nu le stim exploata cat se cuvine, raman saraci si ne plangem mereu de saracia noastra…Dar cel mai important mi se pare argumentul:RAMANEM saraci atata vreme cat nu-l avem pe Hristos in mijlocul nostru…Ell vine pe la fiecare:sad:dar noi suntem nevrednici, nu VREM sa-l primim..dar stim prea bine ca mantuirea nu vine cu forta, ci doar daca si noi vrem, doar atunci Dumnezeu Isi va revarsa harul asupra noastra, conlucrand cu noi :love: Domnul sa ne ajute pe toti!
RDF
septembrie 3, 2010 @ 6:16 pm
Scuze de greseli” ERATA:ramanem
(nu-)L (avem)
El
Bogdan Munteanu
noiembrie 16, 2011 @ 12:20 pm
Bietul prieten descris de autor (Florin G.) suferă pare atins de demonul invidiei, care se prea răspândeşte în ziua de azi peste tot…
„parintii lui nu au reusit sa ii daruiasca decat o masina veche de aproape 20 de ani si un apartament in care o sa locuiasca in timpul facultatii, iar altii au numai Mercedesuri, BMW-uri si vile de lux”
Dar ce să zică cei ai căror părinţi nu le-au dat nici măcar atât?!
***
Mare dreptate are autorul în observaţia lui că, avându-L pe Hristos (prin Sfintele Taine ale Bisericii) ar trebui să nu ne simţim lipsiţi de nimic. Din păcate, mulţi şi dintre cei care credem că-L avem, poate că nu-L avem şi nu-L ştim…
Zi de zi, peste tot, auzi oameni plângându-se că nu au bani, dar nu auzi pe nimeni să se plângă că nu are credinţă, perseverenţă, iubire, răbdare îndeajuns…
***
Cu adevărat, aşa cum zicea o numele unei vechi telenovele difuzate şi în România prin anii `90, „Şi bogaţii plâng” – şi, foarte adesea, cu lacrimi mai amare, pentru că s-au încrezut în bogăţia, puterea şi influenţa lor, iar de Hristos pur şi simplu nici nu au cunoştinţă.
Oare de ce ne lăsăm amăgiţi atât de uşor de aparenţa că cei care locuiesc în locuri ‘de vis’ şi sunt înconjuraţi de frumuseţi…
[url]http://munteanuk.blogspot.com/2011/10/en-few-wonders-from-uk-ro-cateva.html[/url]
…ar fi cumva lipsiţi de necazurile care îi macină pe cei de condiţie mai modestă?