Barajul şi Cheile Bicaz

La începutul lunii iunie am avut șansa de a mă bucura de câteva zile de vacanță în stațiunea Lacu Rosu. Liniștea și răcoarea sunt cele doua atribute definitorii ale acestei stațiuni. Liniște pentru că nu am auzit nicăieri muzică dată tare, sau forfotă de turiști iar răcoare pentru că zona este una dintre cele mai friguroase din țară. Drept exemplu, în prima noapte de stat acolo, termometru a indicat o temperatură de 11 grade Celsius. Aşadar adio arşiţă şi zăpuşeală.

Dacă vrei să fugi de zarva oraşelor sau de gălăgia tipică litoralului, pentru a-ţi încărca „bateriile” cu linişte, atunci Lacu Rosu este staţiunea perfectă.  Dintre obiectivele cele mai cunoscute din împrejurimi, Cheile Bicazului se află la loc de cinste. Odată ajuns în miezul Cheilor, prima senzaţie avută este că munţii par gata să te înghită sub greutatea lor.

Pe parcursul Cheilor se află trei popasuri unde se pot face achiziţii rustice de la arhicunoscuţii „meşteri olari”. Îmbucurător a fost faptul că în cea mai mare parte kitch-urile artizanale lipseau cu desavarsire. Dacă vroiai să-âi cumperi un suvenir, atunci găseai cu siguranţă ceva de bun gust, însă preţurile erau pe masura calităţii.

Spre dezamăgirea mea, deşi Cheile Bicazului sunt foarte frumoase, totuşi ele se termină brusc, cu mult mai repede decât ţi-ai dori. Mă gândesc că uneori aşa paţim şi în viaţa de zi cu zi: ce ne place mai mult se termină pe nepusă masă.

Aşa că următorul obiectiv turistic care să îndestuleze pofta de plimbare a fost Barajul de la Bicaz.  Dacă deplasarea se face din Lacu Roşu, mai întâi se ajunge în staţiunea Bicaz, apoi se vireaza stanga către Durău şi apoi dreapta, în sus spre baraj iar după câteva serpentine te vezi ajuns la locul cu pricina.

Priveliştea dinspre Baraj înspre Bicaz este pitorească şi îţi dă o stare de linişte care te face să-ţi doreşti un scaun pe care sa te aşezi comod pentru a contempla priveliştea pe săturate. Dacă totuşi vrei un pic de adrenalină atunci nu este nevoie decât să te deplasezi spre mijlocul barajului pe partea de deversare, şi să te uiti în jos preţ de câteva secude, ca să-ţi îngheţe inima în tine. Distanta mare până jos îţi taie respiraţia. Acestea fiind spuse, vă las pe voi să vă faceţi o impresie din cele câteva fotografii pe care le-am adunat pe durata traseului Cheile Bicazului – Barajul de la Bicaz.

(Dan)