Barcelona – Chelsea: un meci ca-n Vechiul Testament
Aseară am văzut un meci care va rămâne în istoria fotbalului, nu pentru că a fost spectaculos, nici pentru calitatea jocului, ci pentru deznodământul lui.
Premizele câștigării meciului erau mai toate în favoarea Barcelonei: cea mai bună echipă din lume, cu cel mai frumos fotbal de când s-a inventat acest joc, meciul s-a desfășurat pe Camp Nou în fața a 95.845 de spectatori, și miza părea să-i motiveze la maxim pe „extratereștri”: calificarea în finala Ligii Campionilor.
Pe de altă parte, Chelsea avea avantajul golului dat pe teren propriu în tur, când scorul a fost 1-0. Dar ce înseamnă un gol în fața unei mașini de fotbal care poate înscrie de 3-4 ori în câteva zeci de minute. În afară de fanii englezi, care sperau într-o minune, mai toată lumea se aștepta la o năvălire puternică a Barcelonei peste Chelsea.
În tur, Chelsea a fost acuzată că a făcut anti-joc, apărându-se tot timpul și câștigând meciul cu un fotbal urât. Cu toate acestea antrenorul lor, Roberto Di Matteo și-a încurajat pentru meciul retur jucătorii spunându-le: „Ne apărăm, nu primim gol şi ne calificăm”. Pare o nebunie să vii acasă la cea mai mare echipă din istoria fotbalului și să încerci să te aperi…
Începe meciul, și Barcelona atacă din primul minut încercând să obțină și un avantaj moral asupra celor care păreau victime sigure. Chelsea, antrenată de un italian, nație renumită pentru jocul defensiv, se așează bine în apărare și începe să-ndure driblingurile și pasele năucitoare ale adversarilor. În minutul 12 se accidentează unul din fundașii centrali ai lui Chelsea, Garry Cahill, om foarte important pentru centrul defensivei, și este schimbat cu Bosingwa.
Inevitabilul se produce și în minutul 34 Barcelona înscrie, și scorul total pe cele două manșe devenea 1-1. Barajul inpenetrabil al apărării londoneze a fost spart, fisura s-a produs, de aici încolo totul fiind mai ușor pentru Barcelona. Peste două minute John Terry, căpitanul echipei Chelsea, cel de-al doilea fundaș central, primește cartonaș roșu pentru un gest nesportiv și este eliminat. Echipa rămâne în 10 oameni și fanii de pe Nou Camp miroseau deja victoria și accederea în marea finală. Nu a durat mult, și în minutul 44 Iniesta înscrie și Barcelona conduce cu 2-0, iar per total, golaverajul din tur și retur este 2-1.
În zece minute Chelsea este la pământ: 2 goluri primite și căpitanul ei este dat afară, iar în plus stâlpii apărării au fost înlocuiți cu doi jucători de pe banca de rezerve, mai puțin valoroși.
De aici începe cronica unui meci de poveste. În acest minut 44 nimeni, sau aproape nimeni, nu mai credea că Chelsea poate să mai facă ceva, având în față tunurile unei atac cu „ghete de aur”. Am ținut cu Chelsea din primul minut și mi-am dorit să se califice, dar în minutul 44 eram convins că urmează o ploaie de goluri peste poarta lor.
Vine minutul 45+2 din prima repriză, în prelungiri, și Drogba înscrie un gol de poveste, un lob extraordinar executat cu naturalețe și simplitate. Scorul devine 2-1 și reînvie speranțele fanilor londonezi. La acest scor general de 2-2, Chelsea era calificată având avantajul golului în deplasare.
Când am văzut acest gol am zis în sinea mea: „Dumnezeu în seara aceasta le stă împotrivă celor de la Barcelona.” Parcă prea de tot erau aranjate lucrurile, parcă prea multe necazuri se abăturseră peste Chelsea, prea s-a ruinat totul în câteva minte, dar simțeam că Domnul pregătește ceva mare. Chelsea slăbise mult pe teren și parcă îmi aduc aminte cum îi zice Domnul Sfântului Pavel: „puterea mea se desăvârșește în slăbiciune” (2 Corinteni 12, 9). Înainte de gol erau prea dărâmați ca să mai spere în puterile lor, se apărau tot timpul, nu aveau mingea mai deloc în posesie și tot ce făceau pe teren nu dădea vreo urmă de speranță că s-ar putea schimba ceva.
Se încheie prima repriză. Începe ce de-a doua, în care Barcelona avea la dispoziție 45 de minute să execute o echipă care era deja în genunchi. Comentatorul meciului spunea la un moment dat: „În fața Barcelonei și un minut e mult ca să stai să te aperi”, darămite 45 de minute și în inferioritate numerică.
Barcelona atacă în forță și în primele 3 minute obține penalty. Începuseră cum nu se putea mai bine, având în față încă 42 de minute. Execută Messi, evaluat de unii ca fiind cel mai bun jucător din istoria fotbalului. Ratează! Mingea se duce în bară.
Atunci am zis încă odată, dar de data asta mai plin de credință: „Dumnezeu în seara aceasta le stă împotrivă celor de la Barcelona.” De aici încolo eram sigur că Domnul pregătește o victorie pentru Chelsea așa cum n-a visat vreodată.
Barcelona atacă continuu. Jucătorii de la Chelsea refuză să mai înainteze, ne mai dând curs niciunei mingi respinse în față, mulțumindu-se doar cu faza defensivă și așteptând să treacă minutele. ”Extratereștii” învârt mingea, și caută minut de minut să penetreze apărarea londoneză, dar nu le iese nimic: lovituri libere, cornere, centrări, șuturi, bâlbâieli… mingea refuză să intre în poartă.
Minutele trec, Barcelona insistă, Chelsea se apără eroic și ”extratereștrii” încep să-și arate neputință în fața unei echipe care nu făcea mare lucru, decât să se apare. Dar Dumnezeu era cu ei și asta schimba totul. Mi-aduc aminte cum zic Sfinții Părinți: „Când Dumnezeu vrea ceva, toată creația lucrează la îndeplinirea voinței Lui.” Așa a fost și aseară, orice ar fi făcut catalanii, mingea nu intra în poartă. Ar fi putut să joace până mâine dimineață… voia lui Dumnezeu e mai presus de orice voie omenească, sau de toate la un loc.
Erau ultimele minute și cei de la Chelsea nu mai rezistau, erau sleiți de puteri și așteptau cu sufletul la gură fluierul arbitrului, altfel orice gol al Barcelonei i-ar fi eliminat. În acest moment iar se întâmplă ceva care lasă să se întrezărească intenția lui Dumnezeu și planul Lui extraordinar: Fernando Torres scapă singur pe contraatac, singur cu portarul și înscrie un gol care aduce lui Chelsea o victorie pe care nimeni nu o credea posibilă cu 45 de minute în urmă. Chelsea nu câștigă din milă, așteptând să treacă minutele în defensivă ci câștigă triumfător și măreț, îngenunchind cea mai bună echipă din istoria fotbalului.
Mi-aduc aminte cum Dumnezeu când te ajută să biruieșt ceva îți lasă impresia la final că tu ai făcut singur totul, smerindu-Se, și ascunzându-Și lucrarea, ca din smerenia Lui să învățăm toți. Așa a făcut și cu Chelsea, le-a dat șansa unui gol de final prin care să creadă că totul a stat în puterea lor.
N-am cum să nu văd bunătatea lui Dumnezeu care îi smerește pe cei de la Chelsea la maxim în prima repriză, lăsându-i să înțeleagă că o astfel de victorie nu le stă în putere, ci doar o minune îi mai poate salva. Ziariștii au comentat meciul în fel și chip, dar toți au punctat „norocul” lui Chelsea. Unii au spus că Chelsea a sfidat „sorții” fotbalului, luptând într-un meci cu toate obstacolele posibile.
Eu personal, care sunt convins că nici un fir de păr nu se mișcă fără voia lui Dumnezeu, am văzut acest meci prin prisma unui Domn care făcea același lucru și în Vechiul Testament cu poporul Lui. Cartea lui Iosua din Sfânta Scriptură dă mărturie extraordinară despre acest mod de a lucra. În luptele pe care poporul lui Israel le ducea împotriva popoarelor din pământul făgăduinței, Domnul îi încuraja prin Iosua, conducătorul lor, zicându: „Nu te teme de ei, că i-am dat în mâinile tale; nimeni dintre ei nu va putea sta împotriva voastră” (Iosua 10, 8)
În aceeași luptă, Dumnezeu oprește până și mișcarea de rotație a pământului în jurul soarelui și a lunii în jurul pământului pentru ca poporul Lui să fie victorios: „…a strigat Iosua către Domnul şi a zis înaintea Israeliţilor: „Stai, soare, deasupra Ghibeonului, şi tu, lună, opreşte-te deasupra văii Aialon!” Şi s-a oprit soarele şi luna a stat până ce Dumnezeu a făcut izbândă asupra vrăjmaşilor lor. ” (Iosua 10, 12-13)
Și în același capitol de mai multe ori se spune că: „Şi Domnul l-a dat în mâinile lui Israel.” (Iosua 10, 35)
Iar în finalul capitolului concluzia este grăitoare: „Şi pe toţi regii acestora şi ţinuturile lor le-a luat Iosua deodată, căci Domnul Dumnezeul lui Israel lupta pentru Israel. ”
IPS Bartolomeu Anania spune în prefața acestei cărți: „…cucerirea Canaanului, deși are carcaterul unei campanii militare, este în foarte mică măsură opera armelor: ea este în principal, opera lui Dumnezeu, Cel ce se luptă alături de protejații Săi prin mijloace clasice: semne și minuni. Iordanul e trecut printr-o minune, Ierihonul e cucerit printr-o minune, și tot printr-o minune este învinsă coaliția militară a suveranilor băștinași.”
Un singur eveniment vreau să mai amintesc, acela din cartea Ieșirii, din Sfânta Scriptură la trecerea prin Marea Roșie. Atunci Moise întinde toiagul asupra mării și apa se dă la o parte, stând ca doi pereți de-a dreapta și stânga, permițând evreilor să treacă. Atunci armata egipteană, venind din urmă, intră și ea în albia mării încercând să treacă. Numai că Dumnezeu le împiedică roțile carelor încât cu anevoie se mai deplasau. Atunci egiptenii, prinși în albia mării au realizat ceva: „Să fugim de la faţa lui Israel, că Domnul Se luptă pentru ei cu Egiptenii!” (Ieșire 14, 25) amintindu-și plăgile pe care Domnul le-a adus asupra Egiptului cu puțin timp în urmă. Apa vine peste ei și toată armata Egiptului moare înnecată.
Aseară, Domnul s-a luptat pentru Chelsea!
Și asta nu pentru că ar iubi pe unii și i-ar urî pe ceilalți, ci pentru a da o lecție tuturor.
Cine are ochi de văzut să vadă!
(Claudiu)
Boitos
aprilie 25, 2012 @ 11:09 am
Claudiu, linistit te poti face comentator de stiri sportive.Asa bine ai descris meciul incat parca l-am vazut si eu.Bine ca ne-ai spus ce meci a fost ca de uitam cu totul de el.
Am vazut-o si pe mama ca se mai uita la meci ( ea nu se uita la meciuri) , si cum am fost f. ocupata nu am avut vreme de el.Si pe cand m-am culcat era terminat meciul si am si uitat sa ma interesez ce a fost.
Da, si eu cred asta, ca daca Dumezeu vrea ceva se intampla pt ca asa trebuie sa se intample, indiferent de deznodamant.Si eu am fost in situatia cand nu prea avem incredere ca Dumezeu ma va ajuta , dar vazand ca toate merg intr-un anumit fel , pe la sf. am crezut si eu.De aceea este f important ca ne lasam in grija Lui. Pt ca daca El vrea sa faca un lucru se va face, daca nu, nu , indiferent cat ne straduim noi sa facem acel lucru.
Si sa nu uitam ca Dumezeu este cu noi tot timpul, numai sa ii cerem ajutorul.
Dan Tudorache
aprilie 25, 2012 @ 11:36 am
Aceasta analogie facuta de Claudiu este una la nivel global, insa aceleasi lucrari ascunse ale Domnului se intampla si la nivel individual… mai bine spus: mai ales la nivel personal.
Tin minte ca acum cativa ani urmaream sa achizitionez ceva, dupa planul meu. Ideea este ca la un moment dat am inceput sa intampin probleme la partea de documentatie, asa incat planul meu era dat peste cap. Pot sa zic ca eram chiar frustrat ca planul meu nu se putea impini din cauza unei singure hartii care nu era emisa asa cum trebuie (nu continea tot ce trebuie, ca date). Documentul nu depindea de mine si a trebuit sa fie refacut de cateva ori insa totul in zadar. Am dat vina pe birocratie, m-am infuriat, si m-am rugat la Domnul sa o scot mai repede la capat cu ”hartia aia”. Degeaba, lucrurile nu au iesit asa cum mi-am dorit iar planul meu s-a indeplinit altfel decat l-am gandit, la o scara mai mica. Deci, nu mi-au iesit socotelile.
Nu peste mult timp aveam sa realizez ca Dumnezeu mi-a stat impotriva… ca sa nu intru in bucluc. Daca se intampla ceea ce-mi propusesem era foarte rau de mine din pricina crizei economice, dar asa… sunt bine. Nu a fost singurul caz cand am simtit ca Domnul mi-a stat impotriva tocmai ca sa nu comit o greseala. Ma minunez de marea purtare de grija a Domnului care ne ”strica” socotelile noastre inguste, ca sa se implineasca cele intelepte ale Lui.
shtugher
aprilie 27, 2012 @ 1:10 pm
era mai frumoasa prima poza
Andrei-Marin
aprilie 28, 2012 @ 10:54 pm
Bine, dar nu Drogba a înscris acel „gol de poveste” , ci Ramires (mă refer la primul gol).
Referitor la analogie nu văd nici o legătura intre meci și cele din scriptură dar nu mai zic nimic…
sdaniel
aprilie 30, 2012 @ 2:13 pm
Am vazut meciul si mi-a placut foarte mult. La fel si celalalt meci din semifinale. In schimb ma indoiesc ca Dumnezeu are vreo legatura cu acel meci sau cu vreun meci de fotbal. Nu ar avea niciun sens sau logica. Ca sa dovedeasca ce ? „influentand” un meci. Mi se pare inutila rugaciunea jucatorilor la un meci de fotbal.
Rostești formula magică, sau faci gestul magic, și Duhul are acces la rugămintea ta. Dar care este conținutul rugăciunii? Practic, nu are sens să te rogi pentru ca lucrurile să evolueze normal (natural). Pentru așa ceva nu e nevoie de intervenții acolo Sus. Înseamnă că ceea ce dorești tu, de fapt, este o încălcare a legităților naturale. Un fel de „Dragă Duhule, eu știu că mingea șutată de adversar va intra în poartă, dar te rog frumos să intervii și să o deviezi înspre bară”. Practic, orice rugăciune presupune din start aceste două elemente: faptul că Duhul nu știe ce dorești decât dacă folosești formula magică, și faptul că se solicită perturbarea mersului natural al unui eveniment.
Lucrurile devin însă și mai complicate atunci când, așa cum se întâmplă de obicei, rugăciunea unuia este opusă rugăciunii altuia. Fiecare dorea ca echipa lui să câștige. Și alături de ei mai erau probabil zeci de mii se suporteri credincioși care făceau același lucru. Cum procedează Duhul în asemenea situație? Iată câteva posibilități:
Șucărit de faptul că mii de păcătoși din ambele tabere îi mănâncă din bandwidth îi ignoră pe toți, și lasă lucrurile să evolueze de la sine – posibil, și de înțeles.
sdaniel
aprilie 30, 2012 @ 2:14 pm
Ajută tabăra care s-a rugat prima – nu e prea practic, majoritatea încep manevra miraculoasă cam în același timp.
Merge după număr, ajută tabăra care are mai mulți care se roagă – puțin probabil, că atunci România ar fi campioană mondială sau măcar acolo, pe podium.
Face rapid un inventar al faptelor bune și păcatelor tuturor celor care se roagă, și votul său merge, evident, spre cei mai virtuoși spiritual – puțin probabil, că mereu văd necredinciosi care o duc bine și superevlavioși călcați de nenorociri.
Alege absolut la întâmplare pe cine să ajute, ca să nu-și facă simțită prezența, să nu putem noi deduce că ar fi o legitate după care acționează – foarte probabil, pentru că mereu lucrurile se petrec conform așteptărilor statistice.
Dan Tudorache
aprilie 30, 2012 @ 4:22 pm
Daniel, din ceea ce ai scris deduc ca perceptia ta despre Dumnezeu este ca El sta undeva deoparte in general si isi face lucrarile numai acolo unde credem noi de cuviinta sau mai degraba spus, acolo unde ni se pare noua corect sa o faca (intr-o biserica sau manastire, la o troita, in fata unei candele, etc). Dar nu, ”Doamne fereste” sa credem ca Dumnezeu are vreun plan de mantuire si cu carciumareasa din carciuma aflata in dreptul bisericii, un plan de mantuire si cu ”dansatoarea” la bara din sexy-club, etc. Insa nu uita cateva aspecte:
a) ”Aşa cum nu cunoşti calea vântului, nici cum anume se încheagă oasele în pântecele femeii însărcinate, tot astfel nu cunoşti faptele lui Dumnezeu, oricâte va face.” (Ecc 11:5)
b) ”Nici un fir de păr nu se va clăti fără voia Mea”
c) ”Nimic nu puteţi fără Mine”
Acestea fiind spuse, Dumnezeu are treaba cu orice misca si se intampla in lumea aceasta, deci cu toti oamenii si toate lucrurile, prin urmare si cu fotbalul… si fotbalistii.
Alt aspect este ca una sunt rugaciunile oamenilor din timpul unui meci de fotbal (jucatori+suporteri) si altele sunt aciunile lui Dumnezeu. Spune Domnul prin gura profetului Isaia: [i]”Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă spre Domnul, căci El Se va milostivi de dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător. Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.”[/i]
Tinand cont si de acest lucru, rugaciunile oamenilor nu se confunda cu vointa lui Dumnezeu. Dumnezeu are planurile sale mai presus de rugaciunile jucatorilor, fie ele oricat de contradictorii. Dumnezeu poate sa asterne lucrurile aparent in favoarea uneia din echipe, insa din cu totul alte motive decat cele invocate in rugaciune. Planul lui Dumnezeu este mantuirea, nu calficarea in finala sau prima de golaveraj. Deci planurile lui Dumnezeu nu sunt partinice, ci necuprinse si neintelese de mintea umana, cea limitata in timp si spatiu… si mai ales in patimi.
Apoi, Dumnezeu, ca Legiuitor al intregii creatii are oricand posibilitatea si dreptul de a ”dribla” legile naturii, pentru a-si implini planul de mantuire cu lumea. Sa se impiedice Dumnezeu de un teren de fotbal si de o minge? Cred ca gresim daca consideram ca Dumnezeu este un simplu spectator in lumea aceasta.
Pe final, ca sa intelegi mai bine ceea ce a vrut sa spuna Claudiu in aceasta analogie, iti recomand sa citesti si articolele:
a) [url]https://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-biserica/sfanta-scriptura/17568-dumnezeu-antrenor-jucator.html[/url]
b) [url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-societate/probleme-globale/18718-hristos-si-lumea-mondena.html[/url]
Doamne ajuta!
Claudiu Balan
aprilie 30, 2012 @ 5:40 pm
Doamne ajuta Daniel!
Vroiam sa-ti mai spun inca un lucru, pe care poate nu-l constientizam. Scorul meciului dintre Barcelona – Chelsea a influentat viata a miloane de oameni, a unora mai mult, a altora mai putin.
Astfel, faptul că Chelsea e în finala înseamnă că suporterii ei vor merge în luna mai la Munchen. Acesti suporteri au si ei vieti personale, servicii si obligatii de diferite tipuri. Plecare lor implica o schimbare de planuri in viata familiilor lor, a colegilor de servici, a prietenilor, si indirect a tuturor locuitorilor din Londra.
Scorul meciului a dus la demisia lui Guardiola și la venirea altui antrenor, a carui viata cu siguranta se va schimba din acest moment… la fel si viata familiei lui.
Scorul meciului a influentat si fanii Barcelonei care au plecat suparati acasa… unii s-au refugiat in bratele sotiilor, altii in alcool, si in acest fel deciziile lor luate in urma infrangerii echipei favorite influenteaza viata oamenilor din jurul lor.
Scorul meciului influenteaza deciziile de marketing ale companiilor care vor cumpara publicitate pe arena din Munchen. Daca ar fi mers mai departe in finala spaniolii atunci marile companii spaniole s-ar fi ingramadit sa-si cumpere spatiu publicitar in cel mai vizionat meci al anului. Decizia lor ar fi implicat cu siguranta si trimiterea unor delegati la acest meci, pentru a rezolva diferite probleme.
Scorul meciului a influentat si viata jurnalistilor englezi care cu siguranta vor fi prezenti in numar foarte mare la Munchen. Daca Chelsea ar fi pierdut i-ai fi numarat pe degete.
Gandeste-te ca pe 19 mai viata oamenilor de rand din Londra se va schimba. Toti vor iesi in oras sau pe la prieteni sa vada meciul. Viata in Londra timp de 2-3 ore va fi paralizata. Iar daca vrei sa vezi ca e adevarat adu-ti aminte de meciurile Angliei de la campionatul mondial sau european, cand strazile Londrei erau pustii…
Toata lumea va fi un singur suflet cu Chelsea.
Daca Barcelona ar fi fost in finala mare parte din acesti oameni si-ar fi vazut de viata lor.
Scorul meciului Barcelona – Chelsea influenteaza indirect intreaga lume.
De altfel si deciziile tale si ale mele influenteaza intreaga lume… dar bineinteles la o masura mult mai mica.
Asa stand lucrurile, crezi ca Dumnezeu nu e constient ca prin scorul unui singur meci poate influentea viata a sute de milioane de oameni.
Nimic nu se intampla decat sub atenta Lui privire!
La Sfanta Liturghie preotii se imbratiseaza inainte de a se impartasi si zic: „Hristos in mijocul nostru!”
Hristos este in mijlocului nostru nu numai in Biserica ci in intreaga lume. Chiar El spune asta: „Voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor!”
sdaniel
aprilie 30, 2012 @ 9:56 pm
Am inteles perfect comentariile si explicatiile voastre si va multumesc pentru ele. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu ele. Eu continui sa fiu un sustinator al ideii ca interventia divina este minima sau chiar inexistenta. Altfel, niciun eveniment nu ar mai depinde de o vointa umana si ar trebui sa desfiintam orice fel de competitii (nu numai sportive) daca D-zeu este cel care decide absolut totul. La ce bun sa te mai antrenezi sau sa pregatesti minutios o activitate?
De asemenea, daca decizia a apartinut tot timpul divinitatii atunci putem sa-l facem pe D-zeu responsabil de aparitia razboaielor, a ciumelor, a catastrofelor naturale, si ma indoiesc ca sunteti de acord cu ideea asta. Nici eu nu sunt de acord cu atribuirea vreunei responsabilitati catre divinitate pentru o catastrofa. Oamenii (sau natura) produc catastrofe, razboaie etc. si tot oamenii sunt cei care aduc pacea sau fac minuni.
Suntem liberi si singuri pe aceasta planeta si este vina/meritul nostru pentru distrugerea/dezvoltarea ei. Suntem mult prea mici pentru Dumnezeu, iar el este prea intelept pentru a ne influenta in vreun fel viata. Totul este pe raspunderea si responsabilitatea noastra. Bineinteles ca la un moment se va trage linie pentru fiecare dintre noi si vom raspunde pentru tot ce am facut sau nu am facut.
Parerea mea este ca D-zeu este un fel de legiuitor. El a creat acest univers, i-a facut reguli de functionare, la fel si cu viata. A creat-o si i-a stabilit niste reguli si limite (precum durata vietii, conditii de existenta etc.). De la acest punct fiecare e pe cont propriu.
Dan Tudorache
mai 1, 2012 @ 6:02 am
Daniel, nu cred ca ai inteles explicatiile noastre de vreme ce ai tras concluzia ca interventia divina este minima/inexistenta sau ca Dumnezeu decide absolut totul (intelegandu-se prin aceasta ca anuleaza vointele oamenilor). Nici eu si nici Claudiu nu am sustinut ca Dumnezeu anuleaza vointele celorlalti oameni, dar nici ca avem un Dumnezeu pasiv, distant de creatia Sa, pe care o lasa complet sau aproape complet in mainile oamenilor. Repet, am sustinut si sustinem ca Dumnezeu este participant la tot ce se intampla in lumea aceasta caci ”Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.” (conf. Ioan 15:5)
In primul rand, opinia ca Dumnezeu a creat totul dar ca fiecare e pe cont propriu este contrazisa de o sumedenie de relatari din Sfanta Scriptura, dintre care una este citata chiar in acest articol si este parte integranta din analogie: faptul ca Dumnezeu intevine si schimba legile naturii pentru ca Israel sa invinga in lupta cu celelalte popoare din taramul fagaduintei: ”…a strigat Iosua către Domnul şi a zis înaintea Israeliţilor: „Stai, soare, deasupra Ghibeonului, şi tu, lună, opreşte-te deasupra văii Aialon!” Şi s-a oprit soarele şi luna a stat până ce Dumnezeu a făcut izbândă asupra vrăjmaşilor lor. ” (Iosua 10, 12-13).
Dar iarasi, sa nu se inteleaga ca daca am dat acest exemplu, inseamna ca Dumnezeu face o minune (o depasire a legilor naturii) pentru fiecare actiune in parte. Dumnezeu este oricum in afara legilor si nu il limiteaza nimic din ceea ce a creat.