Basketul şi Sfânta Scriptură

Acum câteva săptămâni unul din prietenii mei m-a invitat la un meci de basket unde el urma să facă câteva fotografii. Nu am fost aşa de încântat la început dar am acceptat gândindu-mă că e ceva nou şi merită să-ncerc. M-a atras zicându-mi că e un joc mai spectaculos decât fotbalul şi aproape în fiecare minut se dă un “coş”. Şi uite aşa am ajuns în sala de basket a Clubul Sportiv Militar Steaua care juca împotriva celor de la Piteşti.

A început meciul şi tot feluri de lucruri ciudate au început să se întâmple pe teren. Jocul era mediat de 3 arbitri care stăteau în teren şi îşi schimbau locurile între ei, plus încă vreo 2 arbitri pe margine, unul care stătea în faţa calculatorului şi altul care nota de zor câte ceva. Eu credeam că regulile jocului sunt simple, adica cine dă mai multe coşuri câştigă.

Arbitrii făceau tot felul de semne când opreau jocul anunţându-i pe jucători de fel de fel de încălcări ale regulilor. Comparam tot ce vedeam cu regulile din fotbal, mă aşteptam să vad “lovituri libere” sau “cornere” dar vedeam cu totul altceva. Nu puteam nici să calculez bine scorul, pentru ca unele coşuri erau de 3 puncte, altele de 2 iar unele doar de un punct, si mai mereu trebuia să fiu cu ochii pe tabelă.

Cei 3 arbitri din teren se consultau de multe ori şi se comportau ca o echipă încercând să facă faţă cât mai bine problemelor apărute în joc. Totul se întâmpla foarte repede şi tocmai de aceea prima repriză a fost pentru mine o enigmă.

Dacă nu ştii regulile jocului ai impresia că totul se desfăşoară haotic, fără noimă şi pare că cei din teren nu fac ceea ce ar trebui.

La fel este şi in viaţă. De multe ori mă gândesc de ce oare îngăduie Dumnezeu să se întâmple cutare lucru, sau de ce oare unii oamenii sunt aşa cum sunt. Şi pentru că nu înţeleg ce se-ntâmplă cu mine şi cu  cei din jurul meu (din familie, din societate, din ţară) ajung să deznădăjduiesc şi să cred că Dumnezeu nu-şi face treaba aşa cum s-ar cuveni. Rămân cu impresia ca lasă lucrurile să se desfăşoare la voia întâmplării şi nu ne mai poartă de grija aşa cum o face un părinte iubitor şi grijuliu. Ba de multe ori comportamentul Lui faţă de oameni pare paradoxal, contrariu logicii pământeşti şi gândurilor noastre.

Un necunoscător al “regulilor jocului” nu va înţelege mare lucru din ce se întâmplă în jurul lui şi din adevăratele motivaţii care stau la baza faptelor pe care le săvârşesc oamenii. Un începător în ale credinţei sau un om care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu se poate sminti foarte uşor, înţelegând lucrurile total anapoda. Un astfel de om când va întâmpina anumite necazuri sau ispite va arunca uşor vina către Dumnezeu, considerându-L cauză pentru tot răul ce ne înconjoară.

În viaţă “regulile jocului” au fost şi vor fi mereu aceleaşi. Oamenii au acelaşi motivaţii şi idealuri ca şi cei de acum 100 de ani, sau de acum 1000 de ani. Nimic nu s-a schimbat. Pe fond totul este la fel, doar forma diferă. Istoria lumii ne poate confirma asta. Cine-şi cunoaşte istoria poate să evite greşelile din trecut. Cine cunoaşte istoria înţelege regulile jocului după care se guvernează viaţa în care trăim.

Sfânta Scriptură, istoria mântuirii noastre, arată în paginile sale comportamentul oamenilor pe parcursul a 5000 de ani şi felul în care a intervenit Dumnezeu în viaţa lor clipă de clipă. Pentru cel ce citeşte Sfinta Scriptură “regulile jocului” devin din ce în ce mai clare iar comportamentul lui Dumnezeu pare tot  mai logic şi mai plin de iubire. În Biblie vedem că oamenii au fost mereu la fel: s-au iubit, s-au invidiat, s-au urât, s-au certat, s-au războit, s-au trădat unii pe alţii, au fugit după bogaţii, au dat în gât după plăceri, s-au căsătorit, au făcut copii, au îmbătrânit, au devenit mai înţelepţi. Unii s-au apropiat de Dumnezeu şi împreună cu El şi-au schimbat viaţa lor şi a celor din jur, alţii au înaintat în răutate şi au cunoscut durerile iadului încă de pe pământ. Unii au vorbit faţă către faţă cu Dumnezeu şi s-au umplut de har şi de sfinţenie… alţii au vorbit cu îngerii si s-au au trecut la cer fără să moară (Enoh şi Ilie)…

Când citeşti cuvintele Sfintei Scripturi mintea ţi se luminează şi gândurile se limpezesc. Citind, afli că tot ceea ce e în jurul tău astăzi în 2010, s-a mai întâmplat într-o altă formă şi mai de mult, şi te linişteşti pentru că şi atunci Dumnezeu a avut un plan, cum şi astăzi are. Nu e un plan prestabilit ci e un plan care vine în contrapondere la alegerile noastre greşite.

Citind mereu Sfânta Scriptură conştientizezi din ce în ce mai puternic că Domnul nu lasă nimic la voia întâmplării, şi planul Lui e unul foarte încurcat pentru mintea noastra, dar aşa de plin de înţelepciune. Citind mereu Sfânta Scriptură înveţi să-ţi laşi viaţa în mâinile lui Dumnezeu aşa cum foarte mulţi oameni au făcut-o, bucurându-se enorm de asta.

Viaţa e un joc, iar în Sfânta Scriptură aflăm regulile jocului. Cu cât le aprofundăm şi le cunoaştem mai bine cu atât orice întâmplare din viaţa noastră capătă sens. Când ştii regulile jocului eşti mai încrezător în tine şi în Dumnezeu şi asta îţi va fi de mare folos în viaţă.  Citirea Sfintei Scripturi nu e doar o recomandare literară,  ci e o necesitate a vieţii de zi cu zi.

Nu e o mare tragedie să nu ştii regulile jocului de basket pentru că poţi fi doar spectator, dar în viaţă nu există locuri în tribune, toţi suntem jucători.

Crezi că poţi face faţă fără să ştii regulile “jocului”?

(Claudiu)