Beţia – condamnată în Sfânta Scriptura

Periculoasă patimă este beţia! Ea este izvorul a multe patimi josnice, păcate grele şi răutăţi ucigătoare sufletelor şi trupurilor omeneşti. „Un mare batjocoritor e băutura beţivă, un zurbagiu alcoolul şi cine se lasă ademenit de acestea, e lipsit de înţelepciune. Nu fi printre cei care se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor, căci beţivii şi desfrânaţii sărăcesc; iar dormitul mereu te face să te porţi în zdrenţe… Ale cui sunt tulburările? Ale cui suspinurile? Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?… Ai acelora care zăbovesc pe lângă vin, şi ai acelora care aleargă să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar, el alunecă uşor, dar pe urmă muşcă ca un şarpe, şi ca o viperă varsă venin. Ochii tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi prostii. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om adormit pe vârful unui catarg… Dar nu mă doare! M-a bătut dar nu simt nimic. Când mă voi trezi, mai vreau vin!” (Prov. S. 20,1; 23,20-21,29-45).

„Amărăciune sufletului, iată ce e: vinul băut peste măsură fie din poftă, fie călcând greşit. Beţia îl întărâtă pe prost până la ceartă, slăbeşte tăria şi deschide răni. La un ospăţ cu vin nu-ţi mustra aproapele şi nu-l dispreţui în veselia lui, nu-i spune vorbe care să-l supere  şi să nu-l sâcâi cerându-i ceva.” (I. Sir. 31,34-35).

„Vai celor ce se scoală de dimineaţă şi aleargă după băuturi îmbătătoare! Vai de cei care până seara târziu se înfierbântă de vin! Vai de cei ce beau vin (băuturi îmbătătoare) la ospeţele lor, cu chitară, alăute, timpane, flaute, etc. şi nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd lucrul mâinilor Lui. De aceea poporul Meu va fi dus în robie fără să bage de seamă, mai marii lor vor fi doborâţi de foame; iar gloata se va usca de sete! De aceea, iadul îşi deschide de două ori lăcomia sa, şi-şi cască gura peste măsură: acolo se vor pogorî toate mărimile Sionului, gloatele sale şi chiotele cele de veselie. Şi astfel, cei mici vor fi doborâţi, cei mari smeriţi, şi privirile trufaşe vor fi plecate… Vai de cei viteji la băut vin şi de cei puternici în amestecarea băuturilor tari… Iată, şi aceştia se clatină de vin şi rătăcesc drumul din pricina băuturilor beţive. Preotul şi proorocul se poticnesc de băutură, sunt biruiţi de vin, înnebuniţi de spirt, se înşeală în vedenii, şovăiesc în hotărâri. Toate mesele sunt pline de vărsături, nici un loc curat nu mai este. Şi totuşi, zic: „Pe cine vrea acesta să înveţe…?” (Is. 5,5,22; 22,7-8)

„Luaţi aminte de voi înşivă ca să nu se îngreuieze inimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia şi cu grijile veacului acestuia (lumii deşarte) şi fără de veste să vină asupra voastră ziua aceea. Căci ca o cursă va veni peste toţi cei ce şed pe faţa a tot pământul. Privegheaţi, dar, în toată vremea rugându-vă, ca să vă învredniciţi a scăpa de toate cele ce vor să fie şi a sta înaintea Fiului Omului. (Le. 21, 34-36)

„Oare cine este sluga cea credincioasă şi înţeleaptă, pe care l-a pus Domnul său peste slugile sale (Păstorii peste păstoriţii lor, conducătorii peste popor, învăţătorii peste şcolari şi părinţii peste copiii lor) ca să le dea lor hrană, (învăţătură) la vreme? Fericită este sluga aceea, pe care venind Domnul său o va afla făcând aşa. Adevărat grăiesc vouă, că peste toate averile sale o va pune. Iar dacă zice acea slugă rea în inima sa: Zăboveşte Domnul meu a veni! Şi va începe a bate pe cei ce slujesc împreună cu el şi să mănânce şi să bea cu beţivii, veni-va Domnul slugii aceleia, în ziua în care nu-l aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie. Şi-l va tăia pe el în două, şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.” (Mt. 24,45-51)

Sfântul Apostol Pavel sfătuieşte pe creştini a se feri de beţii şi de cortegiul lor de blestemăţii, zicând: „Ca ziua cu bun chip să umblăm, nu în ospeţe şi în beţii, nu în curvii şi în fapte de ruşine, nu în pricini şi în pizmă; ci vă îmbrăcaţi în Domnul nostru îisus Hristos, şi purtarea de grijă a trupului să nu o faceţi spre pofte.” (Rom. 13,13-14)

Nu vă faceţi idolatri, precum unii dintr-înşii, precum este scris: „Şezut-a poporul de a mâncat şi a băut şi s-a sculat de a jucat. ”  (I Cor. 10,7)

Am scris vouă, să nu vă amestecaţi, să n-aveţi legătură cu acela care, numindu-se frate (creştin), rămâne desfrânat, sau lacom, sau slujitor de idoli, sau grăitor de rău, sau beţiv, sau răpitor; cu unul ca acesta nici să nu mâncaţi împreună”. (ICor. 5,11 Comp. Efs. 2.2-3;Filip4,19).

Dumnezeiasca Scriptură ne istoriseşte că Noe şi fii săi, după scăparea din potop şi ieşirea din corabie, „s-a făcut lucrător de pământ” în care semăna seminţe, ca să producă roade bune. El a sădit şi viţă de vie. Scăpat din potop şi împăcat cu Dumnezeu, Care 1-a binecuvântat, Noe cu cei trei feciori ai lui, trăiau în pace şi fericire. Ce s-a întâmplat după aceea? După ce s-au copt strugurii Noe a stors must din ei într-un vas.

Odată, după ce a fiert mustul şi s-a făcut vin, necunoscându-i tăria, a băut mai mult, s-a îmbătat şi după aceea culcându-se a adormit. Pe când dormea, Noe s-a dezgolit. Ham, feciorul său, crud la minte, auzind de la fiul său Hanaan că tatăl său Noe s-a dezgolit, s-a dus şi văzându-1 aşa, a râs de goliciunea tatălui său, spunând aceasta şi celorlalţi fraţi ai săi: Sim şi Iafet. Aceştia fiind cinstitori de părinţi şi luminaţi la minte, au luat o haină şi mergând cu feţele îndreptate în altă parte, au acoperit cu ea goliciunea tatălui lor…

Noe trezindu-se, a cunoscut câte i-a făcut feciorul său cel mai tânăr (nepriceput) şi a zis: „Blestemat să fie Hanaan! Slugă să fie el fraţilor săi!” Apoi binecuvântându-i şi pe ceilalţi fii credincioşi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sim şi Hanaan să fie slugă lui! Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să locuiască el în locaşurile lui Sim şi Hanaan să fie slugă lui” (Fac. 9).

Iată ce a izvorât din beţie: greşeală, tulburare, blestem şi asuprire. Blestemul izvorât din beţia lui Noe, a rămas până azi pe spatele lumii. Pofta popoarelor şi a neamurilor de a stăpâni, asupri şi robi unele pe altele, sunt roadele acestui blestem. Noe, al doilea Adam, părintele omenirii, s-a îmbătat o singură dată şi iată, urmările rele ale beţiei au rămas până în ziua de azi.

Din boala beţiei ca şi atunci şi azi, ţâşnesc felurite nelegiuiri şi păcate grele: tulburări, ucideri, hule, mânii, urâciuni şi blesteme, ca dintr-o fântână spurcată. Clocoteşte lumea şi azi de blestemăţii, din cauza beţiilor! Blesteamă părinţii pe copii şi copiii pe părinţi, soţia pe soţ şi soţul pe soţie, frate pe frate şi om pe om. Geme lumea de blestemele izvorâte din beţii. Ea sparge case, căsnicii, frăţii şi prietenii, spulberând până şi bunăvoirea dintre oameni.

Dracii din iad, n-au alte slugi mai credincioase şi harnice, pentru a atrage sumedenii de bărbaţi şi femei din toate ramurile societăţii, în gurile iadului lor vremelnic şi veşnic, ca băutura şi beţia, cu ajutorul căreia a pierdut şi pierde sumedenie de suflete omeneşti.

(Despre patima beţiei – Alcoolismul, o fiară care înghite bărbaţi, femei şi copii – Cezar Salahor)