Biserica trebuie să fie vârful de lance al educației în societate
Acum câteva zile l-am cunoscut pe domnul Florin Șinca, un tânăr comisar-șef în Poliția Română, un om credincios și un mărturisitor a lui Dumnezeu. Învățat să văd în societate oameni politici, oameni de afaceri și conducători de instituții, depărtați de Dumnezeu, întâlnirea cu domnul Șinca a fost pentru mine o mică revelație dumnezeiască. Mi-a arătat Domnul că are oameni plini de credință în toate colțurile și domeniile societății, și că El îi poate „pescui” pe cei aflați în necredință, oricând, de oriunde, ba încă și pe cel mai îndârjit luptător împotriva lui Hristos îl poate transforma în vârful de lance numărul 1 al propovăduirii Evangheliei în lume.
Am avut o mare bucurie să aud de la acest om că: „scopul Poliției Române este să vegheze ca legile creștine să nu fie încălcate în societate”. Deasemenea a fost ca un balsam pe sufletul când l-am auzit vorbind de apărarea neamului nostru, de apărarea Bisericii și a credinței, de jertfa înaintașilor noștri cărora le datorăm prezentul. Mi-am schimbat părerea despre Poliția Română, o părere întemeiată destul mult pe fapte din fosta Miliție comunistă, decât pe realitea prezentă.
Totuși un astfel de om nu poate suplini atribuțiile președintelui României sau ale primului-ministru. Un om de afaceri credincios nu poate suplini atribuțiile unui senator, sau unui comandant din armată. Un medic devotat și iubitor de oameni, nu poate suplini atribuțiile unui gardian de penitenciar sau a unui asistent social care are grijă de bătrâni și copii orfani.
Credința și faptele unui singur om, nu sunt de ajuns pentru a mântui neamul românesc. Sau altfel spus: nu vrea Dumnezeu să facă totul în societate printr-un singur om devotat Lui, deși ar putea. De altfel, printr-un singur Om, a mântuit Dumnezeu lumea, dar acel om este chiar Dumnezeu făcut om, și rămas Dumnezeul-Om în veșnicie.
Suntem în perioada dintre Învierea Domnului și Înălțarea lui la cer, când El a rămas în lume încă 40 de zile, pentru a adeveri tuturor Învierea Sa. De ce S-a înălțat la cer? Putea rămâne printre noi până la sfârșitul veacurilor, și cu multă înțelepciune, prin prezența Sa văzută ar fi putut schimba lumea. Dar n-a vrut asta ci a considerat că e mai bine să rămână nevăzut și să încredințeze lucrarea Sa de mântuire a lumii apostolilor și aceștia s-o dea mai departe episcopilor, și aceștia s-o transmită preoților, și preoții să ducă Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare cătun din lumea aceasta.
Vrea Dumnezeu să ne cointereseze pe toți la acest plan de mântuire a lumii. Așa a plăcut voii Sale, ca eu să mă pot mântui nu datorită unui om ci datorită jertfei multora, ca în acest fel să ne îndemne la unire și smerenie.
Așa este și în neamul nostru românesc. Nu este de ajuns o mână de oameni între mii de corupți și necredincioși, ca să lumineze și să mântuiască neamul, ci de mai mulți.
Aici apare rolul covârșitor al Bisericii în societate. Soluția lui Dumnezeu este ca neamul nostru să aibă cât mai mulți creștini devotați și fiecare la locul în care este așezat, să fermenteze aluatul, să fie exemplu bun, să mustre conștiințele prin propria trăire, să renască dorința de a trăi frumos în ceilalți oameni.
Știm cu toții asta, dar problema este: Cum îi schimbăm pe oameni? Care este soluția cea mai bună prin care un stat își poate educa ai săi cetățeni să fie cinstiți, uniți, credincioși și harnici?
Prin educație, corect. Dar dacă profesorii care educă sunt ei înșiși necinstiți, ne-motivați și slab pregătiți? Dacă cei care țin frâiele educației în minister nu prezintă istoria reală a neamului în manuale? Dacă chiar ei își manipulează copiii și tinerii pentru a deveni roboței de făcut bani pentru multinaționale? Dacă chiar sistemul de învățământ îi învață pe copii să nu creadă în Dumnezeu și să nu le fie dragă știința?
Din cauza unei educații strâmbe, avem oameni slabi pregătiți, fără vocație, nemotivați și dornici de câștig ușor, chiar prin hoție. Din cauza educației apar oameni slabi în toate domeniile. Dacă am sta mai mult să analizăm acest lanț cauzal, am vedea că toți suntem de vină, nu doar cei din educație.
Și totuși, care este ieșirea din acest cerc vicios? Cine poate schimba un om îmbătrânit în pacăte sau un tânăr educat în patimi?
Dumnezeu, Creatorul nostru, singurul știutor al inimilor noastre, poate pescui un om și-l poate schimba în orice moment al vieții lui. Cuvântul lui Dumnezeu propovăduit și împărtășit omului care trăieșe în păcat, de slujitorii Bisericii, poate schimba ceea ce părea de ne-schimbat. De ce? Pentru că Dumnezeu, spre deosebire de sistemul de învățământ și educația de acasă, lucrează din interior spre exterior, din inima omului către mintea lui.
Conștiința este cel mai puternic mecanism de îndreptare a omului lăsat lui de Dumnezeu. Din naștere, omul are legături strânse (ființiale) cu Creatorul Său, una din ele fiind vocea lui Dumnezeu în el: conștiința. Înregistrează tot, e necruțătoare și nu ne susține în neadevăr și minciună. Conștiința crează zi de zi premizele schimbării noastre, bazele informative pe care se va întemeia pocăința noastră înaintea lui Dumnezeu. Conștiința poate fi înăbușită parțial, poate fi acoperită un timp, chiar și îndelungat, dar niciodată omorâtă, ci dimpotrivă, reînvie cu glasul ei puternic când te aștepți mai puțin. Cum de conștiința ne mustră nu doar după ce am săvărșit răul ci și înainte de a-l săvârși, ca și cum am avea în noi un mecanism, care prevestind ce alegeri vom face în viitor, reacționează?
Cum de conștiința ne mustră în intensitate conform cu gravitatea păcatelor pe care le-am făcut sau urmează să le facem? Cu cât păcatul pe care-l facem aduce mai multă suferință celor din jur cu atât mustrările de conștiință sunt mai puternice. Asta înseamnă că de fapt, acest mecanism al conștiinței se definește din start raportându-se la alți oameni din jur.
Cum de mustrările de conștiință se diminuează sau dispar atunci când ne cerem iertare sau când reparăm în parte sau complet suferința pe care am cauzat-o? Cum de uităm lucruri foarte importante, dar răul făcut unei persoane ni-l amintim instant atunci când ne întâlnim cu acea persoană?
Un conducător de stat înțelept ar înțelege că doar Biserica prin Cuvântul lui Dumnezeu poate ajunge sincer și dezinteresat la inima omului și doar Harul Preasfintei Treimi poate convinge un om să se schimbe și să rămână ferm pe acest drum.
De aceea spun că Biserica ar trebuie să fie vârful de lance al educației în societate pentru un stat. Pentru că ea e singura care poate ajunge în cele mai ascunse zone ale sufletului omenesc. Hristos-Dumnezeul nostru, e singurul care poate vindeca rănile adânci ale oamenilor, răni care-și arată efectul în exterior prin multă indiferență față de aproapele și prin răutate.
Pentru statul român, a desconsidera rolul Bisericii Ortodoxe în societatea românească, acceptând atacurile progresive la adresa ei, presupune o dorință fățișă de a avea cetățeni cărora le lipsesc marile valori ale unui om: credința în Dumnezeu, familia și iubirea de țară și neam.
Cine contestă zidirea de noi biserici în România, contestă însăși faptul că doar Dumnezeu prin slujitorii Săi mai poate schimba lumea. Singura sursă de lumină a societății este Învierea lui Hristos, care nu vine de altundeva decât din altarul fiecărei bisericuțe. În afară de asta, Totul e întuneric.
Un conducător înțelept ar înțelege că primarul din nu-știu-ce oraș care delapidează fondurile publice, nu va fi niciodată un om cinstit, chiar dacă-i aplici legea, chiar dacă face temniță câțiva ani, ci doar dacă îl ajuți să înțeleagă că a greșit și îl ajuți să-și dorească să fie alt om. Este un proces așa de delicat, încât numai Dumnezeu știe să mângâie și să mustre sufletele în același timp.
Sănătatea cetățenilor unei societăți stă în puterea cu care Evanghelia se propovăduiește în ea. Occidentul nu este exemplu de societate sănătoasă, ci doar de bună-stare materială temporară… Alungarea lui Dumnezeu din mijlocul ei, va avea efecte dezastroase pe termen lung.
Chiar dacă există și creștini care nu-i fac cinste, Biserica trebuie să fie vârful de lance al educației în societate, pentru ca ea oferă cel mai înalt ideal omului: îndumnezeirea, pe care niciun domeniul al societății și nicio instituție nu-l mai propune.
Creștinismul este lumina lumii și a Europei implicit. Tot ce este în afara lui Hristos este minciună și va produce tuturor multă durere.
Omul își va găsi sensul vieții sale și al vocației în lume, doar ascuns în Dumnezeu.
(Claudiu Balan)
sdaniel
mai 4, 2015 @ 3:11 pm
Buna Seara!
Inainte de toate as vrea sa spun ca in toata istoria Romaniei (cu exceptia perioadei comuniste) Biserica a fost varful de lance al educatiei in societate si cam orice s-a intamplat in istoria noastra (si bune si rele) a fost influentat intr-o masura mai mica sau mai mare de Biserica. Poporul roman si Biserica Ortodoxa nu pot fi disociate pana in anul 1944, s-au cladit si sprijinit unul pe celalalt.
Acum sa revenim la pasaje din articol.
[i][b]”Așa este și în neamul nostru românesc. Nu este de ajuns o mână de oameni între mii de corupți și necredincioși, ca să lumineze și să mântuiască neamul, ci de mai mulți.”[/b][/i]
Aproape 99% din populatia tarii este crestina, nu au cum sa fie mii de corupti si necredinciosi la o mana de crestini. De fapt problema este ca crestinii nostrii sunt corupti, de altfel, sunt doar crestini declarativ, faptele lor sunt total neortodoxe. Biserica noastra nu invata pe nimeni sa fure, dar totusi enoriasii sai o fac.
[i][b]”Cum îi schimbăm pe oameni? Care este soluția cea mai bună prin care un stat își poate educa ai săi cetățeni să fie cinstiți, uniți, credincioși și harnici?
Prin educație, corect.”[/b][/i] Da, de acord, dar uite ca prin educatia religioasa nu s-a reusit, cred ca solutia o poate da o [b]educatie civica[/b].
Indirect chiar recunoasteti asta; „[i][b]Din cauza unei educații strâmbe, avem oameni slabi pregătiți, fără vocație, nemotivați și dornici de câștig ușor, chiar prin hoție.”[/b][/i] Pai bun, atunci solutia nu este sa inlocuim educatia laica cu cea religioasa, ci sa face sistemul de invatamnt laic mult mai performant, la fel ca in Finlanda, Norvegia sau Franta.
[i][b]”Cine contestă zidirea de noi biserici în România, contestă însăși faptul că doar Dumnezeu prin slujitorii Săi mai poate schimba lumea. Singura sursă de lumină a societății este Învierea lui Hristos, care nu vine de altundeva decât din altarul fiecărei bisericuțe.”[/b][/i]
Mi se pare o justificare pur cantitativa, simplista, de genul hai sa facem cat mai multe biserici (desi populatia scade) ca sa crestem lumina in societate. In 2015 accentul se pune clar in orice domeniu pe CALITATE si nu prin cantitate. Astfel, cei care contesta construirea de biserici si catedrale nu o fac din rautate sau pentru a nega Biserica ci, cateodata pentru a aduce Biserica pe calea cea buna. Construirea atator de multe catedrale, biserici denota faptul ca Biserica are destul de multi bani (in conditiile in care mai nimic nu iei gratis de la Biserica) si i-ar putea folosi pentru a ajuta oamenii nevoiasi, a sprijini cultura, civismul, sanatatea etc.
[i][b]”Occidentul nu este exemplu de societate sănătoasă, ci doar de bună-stare materială temporară…”[/b][/i]
Eu cred ca Occidentul (plus Canada, Israel sau Australia) si unele state asiatice (gen Japonia, Coreea sau Singapore) sunt cele mai bune exemple (si cam singurele) de societate sanatoasa (si cu bunastare materiala).
Eu cred ca se face prea des o confuzie in articol intre Dumnezeu si Biserica si intre societate si nevoi spirituale individuale.
[i][b]”Chiar dacă există și creștini care nu-i fac cinste, Biserica trebuie să fie vârful de lance al educației în societate, pentru ca ea oferă cel mai înalt ideal omului: îndumnezeirea, pe care niciun domeniul al societății și nicio instituție nu-l mai propune.”[/b][/i]
„Indumnezeirea” este un tel abstract individual, societatile lucreaza cu lucruri palbabile.
Seara Frumoasa!
sdaniel
mai 4, 2015 @ 3:17 pm
Cu respect, o intrebare pentru admini.
Nu poate fi scoasa functia de verificare a fiecarui mesaj? E dificil (ca timp) sa urmaresti daca s-a publicat comentariul, sau cand. Sau sa iti corectezi (macar gramatical) propriul mesaj. Poate chiar impiedica un dialog mai cursiv.
Pentru a nu fi inteles gresit, voi spune ca inteleg ca aceasta casa (site) are reguli pe care trebuie sa le respectam, iar o inasprire a acestora s-a facut cu un motiv bine intemeiat.
Andrei Calin
mai 4, 2015 @ 4:57 pm
Nu ca dupaia o sa fie mesaje care nu le plac adminilor.
Roxana
mai 5, 2015 @ 12:59 pm
Buna ziua Claudiu,
Politistul cel crestin este in eroare. Scopul politiei este „apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice, in conditiile legii.”
Extras din legea politiei romane nr.218/2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 305 din 9 mai 2002
„În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, extras din Constitutie, articolul 1, alineatul 5.
Este obligatoriu sa respectam legile romane, nu pe cele crestine. Politia nu are atributii sa vegheze la respectarea legilor crestine.
O zi buna!
Claudiu Balan
mai 5, 2015 @ 4:46 pm
Polițistul este în primul rând om. Iar acest om de care vorbim își cinstește Creatorul, și are conștiința că legile creștine sunt mai înalte decât legile statului.
Prin urmare, cine împlinește legile lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură face de mii de ori mai mult decât polițistul care împlinește doar legea statului român.
Doamne ajută!
Roxana
mai 5, 2015 @ 5:52 pm
@Claudiu
Sigur ca da. Este in primul rand om si daca opina ca persoana privata despre credinta sau despre orice altceva nu aveam nicio treaba.
Dar vorbeste despre politia romana, ca om din interior si asta este altceva, pentru ca nu o face ca persoana privata ci ca functionar public.
Evident, ca ateu ma infricosez. La ce sa ma astept daca asta declara un comisar-sef? Cati mai sunt ca el? Cum sa mai am eu incredere in politia romana?
Mai citeste cineva articolul asta si mai si crede dupa aia ca chiar e adevarat. Politia, ca institutie, nu are treaba cu crestinismul sau cu legile lui. Alta ii este menirea.
Ia sa nu mai fie Politie o saptamana sa vedem unde ajungem in tara asta cu 90% crestini.
[i]”legile creștine sunt mai înalte decât legile statului”. [/i] Asa crede si domnul Florin Sinca?
Dan Tudorache
mai 5, 2015 @ 8:18 pm
Hristos a înviat, Daniel!
Îți înțeleg frustrarea și îmi pare rău de situația neplăcută dar timpul nu este cea mai bună resursă a noastră și din păcate nu va fi prea curând.
Nu putem modera în timp real (util) dialogurile, ceea ce din experiență știu că duce la tergiversări care, pentru a fi lămurite, necesită și mai mult timp decât dialogul în timp real.
Așa că a rămas ca alternativă preaprobarea, care în situația actuală este greoaie, fapt ce fragmentează și descurajează comunicarea.
Și desigur, nu mai este posibilă funcția de (re)corectare a mesajului, o opțiune foarte utilă de altfel.
Îmi pare rău de situație, dar nu cred să revenim prea curând la vechea modalitate și vă rog pe toți să aveți înțelegere.
O seară liniștită și o recomandare de noapte bună: https://www.youtube.com/watch?v=Cnfj6QCGLyA
Dan Tudorache
mai 5, 2015 @ 8:59 pm
Bună-seara Roxana!
Legile unui stat, ale oricărui stat, sunt forma juridică, instituțională, a unor norme morale care le-au precedat în timp. Aceste norme morale / conduite / percepte etice / obiceiuri au fost încapsulate de mii de ani în religiile / culturile dominante ale lumii. Deci mai întâi a fost norma morală religioasă ori convenția social-culturală și mai apoi a avut loc instituționalizarea normelor cele mai reprezentative pentru întreaga societate… sau au fost impuse prin forță (teorare) de stat cele seculariste, cu consecințele de rigoare.
Cât privește legile statului român, ele sunt de inspirație creștină, pentru că indiferent dacă îți place sau nu, creștinismul a dominat Europa vreme de mai bine de un mileniu și tocmai această religie stă (încă) la baza culturii și legislației europene.
A pune în antagonism ”legile” creștine cu legile țării înseamnă a nu recunoaște temelia social-culturală pe care s-au fundamentat aceste legi (mai puțin legea avortului la cerere).
În realitate însă legile statului apără în mod implicit și chiar explicit valorile și principiile creștine.
Pentru ușurința exemplului didactic redau cele zece porunci, după calapodul cărora îmi voi croi argumentația:
”1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fii desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.”
Porunca nr. 4, aceea de a cinsti ziua Domnului este deja instituită ca zi liberă (de odihnă) în mai toate țările lumii. Duminica nu se muncește (nici sâmbăta), iar dacă se muncește în această zi (aceste zile) angajatorul este descurajat să apeleze la repetare pe termen lung prin impunerea unei remunerații duble per zi de sărbătoare. Nu este luni zi de odihnă, nu este marți, nu este miercuri, nu este joi, nu este vineri. Este legalizată sâmbăta și în mod special duminca. Oare de ce? Nu pentru că tocmai creștinismul a condus la o astfel de legiferare? Nu mai zic că în cazul țării noastre mai avem și alte zile libere naționale tocmai pentru că sunt mari sărbători creștine, și știi că de curând am sărbătorit Paștele, iar prima și a doua zi de Paști sunt instituite/legalizate ca zile de odihnă.
Porunca nr. 6 a devenit lege de stat în toate statele lumii (cu excepții de la lege desigur) dar mai înainte a fost cultivată de iudaism, apoi de creștinism. Deci când Poliția Română apără drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, printre care și dreptul la viață, împlinește defapt dezideratul creștin care a dus la concretizarea acestor legi: să nu ucizi.
Porunca nr. 7 este apărată prin lege în spațiul public. Este interzisă practicarea relațiilor intime în spațiul public, oricât consens ar fi la mijloc, la fel și afișarea fără ”uniformă”. Deci Poliția Română împlinește legea creștină când veghează la respectarea bunelor moravuri în spațiul public. Iar în spațiul privat e treaba omului ce face, e liberatatea lui, iar statul român nu a legiferat ceva punitiv în acest sens pentru că nu este Inchiziție.
Porunca nr. 8 cred că nici nu are nevoie de alte comentarii. Este de la sine înțeles că Poliția Română este datoare să vegheze la respectarea dreptului la proprietate și să se autosesizeze când legea este încălcată în acest sens. Furtul/hoția/delapidarea/deturnarea de fonduri/falsul în acte/încălcarea dreptului de autor și toate formele de furt care duc la strângerea de averi ilicite este contracarată prin legile statului și tocmai prin aceste legi se apără legea creștină ”să nu furi”.
Porunca nr. 9 este și ea instituționalizată de statul român, cu răspundere penală în caz de încălcare: http://legeaz.net/cod-penal-actualizat-2011/art-260-cpen
Poruncile 1,2 și 10 nu sunt legiferate/instituționalizate pentru că țin de dreptul persoanei la liberă conștiință și mai ales nu sunt acțiuni cu finalitate fizică imediată ca celelalte… însă precizez, așa… ca un detaliu ”nesemnificativ” că Parlamentul României, care este organul reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare a României… are ca simbol în spatele mesei de prezidiu o cruce foarte vizibilă și mai ales are ca emblemă celebra acvilă cu crucea creștină în plisc: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_Rom%C3%A2niei.
Revenind la linia principală, mai sunt și multe alte legi creștine care au influiențat direct sau indirect forma și sensul legislației naționale și internaționale. Până și principiul de a face diferența dintre litera legii și spiritul legii la care fac apel avocații în pledoariile lor este de esență creștină. Încă de acum aproape două mii de ani apostolul neamurilor făcea deosebirea dintre formalismul legii și spiritul ei, condamnând ”litera” goală: [i]”Şi o astfel de încredere avem în Hristos faţă de Dumnezeu; Nu că de la noi înşine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înşine, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu, Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, [b]nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu[/b]”[/i]
Așadar, când Poliția veghează la respectarea legilor naționale, veghează în mod implicit la respectarea legilor morale care le-au generat! (mai puțin legea avortului la cerere, lege de emanație ateistă)
Și Poliția Română are de-a face cu creștinismul mai mult decât bănuiești ca instituție, și în acest sens, pe lângă exemplele de aplicare pratică date mai sus, vom publica cât de curând un material cu dovezi de origine și simbolistică creștină cu care s-a identificat Poliția Română încă de la originile sale.
Sunt de opinie că ar trebui să te înfricoșezi mai degrabă de posibila ateizare/secularizare a reprezentanților Poliției, nu de alta, dar istoria națională recentă ne arată că tocmai prin ateismul militant a fost posibilă transformarea Poliției în Miliție, cu consecințele de rigoare: https://www.youtube.com/watch?v=_oWmscdCjeg
În final, te-ai simțit revoltată pentru faptul că un creștin, fie el și reprezentant al poliției, consideră că „legile creștine sunt mai înalte decât legile statului”. Eu cred că ai fi foarte împăcată cu această prioritizare a moralității creștine față de legile statului dacă mâine se legiferează, să zicem, ca toți ateii din românia să fie exterminați iar domnul comisar, sau alt polițist cu conștiință creștină îți ia apărarea pentru că realizează că legea este în conflict cu legile creștine. Sigur, e un exemplu didactic (dar mai știi ce le trăznește la ăștia 90% creștini?) însă în istoria națională recentă (tot fac caz) era perfect legal să torni dușmani ai poporului, care să fie condamanți fără drept de apel la ani grei de temniță pentru ”uneltire contra ordinii de stat”. Însă creștinii (cei asumați, nu mimați) nu au făcut niciodată așa ceva. Însă ghici cine s-au pretat la astfel de acte devenite legale?
Iar în Germania nazistă era perfect legal și chiar salutar să deconspiri evrei pentru a fi ”tratați” în litera legii. Ba chiar era ilegal să adăpostești astfel de ”pericole sociale”. Și totuși au fost unii care au considerat că există o lege morală mai presus de niște legi anti-umane și anti-creștine temporare. Și și-au riscat viața încălcând vremelnica lege națională de inspirație nazistă dar împlinind legea morală.
Iată de ce, legile creștine sunt mai presus de legile statului: primele sunt întotdeauna desăvârșite, veșnic aceleași, puse în slujba iubirii de Dumnezeu și de oameni dar cele ale statului pot fi denaturate, uzurpate și instrumentate împotriva propriilor cetățeni.
E sătulă umanitatea de tirani care și-au exterminat proprii cetățeni cu legea în mână. Elita românească interbelică, țăranii care s-au opus colectivizării, studenții, preoții, muncitorii și toți cei care s-au opus instaurării comunismului… au fost trimiși în lagăre, închisori sau în fața plutoanelor de execuție… cu Codul Penal în mână. De către conaționali. S-a aplicat legea. Fără conștiință. S-a întâmplat și se va mai întâmpla. Iar unii, știi tu care, uneltesc de zor la asta și în țara noastră.
Seara bună!
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
mai 6, 2015 @ 4:43 pm
@ Dan
„A pune în antagonism ”legile” creștine cu legile țării înseamnă a nu recunoaște temelia social-cultural ă pe care s-au fundamentat aceste legi (mai puțin legea avortului la cerere).
În realitate însă legile statului apără în mod implicit și chiar explicit valorile și principiile creștine.”
Si APOI
„Poruncile 1,2 și 10 nu sunt legiferate/inst ituționalizate pentru că țin de dreptul persoanei la liberă conștiință și mai ales nu sunt acțiuni cu finalitate fizică imediată ca celelalte…”
Eu nu înțeleg argumentul aici și văd o contradicție.
Deci, legea creștină > legea română.
În legea creștină a doua idee pe care Dumnezeu o scrie pe acea tăblie este „Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.”. Eu citind înțeleg că aceasta este o problemă foarte importantă pentru Elohim. Polițistul nostru cu conștiință ar trebui să inte în casa mea și să distrugă chipurile mele cioplite (postere în mare) inclusiv icoanele soției (care intră la categoria orice altă asempnare).
În legea română este cât se poate de ilegal ca el facă asta. Iar legea este inspirată de un drept fundamental al omului vechi de la revoluția franceză încoace (și de inspirație cât se poate de atee dat fiind autorii).
Deci, ce morală ar trebui să respecte al nostru polițist zelos?
Dan Tudorache
mai 6, 2015 @ 5:50 pm
Salut Feon.
În general și de principiu nu există contradicții între legile statului și moralitatea Bisericii. Altfel ar fi fost un conflict continuu între stat și Biserică, ceea ce nu este. În cea mai mare parte legile țării noastre nu intră în conflict cu viziunea creștină, ci o apără. Intră în conflict doar în mică parte din totalul legilor, însă cu efecte devastatoare (dreptul la avort, cel mai flagrant dintre ele; legalitatea consumului de tutun dar și a ”ierburilor ușoare”, și alte câteva). Cred că este foarte ușor de observat lucrul acesta.
Însă, principial vorbind nu există nici identitate între legile creștine (defapt moralitatea Bisericii) și legile statului, și nici creștinii nu urmăresc instituționalizarea moralității în toate formele ei, cu prescripții punitive, pentru că nu suntem popor de inchizitori.
Exemplul dat cu icoanele soției, dincolo de faptul că este utopic, este și de mult sancționat de Biserică pentru că iconoclasmul, cu ale sale vărsări de sânge, a fost condamnat ferm prin sinodul al VII-lea ecumenic. Așadar, de ce vrei frăția ta să pui pe tapet incriminarea icoanelor în discuția de față, ca și cum ar fi legitim moral pentru un creștin să le distrugă? Mai mult, porunca în cauză, chiar dacă am interpreta-o în stil protestat, spune ”să nu-ți faci chip cioplit” iar nu ”să distrugi chipurile cioplite din casele altora”.
Nu ți se pare că faci proces de intenție polițistului în cauză?
Dacă obiecția cu icoanele ar fi venit din partea unui protestant poate că aș fi căutat circumstanțe atenuante. Dar așa…
A vedea o incompatibilitate între calitatea de creștin și cea de polițist este la fel de absurdă ca cei care văd o incompatibilitate principială între credință și știință.
A fi polițist nu înseamnă a renunța la conștiința creștină în timpul serviciului, ci înseamnă tocmai a veghea la respectarea legilor cu conștiința în funcțiune.
A căuta astfel de noduri în papură unui polițist creștin denotă reflexe ante-decembriste.
Cu părere de rău.
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
mai 6, 2015 @ 6:45 pm
Bine, de accord cu ce scrii, dar ai evitat cu grație întrebarea.
Uite, că tot zici de avort. Un polițist este pus de șef să o ajute pe o femeie din arest care dorește un avort, să îl obțină. Asta implică niște acte, contactarea unui medic, o programare și o escortă la spital, pază acolo și înapoi.
Dacă el refuză și eliberează femeia ea nu va putea să avorteze căci dacă intră în orice spital va fi prinsă. Dacă el o ajută nu facilitează un păcat capital?
Deci, ce ar trebui să facă polițistul?
(Te rog nu mai devia și dă un răspuns onest. Important e cum ACȚIONEAZĂ polițistul nostru ipotetic indiferent pe ce justificare își bazează fapta: biblie, moralitatea bisericii, legea din noul testament, levitic sau legea romaniei.)
Dan Tudorache
mai 6, 2015 @ 8:24 pm
Feon, eu credeam că răspunsul la întrebarea de final este de la sine înțeles pentru orice creștin, indiferent de funcția în care se află ori meseria pe care o practică. N-am avut intenția evitării mai ales că ceva foarte asemănător cu subiectul acesta s-a mai tratat pe site acum câțiva ani: https://www.ortodoxiatinerilor.ro/cariera/17767-meserii-imorale
Exemplul dat de tine în ultimul comentariu este unul cât se poate de elocvent, mai ales pentru breasla doctorilor ginecologi.
Deci, ce ar trebui să facă polițistul nostru real sau ipotetic? Același lucru pe care îl face doctorul ginecolog creștin: refuză serviciul avortului, și orice complicitate cu această pratică.
Exemple:
http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/doctorii-care-refuza-sa-faca-avorturi-trebuie-sa-aducem-viata-nu-sa-luam–91165.html
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/04/18/dr-ionel-cioata-ginecolog-anti-avort/
Sper că acum să fii mulțumit de răspuns.
Pentru că e târziu, îți urez Noapte Bună!
Carol
mai 6, 2015 @ 10:57 pm
Hristos a Înviat !
Acum am citit articolul și comentariile, sper să văd și conferința. Am citit câte ceva despre domnul Șinca și despre cartea sa despre martirii poliției române.Am găsit cartea în format digital, pe bucăți, sper să am timp să o lecturez zilele ce vin !
Nu faceți eroarea colosală să confundați faptele de credință ale unuia, principiile unui funcționar cu mulțimea.Tatăl mei este funcțional în același sistem, în ministerul de interne, dar eu niciodată nu am divinizat această istituție, nu am avut impresia că ea apără moral creștină, mai ales din faptele angajaților ei, pe care-i cunosc destul de bine. Să fie printre ei un creștin trăitor, așa cum găsim printre soldații romani, să fie chiar un procent mărișor, în unele perioade, dar contează mult politica celor care conduc statul.
Dacă omul este creștin, jandarm, polițist, și este trimis de guvern să oprască prin forță oameni care-și apără moșia, la Pugești, contra multinaționalelor care doresc să otrăvească solul țării cu gaze de șist? Iar ei, paradoxal, au icoane cu Sf Arhanghel Mihail, în toate birourile, dar opresc rezisțența națională, ajută la ceva?
Și-n imperiul roman au fost perioade bune, rele, perioade crunte pentru creștinism, și perioade mai bune, care au ajutat răspândirea creștinismului, dar nu putem spune că imperiul roman este imperiu creștin, să pretindem respect pentru imperiu în toate perioadele sale, și nici chiar in cele de glorie a creștinismului în imperiu.
Medicul, asistentul medical, trebuie să vegheze asupra moralei creștine. El nu are dreptul să dea nici un medicament avortiv. Dar se dau….. ca și asistent practicant, conduceam, duceam neputincios o fată gravidă la ginecolog, căreia, i se spunea cu părere de rău de către doctor, care prin jurămîntul de mic spune că nu are voie să dea nimic avortiv, că nu poate face avort…. îmi venea să urlu, nu știam cu să-i zi că e o crimă…. dar mă-sa din spate, că e mică, că nu a știut, vai ce necaz, și nu poate face avort…. păi în Italia, nici dacă te duci cu zeci de mii de euro, nu fac doctorii avort…. în occidentul ăsta macabru, cum fac doctorii români, urmași ai creștinismului… spitalul, creație creștină, primele spitale fiind vasiliade, acum, abatoare de copiii………
oameni buni, să fim raționali, și homosexualii fac apel la morala creștină, am văzut interviu cu pastor protestant care găsea fundament biblic că patima homosexuală este normală, că biblia condamnă nu sodomia, ci sodomia forțată, că Sf Apostol Pavel se înșela…. și dracii pot aduce argumente că ei te îndrumă pe fundamente biblice !
Lipeam afișe pentru a semna părinții pentru ora de religie, afișe lipite și la primărie. Mă prind milițienii comunitari, că nu am voie în spațiu public, și voiau să-mi dea 5 mil amendă. Merseserăm cu colindul pe la ei de curând, cu copiii orfani, și vai, ce buni erau, ce credincioși….. apoi le explic cum stă treaba, că trebuie să informăm despre ora de religie, că am lipit și la primărie…. fiind comunitari și țin de primărie, mulți dintre ei au fost angajați
că au făcut campanie electorală pentru primar, unii abia au liceu industrial. Ei zic da, așa e, respectăm biserica, dar dacă șeful nu ne-a zis…. iar șeful, fiind sunat, se știe despre ce e vorba zicea că înțelege, dar nu poate da ordin să ne lase, că e chestie groasă, cu guvernul, cu religia…….. primesc doar avertisment…….. ca argument, am lipit afișe pentru ora de religie, am și acum hărtia…………..apoiiii, offff, cum să nu mă aprind domnilor, contra lor? Când văd fariseim, când un simplu cuvânt să ne lase, era de ajuns? Creștini, cu icoane acolo la ei prin birouri, cum vizite oficiale ale inaltilor bisericii, ale tinerilor din biserică, apoi să ne dea amendă că vreăm să nu se scoată religia din școli? E posibil așa ceva?
Nu, nu mai există urme de creștinism, mai grav este fariseimul. Să spună, domnilor suntem păgâni, masoni, avem alte chestii, dar respectăm majoritatea.Avem nevoie de morala religioasă, avem nevoie de cetățeni care să aibă respect față de stat.
http://basilica.ro/romanii-ortodocsi-din-germania-inregistrai-cu-sigla-rx-106370.html
Uitati aici, Germania. Cere să se știe toți rotodocșii, de diferite națiuni, să se poată da acele procente pe venit către cultul lor, să poată beneficia în școli de ore religioase conforme cu credița lor. La noi, se încearcă scoaterea orelor de religie, deși ne bombardează mereu cu alinierea la standarde europene.
Asta trebuie să facă un stat democratic autentic, respectând drepturile omului, drepturile mulțimii. Să ia aminte la psihologia maselor, la credința majorității, ca putând să aibă acces la educație religioasă, să aibă liniște și pace sufletească, nestingherit, dând și cezarului partea sa. Apoi în fișa postului de asistent, chiar în domeniul privat, specifică, în Germania, că trebuie să ții legătura cu duhovnicul pacientului, lucruri care la noi, nu sunt specificate.
Pe noi ne repezeau asistenții, când mergeam la practică, că nu sunt obligați să ajute practicanții, în Germania, așa ceva este precizat în fișa postului, ceea ce este și normal, logic.
Dan Tudorache
mai 7, 2015 @ 7:24 am
Adevărat a înviat, Carol!
Supărat de dimineață?
Ai adus în atenție ideea să ”Nu faceți eroarea colosală să confundați faptele de credință ale unuia, principiile unui funcționar cu mulțimea.”
Foarte bine! În virtutea reciprocității situației te-aș ruga să nu mai repeți eroarea colosală de a confunda faptele de necredință ale unui funcționar public, cu însăși principiile și rolul instituției în care lucrează. Pentru că una este funcționarul corupt, incompetent ori pur și simplu leneș/delăsător și alta este instituția, cu regulile ei de funționare și rolul pe care-l are în societate.
Revenind la subiectul de bază, observ și eu la creștinii noștri botezați, ba chiar duși pe la biserică, o duplicitate care nu doar frizează fariseismul cel mai abject dar a devenit patologică.
De pildă, soția mea a trebuit să meargă în săptămâna luminată la spitalul județean pentru un control de rutină a sarcinii. După ce doctorița ginecolog (nu dăm nume) a ieșit din blocul de operații, soția a fost martoră la un scurt dialog între această doamnă doctor și o femeie tânără. Nu a auzit ce au discutat dar după ce s-a terminat dialogul și și-a văzut fiecare de drum a auzit foarte clar răbufnirea vocală a doctoriței: ”Ei, asta-i bună… cum să fac așa ceva în Săptămâna Luminată? E păcat strigător la cer să fac așa ceva acum”.
Desigur, putem deduce fără riscul de a greși, că fusese vorba de rugămintea unui avort la cerere.
Numai că aceeași doctoriță face avorturi pe bandă rulantă la cabinetul privat în timpul anului! Și asta în timp ce în cabinetul ei are icoană cu Maica Domnului și Mântuitorul Hristos, pusă pe perete.
Asta da schizofrenie morală! Ții icoana cu Împăratul Vieții pe perete, iar în spate, la nici cinci metri, măcelărești suflete și trupuri nevinovate. La cererea clientei, desigur.
Și în aceeași situație sunt cei mai mulți doctori ginecologi din țară, botezați ortodocși și aceeași care la ultimul recensământ s-au declarat ortodocși… dar care practică în meseria lor cele mai anti-creștine fapte ale veacului XXI.
Întrebarea mea este ce face Biserica prin păstorii ei (ierarhi, preoți, diaconi, teologi) ca să-i catehizeze pe acești doctori și să-i scoată din mirajul acestei barbarii înstăpânită peste țara noastră ca o ciumă care decimează prin complicitate tacită prezentul și viitorul țării? Pentru că după atâția ani este evident că predicile din amvon nu sunt suficiente pentru combaterea acestui flagel.
Câți ierarhi s-au gândit să-și cheme la apel enoriașii cu halate albe ca să le ceară socoteală pentru ”creștinismul” practicat la locul de muncă și eventual să-i excomunice dacă mai persistă în genocidul împotriva copiilor nenăscuți?
Câți au dat măcar o circulară de atenționare, dedicată doctorilor ginecologi?
Câți ierarhi au pus piciorul în prag pe această chestiune extrem de gravă, cu care cu toții suntem de acord că este inacceptabilă.
Câți ierarhi s-au gândit să distribuie broșuri în cabinetele ginecologice (evident, cu permisiunea doctorilor) din cuprinsul eparhiilor, pentru a informa despre viziunea creștină asupra vieții intime, cu implicațiile de rigoare? Că sunt pline cabinetele de broșuri informative ale ateilor, despre cum să recurgă creștinii la anti-concepționale sau cum să ”rezolve” o ”sarcină nedorită”.
Câți preoți s-au dus la cabinetele ginecologice din parohiile lor ca să spună, doar să spună, măcar odată, o singură dată, că practicarea avorturilor [b]îi exclude pe respectivii doctori de la comuniunea/împărtășirea cu Dumnezeul în care ei declară că cred[/b]! și că asta înseamnă o cădere gravă din creștinism. Câți?
Iată de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă. Pentru că Biserica Ortodoxă Română, prin păstorii ei, nu reușește să-și catehizeze păstoriții, să-i îmblânzească din pornirile barbare și să-i facă Oameni, decât într-o prea mică măsură. Desigur, există și excepții vrednice de toată lauda, dar în genere cred că ar trebui, ca fii ai Bisericii, să recunoaștem cinstit că situația aceasta este dovada unui lamentabil eșec al păstorilor noștri, dar mai ales o trădare flagrantă a crezului creștin din partea mirenilor, care ne sunt fii, fiice, frați, veri, unchi, părinți, prieteni ori chiar noi înșine.
Închei cu rugăciunea: Scoate Doamne sfinți păstori care să scoată din bezna crimelor premeditate neamul acesta, și din toate păcatele sale.
Cinste însă mirenilor anonimi care stau în fața cabinetelor de ginecologie pentru a convinge tinerele mame să nu-și ducă pruncii la execuție.
Mă înclin în fața acestor vredinci ostași ai lui Hristos!
Roxana
mai 7, 2015 @ 10:53 am
Eu cred ca supravietuirea din lumea asta vine prima si dupa aia fericirea de pe lumea cealalta, pentru cei care o vor bineinteles. Constiinta religioasa are un grad de inadecvare la lumea in care ne-am nascut si traim. Daca noi toti traiam acum 500 de ani, aveam alta discutie.
Daca o institutie, fie ea Politia sau un spital public sau [i]whatever[/i], trebuie sa ofere servicii publicului, servicii care intra in conflict direct cu legile crestine, sau ma rog, hai sa zic constiinta religioasa a prestatorului, atunci se cheama ca persoana respectiva nu isi poate indeplinii atributiile de serviciu. Daca spitalul public trebuie sa presteze avorturi pentru ca este un drept fundamental pe care il garanteaza statul, atunci nu poate decat sa angajeze doctori care fac asta sau are probleme. Esti crestin? Foarte bine, nu este numai gineco pe lumea asta, mai e si pediatrie, oncologie, neurochirugie… .Sau, evident, iti faci spital privat crestin si oferi ce servicii vrei tu.
Ma gandesc la un musulman care aplica pentru un post la macelarie privata in Bucuresti, dar la interviu vine si spune ca de fapt religia nu ii permite sa taie animale decat halal, dar el vrea sa fie macelar intr-o macelarie unde nu se sacrifica halal.
Sau la primarul crestin care cununa civil, daca maine se da drumul la cununiile persoanelor de acelasi sex si el refuza sa oficieze ca nu ii permite constiinta.
Fiecare este liber sa aiba ce constiinta vrea el. Dar cand e vorba de un contract in care pe o parte sunt cerinte clare de fisa postului iar pe o parte sunt bani primiti ca remuneratie, nu vad ce treaba are religia si valorile ei. Te angajezi sa faci o treaba sau cauti alte optiuni.
Daca ai constiinta religioasa care iti impune restrictii, asta este alegerea ta si iti asumi faptul ca unele optiuni iti sunt inchise.
Politistul Florin Sinca este angajat al Politiei Romane si platit din banii nostrii ca sa vegheze la respectarea legilor statului roman, nu la respectarea legilor crestine. Este o distinctie importanta indiferent cate analize facem pe tema care lege a inspirat-o pe care.
Nu exista incompatibilitate intre meseria de politist si situatia personala de crestin practicant a lui Florin Sinca. Doar faptul ca el nu stie care este scopul Politiei si pentru ce este platit.
Luciana
mai 7, 2015 @ 11:37 am
@sdaniel
Multi dintre noi suntem tentați sa afirmam ca se construiesc mult prea multe biserici decât ar avea nevoie populația, dar nu este deloc așa.
Locuiesc intr-o zona nu foarte aglomerată, unde sunt construite atât case, cât și blocuri. Socotind trei statii de autobuz: una la stanga, alta exact in dreptul locuintei mele si cealalta la dreapta constat ca tot atatea sunt si bisericile construite.
De cativa ani incoace, in zilele in care se fac colivi pentru pomenirea mortilor in postul Pastilor, eu sunt cea care se ocupa de dusul colivei și va spun ca preoții fac cate trei slujbe in fiecare sambata pentru a putea acoperi nevoile populației din acea zonă si biserica e arhiplina de fiecare data, fara exagerare.
Si atunci? Sunt prea multe biserici?
Dan Tudorache
mai 7, 2015 @ 12:29 pm
Mie însă mie se pare un tupeu grosolan să afirmi despre o persoană pe care nu o cunoști deloc, și încă una cu funcția de comisar-șef și doctor în istorie, că [b]nu știe care este scopul Poliției Române și pentru ce este plătit[/b].
E ca și cum, cineva care nu te cunoaște, afirmă sec că tu nu știi care sunt funcțiile managementului și pentru ce ești plătită, doar pentru că nu este de acord cu opinia ta cu privire la prioritizarea legii în fața conștiinței.
Eu zic că de la a nu fi de acord cu o opinie la a discredita profesionalismul unei persoane e totuși cale lungă.
Trecând însă peste această obrăznicie, fondul disensiunii ”filosofice” din polemica de față este raportul de subordonare între moralitate și legislație, sau mai nou, între moralitate și precizarea sarcinilor de serviciu din fișa postului.
Noi creștinii suntem de părere că moralitatea și conștiința creștină primează în fața prerogativelor legale, atunci când intră în conflict unele cu altele.
Tu, Roxana, ești de părere că prerogativele legale (și contractuale) primează în fața moralității (legile creștine), atunci când intră în conflict unele cu altele. Și ai dat exemplul avortului.
Ca urmare, te invit să recitești articolul 29 din Constituție, care este legea fundamentală a țării, că tot ai făcut caz de legalitate: http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-29-constitutie
Însă dincolo de legile în funcție, consecințele logice ale adoptării opiniei tale sunt foarte interesante în planul practic. Câtă vreme conștiința se subordonează legii, indiferent de situație, dacă cumva se ajunge iarăși în situație dramatică a adoptării unor legi abuzive față de cetățean, nu mai există mecanism de reacție împotriva abuzurilor din partea funcționarului public, iar el devine o fidelă unealtă de executare a abuzurilor. El pur și simplu pune în aplicare legea, oricât de absurdă ar fi, oricât de nocivă, pentru că nu conștiința primează, ci legea.
Drept urmare, mâine, dacă societatea asta ”periculos” de creștină (statistic vorbind) decide prin referendum și prin lege ca ateii din România să fie exterminați pentru că ”s-a constatat” că reprezintă ”un pericol social pentru ora de religie”, atunci instituțiile în drept, ar trebui să extermine cu sârg pe atei pentru ca funcționarii instituțiilor respective (creștini majoritatea) să-și poată îndeplini atribuțiile de servici.
Exact așa gândeau și securiștii când ne torturau eroii și martirii: că ei își fac datoria de serviciu. Puținii torționari care au dat interviuri exact așa și-au scuzau genocidul la care au luat parte: era sarcină de serviciu. Nicolschi, unul din călăii neamului, era absolut convins că scapă țara de fasciști (vezi Memorialul durerii).
Cam în această direcție bat consecințele acestei atitudini depersonalizate, nedemne, și mai ales fatale în caz de viciere a legislației.
Însă eu nu mă îndoiesc că nu ai avea conștiință Roxana, și că nu folosești valorile tale morale în îndeplinirea sarcinilor de serviciu! Altfel ai fi fost doar un roboțel excelent programat să se miște pe coordonatele fișei postului, dincolo de care… ”java script error”.
Doar că-ți place să provoci pentru a căuta nod în papură creștinismului ortodox, că poate, poate îl prinzi în offside.
Ai afirmat că ”Constiinta religioasa are un grad de inadecvare la lumea in care ne-am nascut si traim.”, ceea ce mi se pare o observație excelentă. Desigur, că există un grad de inadecvare, mai mare sau mai mic, în funcție de distanța dintre idealul creștin și situația reală din teren.
Conștiința, ca glas al idealului însă nu este inadecvată, de vreme ce este desăvârșită iar idealul realizabil, dovadă fiind multitudinea de sfinți. Inadecvată este situația reală, în care creștinii (luăm cazul particular) nu se ridică la înălțimea idealului pentru că… se complac la nivelul broaștei.
Să ne gândim însă cât de inadecvată era conștiița religioasă de factură creștină la începuturile creștinismului, în plină idolatrie și barbarie. Eu zic că acum chiar suntem în vacanță față de timpurile acelea.
Revin însă la polemică: creștinismul nu este particular în manifestare ci integral, acasă și la serviciu, peste tot pe unde respiră creștinul respectiv. Acesta este creștinismul asumat.
Creștinismul dedublat, în care ești creștin doar acasă în timp ce la serviciu prestezi jocuri de noroc sau comercializezi țigări… este parodie.
Drept urmare, atunci când Cezarul intră în conflict cu Dumnezeu… creștinismul asumat intră în ilegalitate, ceea ce nu e nou sub soare.
Însă până atunci, meseria de ginecolog sau de polițist nu este doar pentru atei ori liberi cugetători, ci și pentru creștinii ăștia ”fundamentaliști”.
Am însă și o idee Roxana pentru supărarea ta vis a vis de îndrăzneala de a fi polițist creștin: ce-ar fi să facem o petiție prin care să cerem parlamentarilor noștri reînființarea Miliției pentru problemele ateilor și liber cugetătorilor iar Poliția să rămână pentru problemele creștinilor?
Împăcăm și capra și varza. Atei pentru atei și creștini pentru creștinii.
O zi frumoasă în continuare, Roxana!
Roxana
mai 7, 2015 @ 3:12 pm
[i]Mie însă mie se pare un tupeu grosolan să afirmi despre o persoană pe care nu o cunoști deloc, și încă una cu funcția de comisar-șef și doctor în istorie, că nu știe care este scopul Poliției Române și pentru ce este plătit.[/i]
[i]E ca și cum, cineva care nu te cunoaște, afirmă sec că tu nu știi care sunt funcțiile managementului și pentru ce ești plătită, doar pentru că nu este de acord cu opinia ta cu privire la prioritizarea legii în fața conștiinței.[/i]
Daca ma intreaba cineva de management, eu nu bag ateismul in definitie. Chiar daca acord un interviu pentru asociatia ateilor. Tine de profesionalitate.
Nu stiu de ce trebuie sa ma acuzi de tupeu grosolan si de obraznicie. Scopul Politiei este definit prin lege. Am citat-o mai sus. Comisarul-sef, doctor in istorie, a fost citat ca a spus:
„scopul Poliției Române este să vegheze ca [b] legile creștine [/b] să nu fie încălcate în societate”.
si eu asta am comentat. Ce a spus omul. El vorbeste ca expert in domeniu dintr-o pozitie de conducere. In acest context parerea lui nu este o simpla opinie, are greutate.
Incalc legea a 4-a crestina de cate ori pot. Legea statului zice ca daca lucrezi duminica esti platit dublu ca in zi de sarbatoare. Legea crestina zice ca sa nu lucrez.
Deci, ma vad in conflict cu politia in definitia unui comisar-sef.
Constiinta nu se subordoneaza legii, dar nu putem sa incepem nici sa interpretam legile asa cum ne taie pe fiecare capul sau constiinta personala.
Dan Tudorache
mai 7, 2015 @ 5:01 pm
Fii fără grijă Roxana, nu ești în niciun fel de conflict cu Poliția Română în cazul de față, oricâți creștini ar fi înrolați în ea.
Ești în conflict doar cu Dumnezeu. Și cred că de aici izvorăște și pasiunea de a răstălmăci scripturile, de a face procese de intenție conaționalilor creștini și de a le strecura stigmate prin discursuri mai ceva ca fotbaliștii mingea printre picioare.
Ca să nu mai zic că dacă îți duci fantezia proceselor de intenție în extremis, precum exemplul cu porunca a 4-a din ultimul comentariu, riști să nu mai fii luată în serios. Cel puțin eu nu pot.
Totuși, se pare că putem cădea și de acord, fie doar și parțial, ceea ce nu poate fi decât motiv de bucurie.
Seara bună și inima senină, alături de familie!
sdaniel
mai 7, 2015 @ 6:27 pm
@LucianaU
Nu am spus niciunde ca sunt prea multe biserici, nu am cum sa fac astfel de evaluari. Am spus ca se construiesc multe si ca se investesc multi bani in ele (care ar fi mai utili in alte domenii), iar accentul ar trebui pus pe CALITATE. Ceva de genul exemplului dat de tine.
Dan a dat niste domenii unde biserica este deficitara, fiind prea confesionala si mai deloc misionara. Reproduc cateva pasaje ale lui Dan, sa vezi unde ar putea fi utilizati cu folos spiritual pentru Biserica, enoriasi si societate:
„Întrebarea mea este ce face Biserica prin păstorii ei (ierarhi, preoți, diaconi, teologi) ca să-i catehizeze pe acești doctori și să-i scoată din mirajul acestei barbarii înstăpânită peste țara noastră ca o ciumă care decimează tacit prezentul și viitorul țării? Pentru că după atâția ani este evident că predicile din amvon nu sunt suficiente pentru combaterea acestui flagel.
[i]Câți ierarhi s-au gândit să-și cheme la apel enoriașii cu halate albe ca să le ceară socoteală pentru ”creștinismul” practicat la locul de muncă și eventual să-i excomunice dacă mai persistă în genocidul împotriva copiilor nenăscuți?
Câți au dat măcar o circulară de atenționare, dedicată doctorilor ginecologi?
Câți ierarhi au pus piciorul în prag pe această chestiune extrem de gravă, cu care cu toții suntem de acord că este inacceptabilă.
[b]Câți ierarhi s-au gândit să distribuie broșuri în cabinetele ginecologice[/b] (evident, cu permisiunea doctorilor) din cuprinsul eparhiilor, pentru a informa despre viziunea creștină asupra vieții intime, cu implicațiile de rigoare? Că [b]sunt pline[/b] cabinetele de broșuri informative ale ateilor, despre cum să recurgă creștinii la anti-concepțion ale sau cum să ”rezolve” o [b]”sarcină nedorită”[/b].
[b]Câți preoți s-au dus[/b] la cabinetele ginecologice din parohiile lor ca să spună, doar [b]să spună[/b], măcar odată, o singură dată, [b]că practicarea avorturilor[/b] îi exclude pe respectivii doctori de la comuniunea/împă rtășirea c[b]u Dumnezeul în care ei declară că cred[/b]! și că asta înseamnă o [b]cădere gravă din creștinism. Câți?[/b]
Iată de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă. Pentru că Biserica Ortodoxă Română, prin păstorii ei, nu reușește să-și catehizeze păstoriții, să-i îmblânzească din pornirile barbare și să-i facă Oameni, decât într-o prea mică măsură. Desigur, există și excepții vrednice de toată lauda, dar în genere cred că ar trebui, ca fii ai Bisericii, să recunoaștem cinstit că situația aceasta este dovada unui lamentabil eșec al păstorilor noștri, dar mai ales o trădare flagrantă a crezului creștin din partea mirenilor, care ne sunt fii, fiice, frați, veri, unchi, părinți, prieteni ori chiar noi înșine.”[/i]
sdaniel
mai 7, 2015 @ 6:33 pm
Adevarat a înviat, Dan!
Nu este o frustrare a mea faptul ca comentariile necesita preabrobare, era doar simpla intrebare. Spre deosebire de Andrei 🙂 am inteles perfect aceasta regula. Chiar daca au mai fost intarzieri, acestea au fost publicate chiar daca veneau de la atei (cum e Roxana) sau cu aplecari agnostice (gen Andrei) sau un ortodox mai atipic ca mine. Ba chiar v-as reprosa faptul ca mi-ati publicat unele comentarii pe care le-am regretat singur ulterior :), cand le-am recitit.
[i]”..soția mea a trebuit să meargă în săptămâna luminată la spitalul județean pentru un control de rutină a sarcinii…”[/i]
Felicitari si Doamne ajuta!
Dan Tudorache
mai 7, 2015 @ 7:57 pm
Daniel, cu mare drag îți scriu în prag de noapte.
În primul rând îmi cer iertare că sfârșitul postului mare m-a prins în poziție polemică față de tine, vădit inflamată (vorbesc de articolul Anticreștinismul comunist). Am citit atunci gândul tău de iertare și l-am primit fără nicio ezitare, ștergându-mi-se toată supărarea. Aș fi vrut să-ți scriu, să fii liniștit și împăcat deplin cu mine dar timpul mi-a fost potrivnic atunci. M-am rugat la Domnul să mijlocească El ca să intri în praznic netulburat de asprele mele observații dar conștiința m-a îndemnat, iaca până în ceasul acesta, să-mi plătesc datoria împăcării.
În al doilea rând îți mulțumesc pentru urări. Să dea Domnul să se prindă și în ograda voastră mult doritul pui de om.
Și că tot ai adus în discuție regretele unor comentarii, sub formă de cald și simpatic reproș (iată că se poate și așa ceva), aș vrea să te îndemn, defapt să vă îndemn pe toți cei care formăm această comunitate, să avem exercițiul recunoașterii greșelilor. Adică dacă am spus ceva necântărit destul, și ulterior realizăm că am spus o bazaconie, un porumbel sau chiar o enormitate, să ne cerem iertare bărbătește: ”Da domnule, am spus o prostie atunci” sau ”Da domnule, e mai bine spus așa, decât ce-am spus anterior grăbit și pripit”.
Așa învățăm din greșeli, învățăm să ne smerim și să fim sinceri unii cu alții. Chiar acum, în timp ce scriu, mă biciuiește conștiința că am supărat cândva un băiat susținând cu înverșunare o cauză greșită, pe care nici măcar nu am experimentat-o, și nu mi-am cerut iertare față de el. Mă abțin totuși să dau detalii despre subiect ca să nu pornesc iarăși hora polemicilor.
Cert este că mai devreme sau mai târziu tot greșim cu vreo afirmație și atunci e demn și necesar să ne corectăm din proprie inițiativă.
Somn ușor!
Dan Tudorache
mai 8, 2015 @ 11:49 am
Roxana, iată și materialul în cauză, care arată legătura dintre Poliția Română și creștinism: https://ortodoxiatinerilor.ro/modele-idoli/21090-politia-romana-misiune-crestina
Dan Tudorache
mai 18, 2015 @ 10:40 am
Apropos de Biserica ca vârf de lance în educarea societății și genocidul avorturilor din țara noastră, vă recomand să citiți Scrisoarea unor români din diaspora către vlădica Serafim Joantă:
http://www.culturavietii.ro/2015/05/16/scrisoarea-unor-romani-din-diaspora-catre-ips-serafim-mitropolitul-ortodox-roman-al-europei-occidentale/
Redau în continuare câteva extrase:
”[b]Prigoana aceasta este de fapt un macel satanic pornit asupra celor mai mici si neajutorati frati ai Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt copiii nostri, vlaga, tineretea, viitorul neamului romanesc.
Ne ucidem pruncii fara mila, fara remuscare, fara discernamant. Am devenit irozi fara suflet si mult mai cruzi decat acel rege iudeu care a trecut prin sabie 14.000 copii cautand sa-L ucida pe Pruncul Iisus. Cifra oficiala a copiilor ucisi de noi depaseste 22.000.000![/b]”
”Astfel incet, incet multimi de mame au luat calea clinicilor sau spitalelor devenite altare pagane, spre a-si aduce ca jertfa diavolului propriile lor suflete, dar si ale acelora care au propus sau incuviintat crima. In acelasi timp „doctorii” folosesc instrumentele lor de tortura spre faptuirea faradelegii, iar trupurile micutilor copilasi sunt aruncate la gunoi in timp ce sufletele lor se intorc la Dumnezeu neimplinite, plangand neincetat si cerand dreptate.
[b]Si peste toate acestea inca ceva cutremurator: din numarul total al pruncilor ucisi prin avort 60% provin din familii cununate ortodox!
Iar aceste familii sunt ale noastre, ale fiecaruia dintre noi![/b]
Acest lucru ne arata ca de fapt suntem ortodocsi numai cu numele, iar cu faptele pagani care se inchina zeului moloh (diavol). Putini sunt dintre noi care nu au jertfit acestui „zeu”, [b]iar multi suntem care am facut-o din lipsa de informare si catehizare[/b].
[b]Extrem de rar si la fel de putini preoti mai sunt care pomenesc ceva despre avort in predicile lor, desi iata ca faradelegea stapaneste intre noi -unde se afla la ea acasa.[/b]”
”[b]Totodata ne-a lipsit o povatuire duhovniceasca permanenta in acest sens, asa ca iata: am ajuns o turma salbatica ce s-a ticalosit peste masura![/b]
De ce am facut-o?!
Din egoism demonic! Pentru ca am vazut numai interesul nostru de moment, grija sa nu ne pierdem comoditatea, confortul,libertatea, bunastarea, distractia , orice alte placeri si ne-am gandit ca asa ne va merge mai bine, vom fi fericiti si cu o viata usoara fara de griji”
”De aceea, va rugam din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si cu toata puterea noastra sa propuneti tuturor membrilor Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane :
[b]1. Sa editeze o carte cu bune invataturi (brosura) care sa cuprinda:[/b]
-toate aspectele referitoare la pacatul avortului si consecintele nefaste ce decurg pentru suflet, trup si societate ;
-modalitati de lupta impotriva avortului, dar si a mijloacelor contraceptive (anticonceptionale, sterilet – la fel de criminale, prezervativul etc.)
-despre concubinaj ca desfrau- necesitatea intemeierii familiei ortodoxe care este cale spre mantuire.;
-nasterea de prunci – cale de mantuire
-rugaciune-canon pentru cei care au cazut in acest pacat capital al uciderii de prunci. A se arata necesitatea pocaintei: eliberarea sufletului copilului si salvarea sufletului mamei;
-pacatul sodomiei (homosexualitatii).
-pacatul feririi de a face copii
[b]2. distribuirea ei gratuita in milioane de exemplare, pe o perioada nelimitata de timp, astfel incat sa ajunga in mana fiecarui roman tanar si batran spre a cunoaste cu adevarat ce reprezinta faradelegea pruncuciderii; preotii, profesorii de religie, dascalii toti sa o foloseasca spre luminarea noastra si sa o distrubuie poporului permanent.[/b]
…”
Inițiativa acestor mireni nu poate decât să mă bucure și să dea nădejde. Iată că se găsesc creștini cu inițiativă concretă și vocație mărturisitoare.
Să ne rugăm pentru ei și pentru ca lucrarea aceasta să prindă contur și să dea roadele Vieții!