Blestemul Aiudului

Aiudule, Aiudule,
temniţă cruntă,
fă-te zăludule
piatră măruntă.

Focul manâce-te
că nu te saturi.
Mereu vrei scâncete
şi bei oftaturi.

Vântul destramă-te
că nu-ţi ajunge
– şi’n marea-ţi foamete –
mereu vrei sânge.

Apele facă-te
ape ca ele,
lacrimi din lacăte
plâns de zăbrele.

Grindina ‘ndoaie-te
spele-te ploaie,
lanţuri şi geamãte
să ţi le’nmoaie.

Aiudule, Aiudule
fiară năucă,
face-te-ai crudule
scrum şi nălucă.

Radu Gyr